Obligaţie de a face. Decizia nr. 16/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 3731/312/2008*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA- SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR.16 A
Ședința publică din data de 28 februarie 2013
Completul de judecată este constituit din:
Președinte – I. R. M.
Judecător – M. L.
Grefier – B. C.
Pe rol pronunțarea apelului civil declarat de apelanții- intervenienți D. I. și R. D. și de apelanta-pârâtă . prin reprezentant D. I. împotriva sentinței civile nr.3048/06.12.2010 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți L. ANIȘOARA, L. O.-A., L. Ș.-D., B. V. și intimații-pârâti A. G., C. L. PENTRU STABILIREA SREPTULUI DE PROPRIETATE PRISEACA și C. JUDEȚEANĂ DE STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR O., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 februarie 2013 fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, în temeiul art.-260 alin.1 coroborat cu art.146 C.pr.civ. a amânat pronunțarea la această dată pentru ca părțile să depună concluzii scrise.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la apelul civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, jud. O., sub nr._ strămutată prin Încheierea nr.3504 din 30 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și trimisă spre soluționare Judecătoriei Slobozia, înregistrată sub nr._, reclamanții L. ANIȘOARA, L. O. A., L. Ș. D. și B. V. au solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei . Priseaca, cu sediul în ., la ridicare barăcii și a instalației de vulcanizare din incinta acesteia, edificate fără drept pe proprietatea acestora, pe cheltuiala pârâtei,solicitând și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au învederat instanței că, prin contractul de donație autentificat sub nr. 853/23.05.1997, reclamanta B. V. și L. M., autorul reclamanților L., au dobândit suprafața de 6960 mp teren în tarlaua 58, . comunei Priseaca, cu vecinii: la E- HB, la V – DE 465/1, la S – DE 65, la N –V. I..
Se mai arată că o parte din această suprafață de teren a fost înstrăinată, respectiv 1960 mp, rămânând în proprietate suprafața de 5000 mp pentru care reclamanții sunt proprietari în indiviziune.
Pe o parte din suprafața de teren rămasă în proprietate, funcționează o vulcanizare a pârâtei ., într-o baracă demontabilă, reprezentantul pârâtei refuzând să elibereze terenul prin ridicarea barăcii și a instalației din incinta acesteia.
În drept s-a invocat art.494 alin. 1 și 2 C.civ.
Pentru termenul din 04.11.2008, pârâta . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților motivând că D. I., administratorul acesteia,este deținătorul legal al terenului în suprafață de 5040 mp, în baza sentinței civile 5811/2001, pronunțată de Judecătoria Slatina.
De asemenea, a invocat administratorul pârâtei, uzucapiunea prevăzută la art.1895 și urm. C.civ. rap. la art.972 C.civ. și autoritatea de lucru judecat pe baza deciziei civile nr.534 din 22 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.1198/2006.
La termenul din 04.11.2008, numiții D. I. și R. D. au formulat fiecare câte o cerere reconvențională prin care au solicitat nulitatea absolută a actului de vânzare-cumpărare încheiat între R. D. și L. M. la data de 12.03.1993 precum și nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/60 eliberat pe numele R. D., precum și a titlului de proprietate eliberat numitului A. G..
S-a solicitat chemarea în judecată, alături de reclamanții din dosar și a comisiilor pentru aplicarea Legii 18/1991, respectiv C. locală Priseaca, jud. O. și C. Județeană O..
La termenul din 14.04.2010, instanța de fond a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de R. D.. În aceeași ședință de judecată s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a lui D. I..
De asemenea, la același termen de judecată, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a lui A. G..
La termenul din 26.05.2010, instanța a calificat întâmpinarea și cererea reconvențională a lui D. I. ca fiind cerere de intervenție în interes propriu și a dispus introducerea în cauză a lui A. G. în calitate de pârât.
Prin sentința civilă nr. 3048 din 06.12.2010 Judecătoria Slobozia a admis cererea formulată de reclamanții-pârâți L. ANIȘOARA, L. O. A., L. Ș. D. și B. V. în contradictoriu cu pârâta - reclamantă S.C. P. S. SRL și a obligat-o pe pârâta-reclamantă S.C. P. S. SRL la ridicarea barăcii și instalației de vulcanizare edificate pe terenul reclamanților-pârâți, situat în extravilanul comunei Priseaca, tarlaua 58, . titlului de proprietate nr._/43 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului la data de 23.03.1995 în favoarea lui A. G..
A respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă S.C. P. S. SRL, ca neîntemeiată.
A respins cererea formulată de intervenientul în nume propriu R. D., ca neîntemeiată.
A respins cererea formulată de intervenientul în nume propriu D. I., ca neîntemeiată.
A obligat-o pe pârâta S.C. P. S. SRL la plata către reclamanți a sumei de 712,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin contractul de donație autentificat sub nr. 853/23.05.1997, reclamanta B. V. și L. M., autorul reclamanților L., au dobândit suprafața de 6960 mp teren în tarlaua 58, . comunei Priseaca, cu vecinii: la E- HB, la V – DE 465/1, la S – DE 65, la N –V. I..
O parte din această suprafață de teren a fost înstrăinată, respectiv 1960 mp, rămânând în proprietatea reclamanților suprafața de 5000 mp pentru care aceștia sunt proprietari în indiviziune.
Pe o parte din suprafața de teren rămasă în proprietate, funcționează o vulcanizare a pârâtei ., într-o baracă demontabilă, reprezentantul pârâtei refuzând să elibereze terenul prin ridicarea baracii și a instalației din incinta acesteia.
Atât pârâta . cât și intervenientul în nume propriu D. I. au solicitat respingerea acțiunii motivând că că D. I., administratorul pârâtei este deținătorul legal al terenului în suprafață de 5040 mp, în baza sentinței civile 5811/2001, pronunțată de Judecătoria Slatina.
Din probatoriul administrat în cauză instanța a reținut că atât pârâta . cât și intervenienții în nume propriu D. I. și R. D. se află în eroare cu privire la terenul pe care se află amplasată vulcanizarea ce se solicită a fi ridicată.
Astfel în timp ce reclamanții solicită ridicarea de către pârâta . a barăcii în care funcționează vulcanizarea, de pe terenul situat în tarlaua 58, . comunei Priseaca, cu vecinii: la E- HB, la V – DE 465/1, la S – DE 65, la N –V. I., individualizat conform titlului de proprietate nr._/43 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului la data de 23.03.1995 în favoarea lui A. G., pârâta și intervenienții fac vorbire de un teren situat în com. Priseaca, . în suprafață de 5040 mp individualizat conform titlului de proprietate nr._/60 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului la data de 23.05.1996, în favoarea lui R. D..
Având în vedere acest aspect, precum și faptul că pârâta nu a probat în nici un fel existența vreunui drept asupra terenului pe care sunt amplasate barăcile în care funcționează vulcanizarea ., instanța a admis cererea formulată de reclamanții-pârâți, L. ANIȘOARA, L. O. A., L. Ș. D. și B. V. în contradictoriu cu pârâta - reclamantă . ca întemeiată respingând celelalte cereri formulate în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel D. I., în nume personal și în calitate de reprezentant al . și R. D., apelul fiind respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 90 A/06.12.2011 pronunțată de Tribunalul Ialomița.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește primul motiv de apel, care vizează greșita apreciere a instanței de fond privind dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului pe care se află amplasate construcții aparținând societății pârâte, tribunalul a reținut că actele depuse la dosar relevă că terenul pe care se află construcțiile este proprietatea reclamanților și a fost dobândit prin contractul de donație autentificat sub nr. 853/23.05.1997, de către reclamanta B. V. și prin moștenire legală de la autor L. M., de către ceilalți reclamanți. Acest teren a aparținut numitului A. G., care l-a donat reclamantei B. V. și L. M..
Susținerea apelanților că acest teren este proprietatea lui D. I. este lipsită de suport probator, întrucât din raportul de expertiză aflat la fila 77 dosar fond, rezultă că suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate emis pe numele lui A. G., pe care acesta a donat-o reclamantei și lui L. M. este în sola 58, . se suprapune cu terenul în suprafață de 4.905 mp, pentru care a avut procesul–verbal de punere în posesie nr.1/19.02.1993 R. D., teren ce se află în . și asupra căruia D. I. pretinde un drept de proprietate.
