Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre din 21-03-2013, Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 1293/312/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 27 A
Ședința publică din data de 21 martie 2013
Tribunalul constituit din:
Președinte – D. C. T.
Judecător – M. L.
Grefier – B. C.
Pe rol judecarea apelului civil- minori și familie, declarat de apelantul-pârât N. V. împotriva sentinței civile nr.2983/22.09.2011 și a încheierii de ședință din data de 09.06.2010 pronunțate de Judecătoria Slobozia, în contradictoriu cu apelanta-reclamantă P. F., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat T. R. reprezentând pe apelantul-pârât și avocat P. G. reprezentând pe intimata-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat T. R. pentru apelantul-pârât depune traducerea înscrisului privind veniturile încasate de apelant și precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Avocat P. G. pentru intimata-reclamantă depune chitanța de plată a onorariului și precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Tribunalul ia act și față de actele și lucrările dosarului apreciază procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat T. R. pentru apelantul-pârât solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate respectiv a încheierii pronunțate în temeiul art.6735 și 6 Cod procedură civilă, având în vedere motivele de apel.
În susținerea apelului formulat solicită a se avea în vedere probele administrate în cauză, din care rezultă că în toată perioada căsătoriei apelantul a avut venituri constante mai mari decât ale intimatei, existând doar perioade scurte când s-a aflat în șomaj însă și atunci obținea venituri mai mari decât intimata întrucât desfășura și alte activități în baza unor convenții.
Mai arată că instanța de fond în mod greșit a reținut la stabilirea cotei că banii câștigați de apelant în străinătate i-a folosit pentru achiziționarea unui autoturism, la dosar fiind depuse acte cu care face dovada că autoturismul a fost cumpărat după divorț, ca urmare nu trebuie introdus în masa bunurilor comune.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și răspunsurile intimatei date la interogatoriu, prin care aceasta a recunoscut că din banii câștigați de apelant a fost acoperit un credit de nevoi personale contractat de intimată fără știrea apelantului.
În ce privește încheierea de ședință din data de 09.06.2010, solicită a se constata că instanța de fond a dispus în mod greșit atribuirea imobilului către intimată în condițiile în care ambele părți au solicitat atribuirea imobilului și mai mult, intimata nu a făcut dovada posibilității plății sultei.
Față de toate motivele invocate, solicită admiterea apelului și modificarea sentinței respectiv a încheierii de ședință atacate, atribuirea imobilului având în vedere cota mai mare dar și faptul că atât înainte cât și după divorț el a fost cel care a achitat impozitele și taxele aferente și a adus îmbunătățiri acestuia.
Solicită plata cheltuielilor de judecată.
Avocat P. G. pentru intimata-reclamantă solicită respingerea apelului ca nefondat, apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică.
În combaterea apelului solicită a se avea în vedere că prin probele administrate s-a dovedit că intimata a lucrat permanent, ocupându-se în același timp și de gospodărie și îngrijirea copilului. Or, cât timp apelantul a fost plecat la muncă în străinătate nu a trimis bani constant acasă ci sporadic, și nu a făcut dovada că ar fi contribuit cu 80 % la dobândirea bunurilor comune.
De asemeni, nu s-a dovedit că intimata ar fi cheltuit banii în scop personal, astfel cum s-a susținut, imputându-i-se chiar și tratamentul medicamentos pe care l-a urmat.
În ce privește cumpărarea autoturismului, arată că desfacerea căsătoriei a avut loc în martie 2008 iar autoturismul a fost achiziționat în anul 2007.
Referitor la înscrisurile depuse, le apreciază ca fiind simple precizări care nu dovedesc susținerile apelantului cu privire la veniturile pe care le-a avut.
Pentru motivele invocate solicită respingerea apelului ca nefondat, cu plata cheltuielilor de judecată.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.2983 din 22.09.2011 pronunțată de Judecătoria Slobozia s-a admis cererea formulată de reclamanta – pârâtă P. F. în contradictoriu cu pârâtul – reclamant N. V..
