Pretenţii. Decizia nr. 1075/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1075/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 6603/312/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1075/R
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte - M. B.
Judecător –L. I. M.
Judecător –R. M. I.
Grefier – A. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta - pârâtă F. (fostă D.) L. A., împotriva sentinței civile nr. 1152 din 12.04.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în contradictoriu cu intimatul - reclamant D. L. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile, recurenta – pârâtă asistată de avocat T. R., iar intimatul – reclamant, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că recursul nu a fost timbrat, deși recurenta a fost citată cu această mențiune, precum și faptul că intimatul – reclamant a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare. După care;
Se comunică un exemplar al întâmpinării, apărătorului recurentei.
Apărătorul recurentei depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr. 123/2013 și chitanțele nr._ și_ din data de 14.10.2013, emise de Direcția de Taxe și Impozite Slobozia, prin care face dovada achitării taxei de timbru. Totodată, învederează instanței că nu mai are alte cereri sau excepții de formulat în cauză.
Intimatul-reclamant arată, de asemenea, că nu mai are alte cereri sau excepții de formulat.
Tribunalul ia act și, față de actele și lucrările dosarului, apreciază procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs.
Avocat T. R., pentru recurenta – pârâtă F. (fostă D.) L. A., arată că au formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1152 din 12.04.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia pe două aspecte. În primul rând, consideră că hotărârea atacată cu recurs este nulă, întrucât instanța de fond nu a indicat temeiul de drept, în condițiile în care nici reclamantul nu a făcut-o, astfel că hotărârea apare ca nemotivată în drept.
Dacă se va trece peste acest motiv de recurs, consideră că hotărârea este nelegală, deoarece recurenta nu poate fi obligată la plata sumei de_ lei, actualizată cu indicele de inflație, pentru că ar reprezenta o îmbogățire fără just temei a reclamantului.
Susține că, instanța de fond a pierdut din vedere că între părți a existat un proces de partaj, finalizat prin sentința civilă nr. 852/22.03.2012 pronunțată de Judecătoria Slobozia, prin care s-a dispus partajarea bunurilor comune obținute în timpul căsătoriei, printre care și creditul CEC care face obiectul prezentei cauze. A atribuit reclamantului cota de 50%, respectiv valoarea de 37.138,03 lei, iar pârâtei aceeași cotă și valoare, debitul fiind împărțit în cote egale, fiecare având obligația de a achita partea ce-i revine, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de partaj. Din actele dosarului reiese faptul că recurenta a achitat partea stabilită prin hotărârea de partaj. Ori, să achite recurenta partea intimatului, ar însemna o îmbogățire fără just temei pentru acesta, motiv pentru care și din acest punct de vedere hotărârea recurată este nelegală și netemeinică.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, constatarea nulității hotărârii, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată. Cât privește cheltuielile de judecată, arată că le va solicita pe cale separată.
Intimatul D. L. M., având cuvântul, cu privire la primul aspect susținut de către apărătorul recurentei solicită să se observe că instanța de fond a reținut corect obiectul cererii sale și a judecat ca atare. De asemenea, consideră că sentința civilă nr.1152 din 12.04.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia este legală și temeinică, având în vedere că expertiza contabilă efectuată în procesul de partaj a stabilit valoarea totală a debitului datorat și nu s-a luat în calcul modalitatea de returnare, aceasta din urmă fiind clar stipulată în contractul de creditare încheiat între unitatea bancară și ei. Susține că, din valoarea debitului de 37.138,03 lei, mai are de achitat doar 6000 lei, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.
