Contestaţie la executare. Decizia nr. 1259/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1259/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 1541/312/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1259 R
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte - I. R. M.
Judecător – B. M.
Judecător – M. L. I.
Grefier – B. C.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul-contestator INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA împotriva sentinței civile nr.1846 din 09.06.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul V. D. E., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul ia act și față de actele și lucrările dosarului apreciază procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și socotindu-se lămurită, în temeiul art.150 C.pr.civ. declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1846 din data de 09.07.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, s-a respins contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, județul Ialomița la data de 27.02.2013 sub număr unic de dosar_, formulată de contestatorul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA, cu sediul în municipiul Slobozia, .. 13-15, județul Ialomița, în contradictoriu cu intimatul V. D. E., cu domiciliul în municipiul Slobozia, ., scara B, etaj 2, apartament 8, județul Ialomița, ca neîntemeiată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 639/F din 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ (nr. în format vechi 15/2009), s-a admis în parte acțiunea formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. - Biroul Teritorial IPJ Ialomița, în numele membrilor de sindicat cuprinși în dispoziția Inspectorului Șef IPJ Ialomița din 10 aprilie 2007, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița, pârâtul fiind obligat la plata orelor suplimentare prestate peste durata normală a timpului de lucru, în funcție de timpul efectiv lucrat de fiecare în această perioadă (01.01._08), sume actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective.
Conform mențiunilor din sentința depusă la dosar, s-a reținut că această hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia nr. 223 din 25.01.2010 a Curții de Apel București, prin care s-a constatat nul recursul și a fost învestită cu formulă executorie.
La data de 16.01.2013, creditorul V. D. E. a formulat cerere de executare silită a sentinței anterior menționate, cerere pe care a depus-o la Biroul Executorului Judecătoresc M. A., fiind înregistrată sub nr. 30, constituindu-se astfel pe rolul acestui Birou dosarul de executare nr. 30/2013.
Prin Încheierea din 15.02.2013, pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, instanța, la solicitarea Biroului Executorului Judecătoresc M. A., a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 639/F/04.09.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosar nr._ (nr. format vechi 15/2009).
Potrivit dispozițiilor art. 399 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Pe de alta parte, s-a reținut ca potrivit dispozițiilor alin. 3 al aceluiași articol mentionat mai sus, în cazul în care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac.
În raport de motivele invocate de contestator și întregul material probator administrat în cauză, instanța a apreciat că prezenta contestație la executare este neîntemeiată, pentru argumentele ce vor fi mai jos expuse.
Astfel, s-a apreciat că apărarea contestatorului conform căreia creditorul nu are calitatea de reclamant în dosarul nr._ (făcând referire, de fapt, la dosarul nr._, avand ca obiect incuviintare executare silita), este neîntemeiată. S-a reținut în cauză că a fost consfințit, cu caracter definitiv și irevocabil, prin Sentința civilă nr.639/F din 04.06.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, rămasă irevocabilă prin decizia nr.223 din 25.01.2010 a Curții de Apel București, că intimatul a fost membru de sindicat și angajat al contestatorului, intimatul din prezenta cauză figurând în dispozitivul hotărârii judecătorești anterior menționată.
În ceea ce privește celelalte susțineri ale contestatorului, în sensul că: s-a creat o confuzie celorlalți angajați ai săi, prin cuprinderea, în Sentința menționată, a conținutului celor două înscrisuri depuse ca probatoriu în cauza inițială și care cuprindeau lista persoanelor pretabile a desfășura ore suplimentare în activitățile sale, în anii 2007, respectiv 2008; că dispozițiile funcționale ale șefului inspectoratului erau cerute de normativele în materia salarizării polițiștilor, în vigoare la data respectivă și cuprindeau o listă nominală cu lucrători din diverse compartimente ale instituției care, în situația în care se impunea prestarea unor ore suplimentare, urmau să fie nominalizați de șefii lor direcți, pentru aceste activități și că aceste dispoziții nu îi cuprind pe reclamanți, întrucât aceștia nu erau membri de sindicat la data introducerii acțiunii, instanța nu le-a reținut, întrucât, potrivit art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă, în speță nu se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, observându-se că în situația în care executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești, debitorul nu poate invoca, pe cale de contestație, motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
Cu privire la incidența în cauză a prevederilor O.U.G. nr.71/2009, instanța a reținut, în baza actelor aflate la dosar, că intimatului nu i s-a plătit, până la acest moment, nicio sumă de bani din titlul executoriu pe care acesta se întemeiază, iar, în baza art.1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5 % din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10 % din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25 % din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25 % din valoarea titlului executoriu și în anul 2016 se plătește 35 % din valoarea titlului executoriu.