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant N. V. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă, ca neîntemeiată.
S-a constatat că reclamanta – pârâtă P. F. (fostă N.) și pârâtul – reclamant N. V. au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuție egală, de 50% fiecare, imobilul compus din apartamentul cu nr.37, situat în municipiul Slobozia, . 15, ., județul Ialomița, construit în anul 1970, cu o suprafață utilă de 64,90 mp, compus dintr-o sufragerie (16,56 mp), două dormitoare (10,18 mp și 11,80 mp), o bucătărie (6,75 mp), o baie (3,38 mp), două holuri (de câte 2,97 mp fiecare), patru debarale (1,98 mp, 0,80 mp, 0,92 mp și 1,20 mp) și o logie (3,24 mp), precum și din dreptul de coproprietate indiviză (6,94 mp) asupra părților și dependințelor care prin natura și destinația lor sunt în proprietate comună forțată și perpetuă a tuturor titularilor apartamentelor individuale din . aferent în suprafață indiviză de 22,68 mp, imobil identificat cu nr. cadastral 149/37.
S-a omologat raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar, evaluator imobiliar ing. D. G. și s-a atribuit reclamantei – pârâte P. F. (fostă N.), imobilul compus din apartamentul cu nr. 37, situat în municipiul Slobozia, . 15, ., județul Ialomița, precum și din dreptul de coproprietate indiviză (6,94 mp) asupra părților și dependințelor care prin natura și destinația lor sunt în proprietate comună forțată și perpetuă a tuturor titularilor apartamentelor individuale din . aferent în suprafață indiviză de 22,68 mp, imobil identificat cu nr. cadastral 149/37, obligând-o pe reclamanta – pârâtă P. F. (fostă N.) la plata către pârâtul – reclamant N. V. a unei sulte în cuantum de 52.475 lei, cu termen de plată până la data de 22 martie 2012.
A fost obligat pârâtul – reclamant N. V. la plata către reclamanta – pârâtă P. F. (fostă N.) a sumei de 524 lei, reprezentând cheltuieli de judecată: 19 lei taxă judiciară de timbru, 5 lei timbru judiciar și 500 lei onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta - pârâtă și pârâtul - reclamant au fost căsătoriți, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr.889/25.03.2008 a Judecătoriei Slobozia, definitivă și revocabilă prin decizia C. nr. 1819/11.12.2008. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1294/16.05.2002 la BNP P. M. (municipiul Slobozia, județul Ialomița), părțile au cumpărat în timpul căsătoriei un apartament situat în municipiul Slobozia, ., ., județul Ialomița și terenul aferent acestuia în suprafață de 22,68 mp.
De la data încheierii căsătoriei și până în anul 2003, când pârâtul a plecat la muncă în străinătate, părțile au obținut venituri aproximativ egale, în unele perioade având pârâtul - reclamant venituri mai mari, iar în alte perioade având reclamanta - pârâtă venituri mai mari, astfel că s-a realizat o compensare a veniturilor. În anul 2002 au achiziționat apartamentul bun comun, iar în decembrie 2003 au achitat anticipat creditul contractat în vederea cumpărării apartamentului.
Prin urmare, instanța a constatat că apartamentul bun . de soți înainte de plecarea pârâtului - reclamant la muncă în străinătate și achitat în 2003, astfel că instanța nu va lua în calcul veniturile mari obținute de pârât - reclamant în străinătate pentru achiziționarea apartamentului, urmând să constate că acesta a fost dobândit de soți în cote de ½ fiecare. Instanța a avut în vedere și faptul că reclamanta - pârâtă a contribuit și la munca în gospodărie, precum și la creșterea copilului.
În privința susținerilor pârâtului - reclamant privind plata taxelor școlare ale reclamantei - pârâte, instanța nu le-a luat în considerare, având în vedere că din adeverința nr. 8030/11.09.2009 emisă de Primăria D., jud. Călărași rezultă că această instituție a suportat plata taxelor anuale în perioada 2001-2004 la Cursurile Colegiului Universitar Călărași urmate de reclamanta - pârâtă.
