Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2012/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2012/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 3/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.3 A
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2015
Completul constituit din:
Președinte - I. R. M.
Judecător – R. D.
Grefier – B. C.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-pârât T. V. împotriva sentinței civile nr2012/18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă T. N., având ca obiect ordonanță președințială- evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-pârât asistat de avocat M. M. și intimata-reclamantă asistată de avocat Z. A.. Sunt prezenți martorii T. V. și M. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat M. maria pentru apelant se opune audierii martorei T. V. întrucât este sora intimatei, deci se află în grad prohibit de lege conform art.315 alin.1 pct.1 C.pr.civ.
Avocat Z. A. pentru intimată apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.316 C.pr.civ. întrucât speța privește raporturi de familie.
Avocat M. M. pentru apelant consideră că prevederile art.316 C.pr.civ. se referă la alt gen de raporturi, în speță însă este vorba despre raporturi locative chiar dacă părțile sunt soți. Apreciază că acest text de lege privește raporturile de familie și vizează alte aspecte.
Tribunalul pronunțându-se asupra opoziției formulate de apelant cu privire la audierea martorei T. V. o respinge ca neîntemeiată, apreciind că în cauză suntem în prezența unor raporturi de familie dat fiind motivul pentru care se solicită evacuarea și anume certurile și neînțelegerile dintre soți și faptul că se solicită evacuarea dintr-un imobil ce constituie locuință de familie. Ca urmare, ne aflăm în prezența unor raporturi de familie și în cauză sunt incidente dispozițiile art.316 C.pr.civ., martora propusă de către intimată putând fi audiată.
În conformitate cu prevederile art.311 și următoarele C.pr.civ. se administrează proba testimonială, fiind audiați martorii T. V. și M. N. declarațiile fiind consemnate separat și atașate la dosar.
Întrebat fiind, apelantul prin avocat M. M. arată că nu s-a făcut notarea în cartea funciară conform art.322 Cod civil, a imobilului ce constituie locuință de familie.
Avocat M. M. pentru apelant arată că nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Avocat Z. A. pentru intimată, de asemenea, nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Tribunalul, având în vedere că părțile nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, în conformitate cu prevederile art.392 C.pr.civ., declară dezbaterile deschise și acordă cuvântul părților.
Avocat M. M. pentru apelantul-pârât solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței civile atacate și rejudecând să se respingă cererea de chemare în judecată.
Invocând dispozițiile art.996 C.pr.civ. privind condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, consideră că intimata nu a făcut dovada existenței urgenței, starea conflictuală dintre părți existând de mulți ani între părți.
Nu a existat o situație specială care să determine promovarea acestei acțiuni pe calea ordonanței președințiale, intimata dorind doar îndepărtarea apelantului din locuința comună pentru a aduce în domiciliu o altă persoană, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză. Însă apelantul are domiciliul stabilit la intimată încă de la începutul căsătoriei, a adus îmbunătățiri substanțiale acestui imobil, comportându-se în mod firesc ca o familie.
Apreciază ca neîntemeiată cererea formulată pe cale de ordonanță președințială iar condițiile de admisibilitate a acesteia nu sunt îndeplinite, instanța de fond având în vedere la pronunțarea soluției declarațiile date de anumite persoane care însă nu s-au prezentat la instanță pentru a susține același lucru, intimata fiind nevoită să-și aducă sora pentru audiere, declarației acesteia fiind însă subiectivă.
Din raportul psihologic întocmit cu privire la copii rezultă că persoana care conduce și ia decizii în casă este intimata, apelantul fiind dat deoparte mai ales de când s-a îmbolnăvit, dorindu-se în final îndepărtarea sa din locuință.
Pentru aceste aspecte solicită admiterea apelului și respingerea acțiunii, avându-se în vedere și faptul că apelantul nu are altă locuință, este bolnav, toate veniturile sale au fost aduse în casă și reținând inclusiv faptul că între părți s-a promovat și acțiunea de partaj prin care apelantul solicită și drepturi de creanță asupra imobilului.
Consideră că soluția din prezenta cauză nu ar avea un caracter vremelnic ci dimpotrivă va fi definitivă, nesusceptibilă a fi dispusă pe calea ordonanței președințiale.
Solicită admiterea apelului și plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond și apel.
Avocat Z. A. pentru intimată solicită respingerea apelului ca nefondat, apreciind că intimata a dovedit că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale atât până la data introducerii acțiunii cât și în apel.
Cu privire la critica constând în neîndeplinirea condiției urgenței, apreciază că prin depozițiile martorilor, coroborate cu apelul la serviciul de urgență al intimatei, referatul de anchetă socială și evaluarea minorilor intimata a dovedit că se afla într-o situație de urgență care impune luarea unei măsuri, mai ales că în cauză este vorba și de copiii minori.