De altfel, față de hotărârile depuse la dosar, tribunalul a reținut că terenul în suprafață de 4.905 mp, asupra căruia apelantul D. I. se pretinde proprietar, în baza sentinței civile nr. 5811/2001 pronunțată de Judecătoria Slatina, este proprietatea lui L. M., așa cum s-a stabilit prin decizia civilă nr. 1012/1999 a Tribunalului O., prin care s-a admis acțiunea reclamantului L. M. în contradictoriu cu pârâtul R. D., s-a constatat că reclamantul este proprietarul terenului în suprafață de 0,4903 ha aflat pe raza comunei Priseaca, .-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul R. D., prin care s-a solicitat nulitatea absolută a antecontractului încheiat la data de 12.03.1993 și rezoluțiunea acestuia.
Din cuprinsul menționatei decizii rezultă că instanța a considerat că L. M. a încheiat cu R. D. o promisiune valabilă de vânzare – cumpărare, cât privește terenul în suprafață de 0,4903 ha, actul neperfectându-se întrucât pârâtul a refuzat să se prezinte la notariat, terenul fiind folosit de cumpărător în nume de proprietar. S-a mai reținut că prin încheierea antecontractului nu s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Ulterior, cu ocazia comparării titlului deținut de L. M. și intervenientul din prezenta cauză D. I., prin sentința civilă nr. 8273/2002 pronunțată de Judecătoria Slatina s-a stabilit că titlul deținut de D. I. este lipsit de eficiență juridică, deoarece antecontractul ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 5811/2001 a Judecătoriei Slatina, prin care D. I. a cumpărat de la R. D. suprafața de 4903 mp, a fost ulterior celui prin care L. M. a cumpărat același teren de la același vânzător, iar hotărârea prin care s-a constat dreptul de proprietate al lui D. I. a fost ulterioară celei prin care s-a constat că L. M. este proprietarul aceluiași teren.
Față de cele menționate, tribunalul a reținut și că întemeiat instanța de fond a respins cererea reconvențională și cererile de intervenție în nume propriu formulate de R. Dumitzru și D. I., prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare – cumpărare sub semnătură privată încheiat între R. D. și L. M. la data de 12.03.1993, prin acest antecontract părțile încheind doar o promisiune de vânzare – cumpărare, ce nu trebuia să aibă forma autentică. Susținerea privind neplata prețului nu este probată și ea nici nu poate constitui motiv de desființare a antecontractului.
În ceea ce privește nulitatea parțială a titlului de proprietate emis pe numele lui A. G. și al lui R. D., tribunalul apreciază că în mod legal și temeinic instanța de fond a respins cererea intervenienților cu acest obiect, în condițiile în care nu s-au probat susținerile acestora cum că A. G. nu era îndreptățit la reconstituire dreptului de proprietate pentru suprafața de teren pe care se află baraca aparținând societății pârâte, deoarece acest teren ar fi proprietatea lui R. D..
Întrucât existența unei suprapuneri a terenurilor pentru care s-au emis cele două titluri de proprietate a căror desființare se solicită nu rezultă din cuprinsul acestora și având în vedere faptul că primul titlu a fost emis pentru A. G., cel al intervenientului fiind ulterior, tribunalul a considerat că susținerile apelanților privind nelegala eliberare a actelor de către comisiile județene, în condițiile Legii nr. 18/1991, neînsoțite de dovezi în acest sens sunt de natură a determina instanța de apel să considere critica vizând acest aspect ca nefondată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurentul D. I., în nume personal și în calitate de reprezentant al . și R. D., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond admiterea cererii reconvenționale și a cererii de intervenție și respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr.1246R din 14.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VI-a civilă s-a admis recursul declarat de recurenții intervenienți D. I. și R. D. și recurenta pârâtă . prin reprezentant D. I., împotriva deciziei civile nr.90A/06.12.2011 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți L. ANIȘOARA, L. O. A., L. Ș. D., B. V. și intimații pârâți A. G., C. L. PRISEACA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE, C. JUDEȚEANĂ O. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR.
S-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Ialomița.
În considerentele deciziei din recurs s-a reținut că prin cererea principală dedusă judecății, intimații reclamanți L. Anișoara, L. O. A., L. Ș. D. Și B. V. au solicitat obligarea pârâtei . Priseaca, la ridicarea barăcii și a instalației de vulcanizare din incinta acesteia, edificate fără drept pe terenul proprietatea reclamanților pârâți, în suprafață de 5000 mp, din totalul de 6960 mp situată în extravilanul comunei Priseaca (. E-HB, V-DE 465/1, S-DE 65, N- V. I..