În ceea ce privește plata tratamentului urmat de reclamantă - pârâtă ca urmare a unei boli pe care o are, instanța a constatat că aceasta se încadrează în obligația de sprijin material pe care soții trebuie să și-o acorde unul altuia pe perioada căsătoriei, astfel că nu va ținea seama de aceste afirmații ale pârâtului - reclamant, mai ales că nici nu a depus dovezi privind cuantumul acestor tratamente. În răspunsul la interogatoriu, reclamanta - pârâtă recunoaște că în primele luni de tratament a cheltuit în jur de 350-400 lei, după care, schimbându-se tratamentul, suma necesară acestuia s-a redus la 100 lei/lunar.
După anul 2003, părțile au realizat îmbunătățiri la apartamentul bun comun, la care au contribuit ambii soți, întrucât amândoi aveau un loc de muncă, deși pârâtul - reclamant a avut un salariu mai mare decât al reclamantei - pârâte, însă munca acesteia în gospodărie și pentru creșterea copilului vine să compenseze această diferență de venituri. De asemenea, instanța a avut în vedere și faptul că pârâtul - reclamant a recunoscut în răspunsurile la interogatoriu că a cheltuit din banii obținuți în străinătate pentru a-și achiziționa o mașină pentru care plătea lunar o rată de 400 euro, precum și alte bunuri de uz casnic (mașină de spălat, combină frigorifică, tv plasmă, scaune, saltea etc), astfel că sumele de bani trimise reclamantei - pârâte acasă se diminuau pentru a putea achiziționa aceste bunuri.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.36 alin.1 Codul familiei și având în vedere și dispozițiile art.728 Cod civil, dată fiind poziția părților, precum și actele depuse la dosarul cauzei, instanța a apreciat cererile părților privind partajul bunurilor menționate ca întemeiată și, omologând raportul de expertiză a dispus sistarea stării de indiviziune, cu privire la imobilul compus din apartamentul cu nr. 37, situat în municipiul Slobozia, .. B, ..
În ceea ce privește atribuirea imobilului menționat, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute la art. 6739 Cod procedură civilă, conform căruia „La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.” și raportându-se la criteriile menționate, reținând că ambele părți au solicitat să le fie atribuit acest imobil, învederând totodată disponibilitatea și posibilitatea achitării sultei celeilalte părți, precum și că, așa cum s-a arătat, cotele părți reținute sunt în cuantum egal de 50% pentru fiecare, imobilul menționat reprezintă ultimul domiciliu în care au locuit împreună foștii soți până la pronunțarea desfacerii căsătoriei și că, în prezent, în imobil locuiește reclamanta - pârâtă împreună cu fiul părților ce a fost încredințat acesteia, prin Sentința civilă nr. 889 din 25.03.2008, în prezent major, a dispus atribuirea imobilului menționat reclamantei - pârâte, urmând ca aceasta să plătească pârâtului - reclamant o sultă de 52.475 lei. La calculul sultei, instanța a avut în vedere că, prin expertiză, imobilul menționat a fost evaluat la un preț total de 104.950 lei, compus din 103.000 lei – valoarea apartamentului și 1.950 lei – valoarea terenului aferent.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a constatat că acestea au fost avansate de reclamanta - pârâtă în sumă totală de 524 lei, reprezentând 19 lei taxă judiciară de timbru, 5 lei timbru judiciar și 500 lei onorariu avocat (f. 7, 14, 15, 288), respectiv de către pârâtul - reclamant în sumă totală de 146 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (f. 17, 223), ambele părți achitând onorariul de expert în sumă de câte 200 lei fiecare.
Având în vedere că expertiza a profitat în mod egal ambelor părți, precum și că reclamantei - pârâte i-a fost admisă cererea de chemare în judecată, iar pârâtului - reclamant i-a fost respinsă cererea reconvențională, în baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a dispus obligarea pârâtului – reclamant, ca parte ce a căzut în pretenții, la plata către reclamanta – pârâtă P. F. (fostă N.) a sumei de 524 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe dar și a încheierii de ședință pronunțată în temeiul art.6735-6 cod procedură civilă, din data de 09.06.2010 a declarat apel pârâtul N. V., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii apelantul invocă faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, interpretând greșit probele din dosar.