Consideră că urgența rezultă atât din atitudinea necorespunzătoare a apelantului care provoacă discuții în familie dar și din repetabilitatea acestor situații, adică zilnice.
În ceea ce privește susținerea apelantului că se dorește îndepărtarea sa din locuință întrucât este neputincios și aducerea unei alte persoane, solicită a se constata că nu există nici o dovadă în acest sens, persoana în cauză venind la domiciliul soților doar pentru a-i ajuta, inițial chiar la solicitarea apelantului.
Mai arată că declarația minorei conform căreia există o tensiune între soți însă nu poate face nimic pentru a-i împăca se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și se dovedește în acest fel urgența de a se lua o măsură cu privire la apelant.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că numai intimata este proprietara imobilului acesta fiind obținut prin moștenire și nu poate fi primită apărarea apelantului că este locuință comună având în vedere că imobilul nu este notat în cartea funciară ca locuință de familie chiar dacă părțile s-au căsătorit înainte de apariția legii locuinței.
Solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a soluției de fond. Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul în conformitate cu prevederile art.394 C.pr.civ., considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la apelul civil de față:
Prin sentința civilă nr.2012 din data de 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești s-a admis cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta T. N., CNP-_, domiciliată în Fetești, . județul Ialomița în contradictoriu cu pârâtul T. V., CNP –_, domiciliat în Fetești, . județul Ialomița, dispunându-se evacuarea pârâtului T. V. din imobilul situat în situat in municipiul Fetești, . Județul Ialomița, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă, pe fond, a acțiunii cu același obiect, dintre părți și s-a respins cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată s-a făcut mențiunea că executarea ordonanței se face fără somație sau trecerea vreunui termen.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că în fapt, din aparența de drept, rezultă că reclamanta este proprietara imobilului casă de locuit, situat in municipiul Fetești, . Județul Ialomița conform certificatului de moștenitor nr. 146 din 28.09.2004 eliberat de BNP S. I..
Din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că reclamanții sunt soț și soție, respectiv că au domiciliul, într-adevăr, municipiul Fetești, ., Județul Ialomița, că pârâtul s-a căsătorit cu numita V. T. N., din căsătoria acestora rezultând minorii T. M. și T. D..
De asemenea, din înscrisurile anexate - Proces verbal de contravenție contra pârâtului contravenient, pentru contravenții prevăzute de Legea nr.61/1991 tulburarea ordinii publice) și din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul părților, rezultă că pârâtul T. V. intră permanent în conflict cu reclamanta pe care nu o respectă adresându-i cuvinte injurioase de față cu copii.
Din Adresa Inspectoratului de Poliție al Județului Ialomița - Poliția Municipiului Fetesți nr._/31.10.2014 rezultă că în cursul anului 2014, organele de poliție au fost chemate și au intervenit pentru aplanarea conflictelor provocate de pârât, în familie în data de 26.09.2014.
Raportându-se la dispozițiile art.996 Cod de procedură civilă instanța a apreciat că cererea este admisibilă, fiind întrunite, cumulativ, cele trei condiții cerute de lege, respectiv: urgența măsurii, neprejudecarea fondului și caracterul vremelnic al măsurii dispuse.
Analizând condiția urgenței, instanța a reținut că aceasta este îndeplinită în cauză, motivat de faptul că pârâtul este o fire violentă, acesta face scandal și mai mult, reclamanta, datorită comportamentului pârâtului, este nevoită să apeleze la poliție, acesta fiind sancționat anterior introducerii prezentei ordonanțe președințiale 26.09. 2014.
A arătat instanța că prevenirea punerii în pericol a sănătății și vieții unui om constituie motiv care justifică intervenția fermă a statului, nu doar a organelor abilitate a sancționa contravențional, ci, inclusiv a instanței iar urgența rezultă și din repetabilitatea incidentelor provocate de pârât, respectiv din faptul că, prin comportamentul său, acesta este un real pericol pentru persoanele cu care domiciliază, inclusiv pentru reclamantă.
Relativ la cea de-a doua condiție, impusă cumulativ de disp. art. 996 alin. 1 C.p.c - neprejudecarea fondului – a reținut că măsura ce se solicită a fi luată nu trebuie să prejudece fondul, măsură ce decurge atât din caracterul vremelnic al măsurii ce urmează a fi dispusă, cât și din prevederea legală potrivit căreia ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când există judecată asupra fondului ( alin.3).