Reclamanții au invocat faptul că autorul lor, L. M. a dobândit acest teren de la A. G., prin contractul de donație autentificat sub nr. 853/23.05.1997.
Prin întâmpinarea de la fila 20, recurentul D. I. (reprezentatul pârâtei și intervenient în nume propriu) a susținut că este deținătorul legal al terenului pe care sunt amplasate construcțiile demolate, în baza sentinței civile nr. 5811/2001 pronunțată de Judecătoria Slatina, prin care s-a admis acțiunea formulată de acesta în contradictoriu cu R. G. și s-a constatat intervenită vânzarea cumpărarea unui teren în suprafață de 4900 mp, extravilan, situat în ., cu vecinii, N-Tnr. 2, PS 14, S-E 65, E- V. I., V-T nr. 2A 11, conform înscrisului sub semnătură privată încheiat între părți la data de 08.08.1996(fila 22 dosar judecătorie).
Prin cererile de intervenție în interes propriu, recurenții D. I. și R. D. au solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de vânzare-cumpărare încheiat între R. D. și L. M. la data de 12.03.1993, precum și nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/60 eliberat pe numele R. D., precum și a titlului de proprietate eliberat numitului A. G..
Prin decizia civilă nr. 1245/25.04.1999 pronunțată de Tribunalul O., rămasă irevocabilă, s-a admis apelul declarat de L. M., în contradictoriu cu R. D., împotriva sentinței civile nr. 8052/1997 pronunțată de Judecătoria Slatina, care a fost schimbată, în sensul că a fost admisă acțiunea și s-a constatat că L. M. este proprietarul suprafeței de teren de de 0,4903 ha, pe raza comunei Priseaca, ., având ca vecini, la Nord-TN 32, E- TNR2 A11, S-DNE 65, V- B. I., în baza antecontractului de vanzare cumpărare încheiat între părți la data de 12.03.1993.
Prin întâmpinarea depusă la fila 729 dosar judecătorie, intimații reclamanți au arătat că instalația de vulcanizare a cărei demolare se solicită, nu se află pe terenul pe care autorul lor l-a dobândit de la R. D., ci pe terenul pe care acesta l-a dobândit de la A. G., prin contractul de donație.
În raport cu cele menționate mai sus, si având în vedere obiectul cererilor deduse judecății, în cauză era necesară efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, care să identifice în primul rând terenurile deținute de părți, potrivit titlurilor de proprietate pe care acestea le exhibă.
În al doilea rând, prin expertiză era necesar să se stabilească dacă aceste terenuri se suprapun, iar în ipoteza în care nu există identitate între ele, să se stabilească dacă instalația de vulcanizare și baraca a căror demolare se solicită au fost edificate pe terenul proprietatea intimaților reclamanți.
Aceste elemente de fapt sunt importante atât în soluționarea cererii principale (problema ridicării construcțiilor și a aplicabilității dispozițiilor art. 494 cod civil putând fi pusă doar dacă respectivele construcții au fost edificate cu rea credință pe terenul proprietatea intimaților reclamanți) cât și în soluționarea cererii reconvenționale și a cererii de intervenție, care au fost formulate pornindu-se de la premisa existenței unei suprapuneri a terenurilor pe care părțile susțin că le dețin.
O asemenea expertiză nu a fost efectuată în fața primei instanțe, iar instanța de apel a făcut referire la un raport de expertiză care a fost efectuat în anul 1997 într-o altă cauză, purtată între R. D. și A. G., având ca obiect anulare titlu de proprietate.
În cauza de față era însă necesară și utilă efectuarea unei expertize judiciare care să stabilească în concret în raport cu obiectul cererilor deduse judecății și cu susținerile părților, aspectele menționate mai sus, o asemenea probă fiind esențială în soluționarea cauzei, după cum s-a arătat.
În rejudecarea apelului, în raport de dispozițiile art297 alin.1 teza finală, tribunalul a administrat proba cu expertiză topografică, raportul de expertiză fiind depus la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, în stabilirea situației de fapt, tribunalul reține următoarele:
La data de 13.03.1991 A. G. a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,95 ha teren agricol cu care a fost înscris în CAP. Cererea i-a fost admisă pentru suprafața de 4 ha și 200 m.p. din care suprafața de 3 ha 6842 m.p. în extravilan și 3358 m.p. în intravilan. Inițial s-a eliberat procesul verbal de punere în posesie nr.577 din 04.05.1994 pentru ca mai apoi să i se elibereze fișa de punere în posesie și titlul de proprietate eliberat sub nr._/43 din 23.03.1995.
