Contestaţie la executare. Decizia nr. 122/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 122/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 122/R
Ședința publică de la 20 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. I. M.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: C. T. D.
GREFIER: M. I.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de recurenta-contestatoare B. S.A., cu sediul în mun. București, .. 6A, sector 2, înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul București sub nr. J_, CUI_ și cu sediul procesual ales la „R. și Asociații SPRL”, cu sediul în mun. București, .. 15 – 17, Bucharest Tower Center, ., împotriva sentinței civile nr. 2089 din 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B.E.J.T. G., cu sediul în mun. București, Splaiul Unirii, nr. 35, ., ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- pricina este la primul termen de judecată în recurs;
- recurenta-contestatoare a solicitat prin cererea de recurs și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă de la 1865 și a depus la fila 77 dosar dovada consemnării taxei judiciare de timbru în sumă de 117 lei;
- executorii judecătorești G. T. și M. G. I. au formulat întâmpinări prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J.A. T. G. și M. I., după care;
Tribunalul, deliberând cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J.A. T. G. și M. I. invocată prin întâmpinări, constată că în cauză figurează în calitate de intimat B.E.J. T. G., astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J.A. T. G. și M. I. apare ca fiind neîntemeiată, sens în care o respinge.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat și având în vedere că recurenta-contestatoare a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța se consideră lămurită, constată încheiată cercetarea judecătorească, cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând cu privire la recursul civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2089 din 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești, s-a luat act de renunțarea la judecarea contestației la executare împotriva intimatului P. A..
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. T. G. invocată din oficiu.
S-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea B. S.A. în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc T. G., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.01.2010 sub nr._, executorul bancar, J. I. N., din cadrul Corpului Executorilor Bancari al B. SA, cu sediul în București, .. 6A, Sector 2, pentru creditoarea B. SA, cu sediul în București, .. 6A, Sector 2, a solicitat instanței încuviințarea executării silite prin poprire a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar nr. 230CIU_/04.05.2007.
Prin încheierea nr. 34/04 februarie 2010, Judecătoria Fetești a admis cererea formulată de executorul bancar J. I. N., din cadrul Corpului Executorilor Bancari al B. SA, pentru creditoarea B. SA și privindu-l pe debitorul P. A. și a dispus încuviințarea executării silite în temeiul titlului executoriu constând în contractul de credit nr. 230CIU_/04.05.2007.
Potrivit art.246 alin.1 C. „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă”.
Pentru considerentele amintite, văzând prevederile legale aplicabile instanța a luat act de renunțarea la judecata contestației la executare formulată de contestatoarea B. S.A. în contradictoriu cu intimatului P. A. .
Calitatea procesuală în litigiile civile presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al raportului juridic dedus judecății (calitate procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Reclamantul este dator să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului, instanța având obligația să verifice îndeplinirea acestor condiții atât în cererile prin care se tinde la realizarea dreptului cât și în cererile prin care se solicită constatarea existenței unui drept.
Cum cererea vizează îndeplinirea unei obligații de către pârâtul B., reclamanta justifică, în această cauză, chemarea în judecată a acestei părți.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că executarea silită este reglementată de norme de ordine publică întrucât vizează servicii publice prestate de executorii judecătorești care au calitatea de funcționari publici care asigură punerea în executare a titlurilor executorii recunoscute de lege.
Contestatoarea B. S.A. a încheiat la data de 15.05.2012 Contractul privind efectuarea activității de executare silită nr. 51.6A/4732/15.05.2012 la care s-a încheiat un act adițional nr. 1/10.04.2013 cu Biroul Executorilor Judecătorești Asociați T. G. și M. O., prin care executorul judecătoresc și-a asumat obligația de a executa silit în modalitățile prevăzute de lege obligațiile de plată decurgând din titlurile executorii identificate de părți și continuarea executării silite în dosarele aflate în derulare, din stadiul în care sunt predate.
În contract s-a stipulat recuperarea cheltuielilor și a onorariilor executorului judecătoresc de la debitori, pe măsură ce se recuperează debitele, precum și încasarea diferenței de onorariu de executor judecătoresc din executare, după realizarea integrală a creanței băncii, conform art. 4.2 din contractul părților.
În urma cererii de executare silită formulată de contestatoare împotriva debitorului P. A. în temeiul titlului executoriu constând în contractul bancar nr. 230CIU_/04.05.2007 s-a înregistrat dosarul de executare nr. 824/2012.