Arată, de asemenea, că recurenta-pârâtă și-a recunoscut calitatea de codebitor din contractul încheiat cu unitatea bancară, obligația fiind solidară. Mai precizează că recurenta nu a plătit trei ani, așteptând ca hotărârea de partaj să rămână definitivă și irevocabilă. Deși unitatea CEC le-a propus mai multe variante de achitare a acestui debit, recurenta le-a refuzat.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1152 din 12.04.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, s-a admis cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul D. L. – M., cu domiciliul în Slobozia, .. B26 - UJCM, ., ., în contradictoriu cu pârâta F. (fostă D.) L. - A., cu domiciliul în Slobozia, ., ., jud. Ialomița.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de_ lei, reprezentând rate aferente perioadei 03.06.2009 – 10.06.2012, datorate de pârâtă și plătite de reclamant pentru contractul de credit nr. RQ_42/10.10.2007, încheiat cu CEC – Sucursala Slobozia, precum și la plata dobânzii legale aferentă acestei sume, calculată până la data plății efective, precum și la plata sumei de 891,92 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 3533/05.11.2009 pronunțată de Judecătoria Slobozia, județul Ialomița în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamantul D. L. - M., în contradictoriu cu pârâta D. L. – A., dispunându-se, între altele, desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 26.09.1998 la Primăria municipiului Slobozia, județul Ialomița și înregistrată în Registrul stării civile al Primăriei Slobozia sub nr. 203/1998, din vina ambilor soți.
De asemenea, a mai reținut că prin sentința civilă nr. 852/22.03.2012, pronunțată de Judecătoria Slobozia, județul Ialomița în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamantul D. L. M., în contradictoriu cu pârâta F. (fostă D.) L. A., dispunându-se, între altele, omologarea raportului de expertiză contabilă întocmit de expert tehnic judiciar N. F. și atribuirea Contractului de credit nr. RQ_42/10.10.2007, contractat de părți la CEC – Sucursala Slobozia (credit rămas de achitat – în sumă de 74.276,06 lei - la data de 03.06.2009 – data despărțirii în fapt a părților), astfel:
- reclamantului D. L. M. – cota de 50%, respectiv valoarea de 37.138,03 lei;
- pârâtei F. (fostă D.) L. A. – cota de 50%, respectiv valoarea de 37.138,03 lei.
Pentru a decide astfel cu privire la contractul de credit menționat, instanța a reținut că prin contractul de credit nr. RQ_42/10.10.2007, părțile au împrumutat de la CEC – Sucursala Slobozia suma de_ lei, datoria fiind recunoscută de ambele părți, apreciind că cele două părți au dobândit, în comun, în timpul căsătoriei, acest credit.
S-a reținut, de asemenea, că prin raportul de expertiză tehnică contabilă (întocmit de expert tehnic judiciar N. F.) s-a stabilit valoarea creditului contractat de părți de la CEC Bank, valoarea soldului la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii de divorț, valoarea soldului existent la data despărțirii în fapt a părților, cine a plătit ratele de credit după data despărțirii în fapt și data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii de divorț, făcându-se propuneri de atribuire/partajare a creditului, părțile neavând obiecțiuni cu privire la expertiza contabilă efectuată în cauză.
Conform mențiunii de pe sentință, aceasta a rămas definitivă și irevocabilă la data de 16.05.2012.
Instanța a mai reținut că, la data despărțirii în fapt a părților din prezenta cauză, respectiv la data de 03.06.2009, suma rămasă de achitat din contractul de credit nr. RQ_42/10.10.2007, contractat de părțile litigante cu Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. S.A., era de 74.276,06 lei, instanța dispunând, în mod irevocabil, astfel cum s-a arătat anterior, ca fiecare dintre cei doi foști soți să achite jumătate din acest credit, respectiv câte 37.138,03 lei.
Din chitanțele emise de CEC BANK - SUCURSALA SLOBOZIA, aflate la filele 33 – 50 din dosar, precum și din situația plăților lunare efectuate la contractul de credit RQ_42/10.10.2007, înaintată instanței de către unitatea bancară CEC BANK a rezultat că, în intervalul 11.06.2009 – 10.06.2012, ratele la creditul menționat, în valoare de_ de lei, au fost achitate exclusiv de către reclamant, deși, așa cum s-a arătat anterior, obligația de plată a datoriei revenea, conform hotărârii judecătorești, ambelor părți, în procent de 50% fiecare.
Conform Tabelului privind plățile efectuate pentru contractul în litigiu, pârâta a înțeles să efectueze plata cotei părți din rata lunară datorată abia începând cu data de 15 iunie 2012, aspect recunoscut și de pârâta însăși prin răspunsul dat la întrebarea nr. 4 din interogatoriu, precum și la întrebarea nr. 9.
