Acţiune în constatare. Decizia nr. 178/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 178/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 2130/312/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 178/A
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. I. M.
JUDECĂTOR: R. M. I.
GREFIER: M. I.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant C. N., cu domiciliul în mun. București, ., ..1, . domiciliul ales în mun. București, sector 5, . – 138, corp B, parter, împotriva sentinței civile nr. 1946/25.07.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. L. A COMUNEI GRIVITA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR PRIN PRIMARUL COMUNEI GRIVITA, jud. Ialomița și C. J. I. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR PRIN PREFECTUL JUDETULUI I., cu sediul în mun. Slobozia, Piața Revoluției, nr. 1, jud. Ialomița, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că pricina este la prim termen de judecată în calea de atac a apelului și că în cadrul procedurii prealabile intimatele-pârâte au depus întâmpinări, C.J.S.D.P.T. Ialomița solicitând și judecarea cauzei în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat și având în vedere solicitarea intimatei-pârâte C.J.S.D.P.T. Ialomița de judecarea a cauzei în lipsă, tribunalul se consideră lămurit, constată cercetarea judecătorească încheiată, cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Cu privire la recursul civil de fond funciar de față:
Prin sentința civilă nr.1946 din data de 25.07.2013 pronunțată de judecătoria Slobozia s-a admis excepția lipsei de interes a reclamantului cu privire la promovarea cererii, invocată de instanță din oficiu și s-a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect acțiune în constatare și obligația de a face, formulată de reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâtele C. LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR GRIVIȚA și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR IALOMIȚA ca fiind lipsită de interes.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată și s-a luat act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul solicită instanței să se constate că prin hotărârea nr. 42/1 din data de 29.05.2003 a COMISIEI JUDEȚENE PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR IALOMIȚA, a fost aprobată cererea formulată de autoarea reclamantului, defuncta C. A., prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 3,02 ha, situat în extravilanul loc. Grivița, jud. Ialomița, iar instanța să oblige cele două pârâte să îi facă o ofertă fermă de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 3,02 ha, pe un alt amplasament, iar în situația lipsei de teren, să înainteze dosarul reclamantului, în calitate de moștenitor al numitei C. A., către C. Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor, în vederea compensării terenului imposibil de restituit în natură, cu despăgubiri.
Din actele aflate la dosar instanța a reținut că bunica reclamantului, C. E. (în prezent decedată) a fost proprietarul unui teren agricol în suprafață de 3,02 ha, situat în extravilanul loc. Grivița, jud. Ialomița.
Prin cererea nr.1166 din 10.07.1997, mama reclamantului, numita C. A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 3,02 ha, care a fost în proprietatea mamei acesteia C. E..
Având în vedere că fostul amplasament al terenului este situat într-o zonă de desecări, s-a apreciat că nu mai este posibilă reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament și în aceste condiții, prin hotărârea nr.42/2003 a Comisiei Județene Ialomița, autoarea reclamantului, numita C. A. a fost înscrisă în anexa 39, în prezent anexa 23, pentru a beneficia de despăgubiri în echivalent pentru terenul în suprafață de 3,02 ha, astfel cum rezultă din adeverința nr. 2332/31.08.2005 emisă de Consiliul Local al . din dosar).
Prin adresa nr. 2634/14.09.2009, C. LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR GRIVIȚA i-a cerut reclamantului, în calitate de moștenitor al defunctei C. A. acordul scris și actele necesare întocmirii dosarului pentru acordarea de despăgubiri.
Prin cererea de opțiune atașată în copie la fila 39 din dosar, reclamantul și-a exprimat în mod ferm și irevocabil opțiunea pentru acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren de 3,02 ha, precizând în mod expres că renunță la solicitarea privind reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament și în consecință dosarul nr.12/1997 a fost întocmit și predat la instituția Prefectului Județului Ialomița la data de 12.12.2011, conform procesului verbal de predare primire atașat în copie la fila 40 din dosar.
Ulterior, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR IALOMIȚA a întocmit documentația necesară și a înaintat dosarul privind pe reclamant la data de 29.02.2012 Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, prin adresa nr.4.168, fiind primit la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la data de 01.03.2012 și înregistrat sub nr. 961.