La data de 14.03.1991 R. D. a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,98 ha teren arabil moștenire de la tatăl lui, R. M. G.. Și acestuia i s-a admis cererea și i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3 ha 2300 m.p. din care 3 ha 0391 în extravilan și 1909 m.p. în intravilan. Și în cazul lui s-a eliberat inițial procesul verbal de punere în posesie nr.1 din 19.02.1993 pentru ca ulterior să se întocmească și să se elibereze fișa de punere în posesie și titlul de proprietate nr._/60 din 23.05.1996.
La data de 07.03.1993, prin înscris sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare cumpărare” R. Gh. D. a vândut fiicei sale D. M., căsătorită cu D. I., un teren în suprafață de 0,4903 ha situat în perimetru satului Buicești, . vecinătăți la nord TNR 2 Ps 14, la sud drum național, E 65, la est TNR2 A11, la vest proprietatea B. F. I., conform schiței întocmite la acel moment care are la bază procesul verbal de punere în posesie nr.1 din 19.02.1993.
Cu două zile în urmă, la data de 05.03.1993 R. Gh. D. i-a închiriat lui L. M. un teren în suprafață de 0,4903 ha situat în perimetru satului Buicești, . rezultă din înscrisul întocmit la acea dată, pentru ca la data de 12.03.1993, prin înscris sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare cumpărare” R. Gh. D. a vândut lui L. M. un teren în suprafață de 0,4903 ha situat în perimetru satului Buicești, . vecinătăți la nord TNR 2 Ps 14, la sud drum național, E 65, la est TNR2 A11, la vest proprietatea B. F. I., conform schiței întocmite la acel moment.
S-a mai menționat în acest înscris că vânzătorul a dobândit terenul prin reconstituirea dreptului de proprietate după cum rezultă din adeverința comunei Priseaca și din procesul verbal nr.1 din 19.02.1993.
Pe acest teren, D. I. ca reprezentant al S.C. P. S. S.R.L. obține certificatul de urbanism nr.200 din 19.11.1996 și autorizația de construcție nr.224 din 04.08.1997 pentru amplasarea unui atelier de vulcanizare, având acordul de principiu al Primăriei Priseaca dar și acordul proprietarului terenului în persoana numitului R. Gh. D., socrul său după cum a arătat acesta personal în fața instanței.
Ulterior, L. M. a formulat acțiune în instanță pentru constatarea dreptului lui de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,4903 ha teren extravilan, dobândit prin convenția din 12.03.1993 și prin sentința civilă nr.8652/1997 pronunțată de Judecătoria Slatina, astfel cum a fost modificată prin decizia nr.1883/1998 a Tribunalului O., definită și irevocabilă prin decizia civilă nr.6185 din 02.09.1999 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a admis cererea reclamantului și s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului pentru terenul în suprafață de 0,4903 ha situat în perimetru satului Buicești, . vecinătăți la nord TNR 2 Ps 14, la sud drum național, E 65, la est TNR2 A11, la vest proprietatea B. F. I..
Prin contractul de donație autentificat sub nr.853 din 23.05.1997 la BNP T. V., A. G. a donat numiților B. V. și L. M. suprafața de 10.000 m.p. teren situat în extravilanul com. Priseaca, ., din care suprafața de 6960 m.p. în sola 58, . de 3.040 m.p. în sola 58, . dobândit conform titlului de proprietate nr._/43 din 23.03.1995.
Conform certificatului de moștenitor nr.35 din 19.06.2003 L. M. a decedat la data de 15.01.2003 și a lăsat ca moștenitori pe L. Anișoara, în calitate de soție, L. O. A. și L. Ș. D., în calitate de copii, în masa succesorală incluzându-se și cota indiviză asupra terenului care face obiectul prezentului litigiu.
Se mai reține că pentru terenul în suprafață de 0,4903 ha teren extravilan, a formulat acțiune și numitul D. I., în contradictoriu cu R. Gh. D. și prin sentința civilă nr.5811/2001 pronunțată de Judecătoria Slatina s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea terenului menționat, conform înscrisului sub semnătură privată încheiat între părți la 08.08.1996.