Creditoarea a formulat cerere de continuare a executării silite, pentru recuperarea debitului actualizat la data de 18.06.2012 – fila 51 dosar fond.
S-a reținut că în cadrul dosarului de executare nr. 824/2012 au fost emise procesele verbale de stabilire a cheltuielilor de executare din datele de 06.07.2012 (onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 2.795,98 lei, 100 lei procese verbale de eliberare sume,50 lei cheltuieli de transmitere prin poștă, 20 lei redactare adrese, 30 lei arhivare dosar, menționându-se că s-a achitat de către creditoare suma de 60 lei reprezentând avans onorariu și 100 de lei reprezentând avans cheltuieli de executare – fila 9 dosar, și din data de 27.03.2014 – proces verbal de cheltuieli suplimentar – prin care s-a stabilit onorariul executorului judecătoresc – 656,64 lei și cheltuieli de executare 24 lei.
La data de 08.05.2014 intimatul B.E.J. T. G. a emis adresă către B. prin care a adus la cunoștință acesteia obligația de plată a sumei de 3,516,62 lei reprezentând restul de cheltuieli stabilite prin procesele verbale de cheltuieli enunțate –fila 61, subliniind că în situația în care creditoarea nu va înțelege să își îndeplinească obligația de plată a cheltuielilor de executare care i-au fost solicitate a le avansa, se va considera că aceasta înțelege să creeze o aparență a diligențelor pe care le exercită pentru valorificarea dreptului său, împiedicând totodată desfășurarea normală a activității executorului judecătoresc, urmând a se constata că subzistă temeiul închiderii dosarului, lipsa de stăruință a creditoarei urmând a fi calificată ca o manifestare tacită de renunțare la executare.
Contractul privind efectuarea activității de executare silită încheiat între creditor și executor nu poate deroga de la normele de ordine publică prevăzute de Codul de procedură civilă, de Legea 188/2000, de Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/2006 și Anexa nr. 1 la Statului UNEJ, nici în ceea ce privește plata cheltuielilor de executare silită nici în ceea ce privește cuantumul și plata onorariului executorului judecătoresc. O interpretare contrară nu poate fi primită întrucât ar echivala cu a permite creditorului și executorului judecătoresc, prin voința lor manifestată prin contractul încheiat, să modifice normele legale anterior indicate și să confere caracter de titlu executoriu procesului verbal de cheltuieli de executare în alte condiții decât cele prevăzute de lege.
Instanța de fond, în raport de prev. art. 3717 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 din Vechiul Cod de procedură civilă, a reținut că poate fi declanșată executarea silită împotriva debitorului și cu privire la cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc, printr-un proces verbal care constituie titlu executoriu, însă doar în măsura în care cheltuielile de executare evidențiate într-un atare înscris au fost realizate efectiv de către creditor. Astfel, cad în sarcina debitorului urmărit doar cheltuielile suportate efectiv de către partea care a solicitat executarea silită și dovedite în mod corespunzător.
Instanța a avut în vedere că potrivit art. 39 alin. 3 din Legea 188/2000, executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plată anticipată a onorariului. În cazul altor titluri executorii în afara hotărârilor judecătorești, așa cum este în speța de față ce vizează un contract de credit, executarea silită poate fi condiționată de plata anticipată a onorariului judecătoresc, soluție legislativă justificată de regimul diferit al hotărârilor judecătorești a căror executare reprezintă o etapă a procesului civil, fiind acoperită de garanțiile dreptului la un proces echitabil prevăzute de art. 6 CEDO, ipoteză care nu poate fi reținută în situația altor titluri executorii. De asemenea, conform art. 3731 alin. 9 Vechiul Cod procedură civilă, executorul judecătoresc are obligația de a pune în vedere părții să își îndeplinească obligația de avansare a cheltuielilor de executare .
Referitor la cuantumul cheltuielilor ocazionate de îndeplinirea procedurilor de executare silită, s-a reținut că acesta se stabilește potrivit anexei la Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, respectiv Anexei 1 a Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc.
