Acţiune în constatare. Sentința nr. 499/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 499/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 499/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 499/F
Ședința publică de la 2 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. I. M.
GREFIER: M. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C. R. M., domiciliată în mun. Slobozia, . 2, ., jud. Ialomița, CNP_ și cu domiciliul ales la Cb. Av. „C. A.” din mun. Slobozia, . 15, ., jud. Ialomița, în contradictoriu cu pârâtele B. C. R. SA, cu sediul în mun. București, .. 5, sector 3, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI_ și B. C. R. SA - SUCURSALA SLOBOZIA, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI_, cu sediul în mun. Slobozia, ., jud. Ialomița, având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: reclamanta, reprezentată de avocat ales C. A. din Baroul Ialomița, cu împuternicire depusă la dosarul cauzei și pentru pârâte, avocat F. T. împuternicită de avocatul ales A. D. Sova din cadrul Societății Civile de Avocați „N. N. D. Kingston Petersen”, cu împuternicirea pe care o depune la dosarul cauzei la acest termen.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că pricina a fost declinată la această instanță prin sentința civilă nr. 107 din data de 22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia, după care;
Apărătorul pârâtelor precizează că citarea acestora nu s-a făcut la sediul ales, ci la sediul Băncii, situație față de care solicită ca în cauză citarea pârâtelor să se facă la sediul ales, respectiv la SCA „N. N. D. Kingston Petersen” din mun. București, Bucharest Business Park, .. 1 A, ., sector 1.
Instanța ia act de cele precizate, urmând ca ambele pârâte să fie citate la sediul ales, respectiv la SCA „N. N. D. Kingston Petersen” din mun. București, Bucharest Business Park, .. 1 A, ., sector 1.
Apărătorul pârâtelor, cu titlu prealabil, arată că înțelege să invoce necompetența materială a Tribunalului Ialomița.
Tribunalul ia act și acordă cuvântul părților cu privire la excepția invocată în cauză.
Apărătorul pârâtelor solicită să se admită excepția necompetenței Tribunalului Ialomița întrucât acesta nu este competent să judece prezenta cauză. Arată că, pe de o parte, a invocat prevederile art. 13 care nu sunt aplicabile în prezenta cauză, iar pe de altă parte obiectul cauzei este evaluabil în bani, primul capăt de cerere este evaluabil în bani chiar dacă se solicită anularea unor clauze . În raport de valoarea contractului care nu depășește suma de 90.000 lei, sumă situată sub pragul valoric al tribunalului, apreciază că judecătoria este competentă să judece prezentul dosar.
Apărătorul reclamantei precizează că acestea au fost argumentele avute în vedere de reclamantă la depunerea acțiunii la judecătorie, a apreciat că este un litigiu evaluabil în bani, valoarea este sub pragul stabilit de lege, situație față de care urmează ca tribunalul să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei. Precizează că într-un regulator de competență într-un dosar similar, C.A.B. a stabilit ca fiind competentă judecătoria.
Instanța ia act și rămâne în pronunțare cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ialomița.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 08.09.2014 sub nr._, reclamanta C. R. M., în contradictoriu cu pârâtele B. Comercială Română S.A. și B. Comercială Română Sucursala Ialomița a solicitat:
1. să se constate abuzivă clauza conținută în art.5 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.2121PF/01.09.2006.
2. să se constate abuzivă clauza conținută în art.2.10 din Condițiile Generale de Creditare, privind modificarea uniloaterală a dobânzii de către bancă în funcție de dobânzile variabile de referință BCR/indicele de referință LIBOR/EURIBOR/BUBOR;
3. să se constate abuzivă clauza de risc valutar inserată în Condițiile Generale ale Contractului de Credit și eliminarea acesteia;
4. stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb Euro-leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată durata derulării contractului;
5. Denominarea în moneda națională a plăților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor se plătește în moneda națională.
În fapt, reclamanții au arătat că în anul 2006 au contractat un credit pentru persoane fizice, cu ipotecă de la B.C.R., nr.2121PF/01.09.2006 pentru o perioada de 180 de luni. Creditul principal a fost în cuantum de 20.082 euro. În primul an dobânda a fost fixă, respectiv 6,4%/an, iar din anul următor aceasta a devenit variabilă, conform contractului de credit.