Față de considerentele anterior expuse, instanța a apreciat cererea reclamantului ca întemeiată și a admis-o ca atare.
În termen legal, împotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurenta - pârâtă F. (fostă D.) L. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că hotărârea este nelegală, lipsită de temei juridic, fiind incidente prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Un prim motiv de recurs vizează nulitatea hotărârii pentru nemotivarea în drept, solicitând casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare.
Referitor la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, recurenta susține că instanța a interpretat greșit probele, numai în favoarea reclamantului, pierzând din vedere un element esențial, respectiv faptul că, prin sentința 852/22.03.2012 a Judecătoriei Slobozia, s-a dispus partajarea în cote egale a debitului rămas neachitat din creditul bancar CEC, fiecăruia atribuindu-se câte o parte.
In aceste condiții, recurenta susține că nu datorează nimic reclamantului, iar prin obligarea sa către acesta la_ lei, ar achita o cotă mai mare decât 50 %, constituind pentru reclamant o îmbogățire fără just temei.
Concluzionând, recurenta-pârâtă solicită, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.
In drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct 7,8 și 9C.pr.cv, șii304 ind 1.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul - reclamant D. L. - M., a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate, ca fiind legală și temeinică.
Tribunalul, examinând sentința recurată și actele dosarului, în raport de criticile formulate, de susținerile părților, precum și din oficiu, conform art. 3041 C.pr.civ., constată că recursul declarat nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs formulat de recurenta – pârâtă nu poate fi primit.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond cuprinde toate elementele prevăzute de art. 261 Cod procedură civilă, încât, în mod greșit se susține că este nemotivată în drept.
În cererea de chemare în judecată, reclamantul face trimitere generică la dispozițiile codului civil, aspect însușit de instanță, în raport de soluția pronunțată.
Suplinind motivarea instanței de fond, tribunalul reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 1039 și 1052 din vechiul cod civil, referitoare la solidaritatea pasivă (între debitori).
Neîntemeiat este și al doilea motiv de recurs prin care se critică soluția pronunțată pe fond.
Potrivit art.1039 cod civil „obligația este solidară din partea debitorilor, când toți s-au obligat la același lucru, astfel că fiecare poate fi constrâns pentru totalitate, și că plata făcută de unul din debitori liberează și pe ceilalți față de creditor”.
Potrivit legii, codebitorul care a plătit către creditor este îndreptățit să se întoarcă împotriva codebitorilor solidari și să le pretindă tot ce a plătit peste partea lui (art. 1052).
Făcând propriul examen al cauzei, prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că, în cauză, prin contractul de credit încheiat de părți cu CEC-ul la 10.10.2007, ambii foști soți s-au obligat în solidar să restituie împrumutul respectiv, la termenele fixate (a se vedea pct.19 lit.d și 31 din contract, fila 19 și următoarele dosar fond).
Așadar, izvorul solidarității pasive îl constituie în acest caz voința părților, consemnată în contractul de credit.
Din probele dosarului, instanța de fond a reținut în mod judicios, că, de la data despărțirii în fapt – 03.06.2009 și până la data de 10.06.2012, ratele la credit, în valoare de 25.866 lei, au fost achitate exclusiv de către intimatul – reclamant, situație în care este îndreptățit să primească de la recurenta-pârâtă 50% din ceea ce a plătit singur.
Cum plata făcută exclusiv de intimatul-reclamant o liberează pe recurentă în raport cu creditorul CEC, iar pentru viitor, s-a reglementat modul de achitare a creditului prin hotărâre judecătorească (50% fiecare), invocarea îmbogățirii fără just temei este nefondată.
Sunt argumente pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă F. (fostă D.) L. A. împotriva sentinței civile nr. 1152 din 12.04.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Văzând și dispozițiile art. 377 alin.2 pct. 4 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă F. (fostă D.) L. A., cu domiciliul în mun. Slobozia, . 12, ., . împotriva sentinței civile nr. 1152 din 12.04.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. M. M. L. I. I. R. M.
Grefier,
A. D.
Red.M.B./15.11.2013
Jud.fond P. F.M.
Tehnored.A.D.
2 ex/18.11.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1068/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1259/2013. Tribunalul... → |
|---|