În cauza de față instanța a constatat că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în limitele prevăzute de art. 39 din Legea 188/2000, neimpunându-se reducerea acestuia, cu atât mai mult cu cât nu a fost închis dosarul de executare silită.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal și motivat, a declarat recurs contestatoarea B. S.A., solicitând instanței de judecată să modifice în tot hotărârea atacată și, pe cale de consecință, să dispună:
- Obligarea executorului judecătoresc la continuarea executării silite în dosarul de executare 824/2012, urmând ca acesta să recupereze cheltuielile de executare de la debitor și pe cale de consecință,
- Să se dispună anularea adresei emise de executorul judecătoresc prin care acesta și-a manifestat în mod expres refuzul de a continua executarea silită și
- În subsidiar, în situația în care instanța va aprecia că, creditorul ar fi obligat să achite în avans cheltuielile, solicită diminuarea cuantumului acestora și, pe cale de consecință, anularea în parte a proceselor-verbale din data de 06.07.2012, respectiv 27.03.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare.
1.Recurenta a invocat motive de netemeinicie și nelegalitate a refuzului manifestat de către B. T. G., considerând că instanța de fond a respins în mod neîntemeiat contestația la executare.
Recurenta a susținut că nu a renunțat la executare, solicitând a se observa că în cuprinsul adresei contestate, B. T. G. a apreciat că este îndreptățit a recupera cheltuielile de executare de la creditor întrucât acesta din urmă ar fi dat dovadă de lipsă de stăruință cu privire la dosarele de executare, ceea ce ar echivala, în opinia intimatului, cu o manifestare tacită de renunțare la executare.
Cu privire la acest aspect, recurenta a subliniat, în primul rând, faptul că renunțarea la executare trebuie să fie expresă, iar în al doilea rând, faptul că B. T. G. deduce în mod cu totul eronat că B. a dat dovadă de lipsă de stăruință în dosarul de executare . Astfel cum se poate observa din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, creditorul și-a manifestat în mod constant interesul pentru ducerea la îndeplinire de către B. T. G. a actelor de executare necesare recuperării debitelor înscrise în titlurile executorii. Ca atare, recurenta a solicitat a se observa că instanța de fond, prin sentința atacată, nu a analizat aceste argumente sau înscrisurile depuse la dosar în probațiune.
Recurenta a învederat faptul că, potrivit prevederilor legale, suportarea cheltuielilor de executare nu este în sarcina creditorului. În conformitate cu dispoz. art.3717 alin. 2 Cod procedură civilă de la 1865, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel, iar conform art. 3717 alin.1 C.pr.civ. 1865, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Cu toate acestea, în cadrul sentinței recurate, nu se face distincție între cheltuielile efectiv necesare îndeplinirii unui act de procedură și sumele stabilite de executorul judecătoresc în mod arbitrar și abuziv reprezentând onorariu și cheltuieli nedovedite.
În sensul celor arătate anterior, recurenta a indicat faptul că a plătit în mod direct toate taxele și sumele cerute pentru îndeplinirea unui anumit act sau unei activități de executare silită, dar a și redactat cererile către instituțiile publice și documentele necesare executării potrivit solicitării B. T. G..
Din coroborarea dispozițiilor menționate anterior rezultă că procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare reprezintă titlu executoriu împotriva debitorului și doar în mod excepțional reprezintă titlu executoriu și împotriva creditorului, doar atunci când acesta din urmă a renunțat la executarea silită.
Recurenta a arătat în continuare că onorariul executorului judecătoresc și cheltuielile sunt nejustificate întrucât până la acest moment nu au fost recuperate sumele datorate și nu au fost întreprinse toate demersurile necesare, iar dosarul urmează a fi închis în mod abuziv de către executorul judecătoresc și nu vor mai fi îndeplinite acte de executare. În consecință, s-a apreciat că se impune obligarea B. T. G. la continuarea executării silite în dosarul de executare.
Potrivit prevederilor contractuale, suportarea cheltuielilor de executare nu este în sarcina creditorului. În cuprinsul contractului, părțile au prevăzut modalitatea plății cheltuielilor și onorariului de către B., respectiv avans cheltuieli de executare în cuantum de 100 lei și avans onorariu în cuantum de 60 de lei, urmând ca B. G. T. să rețină un procent de 2%, respectiv 5% după încheierea actului adițional, din sumele recuperate de la debitori până la recuperarea integrală a sumelor datorate în baza titlurilor executorii. Diferența până la onorariul executorului judecătoresc stabilit în conformitate cu prevederile legale se va recupera de către acesta doar după realizarea integrală a creanței B..
Recurenta a susținut că, așa cum rezultă din coroborarea art. 4.3 și 4.4 para.4 din Contract, părțile au convenit asupra faptului că B. T. G. nu va pretinde, iar B. nu va fi obligată să achite nicio sumă suplimentară pe durata desfășurării executării silite, cu excepția costurilor menționate în anexa nr. 2 la Contract, ce pot fi modificate/majorate doar printr-un act adițional la Contract.