Reclamanții apreciază că posibilitatea băncii de a stabili ulterior dobânda prin raportare la dobânda de referință internă a băncii și nu la indicele de referință Euribor are carcaterul unei clauze abuzive. În egală măsură aceștia apreciază ca abuzivă și clauza de risc valutar inserată în Condițiile Generale ale Contractului de Credit.
Prin sentința civilă nr. 107/22.01.2015 a Judecătoriei Slobozia s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Slobozia și a fost declinată cauza în favoarea Tribunalului Ialomița .
În motivarea sentinței s-a reținut că, prin raportare la obiectul solicitărilor reclamanților, acțiunea urmărește constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale din contractul de credit, alături de înghețarea cursului de schimb leu/euro la cel valabil la momentul încheierii contractului (01.09.2006), care să fie aplicabil integral pe tot parcursul desfășurării contractului de credit și denominarea în moneda națională a plăților, în condițiile Regulamentului BNR nr.4/2005, toate fiind capete de cerere principale.
Judecătoria Slobozia a reținut că primul capăt de cerere privind acțiunea în constatare nu are caracter patrimonial, evaluabil în bani, fiind o simplă acțiune în constatare întemeiată conform prevederilor Legii nr.193/2000.
Dispozițiile art. 95 din codul de procedură civilă prevăd că „ Tribunalele judecă: 1. în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe; 4. Orice alte cereri date prin lege în competența lor.”
Potrivit art. 94, alin.1, lit. j din Codul de Procedura Civila, Judecătoriile judeca orice alte cereri evaluabile in bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
În aceste condiții, întrucât cererea de constatare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale nu este evaluabilă în bani și nici nu se circumscrie unei obligații de a face, din interpretarea art. 95 C.proc.civ., instanța a reținut competența materială a Tribunalului.
Fiecare din celelalte capete de cerere este evaluabil în bani, iar stabilirea competenței materiale a instanței de judecată este direct dependentă de valoarea fiecărui capăt principal de cerere, urmând a fi stabilită în condițiile art.99, alin.2 C.proc.civ.
În acest sens, textul de lege menționat prevede: În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Analizând ultimele două capete de cerere, privind înghețarea cursului de schimb leu/euro la cel valabil la momentul încheierii contractului (01.09.2006), care să fie aplicabil integral pe tot parcursul desfășurării contractului de credit și denominarea în moneda națională a plăților, în condițiile Regulamentului BNR nr.4/2005 judecătoria a reținut că stabilirea cu precizie a obiectului pretenției nu poate fi făcută în condițiile în care cuantumul dobânzii aplicabile debitului principal este variabil.
În ciuda acestui fapt, pentru a stabili corespunzător instanța competentă material, se va proceda la o evaluare aproximativă a obiectului pretenției deduse judecății, având în vedere și faptul că se urmărește o reașezare a raporturilor contractuale dintre părți cu implicații asupra efectelor întregului contract solicitându-se atât denominarea plăților cât și schimbarea valorii de referință a monedei de raportare. Instanța a mai reținut că această reașezare a raporturilor contractuale rezultă din fiecare din cele două capete de cerere în mod independent.
În aceste condiții, judecătoria a reținut că se solicită însăși modificarea structurală a fizionomiei contractului de credit, prilej pentru care obiectul litigios este dat de întreaga valoare a contractului de credit, incluzând aici debitul principal, dobânzile și comisioanele existente, iar datorită solicitării de a se îngheța cursul leu/euro pentru întreaga perioadă a desfășurării contractului de credit, inclusiv retroactiv, nu se vor deduce din obiectul pretenției plățile deja efectuate.
În plus, se reține în cauză că sediul materiei privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori se regăsește în cuprinsul disp. din Legea nr. 193/2000, aceste dispoziții fiind invocate și de reclamanți în cererea formulată.
Dispozițiile art. 12, alin.1 din Legea nr. 193/2000 prevăd că: În cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, organele de control prevăzute la art. 8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.