În baza dispozițiilor art. 248 alin. 1 cod procedură civilă, pronunțându-se cu prioritate asupra excepției lipsei de interes cu privire la promovarea cererii, invocată din oficiu, în ceea ce privește primul capăt al cererii reclamantului, instanța a constatat că este lipsit de interes, întrucât ceea ce s-a solicitat instanței să se constate, s-a realizat deja de către cele două comisii prin aprobarea cererii și reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autoarei C. E., pentru acest motiv titularul cererii fiind înscris în anexa 39 la regulamentul de aplicare a Legii nr. 1/2000.
Și al doilea capăt al cererii reclamantului este lipsit de interes, pentru că dosarul întocmit pentru plata despăgubirilor a fost înaintat la data de 29.02.2012 Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, prin adresa nr. 4.168, astfel că a fost îndeplinită deja această obligație, cu mult timp înainte de introducerea prezentei cereri de chemare în judecată.
Prin urmare, instanța a apreciat că reclamantul nu justifică interesul de a promova prezenta acțiune și în consecință a admis excepția lipsei de interes invocată de instanță din oficiu și a respins cererea de chemare în judecată.
Totodată, în raport de soluția dispusă, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.453 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată și a luat act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și întemeindu-și apelul pe dispozițiile art.466 și următoarele din noul cod de procedură civilă.
În motivarea cererii apelantul apreciază că sentința este parțial nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.451-454 din noul cod de procedură civilă, în privința respingerii cererii capătului subsidiar al cererii privind obligarea pârâtei C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ialomița la plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul de fond.
Susține apelantul că chiar dacă în mod întemeiat cererea principală a fost respinsă ca lipsită de interes, respingerea cererii privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este netemeinică, formularea acțiunii fiind provocată de culpa pârâtei care nu i-a comunicat faptul că a transmis documentația prevăzută de legea nr.18/1991 către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, deși era obligată să comunice acest aspect lui sau mandatarului său.
Arată apelantul că la data de 10.10.2012, el a transmis pârâtei comisia locală de fond funciar Grivița toate înscrisurile deținute și a solicitat soluționarea cererii prin echivalent, adresă la care nu a primit niciun răspuns din partea pârâtelor, anterior formulării acțiunii.
Susține apelantul că nu i se poate imputa necunoașterea stadiului de soluționare a cererii și drept urmare formularea unei acțiuni lipsite de interes având în vedere că formularea acțiunii a fost provocată exclusiv de lipsa unui răspuns din partea pârâtelor și de necomunicarea stadiului soluționării cererii astfel că în cauză se poate reține culpa procesuală a pârâtelor care nu și-au îndeplinit atribuțiile legale.
Pentru motivele invocate solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței civile în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea comisiei județene de fond funciar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei reprezentând onorariu avocat.
În drept cererea de apel este întemeiată pe dispozițiile art.466 și următoarele cod procedură civilă.
Intimata pârâtă comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ialomița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat.
În motivarea întâmpinării intimata arată că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.453 alin.1 cod procedură civilă. Reclamantul a avut cunoștință despre întocmirea dosarului de despăgubiri și chiar și-a exprimat acordul expres pentru acordarea despăgubirilor aferente suprafeței de teren reconstituit, astfel încât putea solicita informații cu privire la situația dosarului întocmit. C. nu avea obligația de a comunica reclamantului stadiul dosarului de despăgubiri deoarece o asemenea obligație nu a fost prevăzută în sarcina sa de HG nr.1095/2005, dispozițiile art.53 din Legea nr.18/1991 invocate de apelant în cererea sa nefiind aplicabile în speță.
Mai mult, comisia nici nu ar fi putut cunoaște rezultatul analizei dosarului de despăgubiri câtă vreme Secretariatul Comisiei centrale este entitatea care verifică și apreciază dacă se acordă sau nu despăgubiri, soluția fiind comunicată persoanei îndreptățite.
În drept întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art.205-208 cod procedură civilă, ale Legii nr.18/1991 și ale Legii nr.165/2013.
Intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Grivița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat, arătând în motivarea cererii că în condițiile în care apelantul acceptă soluția dată asupra fondului cauzei, față de dispozițiile art.453 cod procedură civilă în mod corect instanța a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art.205-208, art.453 alin.1 cod procedură civilă.