In opinia recurentei, instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că, contractul privind efectuarea activității de executare silită încheiat între creditor și executor nu poate deroga de la normele de ordine publică prevăzute de Codul de procedură civilă, de Lg. 188/2000, de Ordinul M.J. nr. 2550/2006 și Anexa nr. 1 la Statutul UNEJ, nici în ceea ce privește plata cheltuielilor de executare silită, nici în ceea ce privește cuantumul și plata onorariului executorului judecătoresc.
S-a solicitat a se observa că prevederile contractuale prin care părțile au stabilit că onorariile și cheltuielile de executare vor fi recuperate de la debitor pe măsură ce se recuperează debitele, iar diferența până la valoarea prevăzută de lege urmând a fi încasată după recuperarea integrală a creanței, nu contravin unor norme de ordine publică.
Pe cale de consecință, recurenta a arătat că se impune obligarea B. T. G. la continuarea executării silite, urmând ca acesta să recupereze de la debitor cheltuielile de executare, în conformitate cu dispozițiile legale și cu prevederile contractului încheiat între cele două părți.
2.Motive de diminuare a cheltuielilor de executare.
În situația în care instanța de recurs ar considera refuzul B. T. G. ca fiind întemeiat, recurenta a solicitat, în subsidiar, să se constate că se impune reducerea cuantumului cheltuielilor cuprinse în procesul-verbal, acesta fiind nejustificat.
În acest sens, s-a susținut că B. T. G. nu respectă cuantumul convenit de către părți prin semnarea contractului, subliniindu-se faptul că modalitatea de plată a onorariului executorului, astfel cum a fost agreată de părți, nu contravine dispozițiilor legale.
În consecință, recurenta a solicitat să se dispună diminuarea cuantumului cheltuielilor în conformitate cu prevederile contractuale.
Chiar și în ipoteza în care B. G. T. ar putea condiționa continuarea executării silite de plata tuturor sumelor stabilite prin procesele-verbale emise în cadrul dosarului de executare, cu încălcarea acordului părților materializat în contract, recurenta a subliniat faptul că onorariul executorului judecătoresc stabilit în dosarul de executare este nejustificat față de acțiunile întreprinse în cadrul acestuia, precum și față de sumele recuperate.
Solicitarea diminuării onorariului judecătoresc nu se datorează depășirii limitei maxime prev. de Lg. 188/2000, ci situării acestuia la nivelul maxim permis de lege, deși demersurile întreprinse în acest dosar de executare au fost insuficiente pentru a conduce la recuperarea sumelor datorate.
Recurenta a arătat că B. T. G. nu a întreprins toate măsurile aflate la dispoziția acestuia în vederea executării silite a debitorului și nu poate justifica stabilirea unor onorarii în cuantum ce depășește atât înțelegerea părților, cât și contravaloarea activităților efectuate de executorul judecătoresc, aceeași opinie fiind exprimată și în practica judiciară.
Pentru aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.
În drept, cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 3041, 3717 alin. 2, 399 alin. 1 C.pr.civ. de la 1865, art. 1 din Ordinul nr. 2550/2006, art. 1166 și urm. NCC.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Executorul judecătoresc G. T. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a B. T. G. și M. I..
Cu privire la motivele de recurs, acesta a subliniat reaua credință a recurentei arătând că practica contestatoarei de a depune semestrial cereri de stăruință și de a obliga executorul la continuarea executării silite, are ca scop perpetuarea la nesfârșit a unei situații care ar putea fi finalizată, situație care a generat costuri pentru executor ce depășesc cu mult avansul achitat de contestatoare.
În ceea ce privește contractul 51.6A/4732 menționat de recurentă, intimatul a învederat că, chiar și în situația în care s-ar da eficiență dispozițiilor contractuale, este important de reținut că executorul nu și-a asumat riscul insolvabilității, iar atitudinea abuzivă a apelantei de a încerca forțarea executorului judecătoresc să subvenționeze creditorul B. și să deruleze o executare silită, pe cheltuiala proprie, este evidentă . Dosarul de executare s-a format ca urmare a cererii creditorului B., cerere de executare silită întemeiată pe dispozițiile vechiului cod de procedură civilă și nu ca urmare a contractului menționat. În acest sens, intimatul a invocat dispozițiile art. 3717 Cod procedură civilă.