Din analiza coroborată a materialului probator, instanța a constatat că aparența dreptului este de partea reclamantului, făcând dovada dreptului de proprietate asupra imobilului situat in municipiul Fetești, . Județul Ialomița, județul Ialomița.
Având în vedere ca nu s-a facut dovada existenței unui titlu al pârâtului asupra imobilului proprietatea reclamantului, instanța a apreciat că aparența de drept nu este în beneficiul acestuia.
Față de susținerea pârâtului, că nu poate fi evacuat din imobilul proprietatea exclusivă a reclamantei, întrucât este vorba de o locuință a familiei, în sensul dispozițiilor art. 321 cod civil instanța a reținut că nu este vorba de o locuință a familiei, deoarece conform dispozițiilor art.321 alin.1 și 2 din Noul Codul civil locuința familiei în mod imperativ are un regim juridic special, prin care se aduce o derogare dreptului de dispoziție al soțului proprietar asupra imobilului locuit de familie, în sensul restrângerii exprese a acestui drept, însă această restrângere a dreptului proprietarului trebuie privită numai în contextul notării imobilului său în cartea funciară ca „locuință de familie.”
În lipsa notării locuinței în cartea funciară soțul neproprietar al imobilului nu are nici un drept propriu cu privire la locuință.
În privința celei de-a treia condiții - caracterul vremelnic al măsurii dispuse - din cuprinsul dispozițiilor art. 996 alin.1 C.p.c., instanța a constatat că și această condiție este îndeplinită, ea dăinuind până la soluționarea unei acțiuni în fond, care să tranșeze existența și natura drepturilor părților.
De asemenea, instanța a considerat că, raportat la situația excepțională a reclamanților, măsura evacuării temporare a pârâtului nu aduce atingere art. 8 din CEDO.
Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și rejudecând, respingerea cererii formulate de reclamantă, suspendarea executării până la judecarea apelului și plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea apelului se arată de către apelantul-pârât că intimata-reclamantă nu a dovedit îndeplinirea cumulativă a condițiilor urgenței, vremelniciei și neprejudecării fondului.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției urgenței, arată că aceasta trebuie să existe atât la momentul introducerii acțiunii cât și pe tot parcursul soluționării cererii pentru păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube.
Arată apelantul că intimata își motivează condiția urgenței prin presupuse acte de violență și amenințare exercitate împotriva sa și a minorilor și prin exercitarea abuzivă a drepturilor conferite de lege asupra imobilului proprietatea exclusivă a acesteia.
Cât privește imobilul proprietatea intimatei, învederează că acesta este locuință comună, fiind locuința familiei, ca urmare are drept de folosință conferit de lege iar acordul intimatei în acest sens există de la data stabilirii locuinței familiei în acest imobil și ca locuință comună a soților.
Cu privire la așa zisele acte de violență exercitate asupra intimatei, apelantul arată că acestea nu există, dimpotrivă intimata este cea care menține o stare tensionată în casă, și nici nu a făcut vreo probă în sensul celor susținute, declarațiile extrajudiciare depuse la dosar fiind fără valoare probatorie.
Mai arată apelantul că apelul la serviciul de urgență 112 a fost făcut de către intimată după tot aceasta ce a provocat scandal în casă și în dorința de a justifica evacuarea din imobil.
În ceea ce privește caracterul vremelnic al acțiunii, apelantul consideră că evacuarea sa din imobil este o măsură definitivă, nesusceptibilă a fi dispusă pe calea ordonanței președințiale și nu vremelnică până la soluționarea pe fond a cauzei cum prevăd dispozițiile în materie.
Susține apelantul în motivarea apelului că intimata nu a dovedit aparența dreptului care s-ar păgubi prin întârziere sau a unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara și mai mult, pe rolul Judecătoriei Fetești există dosarul nr._ având ca obiect partaj bunuri comune/ lichidare regim matrimonial prin care a solicitat un drept de creanță pentru îmbunătățirile aduse imobilului proprietatea intimatei ce constituie locuința comună a soților, precum și un drept de retenție asupra acestui imobil până la achitarea integrală a dreptului de creanță ce se va stabili.
Față de aspectele arătate solicită admiterea apelului pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru emiterea unei ordonanțe președințiale.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art.999 C.pr.civ. iar în susținere solicită proba cu înscrisuri noi și martori.
Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare iar față de precizările avocatului intimatei în sensul că a transmis întâmpinarea prin poșta electronică instanța reține că la dosar nu s-a depus decât cererea de amânare a judecății formulată de către avocat, nefiind transmise alte înscrisuri.