A mai reținut prima instanță că obligația de a pune în executare hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești interne a fost analizată, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu o exigență sporită, în cazul în care debitor al obligațiilor ce rezultau din hotărâre era Statul însuși, prin instituțiile sale (a se vedea cauza Bourdov, dar și o . hotărâri pronunțate împotriva României: S. - hotărârea din 29 septembrie 2005, Miclici - hotărârea din 20 decembrie 2007, O. - hotărârea din 29 iulie 2008, T. - hotărârea din 29 iulie 2008, N. - hotărârea din 21 aprilie 2009 etc.).
Curtea a sancționat, astfel, nu doar neexecutarea hotărârilor interne, dar și întârzierea în executarea lor, inclusiv prin eșalonarea pe o perioadă nerezonabilă a sumelor datorate.
În cauza D. și alții, cererea reclamanților a fost respinsă tocmai pentru că s-a reținut plata unei părți din debitul datorat, ceea ce reprezintă o dovada rezonabilă pentru onorarea obligațiilor către reclamanți, alta fiind situația premisă în speța de față, de unde rezultă că argumentele soluției pronunțate de Curte nu sunt aplicabile în cauză.
În speța de față, contestatorul debitor nu a făcut dovada plății nici măcar parțiale a debitului datorat (nu a atașat la dosar niciun înscris din care să rezulte că a realizat parțial plata și nu există în dosarul de executare vreo dovadă de plată), iar din continutul contestatiei la executare și din răspunsul formulat de contestator la adresa instanței, prin care i s-a solicitat să precizeze dacă a plătit sume de bani în baza titlului executoriu menționat mai sus, coroborat cu sustinerile intimatului, rezulta ca pana in prezent contestatorul nici măcar nu a calculat suma datorata creditorului.
În cauza de față, nu rezultă că a existat, din partea contestatorului, o diligență rezonabilă, întrucât din anul 2010, când a rămas irevocabilă hotărârea ce constituie titlu executoriu și până în prezent, 2013, așadar, într-un interval de timp de 3 ani, contestatorul nu a achitat nici măcar o parte din suma totală datorată, deși avea această obligație legală, ceea ce dovedește, încă o dată, că în niciun caz nu poate fi vorba despre păstrarea unui echilibru între interesele particulare aflate în joc și interesul general. Timp de 3 ani, debitorul a avut la dispoziție suficient timp pentru executarea de bună voie a acestui titlu executoriu sau măcar pentru respectarea prevederilor legale/a mecanismului de eșalonare a plăților.
Cu toate acestea, nu a înțeles să respecte dispozițiile legale și să achite eșalonat, în procentele stabilite lege, sumele datorate intimatului.
Având în vedere aceste considerente și dispozițiile legale mai sus analizate, precum și faptul că, în speță, contestatorul nu a înțeles să respecte graficul de eșalonare instituit prin dispozițiile legale precitate, instanța de fond a apreciat ca intimatul este îndreptățit să obțină executarea silită a întregii sume datorate, care a devenit astfel scadentă, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii recurentul arată că prin sentința recurată instanța de fond a respins ca neîntemeiată contestația la executare silită, pe considerentul că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. 71/2009 întrucât contestatoarea, în calitate de debitor, nu a plătit, până la acest moment nicio sumă de bani din titlul executoriu, fără a reține dispoziția imperativă a actului normativ derogator de la dreptul comun, în sensul suspendării oricărei proceduri de executare silită până în 2016.