Raportat la dispozițiile art. 399 C.pr.civ., intimatul a solicitat a se observa din înscrisurile existente în dosarul de executare, pe de o parte, că executarea silită era începută, iar pe de altă parte, că emiterea unei adrese prin care se solicita creditorului să achite cheltuielile de executare nu semnifică nici măcar tangențial ipoteza „refuzului de a îndeplini un act de executare în condițiile legii”.
Intimatul a mai arătat că prin adresa/înștiințarea de plată a cheltuielilor de executare, executorul judecătoresc nu a refuzat continuarea executării silite. Deși recurenta a invocat refuzul executorului judecătoresc de a efectua un act de executare, aceasta nu a dovedit că ar fi solicitat efectuarea unui anumit act și că ar fi existat un refuz din partea executorului de a efectua actul respectiv.
În opinia intimatului, creditorul are obligația de a avansa cheltuielile de executare silită.
În ceea ce privește contractul menționat de contestatoarea B. ca temei al admiterii contestației la executare, intimatul a învederat că instanța de fond nu a fost învestită cu soluționarea excepției de neexecutare a contractului astfel cum a fost invocată de contestatoare, neexecutarea sau nerespectarea clauzelor contractuale reprezintă o excepție personală a contestatoarei B., care trebuia invocată pe calea dreptului comun, raportul contractual preexistent între părți putând reprezenta un temei pentru soluționarea ulterioară a eventualelor neînțelegeri între părți. Din punctul de vedere al intimatului, motivarea contestatoarei bazată pe dispozițiile contractului încheiat între părți nu este admisibil a fi examinată în cadrul contestației la executare.
Față de cele învederate, executorul judecătoresc T. G. a solicitat respingerea recursului declarat de B. ca neîntemeiat.
În cauză a formulat întâmpinare și executorul judecătoresc M. G. I., invocând pe această cale excepția lipsei calității procesuale pasive a B. T. G. și M. I..
În ședința din data de 20.10.2015, instanța deliberând cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J.A. T. G. și M. I. invocată prin întâmpinări, a constatat că în cauză figurează în calitate de intimat B.E.J. T. G., astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J.A. T. G. și M. I. apare ca fiind neîntemeiată, respingând-o ca atare.
Tribunalul, analizând sentința atacată cu recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele de recurs formulate cum și din oficiu, conform art.3041 cod procedură civilă, apreciază recursul neîntemeiat pentru următoarele considerente :
Contestatoarea B. S.A. București a încheiat, la data de 15 mai 2012, cu Biroul Executorilor Judecătorești Asociați T. G. și M. O., contractul privind efectuarea activității de executare silită nr. 51.6A/4732, la care s-a încheiat actul adițional nr. 1 din 10.04.2013, prin care părțile au agreat modalitatea desfășurării procedurii executării silite în privința debitorilor B..
În cuprinsul contractului, părțile au prevăzut modalitatea plății cheltuielilor și onorariului de către contestatoarea B., respectiv avans cheltuieli de executare silită în cuantum de 100 lei și, respectiv, avans onorariu în cuantum de 60 de lei, urmând ca B.E.J. G. T. să rețină un procent de 5% din sumele recuperate de la debitor, până la recuperarea integrală a sumelor datorate în baza titlurilor executorii, iar diferența până la onorariul executorului judecătoresc stabilit în conformitate cu prevederile legale se va recupera de către acesta după realizarea integrală a creanței B..
După semnarea contractului, în temeiul acestuia, creditoarea B. S.A. a transmis o cerere de continuare a executării silite și înregistrare dosar, împotriva debitorului acesteia P. A., astfel fiind constituit dosarul de executare silită nr. 824/2012.
Ulterior, B.E.J. T. G. a preluat dosarul de executare constituit ca urmare a cererii B., după dezasocierea față de executorul judecătoresc M. O..
Intimatul B. T. G. a transmis contestatoarei adresa din 08.05.2014 prin care i-a pus în vedere să achite întregul cuantum al cheltuielilor de executare, stabilit prin procese verbale de cheltuieli (excluzând sumele deja plătite cu titlu de avans), subliniindu-se faptul că, în caz contrar, va considera că „subzistă temeiul închiderii dosarului, lipsa de stăruință a acestuia (n. inst. – a creditorului) urmând a fi calificată ca o manifestare tacită de renunțare la executare”.
În conformitate cu dispozițiile art. 371 indice 7 alin. 2 din codul de procedură civilă de la 1865, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel iar, potrivit art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, creditorul nu poate fi obligat la plata anticipată a onorariului în vederea realizării executării silite.
