Pensie întreţinere. Sentința nr. 848/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 848/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 3908/312/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA-SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 87A
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – T. I.
Judecător – D. C. T.
Grefier – Z. N.
Pe rol judecarea apelului minori și familie privind pe apelanta-reclamantă B. E., împotriva sentinței civile nr.848/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. V. și autoritățile tutelare C. L. CÂMPINA și C. L. PERIEȚI, având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-pârât B. V., personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Intimatul-pârât B. V., întrebat fiind, arată că nu are alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Instanța ia act că nu sunt alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat și acordă cuvântul în combaterea motivelor de apel.
Intimatul-pârât B. V. solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, motivat de faptul că nu poate să dea mai mult decât pensia stabilită de instanța de fond, având datorii la bănci și motivat de faptul că o parte din bani îi cheltuie pe medicamente.
Dezbaterile declarându-se încheiate cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 848 din 19 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia s-a admis cererea principală formulată de reclamanta B. E., domiciliată în municipiul Câmpina, ..35, ., ., județul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul B. V., domiciliat în ., ., județul Ialomița, cu citarea Autorității Tutelare a Consiliului L. Perieți, cu sediul in . și a Consiliului L. Câmpina, cu sediul în municipiul Câmpina, ., județul Prahova.
S-a admis cererea principala conexă așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul-pârât B. V. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B. E..
S-a admis cererea reconvențională conexă așa cum a fost precizată, formulată de reclamanta-pârâtă B. E., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B. V., cu citarea Autorității Tutelare a Consiliului L. Perieți și a Consiliului L. Câmpina.
S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 23.06.2007, în . și trecute în Registrul stării civile al Consiliului L. Perieți sub nr.17/23.06.2007, prin acordul părților.
S-a dispus ca după rămânerea irevocabilă a hotărârii pârâta - reclamantă să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de „N.”.
S-a dispus exercitarea autorității părintești în ceea ce o privește pe minora B. N., născută la data de 31.01.2001, de către ambii părinți.
A stabilit locuința minorei B. N. la mama-reclamantă.
L-a obligat pe tată la plata lunară a unei pensii de întreținere în favoarea minorei B. N., născută la data de 31.01.2001, în cuantum procentual de 20% din venitul său lunar net, în cuprinsul căruia intră toate sumele de bani pe care acesta le încasează lunar, de la data introducerii cererii principale având ca obiect pensie de întreținere, respectiv 12.07.2012 și până la majoratul copilului.
A făcut aplicarea art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă.
A încuviințat ca tatăl să aibă legături personale cu minora B. N., astfel: o data pe lună, sâmbăta și duminica, la domiciliul mamei; 3 săptămâni în vacanța de vară, la domiciliul tatălui.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța în acest sens instanța a reținut, în raport de prevederile art. 374 alin. 1 și 3 cod civil și art. 6131 alin. 3 Cod procedură civilă că întrucât soții și-au exprimat consimțământul privind desfacerea căsătoriei prin acordul lor în ședință publică și au stăruit în acest sens, sunt îndeplinite condițiile textelor de lege menționate pentru a admite cererea de divorț și a desface căsătoria prin acordul soților.
În ceea ce privește numele pe care reclamanta îl va purta după desfacerea căsătoriei, întrucât ambii soți și-au exprimat acordul cu privire la revenirea paratei-reclamante la numele avut anterior căsătoriei, instanța a dispus ca după rămânerea irevocabilă a hotărârii, reclamanta să reia numele avut înainte de încheierea căsătoriei, acela de “N. “ .
S-a reținut că potrivit art. 396 Cod civil: “Instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psiho-socială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă. (2) Dispozițiile art. 264 sunt aplicabile.”
Pentru a stabili asupra exercitării autorității părintești, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 397 și art. 398 Cod civil și reținând că în cauză nu există motive temeinice care să conducă la exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți, a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată de către ambii părinți.
In ceea ce privește stabilirea locuinței minorei, au fost invocat prevederile art. 400 alin. 1 din Codul civil, potrivit cu care instanța stabilește locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic. În speță, minora, de la data despărțirii în fapt a părților, a rămas în îngrijirea mamei.