În apel tribunalul a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială și analizând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și având în vedere actele și lucrările dosarului, apreciază apelul ca fiind fondat, reținând următoarele:
Potrivit prevederilor art.996 alin.1 din NCPC, condițiile ce trebuie îndeplinite pentru admiterea cererii de ordonanță președințială sunt următoarele: în favoarea reclamantei să existe o aparență de drept; să existe necesitatea luării unor măsuri provizorii pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara altfel, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu ocazia unei executări.
Totodată, prevederile NCPC impun în mod asemănător vechiului cod de procedură civilă analiza existenței urgenței și caracterului vremelnic al măsurii, precum și nerezolvarea litigiului în fond.
Această condiție esențială decurge din caracterul vremelnic al măsurii ce urmează a fi dispusă, cât și din prevederea legală conform căreia ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când există judecată asupra fondului.
În cauză tribunalul constată că sunt îndeplinite condiția aparenței dreptului și cea a vremelniciei și neprejudecării fondului dar nu este îndeplinită condiția urgenței și cea privind necesitatea luării măsurii pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere.
Astfel, deși reclamanta și-a motivat cererea formulată pe calea ordonanței președințiale invocând comportamentul agresiv al pârâtului manifestat atât față de ea dar indirect și față de copii, care sunt prezenți la scandalul părinților, aceste împrejurări nu justifică necesitatea luării unei măsuri urgente deoarece pe de o parte, așa cum au declarat martorii, certurile dintre părți nu au apărut recent, ele datând de aproximativ trei ani de zile, de când pârâtul s-a îmbolnăvit și nu a mai realizat venturi suficiente pentru susținerea familiei, ori față de această perioadă nu se justifică urgența invocată acum.
Pe de altă parte, în ceea ce privește comportamentul agresiv al pârâtului, din declarația martorei intimatei se reține că agresivitatea acestuia s-a manifestat la nivel verbal, nu și fizic, iar din declarațiile martorului apelantului se reține că și intimata adresează cuvinte injurioase apelantului, practic ambele părți contribuind la crearea unei stări conflictuale și a unei atmosfere tensionate în familie.
În ceea ce privește presiunea psihică la care sunt supuși minorii, din raportul privind evaluarea psiho - socială a acestora se reține că aceștia prezintă un atașament securizant în raport cu ambii părinți astfel că nu se poate reține că prezența tatălui în domiciliu le-ar afecta dezvoltarea normală.
Este de netăgăduit că din cauza stării conflictuale existente între părinții lor, copiii sunt supuși unei presiuni psihice, unei tensiuni și unui disconfort psihic dar acest lucru nu poate fi imputat numai pârâtului.
Așa fiind, având în vedere că situația conflictuală dintre părți datează de aproximativ trei ani și că pârâtul, prin comportamentul său față de copii, nu reprezintă un pericol, astfel încât să fie necesară luarea de urgență a măsurii evacuării sale din imobil, tribunalul apreciază că în cauză nu a fost dovedită condiția urgenței necesară pentru luarea măsurii evacuării, drepturile locative ale părților urmând să se lămurească pe calea dreptului comun, în cadrul acțiunii de divorț, care este în curs de desfășurare.
Cum condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea unei cereri pe calea ordonanței președințiale trebuie îndeplinite cumulativ iar în speță această situație nu se regăsește, nefiind îndeplinită condiția urgenței și cea a necesității luării măsurii pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, rezultă că cererea reclamantei nu poate fi primită, neîndeplinind condițiile legale.
Pentru considerentele reținute tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat, urmând să îl admită și pe cale de consecință va schimba în tot sentința apelată în sensul respingerii cererii de evacuare pe calea ordonanței președințiale.
Având în vedere că intimata reclamantă este cea căzută în pretenții, în baza art.453 cod procedură civilă o va obliga pe aceasta către apelant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.020 lei din care 1.000 lei reprezentând onorariu avocat plătit la instanța de fond și de apel și 20 lei taxa judiciară de timbru în apel.
Văzând și dispozițiile art.634 alin.1 pct.4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.480 alin.2 și 3 cod procedură civilă admite apelul declarat de către apelantul pârât T. V., CNP –_, domiciliat în Fetești, . județul Ialomița împotriva sentinței civile nr.2012 din data de 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești pe care o schimbă în tot și în consecință:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta T. N., CNP-_, domiciliată în Fetești, . județul Ialomița în contradictoriu cu pârâtul T. V..
Obligă pe intimata reclamantă către apelantul pârât la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.020 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. R. MarianaRăceanu D. B. C.
Red.tehnored. I.M.R.
4 ex/29.01.2015
Judec.fond I. G. C.
..01.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2/2015. Tribunalul IALOMIŢA | Pretenţii. Decizia nr. 2/2015. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