Astfel, în aprecierea cotei de contribuție a reținut în mod eronat că el a reținut banii pe care i-a câștigat în străinătate i-a folosit în scop exclusiv personal, cumpărându-și un autoturism sau alte bunuri pentru el. Banii câștigați în străinătate i-a trimis acasă și din acei bani chiar reclamanta a cumpărat bunuri de folosință îndelungată care se află în imobilul supus partajului. Nu este adevărat că din banii obținuți și-a cumpărat un autoturism, acesta fiind cumpărat după desfacerea căsătoriei, după pronunțarea divorțului.
Instanța a interpretat probele contrar legii și numai în favoarea reclamantei deși acestea indicau altceva.
Susține apelantul că a făcut dovada că și el, în afara faptului că a lucrat în străinătate, în tot timpul cât a fost acasă a participat activ la treburile gospodărești și nu s-a reținut că în tot timpul căsătoriei el a avut venituri constant mai mari decât cele ale soției care a contribuit doar cu o mică parte din veniturile sale la dobândirea bunurilor. A avut salariul dublu față de cel al reclamantei și în plus a muncit în străinătate, de la începutul anului 2003 iar cu banii obținuți au lichidat creditul făcut pentru achiziționarea apartamentului și au făcut îmbunătățiri la acesta. Banii obținuți din munca în străinătate îi trimitea acasă în proporție de 80% iar reclamanta nu contribuia cu nimic la cheltuielile comune, preferând să cheltuiască banii în scop personal.
Tot cu banii câștigați în străinătate a acoperit și un credit de nevoi personale făcut fără știrea lui de către reclamantă care a folosit bani exclusiv în interesul ei personal.
De asemenea instanța a dispus în mod eronat atribuirea imobilului către reclamantă și nu s-a pronunțat asupra cererii lui cu privire la aplicarea dispozițiilor art.6739 cod procedură civilă în condițiile în care ambele părți au solicitat atribuirea imobilului iar reclamanta nu a făcut dovada posibilității plății sultei.
Față de situația de fapt existentă apelantul pârât solicită să-i fie lui atribuit imobilul având în vedere cota mai mare dar și faptul că atât înainte cât și după divorț el a fost cel care a achitat impozitele și taxele aferente și a adus îmbunătățiri imobilului.
În drept cererea este întemeiată pe dispozițiile art.296 iar în dovedirea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică.
În motivarea cererii intimata arată că cele invocate de apelant în motivarea cererii cu privire la cota lui de 80% la dobândirea bunurilor comune, nu sunt reale.
În anumite perioade apelantul a avut venituri mai mari decât ea dar în altele a fost în șomaj și ea a fost cea care a avut venituri mai mari decât ale lui. În anul 2009 apelantul nu a participat cu nimic la cheltuielile familiei iar ea, pe lângă veniturile din salariu s-a implicat și în alte activități extraprofesionale pentru sporirea veniturilor și a prestat și munca în gospodărie.
Pe de altă parte, apelantul nu a trimis bani constant ci la câteva luni o dată, nefăcând dovada că a trimis 80% din ce câștiga în țară și nu a dovedit nici faptul că el a achitat impozitele și taxele aferente imobilului.
Nu este adevărat și nu a făcut dovada că el a achitat exclusiv creditele antrenate de familie; acestea au fost contractate pentru efectuarea de îmbunătățiri la imobil sau pentru plecarea sa în străinătate, contribuția la achitarea acestora fiind comună. De asemenea nu este adevărat că ea ar fi cheltuit veniturile sale proprii exclusiv în scop personal.
Față de probele din dosar instanța de fond a reținut în mod corect că rezultă o compensare a nivelurilor obținute de părți și că nu s-a făcut dovada care să reclame atribuirea cotei majoritare către recurent.