Pentru soluționarea cererii accesorii privind stabilirea locuinței copilului s-a avut în vedere, pe de o parte, poziția procesuală a părților exprimată în sensul acordului lor ca minora să rămână la mamă, iar pe de altă parte, dispozițiile din Codul civil si Legea nr. 272/2004.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 263 (1) din Codul civil: “Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului” iar potrivit art. 264 din codul civil: “În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluționarea cauzei. (2) Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere și a primi orice informație, potrivit cu vârsta sa, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea aceasta, dacă este respectată, precum și asupra consecințelor oricărei decizii care îl privește. (3) Orice copil poate cere să fie ascultat, potrivit prevederilor alin. (1) și (2). Respingerea cererii de către autoritatea competentă trebuie motivată. (4) Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta și cu gradul său de maturitate. (5) Dispozițiile legale speciale privind consimțământul sau prezența copilului, în procedurile care îl privesc, precum și prevederile referitoare la desemnarea de către instanță a unui reprezentant în caz de conflict de interese, rămân aplicabile.”
S-a arătat că în același sens sunt și dispozițiile art. 2 alin. 3, art. 6 si art. 24 din Legea nr. 272/2004.
Astfel, s-a concluzionat că atunci când se pronunță asupra măsurii stabilirii locuinței minorului, condiția esențială ce trebuie avută în vedere de instanță, este interesul minorului, condiție ce a fost stabilită prin examinarea mai multor criterii de apreciere și anume: vârsta copilului, atașamentul față de părinți, condițiile morale și materiale ale părinților, interesul și grija pe care aceștia o manifestă față de copil.
Din referatul de ancheta sociala efectuat la domiciliul paratei-reclamante s-a reținut că aceasta are condiții bune de trai.
Față de cele cuprinse în caracterizarea făcută minorei de către diriginta sa, care a constatat cu diverse ocazii că mama minorei o ajută pe aceasta financiar, cu tot ce are nevoie zi de zi, fiind de asemenea interesată si de rezolvarea temelor din programa școlară, minora simțind un real sprijin în mama sa, instanța, având în vedere și poziția exprimată de către copil, în sensul că aceasta dorește să rămână pe viitor în grija reclamantei și acordul tatălui în acest sens, a stabilit locuința minorei B. N., născută la data de 31.01.2001, la mamă.
S-a considerat că prin aceasta se asigură o continuitate în mediul familial și un climat familial stabil, măsura venind în întâmpinarea principiilor cuprinse în legislația privind protecția minorilor.
In ceea ce privește capătul de cerere privind stabilirea pensiei de întreținere, în drept, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 499 alin.1 din Codul civil, tatăl și mama sunt obligați să dea întreținere copiilor lor minori, asigurându-le cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea profesională. Acest text de lege stabilește o obligație de întreținere în favoarea copilului minor, indiferent de pricina nevoii si indiferent dacă părinții sunt căsătoriți.
In ceea ce privește cuantumul obligației de întreținere, instanța a avut în vedere prevederile art. 529 alin.2 din Codul civil, potrivit cărora, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil.
Față de aceste dispoziții legale, instanța a constatat că debitorul îndeplinește condițiile pentru a putea fi obligat la plata pensiei de întreținere, iar potrivit relațiilor aflate la dosarul cauzei, tatăl este pensionar, având o pensie lunară în sumă de 635 lei.
In ceea ce privește data de la care tatăl trebuie să fie obligat la plata acesteia, având în vedere diversele susțineri ale părților cu privire la acest aspect pe parcursul soluționării cauzei, instanța a reținut pe de o parte că, potrivit dispozițiilor art.532 alin.1 din Noul cod civil, pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată, iar pe de altă parte, faptul că, din probele administrate în cauză (declarațiile martorilor D. D. și S. V., foile de vărsământ depuse de tată la ultimul termen de judecată, coroborate cu susținerile părților), rezultă că de la data introducerii cererii având ca obiect pensie de întreținere, înregistrată pe rolul instanței la data de 12.07.2012, sub nr._, tatăl a contribuit sporadic cu alimente și sume de bani la nevoile minorei, aceasta contribuie nefiind una lunară constantă.
Instanța nu a putut avea în vedere nici solicitarea ca tatălui să nu-i fie înființată poprire asupra veniturilor sale, întrucât această obligație este prevăzută expres de dispozițiile art. 453 alin. 2 Cod procedura civila.
Având in vedere aceste aspecte, precum și faptul că pensia de întreținere nu poate face obiectul unei negocieri intre părți, decât în situația în care acest aspect este în interesul superior al copilului, pentru stabilirea unui echilibru între starea de nevoie în care se află minora și mijloacele materiale de care dispune tatăl, instanța a stabilit cuantumul pensiei de întreținere până aproape de plafonul maxim admis de legiuitor și făcând aplicarea dispozițiilor art. 530 alin. 3 Cod civil, l-a obligat pe tată la plata lunara a unei pensii de întreținere in favoarea minorei B. N., născută la data de 31.01.2001, în cuantum procentual de 20% din venitul său lunar net, în cuprinsul căruia intră toate sumele de bani pe care acesta le încasează lunar, de la data introducerii cererii principale având ca obiect pensie de întreținere, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, respectiv 12.07.2012 și până la majoratul copilului.