Astfel cum rezultă din adresa din 08.05.2014, ultimul paragraf, emisă de executorul judecătoresc (fila 161 din dosar), contestatoarea B. S.A. București a încunoștințat executorul judecătoresc despre faptul că stăruie în executare, astfel încât condiționarea executării silite de achitarea integrală a cheltuielilor de executare de către creditoare este, în opinia instanței, netemeinică și nelegală.
Aceasta, cu atât mai mult, cu cât părțile în litigiu au stabilit, prin contractul despre care s-a făcut vorbire mai sus, modalitatea în care se va realiza executarea silită împotriva debitorilor B. S.A., inclusiv modalitatea în care se plătesc cheltuielile de executare silită.
Cu privire la acest aspect, instanța reamintește intimatului B.E.J. T. G. că, potrivit art. 1270 alin. 1 din Noul Cod Civil, „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”.
Așadar, unul din principiile efectelor actului juridic civil este principiul forței obligatorii (pacta sunt servanda), potrivit căruia actul juridic civil legal încheiat se impune semnatarilor lui întocmai ca legea.
Mai mult, contractul legal încheiat are forță obligatorie nu numai pentru părțile acestuia, ci și pentru organul de jurisdicție învestit cu soluționarea unui litigiu decurgând dintr-un astfel de act, deci instanța este obligată să-i asigure executarea, ținând seama în interpretarea clauzelor lui de voința părților.
Fundamentul acestui principiu este reprezentat, pe de o parte, de necesitatea asigurării stabilității și siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice civile, iar, pe de altă parte, de imperativul moral al respectării cuvântului dat.
Tribunalul nu poate reține susținerile instanței de fond că acest contract derogă de la normele de ordine publică prevăzute de Codul de procedură civilă, legea 188/2000, Ordinul Ministrului Justiției 2550/2006 și Anexa nr. 1 la Statului UNEJ . Astfel, prin contractul încheiat părțile au prevăzut doar modalitatea de plată a cheltuielilor de executare, prin achitarea unui avans și recuperarea cheltuielilor de la debitor pe măsura recuperării debitelor. Prin acest contract nu se derogă de la dispozițiile art. 3717alin. 2 C.pr.civ. care stabilesc în sarcina debitorului cheltuielile ocazionate de executarea silită . În ceea ce privește avansarea cheltuielilor, tribunalul constată că părțile au stabilit un avans pe care creditoarea l-a achitat astfel încât se apreciază că dispozițiile contratului de executare încheiat între părți nu încalcă nicio normă imperativă .
Tribunalul, relativ la activitatea desfășurată de executorul judecătoresc, constată că debitorul a decedat încă din 04.07.2011, iar executorul judecătoresc nu a cunoscut acest lucru și nu a procedat la înștiințarea moștenitorilor defunctului conform art. 397 C.pr.civ.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța, în baza art. 312 C.pr.civ. de la 1865 va admite recursul declarat de recurenta contestatoare B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2089 din 03.12.2014 a Judecătoriei fetești, pe care o va modifica în tot în sensul că va admite contestația la executare formulată de contestatoarea B. S.A. în contradictoriu cu intimatul B. T. G. și va obliga intimatul să continue executarea silită în dosarul nr. 824/2012, în condițiile art. 397 C.pr.civ. de la 1865.
Văzând și dispozițiile art.377 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 312 C.pr.civ. de la 1865, admite recursul declarat de recurenta contestatoare B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2089 din 03.12.2014 a Judecătoriei Fetești, pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea B. S.A., cu sediul în mun. București, .. 6A, sector 2, înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul București sub nr. J_, CUI_ și cu sediul procesual ales la „R. și Asociații” SPRL, cu sediul în mun. București, .. 15 – 17, Bucharest Tower Center, ., în contradictoriu cu intimatul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC T. G., cu sediul în mun. București, sector 3, Splaiul Unirii, nr. 35, .. 2, . .
Obligă intimatul să continue executarea silită în dosarul nr. 824/2012, în condițiile art. 397 C.pr.civ. de la 1865 .
Irevocabilă .
Pronunțată în ședință publică azi, 20.10.2015.
Președinte, L. M. | Judecător, I. T. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. I. |
Red.M.L.I.
Tehnored.I.M.
2 ex./04.11.2015
Jud.fond. R. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 121/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1428/2015. Tribunalul... → |
|---|