Și în ceea ce privește atribuirea apartamentului intimata apreciază că instanța de fond în mod corect a ținut cont de faptul că apelantul locuiește mai mult în străinătate iar în apartament locuiește ea cu copilul și a dispus atribuirea imobilului către ea, prin soluția dată instanța respingând cererea pârâtului făcută în baza art.6739 cod procedură civilă, nefiind real că nu s-a pronunțat cu privire la aceasta.
Pentru motivele invocate intimata solicită respingerea apelului.
În drept întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art.115 cod procedură civilă iar în dovedirea celor invocate s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin decizia civilă nr. 49/A din data de 05.06.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art.296 cod procedură civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de către apelantul N. V. împotriva sentinței civile nr.2983 din data de 22.09.2011 și încheierii de ședință din data de 09.06.2010, pronunțate de Judecătoria Slobozia.
A obligat pe apelant către intimată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei reprezentând onorariu avocat.
Prin decizia civilă nr. 2018 din data de 15.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a admis recursul declarat de recurentul pârât reclamant N. V. împotriva deciziei civile nr. 49/A/05.06.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, s-a casat decizia civilă recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță – Tribunalul Ialomița.
Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Ialomița la data de 22.01.2013 sub nr._ .
Analizând încheierea interlocutorie din 09.06.2010 și sentința apelată în raport de motivele invocate și având în vedere actele și lucrările dosarului, tribunalul apreciază apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește cota majoritară de contribuție solicitată de apelantul pârât, tribunalul constată că această cotă de contribuție se calculează raportat la întreaga comunitate de bunuri și nu la fiecare bun luat separat .
Astfel, în ceea ce privește veniturile obținute de părți, tribunalul reține că din înscrisul „istoric angajări” tradus din limba spaniolă și depus în rejudecarea apelului, rezultă că apelantul a fost angajat în străinătate începând cu 04.08.2003 și până la pronunțarea sentinței de divorț, având, așa cum recunoaște și în răspunsul la interogatoriu, și perioade de șomaj, între 25.10.2006 și 11.03.2007, 28.01._08 și 28.02._08. Referitor la veniturile obținute în aceste perioade, din înscrisurile aflate la filele 85-92 și care reprezintă extrase de pe cardul apelantului și filele 102-135 reprezentând dovada salariului încasat, rezultă că aceste venituri au fost în jurul a 1000 euro pe lună, ele variind între 800 și 1300 euro . Anterior plecării în străinătate apelantul a fost angajat, cu excepția unei perioade de circa 7 luni în 2000 și circa 2 luni în 2003, având un venit aproximativ egal cu al intimatei reclamante, aspecte ce rezultă din copia cărții de muncă a acestuia .
Referitor la veniturile obținute de intimata reclamantă, din copia cărții de muncă a acesteia rezultă că aceasta a fost angajată în permanență, până în 2003 având venituri sensibil egale cu ale apelantului . Din 2003 și până în 2008 veniturile acesteia au fost crescătoare ,ajungând în 2007 la_ lei anual (circa 6500 euro), așa cum rezultă din adeverința nr. 7797/2009 aflată la fila 59 din dosar .
Referitor la contribuția soților la dobândirea bunurilor comune, la cheltuielile comune și la întreținerea copilului, tribunalul constată că apelantul pârât nu a făcut dovada sumelor pe care le-a trimis în țară. Deși susține că a trimis în tară circa 80% din veniturile obținute, nu există la dosar decât trei înscrisuri: un buletin de schimb valutar din 18.09.2006 pentru suma de 500 euro – fila 98 dosar de fond, un ordin de plată din 27.06.2006 pentru suma de 500 euro și ordin de plată din 31.05.2006 pentru suma de 200 euro – filele 42,44 din dosarul de la prima judecată în apel, din care se poate deduce că acesta a trimis sumele menționate mai sus intimatei reclamante .
