Ordin de protecţie. Decizia nr. 34/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 3728/312/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 34/R
Ședința publică de la 5 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. I.
JUDECĂTOR: D. R.
JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: M. I.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul Ialomița reprezentat prin procuror C. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă G. V., cu domiciliul în mun. Slobozia, . 9, ., ap. 11, CNP_, împotriva sentinței civile nr. 2735 din 20.11.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. A. F., cu domiciliul în mun. Slobozia, ., jud. Ialomița, având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata-pârâtă, avocat I. O. L. C. din Baroul Ialomița, conform delegației pentru asistență juridică obligatorie . nr. 326/16.02.2015, depusă la fila 10 dosar, lipsind recurenta-reclamantă G. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează instanței faptul că pricina este la primul termen de judecată și că recurenta-reclamantă a depus o cerere prin care solicită retragerea recursului, după care ;
Tribunalul, înainte de a acorda cuvântul cu privire la cererea de retragere a recursului, pune în discuție dispozițiile art. 457 alin. 3 Cod de procedură civilă, referitoare la inadmisibilitatea căii de atac, având în vedere dispozițiile art. 7 alin. 2 din legea de punere în aplicare a Codului de procedură civilă, referitoare la faptul că hotărârile pronunțate în prima instanță sunt supuse apelului, iar în cauză prima instanță a dispus că hotărârea pronunțată se atacă cu recurs, cale de atac urmată și de parte .
Apărătorul intimatei-pârâte arată că prin legea specială privind violența domestică calea de atac era aceea a recursului, însă lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul parchetului apreciază calea de atac ca fiind apelul, având în vedere dispozițiile art. 7 Legea nr.76/2012 .
Instanța ia act și rămâne în pronunțare cu privire la inadmisibilitatea căii de atac.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2735 din data de 20.11.2014 a Judecătoriei Slobozia, s-a respins cererea formulată de reclamanta G. V., domiciliata in Slobozia, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta C. A. F., domiciliata in Slobozia, ., jud. I., ca neîntemeiată.
Onorariul apărătorului din oficiu al pârâtului, în cuantum de 200 lei urmează să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În motivarea sentinței s-a reținut că potrivit art. 21 din Legea nr. 217/2003, pentru prevenirea si combaterea violenței în familie, modificata prin Legea nr. 25/2012, violența în familie se manifestăprin violența verbală– adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; violența psihologică– impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența fizică– vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența sexuală– agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal; violența economică– interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența socială– impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența spirituală– subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
De asemenea, potrivit art. 26 din același act normativ, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
S-a reținut că scopul instituirii procedurii reglementate de lege este acela al protejării membrului de familie asupra căruia se exercită acte de violență în una din formele prevăzute de art. 21 din acest act normativ, astfel că se impune luarea de urgență a măsurilor necesare și emiterea ordinului de protecție, înainte de stabilirea vinovăției pârâtei ca urmare a desfășurării unui proces penal atât timp cât există suficiente indicii în sensul că integritatea fizică a reclamantei ar fi fost pusă în pericol, în mod intenționat, de parata.
Față de aceste dispoziții legale, instanța de fond a apreciat cererea reclamantei ca neîntemeiată, având in vedere ca art. 26 din Legea nr. 217/2003, pentru prevenirea si combaterea violenței în familie, modificata prin Legea nr. 25/2012, prevede ca masurile de protecție se vor lua fata de persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, fiind asimilate si relatiile de concubinaj sau alte relatii, cu conditia ca partile sa convietuiasca impreuna.
Ori, intre reclamanta si parata nu exista niciun fel de relatie si nici nu locuiesc impreuna, astfel ca nu i se aplica prevederile legale sus amintite; faptul ca parata este “prietena” sotului sau nu este suficient si nu justifica luarea unor astfel de masuri impotriva paratei, iar, in cazul unor violente si amenintari din partea paratei, reclamanta are posibilitatea de a sesiza legal organele de politie.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea ca neîntemeiata.
Instanța de fond a stabilit, în dispozitiv, că sentința este supusă recursului, în 3 zile de la pronunțare .
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta-reclamantă G. V. .
În motivarea recursului acesta arată că a fost amenințată de mai multe ori atât ea cât și copilul său de către C. A. F., fiindu-le pusă viața în pericol, lucru dovedit cu plângerea depusă la dosar de la Poliția Municipiului Slobozia și cu alți martori.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
La data de 03.03.2015, recurenta-reclamantă G. V. a depus cerere de retragere a recursului.
La termenul din 05.03.2015 instanța, din oficiu, a invocat inadmisibilitatea recursului .
Analizând cu prioritate excepția invocată, tribunalul reține următoarele:
Conform art. 30 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 republicată, „hotărârea prin care se dispune ordinul de protecție este supusă numai recursului, în termen de 3 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.”
Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2012, (1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.
Din coroborarea acestor texte de lege rezultă că, în cauză, calea de atac este apelul și nu recursul .
Art. 457 N.C.pr.civ. prevede următoarele:
Legalitatea căii de atac
(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
(2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
(3) Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.
Față de toate considerentele de mai sus și textele legale invocate, tribunalul constată că, în cauză, calea legală de atac împotriva hotărârii prin care se dispune ordinul de protecție este apelul, motiv pentru care exercitarea căii de atac a recursului apare ca inadmisibilă .
Pentru aceste motive, tribunalul, în baza art. 457 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă, va respinge ca inadmisibil recursul formulat de recurenta-reclamantă G. V. împotriva sentinței civile nr. 2735/20.11.2014 a Judecătoriei Slobozia.
Onorariul în sumă de 200 lei cuvenit avocatului din oficiu va rămâne în sarcina statului.
Prezenta decizie se va comunica tuturor părților, de la data comunicării începând să curgă termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege, conform art. 457 alin. 3 N.C.pr.civ.
Văzând și dispozițiile art. 483 alin. 2 N.C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 457 alin. 3 din C.proc.civ., respinge ca inadmisibil recursul formulat de recurenta-reclamantă G. V., cu domiciliul în mun. Slobozia, . 9, ., ap. 11, CNP_, împotriva sentinței civile nr. 2735/20.11.2014 a Judecătoriei Slobozia.
Onorariul în sumă de 200 lei cuvenit avocatului din oficiu va rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
De la data comunicării prezentei începe să curgă termenul de 30 zile pentru exercitarea apelului.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.03.2015.
Președinte, M. I. | Judecător, D. R. | Judecător, I. T. |
Grefier, M. I. |
Red.T.I.
Tehnored.I.M.
5 ex./ 13.03.2015
Jud.fond. Ș. N.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 593/2015. Tribunalul IALOMIŢA | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 01-10-2015,... → |
|---|