Analizând sentința apelată în raport de motivele de apel și având în vedere actele și lucrările dosarului, tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, reținând următoarele:
Potrivit art.453 cod procedură civilă partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Culpa procesuală aparține reclamantului atunci când cererea sa a fost respinsă în tot sau în parte, pe fondul pretențiilor sau pe calea unei excepții dar și atunci când a renunțat la judecată sau la dreptul pretins.
Pârâtul este în culpă procesuală când cererea reclamantului a fost admisă în tot sau în parte ori dacă își execută obligațiile pe parcursul procesului și cererea este respinsă ca rămasă fără obiect sau dacă la data declanșării procesului pârâtul își executase deja obligațiile dar nu l-a înștiințat pe reclamant.
În cauză instanța de fond a reținut în mod corect că reclamantul este în culpă procesuală și a respins cererea acestuia de obligare a pârâtei C. județeană de fond funciar Ialomița la plata cheltuielilor de judecată deoarece deși aceasta și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau privind întocmirea dosarului de despăgubiri, nu ea avea obligația de a-l înștiința pe reclamant cu privire la stadiul dosarului.
În ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate prin HCJ nr.42/I din 29.05.2003 reclamantul avea cunoștință despre aceasta iar în privința ofertei de reconstituire pe un alt amplasament sau înaintarea dosarului în vederea compensării terenului de restituit în natură cu despăgubiri, de asemenea avea cunoștință cu mult timp înaintea formulării prezentei acțiuni, având în vedere că prin adeverința nr.2332 din 31.08.2005 eliberată de comisia locală de fond funciar Grivița pentru moștenitorii legali ai defunctei C. A., se confirma că defunctei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,02 ha și în lipsa terenului disponibil pentru punerea în posesie, suprafața a fost trecută în anexa 39 poziția 21 pentru despăgubiri iar prin cererea din 19.11.2010 reclamantul, având în vedere și adresa nr.2634/14.09.2009 eliberată de comisia locală de fond funciar Grivița prin care i se aducea la cunoștință că nu mai există teren disponibil pentru punerea lui în posesie, și-a exprimat opțiunea pentru a primi despăgubiri pentru întreaga suprafață de 3.02 ha.
Comisiile de fond funciar și-au îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege, comunicând reclamantului sau autoarei lui hotărârile emise de ele, întocmind dosarul pentru despăgubiri care a fost înaintat ANRP.
În ceea ce privește înștiințarea reclamantului despre stadiul dosarului pentru acordarea despăgubirilor, această obligație nu mai era în sarcina comisiilor de fond funciar.
În ceea ce privește obligația și modalitatea de comunicare prevăzută la art.53 din Legea nr.18/1991, aceasta se referă numai la comunicarea hotărârilor comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale, nu și la stadiul dosarelor întocmite pentru acordarea de despăgubiri.
Așa cum am mai arătat, în ceea ce privește hotărârile comisiei județene și a celei locale cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate și trecerea în anexa nr.39 pentru acordarea despăgubirilor au fost comunicate.
Constatând că nu poate fi reținută vreo culpă procesuală a pârâtei C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ialomița deoarece aceasta nu avea obligația de a-l înștiința pe reclamant cu privire la stadiul dosarului înaintat la ANRP pentru acordarea despăgubirilor, reclamantul fiind cel care trebuia să solicite ANRP informații, în mod corect instanța de fond a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cum motivele de apel nu sunt fondate, pentru considerentele reținute tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, urmând ca în baza art.480 alin.1 cod procedură civilă să îl respingă.
Văzând și dispozițiile art.634 alin.1 pct.4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă respinge, ca nefondat, apelul declarat de către apelantul reclamant C. N., cu domiciliul în mun. București, ., ..1, . și cu domiciliul ales în mun. București, sector 5, . – 138, corp B, parter, împotriva sentinței civile nr. 1946 din data de 25.07.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. L. I. I. R. M. I. M.
Red./Tehnored.I.R.M.
5 ex./19.12.2013
Jud.fond.Ș. N.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 820/2013. Tribunalul IALOMIŢA | Pretenţii. Decizia nr. 1267/2013. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