A..3 al aceluiași articol prevede că asociațiile pentru protecția consumatorului care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 30 și 32 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, îl pot chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, la instanța prevăzută la alin. (1), pentru ca aceasta să dispună încetarea folosirii acestora, precum și modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. Dispozițiile art. 13 alin. (1) și (4) sunt aplicabile.
De asemenea, art. 14 din aceeași lege prevede: Consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă.
Din disp. Legii nr. 193/2000 nu transpare intenția legiuitorului de a acorda competență distinctă în favoarea a doua categorii de instanțe cu grad diferit – judecatorii și tribunale - în funcție de modul de sesizare, respectiv de organele de control prevăzute la art. 8 din lege și asociațiile pentru protecția consumatorului sau consumatorilor prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor acestei legi, motiv pentru care judecătoria a reținut ca prezenta acțiune vizând constatarea clauzelor abuzive este de competența tribunalului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub același număr, la data de 19.03.2015 .
La termenul din 02.04.2015 pârâta BCR SA a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ialomița .
Analizând cu prioritate excepția invocată, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 101 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă „În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței să va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății”, iar, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, ”Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept”.
Referitor la capetele de cerere privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, respectiv privind dobânda de referință variabilă, modificarea unilaterală a dobânzii de către bancă și riscul valutar, tribunalul apreciază că obiectul acestora îl reprezintă acțiuni în constatarea unui drept patrimonial . Astfel, se constată caracterul evaluabil în bani al cererilor prin care se solicită anularea unor clauze cuprinse într-un contract de credit bancar, față de caracterul patrimonial al drepturilor și obligațiilor care intră în conținutul raportului juridic născut prin încheierea contractului respectiv, astfel cum s-a statuat cu caracter de principiu de către ÎCCJ cu prilejul pronunțării Deciziei în interesul legii nr.32/09.06.2008 și cum rezultă chiar din art.101 alin.2 Noul Cod de procedură civilă.
Din dispozițiile legale precitate rezultă că valoarea obiectului cererii este egală cu valoarea bunului ce reprezintă obiectul material vizat de raportul juridic, mobil sau imobil.
Art. 101 Noul Cod de Procedură Civilă precizează explicit că valoarea obiectului actului juridic reprezintă reperul pentru stabilirea valorii obiectului cererii, indiferent dacă se solicită sau nu și repunerea părților în situația anterioară.
De asemenea, tribunalul constată că în cauză nu se contestă întreg contractul de credit, ci numai anumite clauze, astfel încât, la stabilirea competenței, urmează a fi avută în vedere doar valoarea părții din contract contestată.
Referitor la ultimele două capete de cerere, stabilizarea cursului de schimb euro-leu și denominarea în moneda națională a plăților, tribunalul constată că acestea au un caracter accesoriu conform art. 30 alin. 4 N.C.pr.civ., soluționarea lor depinzând de constatarea sau nu a caracterului abuziv al cauzelor contractuale .
Astfel, având în vedere caracterul evaluabil în bani al capetelor de cerere principale, valoarea acestora situată sub pragul de 200.000 lei (valoarea întregului contract fiind de 20.082 euro) așa cum au precizat ambele părți, tribunalul constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 94 alin 1 pct. 1 lit.j N.C.pr.civ., competența de soluționare a cauzei aparținând judecătoriei .
Prin urmare, în baza art. 132 alin. 3 N.C.pr.civ., stabilind necompetența tribunalului, va declina competența în favoarea Judecătoriei Slobozia și, constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 133și 134 N.C.pr.civ., va suspenda din oficiu judecata cauzei și va înainta dosarul Curții de Apel București, instanța competentă să soluționeze conflictul .
Văzând și dispozițiile art. 132 alin. 3 N.C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ialomița .
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia .
Constată ivit conflictul negativ de competență .
În baza art. 134 C.pr.civ. suspendă din oficiu judecata cauzei și înaintează dosarul Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului .
Fără cale de atac .
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2015 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. I. I. M.
Red./Tehnored.M.L.I./2 ex./03.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 503/2015. Tribunalul IALOMIŢA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1188/2015. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