In ceea ce privește cererea tatălui de a avea legături personale cu minora, instanța a reținut că părinții divorțați păstrează drepturile și îndatoririle părintești, însă exercițiul acestora de către părintele divorțat, căruia nu i-a fost încredințat copilul, suferă anumite limitări și particularități.
Acest părinte continuă a avea dreptul și este ținut de îndatorirea de a crește copilul, dreptul la păstrarea legăturilor personale dintre părinte și copil fiind expresia principiului constituțional al respectării dreptului la viața de familie, precum și protecției speciale a drepturilor copiilor.
În ceea ce privește modalitatea de menținere a relațiilor personale, instanța, având în vedere întreaga gamă a modalităților prin care se realizează acestea și care sunt prevăzute la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, precum și acordul părților, a apreciat cererea tatălui ca întemeiată și a încuviințat ca acest să aibă legături personale cu minora B. N., născută la data de 31.01.2001, în modalitatea stabilită în dispozitivul hotărârii.
Împotriva sentinței pronunțate, în termen legal, prin cererea depusă la oficiul poștal la data de 24.05.2013 și înregistrată la Judecătoria Slobozia la data de 29.05.2013, a declarat apel motivat reclamanta B. E. criticând – o pentru nelegalitate și netemeinicie, sun un singur aspect, cel privind cuantumul pensiei de întreținere.
În esență apelanta susține că prin stabilirea pensiei de întreținere într-un procent mai mic decât plafonul maxim legal, din venitul lunar al pârâtului, instanța nu a ținut seama de toate nevoile minorei, respectiv de cheltuielile necesare pentru a-i asigura acesteia o educație și o pregătire școlară corespunzătoare, în condițiile în care minora urmează să susțină examenul de capacitate.
Astfel, se arată că se impune ca pensia de întreținere să fie stabilită în procent de 25% din venitul lunar al intimatului, deoarece, limita de 20% stabilită de instanța de fond nu este suficientă.
Tribunalul, analizând sentința pronunțată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de dispozițiile legale aplicabile, constată apelul ca nefiind fondat, pentru cele ce urmează:
Conform art. 529 alin. 1 Cod civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoile celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar potrivit alin. 2, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net.
În art. 530 alin. 3 Cod civil se prevede că pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net al celui care datorează întreținere.
Față de formularea din textele enunțate, tribunalul consideră că stabilirea de către instanța de fond a unei pensii de întreținere în favoarea minorei, în procent de 20% din venitul lunar net al intimatului, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale menționate, deoarece, obligația de întreținere pentru un copil trebuie să fie de până la o pătrime, respectiv de până la 25%, legiuitorul neimpunând acest plafon maxim.
Cum intimatul are un venit lunar în cuantum de 635 lei, reprezentat de drepturi din pensie, reținând în raport de actele medicale depuse la dosar că acesta are afecțiuni cardiace, ceea ce impune cheltuieli lunare pentru asigurarea unui tratamentul adecvat, în raport și de faptul că apelanta – reclamantă nu este lipsită total de venituri, aceasta având la rândul său o pensie în cuantum de 674 lei, precum și un salariu de 300 lei lunar, ca urmare a activității prestate în calitate de angajat la o societate comercială, tribunalul consideră că, față de nevoile minorei, la satisfacerea cărora trebuie să contribuie ambii părinți și de mijloacele de care dispune intimatul B. V., stabilirea pensiei de întreținere lunară la 20% din veniturile acestuia răspunde atât cerințelor legale, cât și situației concrete în care se află debitorul și creditorul întreținerii.
Ața fiind, considerând hotărârea pronunțată ca fiind temeinică și legală, tribunalul, în baza art. 296 cod procedură civilă, respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta B. E. împotriva sentinței civile nr. 848 din 19 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, pe care o păstrează în tot.
Văzând și dispozițiile art. 619 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 296 Cod procedură civilă respinge ca nefondat apelul declarat de B. E., domiciliată în municipiul Câmpina, ..35, ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.848/19.03.2013 a Judecătoriei Slobozia, pe care o păstrează în tot.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24.09.2013.
PreședinteJudecătorGrefier
Red./Tehnored. D.C.T.
6 ex/16.10.2013
Jud fond R. A. E.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 11/2013.... | Pensie întreţinere. Hotărâre din 18-04-2013, Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