În ceea ce privește apartamentul bun comun, tribunalul reține că acesta a fost achiziționat parțial cu banii obținuți din vânzarea unei garsoniere tot bun comun al părților, cumpărată în 1994 și parțial cu banii obținuți din creditul contractat pe numele intimatei în mai 2002 .
Referitor la îmbunătățirile pe care apelantul le apreciază ca fiind făcute prin contribuția sa personală, cum am menționat mai sus, cota de contribuție se raportează la întreaga comunitate de bunuri și nu raportat la fiecare bun și ,cu atât mai puțin, la fiecare cheltuială făcută cu un bun comun.
În ceea ce privește contribuția în gospodărie, apelantul nu a demonstrat, prin niciun mijloc de probă că ar fi participat activ la treburile gospodărești așa cum susține, iar în perioada 2003-2008 nici nu avut cum să contribuie întrucât nu a locuit cu familia sa, fiind plecat în străinătate .
Cu privire susținerile apelantului că intimata nu contribuia cu nimic la cheltuielile comune, cheltuind banii în scop strict personal, tribunalul constată că nici aceste susțineri nu au fost probate de către apelant .
Referitor la autoturismul achiziționat de către apelant, din înscrisul aflat la fila 27 din dosarul de la prima judecată a apelului, rezultă că mașina a fost cumpărată la data de 18.07.2007 deci în timpul căsătoriei părților, chiar anterior introducerii acțiunii de divorț de către intimata reclamantă la 23.07.2007, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 889/25.03.2008 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin decizia civilă nr. 75A/25.09.2008 a Tribunalului Ialomița .
Față de cele prezentate mai sus, soluția instanței de fond care a stabilit o cotă de contribuție egală pentru fiecare din părți, apare corectă, întrucât veniturile părților au fost per ansamblu comparabile . Chiar dacă în ultima perioadă apelantul a avut venituri mai mari decât intimata, acesta nu a făcut dovada contribuției efective la cheltuielile familiei, și anume a părții din venitul său trimise în țară . Mai mult, intimata reclamantă, așa cum a reținut și instanța de fond, a prestat și muncă în gospodărie și pentru creșterea copilului, apelantul fiind plecat în străinătate .
În ceea ce privește motivul de apel privind nepronunțarea instanței de fond asupra cererii pârâtului de aplicare a art. 6739 C.pr.civ., tribunalul reține că instanța de fond a avut în vedere criteriile de atribuire prevăzute în acest articol, atribuind imobilul intimatei reclamante deoarece aceasta locuiește în prezent în acolo împreună cu fiul părților, iar apelantul are reședința în străinătate .Cu privire la susținerea apelantului că intimata nu are posibilitatea plății sultei, tribunalul nu poate reține această afirmație atât timp cât intimata este angajată și obține venituri constante, constatând totodată că acesta nu este un criteriu prevăzut de art. 6739 C.pr.civ, pentru atribuirea imobilului .
Față de considerentele de mai sus, tribunalul apreciază apelul ca neîntemeiat și, în baza art. 296 C.pr.civ., urmează să-l respingă, păstrând în tot sentința civilă nr. 2983/22.09.2011 și încheierea de ședință din 09.06.2010.
În baza art. 274 C.pr.civ. va obliga apelantul către intimată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar .
Văzând și dispozițiile art. 299 și urm. C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.296 Cod procedură civilă respinge ca nefondat apelul declarat de către apelantul N. V., domiciliat în Slobozia, ., ., . cu sediul ales în Slobozia, ., ., județul Ialomița la Cabinet avocat T. R., împotriva sentinței civile nr.2983 din data de 22.09.2011 și încheierii de ședință din data de 09.06.2010, pronunțate de Judecătoria Slobozia, pe care le păstrează în tot.
Obligă pe apelant către intimata P. F., cu domiciliul procesual ales în Slobozia, ..27, cam.6 județul Ialomița la Cabinet avocat P. G., la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,GREFIER,
D. C. T. M. L. B. C.
Red.tehnored. D.C.
4 ex/03.04.2013
Judec.fond A. C. ..04.2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 11/2013.... → |
|---|