În concluziile raportului de expertiză, expertul expune grafic suprafețele de teren conform titlurilor de proprietate din care rezultă că suprafețele cuprinse în cele două titluri nu se suprapun dar arată totodată că suprafețele cuprinse în procesele verbale de punere în posesie nr.577 din 04.05.1994 și nr.1 din 19.02.1993 se suprapun pe o suprafață de 922 m.p. și că în acest perimetru, inclus în suprafața de 6.960 m.p. menționată pe titlul de proprietate al lui A. G. se află construcția metalică (baracă) în care D. I. își desfășoară activitatea de vulcanizare.
Mai precizează expertul că titlurile de proprietate ale numiților R. D. și A. G. nu sunt concordanță cu actele premergătoare ale acestora, mai precis cu procesele verbal de punere în posesie nr.1 din 19.02.1993 și nr.577 din 04.05.1994.
Analizând cererile de apel formulate tribunalul observă că motivele de apel invocate sunt comune, mai puțin cel invocat de D. I. privind recunoașterea dreptului de proprietate ca urmare a uzucapiunii de la 10 la 20 ani și va analiza acestor motive va fi comună, argumentele reținute fiind valabile pentru toate cererile de apel.
Motivul de apel vizând greșita apreciere a instanței de fond în privința titularului dreptului de proprietate asupra terenului pe care este ridicată construcția, este nefondat.
În prezent, ca urmare a actelor translative de proprietate intervenite și menționate în expunerea situației de fapt, intimații reclamanți dețin atât suprafața de 0,4903 ha cumpărată de L. M. de la R. Gh. D., după cum s-a stabilit irevocabil prin decizia civilă nr.6185 din 02.09.1999 pronunțată de Curtea de Apel C., precum și suprafața de 5000 m.p. situată în sola 58, . A. G., astfel că față de situarea construcțiilor, este evident că acestea se află pe terenul proprietatea reclamanților.
Nu poate fi avută în vedere sentința civilă nr.5811/2001 invocată de apelanți deoarece este ulterioară sentinței civile nr.8652/1997 pronunțată de Judecătoria Slatina, astfel cum a fost modificată prin decizia nr.1883/1998 a Tribunalului O., definită și irevocabilă prin decizia civilă nr.6185 din 02.09.1999 pronunțată de Curtea de Apel C. prin care s-a constatat dreptul de proprietate al lui L. M. pentru terenul în suprafață de 0,4903 ha situat în perimetru satului Buicești, . vecinătăți la nord TNR 2 Ps 14, la sud drum național, E 65, la est TNR2 A11, la vest proprietatea B. F. I..
Cum fiecare dintre cele două sentințe are valoarea unui titlu de proprietate pentru titularul acțiunii, în caz de comparație de titluri se dă eficiență titlului cu dată mai veche, în speță hotărârii obținute de L. M. și nu hotărârii nr.5811/2001.
De altfel, se reține din multitudinea proceselor purtate între părți, că în privința valorii juridice a sentinței 5811/2001 în sensul că aceasta nu poate fi opusă sentinței decizia nr.1883/1998, s-au pronunțat instanțele prin sentința penală nr.1930/2004 pronunțată de Judecătoria Slatina, sentința nr.8273/2002, definitivă prin decizia civilă nr.900 din 02.10.2003 pronunțată de Tribunalul O..
Nici motivul de apel privind nepronunțarea instanței de fond asupra nulității absolute a actului de vânzare-cumpărare dintre R. D. și L. M. nu este fondat deoarece prin respingerea cererii reconvenționale și a cererilor de intervenție în integralitate rezultă că s-a pronunțat implicit asupra tuturor capetelor de cerere formulate, inclusiv asupra constatării nulității absolute a convenției menționate.