Instanța de fond, în aprecierea lipsei de interes a debitorului nu a evidențiat, în niciun fel că titlul executoriu nu cuprinde o sumă certă și nici faptul că efectuarea acestui calcul este o activitate deosebit de complexă.
Reclamanții, lucrători ai I.P.J. IALOMIȚA își desfășoară activitatea în diferite compartimente ale instituției, pe întreg cuprinsul județului Ialomița, înscrisurile privitoare la efectuarea orelor suplimentare regăsindu-se la nivelul fiecărei subunități în parte.
Pentru fiecare reclamant în parte s-au efectuat verificări cu privire la evidența orelor suplimentare prestate, a timpului liber luat în compensare, a existenței dispozițiilor scrise pentru prestarea acestora, aceste activități presupunând analiza documentelor de arhivă, a documentelor clasificate și efectuarea de verificări încrucișate în evidențe distincte pentru întocmirea unor pontaje precise, cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la plata drepturilor salariale aplicabile polițiștilor.
Admiterea unei executări silite ar duce doar la blocarea activității instituției, întrucât aceste sume nu sunt calculate pentru fiecare reclamant în parte, iar aprecierea cuantumului lor de către persoane neabilitate, care nu au acces la evidențele clasificate și care întocmesc situații neconforme, raportându-se la dreptul comun și nu la legislația salarizării aplicabile polițistului, poate genera plata unor drepturi nereale, ce nu se regăsesc în dispozitivul instanței ce a judecat cererea inițială. Termenul stabilit prin O.U.G. 71/2009 de către legiuitor a avut în vedere și complexitatea acestor activități, a respectării normelor imperative legate de documentele clasificate, a efectuării unor plăți exact în temeiul muncii prestate.
Pentru motivele invocate se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea contestației la executare.
În drept, cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod Procedura Civila.
Recurentul a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
La termenul din 14.11.2013 intimatul a depus la dosar o cerere prin care a precizat faptul că renunță la orice formă de executare silită a sentinței civile nr. 639/F/04.06.2009 a Tribunalului Ialomița, întrucât orele suplimentare efectiv prestate au fost compensate cu timp liber.
Tribunalul, analizând sentința recurată în raport de motivele invocate și având în vedere și cererea de renunțare la executare formulată de intimat, tribunalul apreciază recursul ca fiind fondat, reținând următoarele:
Conform art. 3715 C.pr.civ., „executarea silită încetează dacă :..c) creditorul a renunțat la executare;” .
Cum creditorul intimat a depus în recurs cererea de renunțare la executare, tribunalul, luând act de această cerere va constata că executarea silită a încetat prin renunțarea creditorului .
Potrivit art. 404 C.pr.civ. „dacă admite contestația, instanța, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși ..”
Prin urmare, față de considerentele de mai sus și textele legale invocate, tribunalul, în baza art. 312 C.pr.civ. ,urmează să admită recursul, să modifice în tot sentința recurată în sensul că va admite contestația la executare formulată de contestatorul IPJ Ialomița în contradictoriu cu intimatul V. D. E. și va constata încetată executarea silită prin renunțarea creditorului la executare .
Văzând și dispozițiile art. 377 alin. 2 pct. 4 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.312 C.pr.civ., admite recursul declarat de recurentul contestator I.P.J.Ialomița cu sediul în municipiul Slobozia, .. 13-15, județul Ialomița, împotriva sentinței civile nr.1846/09.06.2013 a Judecătoriei Slobozia, pe care o modifică în tot în sensul că
Admite contestația la executare formulată de contestatorul IPJ Ialomița în contradictoriu cu intimatul V. D. E.
Constată încetată executarea silită prin renunțarea creditorului V. D. E. la executare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.11.2013.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER, I. R. M. B. M. M. L. I. B. C.
Red.tehnored. MLI
2 ex/26.11.2013
Judec.fond A. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1075/2013. Tribunalul IALOMIŢA | Fond funciar. Decizia nr. 1444/2013. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