Pe de altă parte, se poate observa că în privința actului de vânzare cumpărare dintre R. D. și L. M. s-au pronunțat deja două hotărâri și anume sentința civilă nr.8652/1997 pronunțată de Judecătoria Slatina, astfel cum a fost modificată prin decizia nr.1883/1998 a Tribunalului O., definită și irevocabilă prin decizia civilă nr.6185 din 02.09.1999 pronunțată de Curtea de Apel C. prin care s-a constatat dreptul de proprietate al lui L. M. pentru terenul în suprafață de 0,4903 ha situat în perimetru satului Buicești, . civilă nr.2326 din 27.03.2002 pronunțată de Judecătoria Slatina prin care a fost respinsă acțiunea reclamanților D. I. și D. M. și R. I. împotriva pârâților R. D., și L. M., având ca obiect constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată încheiat între pârâți la data de 12.03.1993, reținându-se că nu există cauză de nulitate. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții iar apelul a fost respins prin decizia civilă nr.900/2003 a Tribunalului O..
În prezenta cauză se invocă nulitatea actului de vânzare-cumpărare deoarece fiind un înscris sub semnătură privată nu poate avea valoarea unui contract translativ de proprietate în privința terenului, legea prevăzând în cazul terenurilor, pentru o vânzare valabilă, încheierea actului în formă autentică.
Or, nu i s-a atribuit acestui act valoarea unui contract autentic de vânzare cumpărare a terenului. Fiind un înscris sub semnătură privată, are valoarea unei promisiuni de vânzare-cumpărare care naște în sarcina părților obligația de a încheia în viitor actul în formă autentică și dă dreptul părților ca, în cazul în care cealaltă parte nu își îndeplinește obligația, să solicite instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, cea ce s-a și întâmplat în cauză.
Dacă actului sub semnătură privată încheiat între R. Gh. D. și L. M. la data de 12.03.1993 ar fi avut valoarea juridică a unui act autentic de vânzare-cumpărare, n-ar fi fost necesară intentarea unei acțiuni de către L. M. care s-ar fi putut prevala de acest act fără să mai apeleze la instanță.
Susținerea privind neplata prețului nu este probată și ea nici nu poate constitui motiv de desființare a actului.
Nu este fondat nici motivul de apel privind constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate emis pe numele lui A. G. și a titlului lui R. D..
Astfel, motivele de nulitate absolută a titlurilor de proprietate sunt prevăzute în art.III din Legea nr.169/1997 iar apelanții nu au dovedit niciunul dintre aceste motive iar suprapunerea invocată nu se regăsește în prezent în titlurile de proprietate după cum a reținut și instanța de fond.
Astfel în timp ce reclamanții solicită ridicarea de către pârâta . a barăcii în care funcționează vulcanizarea, de pe terenul situat în tarlaua 58, . comunei Priseaca, cu vecinii: la E- HB, la V – DE 465/1, la S – DE 65, la N –V. I., individualizat conform titlului de proprietate nr._/43 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului la data de 23.03.1995 în favoarea lui A. G., apelanții fac vorbire de un teren situat în com. Priseaca, . în suprafață de 5040 mp individualizat conform titlului de proprietate nr._/60 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului la data de 23.05.1996, în favoarea lui R. D..
Este adevărat că a existat o suprapunere de teren la momentul emiterii actelor premergătoare titlurilor de proprietate, respectiv a proceselor verbale de punere în posesie însă ulterior această situație s-a remediat, s-au eliberat fișele de punere în posesie pentru stabilirea amplasamentului terenului pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, ambele părți neavând obiecțiuni cu privire la fișele de punere în posesie pe care le-au semnat, acceptând astfel amplasamentul menționat în titlurile de proprietate.
Astfel, se apreciază că în mod legal și temeinic instanța de fond a respins cererea pârâtei reclamante și a intervenienților cu acest obiect, în condițiile în care nu s-au probat susținerile acestora cum că A. G. nu era îndreptățit la reconstituire dreptului de proprietate pentru suprafața de teren pe care se află baraca aparținând societății pârâte, deoarece acest teren ar fi proprietatea lui R. D., nefăcându-se nicio probă în acest sens și neexistând alt motiv care să atragă nulitatea titlurilor.
Nu este fondat nici motivul de apel invocat de D. I. în nume personal și în calitate de reprezentant al societății, privind uzucapiunea deoarece potrivit art.1895 cod civil, pentru a opera uzucapiunea de la 10 la 20 de ani, trebuie să existe o posesie utilă asupra lucrului, posesia să se întemeieze pe just titlu, să dureze de la 10 la 20 de ani și să fie de bună credință.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, respectiv cea privind posesia utilă, justul titlu și buna credință, având în vedere procesele în care au fost implicate părțile și care au avut ca obiect chiar stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului.
În ceea ce privește motivul de apel cu argumentele privind neluarea în considerare a amplasamentului construcției și suprapunerea terenului reconstituit lui R. G. cu terenul reconstituit lui R. D. este fondat.
S-a reținut în considerentele acestei decizii că în prezent, ca urmare a actelor translative de proprietate intervenite și menționate în expunerea situației de fapt, intimații reclamanți dețin atât suprafața de 0,4903 ha cumpărată de L. M. de la R. Gh. D., cum s-a stabilit irevocabil prin decizia civilă nr.6185 din 02.09.1999 pronunțată de Curtea de Apel C., precum și suprafața de 5000 m.p. situată în sola 58, . A. G., astfel că față de situarea construcțiilor, este evident că acestea se află pe terenul proprietatea reclamanților.
Ne aflăm așadar în situația accesiunii imobiliare artificiale, în cazul în care construcția este făcută de o persoană cu materialele sale dar pe terenul altcuiva.
Proprietarul terenului poate solicita obligarea constructorului să ridice construcțiile pe cheltuiala sa dacă se dovedește că acesta, constructorul, a fost de rea credință.
În speță tribunalul apreciază că pârâta S.C. P. S. S.R.L., constructorul, nu a fost de rea credință deoarece construcția se află pe suprafața suprapusă din procesele verbale inițiale de punere în posesie și la momentul ridicării construcției R. Gh. D. era încă proprietar al terenului, astfel că societatea a avut acordul proprietarului.
Așa fiind reclamanții nu pot solicita obligarea pârâtei să ridice construcția pe cheltuia sa ci devin în mod obligatoriu proprietarii construcției și trebuie să-l despăgubească pe constructor, având posibilitatea să opteze pentru întinderea despăgubirii și anume fie să achite contravaloarea materialelor și a muncii, fie să plătească o sumă egală cu creșterea valorii fondului ca urmare a efectuării construcției sau să găsească de . o altă soluție convenabilă ambelor părți.
Pentru considerentele reținute tribunalul apreciază ca fiind nefondate apelurile declarate de către intervenienții în nume propriu D. I. și R. D. împotriva sentinței civile nr.3048 din 06.12.2010 pronunțată de Judecătoria Slobozia, urmând să le respingă.
Apreciază ca fiind fondat apelul declarat de pârâta S.C. P. S. S.R.L. prin reprezentant D. I. împotriva sentinței civile nr.3048 din 06.12.2010 pronunțată de Judecătoria Slobozia pe care o va schimba în parte, cât privește soluționarea cererii principale și în consecință:
Va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamanții L. ANIȘOARA, L. O. A., L. Ș. D. și B. V. în contradictoriu cu pârâta S.C. P. S. S.R.L..
Va păstra celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art.274 cod procedură civilă, având în vedere că apelanții intervenienți D. I. și R. D. au căzut în pretenții față de intimații reclamanți, îi va obliga către aceștia din urmă la plata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 350 lei fiecare având în vedere cheltuielile efectuate de către intimații, în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat, apărările făcute de intimați față de toate apelurile declarate, modalitatea de soluționare a apelurilor, cererile de apel ale intervenienților fiind respinse.
Văzând și dispozițiile art.299 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.296 cod procedură civilă admite apelul declarat de pârâta S.C. P. S. S.R.L. prin reprezentant D. I. cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.3048 din 06.12.2010 pronunțată de Judecătoria Slobozia pe care o schimbă în parte, cât privește soluționarea cererii principale și în consecință:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamanții L. ANIȘOARA, L. O. A., L. Ș. D. și B. V. cu domiciliul ales la Cabinet de avocatură N. P. în Slatina, ..38 județul O. în contradictoriu cu pârâta S.C. P. S. S.R.L..
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de către intervenienții în nume propriu D. I. și R. D. împotriva sentinței civile nr.3048 din 06.12.2010 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
În baza art.274 cod procedură civilă obligă pe apelanții intervenienți în interes propriu D. I. și R. D. ambii cu domiciliul în . către intimații reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 350 lei fiecare.
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. R. M. M. L. B. C.
Red.tehnored. IMR
12 ex/26.04.2013
Judec.fond G. O. Ionelcom.10 ex/29.04.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 18/2013. Tribunalul... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
