Ordin de protecţie. Decizia nr. 593/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 593/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 25-08-2015 în dosarul nr. 3051/312/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA-SECTIA CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 593 A
Ședința publică din data de 25.08.2015
Completul constituit din:
Președinte: T. I.
Judecător: D. C. T.
Grefier: P. M.
Ministerul Public reprezentat prin P. de pe lângă Tribunalul Ialomița prin procuror D. V.
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă C. E. și apelantul pârât C. S. împotriva sentinței civile nr. 1530/10.07.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia, având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă personal și asistată de av. I. I. O. și apelantul-pârât personal și asistat de av. Mates N., ambii apărători având împuternicirile avocațiale depuse la dosar (filele 7 și 12).
Procedura fiind legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care referă cu privire la obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care;
Apărătorul apelantului pârât, av. Mates N. învederează instanței că acesta înțelege să își retragă apelul.
Față de această situație, apărătorul apelantei-reclamantă și reprezentantul Ministerului Public solicită instanței să ia act de retragerea apelului declarat de apelantul pârât C. S..
Părțile, pe rând, prin apărătorii lor și reprezentantul Ministerului Public, întrebați fiind, arată că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Instanța ia act că apelantul pârât C. S. înțelege să își retragă apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1530/10.07.2015 și, în condițiile art. 392 din Noul Cod de procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, și acordă cuvântul părților în susținerea respectiv combaterea motivelor de apel invocate de apelanta reclamantă C. E..
Apărătorul apelantei reclamantă, av. I. I. O., solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, c considerând că acesta este întemeiat, având în vedere că reclamanta a suferit cea mai gravă formă de violență, cea fizică, pentru care se poate emite ordinul de protecție. Față de probele administrate în cauză, planșe foto, expertiza SML, declarații martori a rezultat cu prisosință că reclamanta a fost agresată fizic de soț și consideră că emiterea ordinului de protecție pentru doar două luni, în aceste condiții, nu este îndestulătoare., fiind necesară acordarea unui termen mai lung, chiar dacă pârâtul a recunoscut violența.
Un alt aspect pentru care consideră hotărârea fondului ca netemeinică este folosirea declarației martorei S. F., martoră care nu cunoaște nimic despre incidentul de violență în familie petrecut între părți și nici nu are cunoștință de relația acestora înainte de incident.
Un ultim aspect de netemeinicie se referă la neacordarea cheltuielilor de judecată adică nerepararea integrală a prejudiciului, datorită greșitei interpretări și aplicări de către judecătorul fondului a disp. art.451 alin.2 C.p.c. Ori pentru a putea face aplicarea acestor dispoziții, onorariul ar fi trebuit să fie vădit disproporționat pentru a putea fi susceptibil de o reducere, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Tot cu privire la cheltuielile de judecată arată că în mod greșit instanța de fond a respins acordarea contravalorii taxei plătită la SML Ialomița motivând că aceasta este o probă în dosarul penal din moment ce nici un text de lege nu precizează că reclamanta are unic drept de a solicita aceste cheltuieli doar în acel dosar.
Concluzionând, solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate, stabilirea perioadei de protecție la 6 luni, acordarea integrală a cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat și taxa achitată la SML Ialomița, cu cheltuieli de judecată în apel ce vor fi solicitate pe cale separată.
Apărătorul pârâtului, av. Mates N., solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii pronunțată de Judecătoria Slobozia ca fiind legală și temeinică, soluția acesteia fiind corectă în ceea ce privește atât stabilirea termenului de 2 luni precum și a celorlalte măsuri: păstrarea distanței de 100 m față de reclamantă, de locuința acesteia și încredințarea minorului atât mamei cât și tatălui.
Referitor la cheltuielile de judecată lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că în raport de motivele de apel, de probele de la dosar, se impune admiterea apelului și emiterea ordinului de protecție în sensul celor solicitate de apelantă.
Instanța, considerându-se lămurită, în temeiul art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în materia minori și familie de față:
Din actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1530 din 10 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia s-a admis în parte cererea având ca obiect emitere ordin de protecție, înregistrată la data de 26.06.2015, sub număr unic de dosar_, formulată de reclamanta C. E., CNP_, domiciliată în mun. Slobozia, .. 34, ., în contradictoriu cu pârâtul C. S., CNP_, domiciliat în mun. Slobozia, .. 34, ., ., jud. Ialomița.
A obligat pe pârât să evacueze temporar locuința familiei din mun. Slobozia, .. 34, ., ..
A obligat pe pârât să permită reintegrarea victimei C. E. în locuința familiei situată în mun. Slobozia, .. 34, ., ., jud. Ialomița.
A obligat pe pârât să păstreze o distanță minimă de 100 metri față de reclamantă.
A obligat pe pârât să păstreze o distanță minimă de 100 metri față de locuința familiei, situată la adresa: mun. Slobozia, .. 34, ., ..
A respins capătul de cerere privind încredințarea copilului minor C. F. A..
Măsurile s-au dispus pentru o perioadă de 2 luni de la data emiterii ordinului.
S-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu al pârâtului (av. N. G. C.), în cuantum de 260 de lei, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
A obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 lei, constând în onorariu avocat 400 lei, redus conform art. 451 alin.2 C.p.c.
În baza art. 31 alin.1 din Legea 217/2003, s-a dispus ca ordinul de protecție să se comunică de îndată structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința reclamantei și a pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, pe baza materialului probator administrat în cauză, la data înregistrării cererii de chemare în judecată, părțile erau căsătorite, fiind, însă, despărțite în fapt, reclamanta părăsind domiciliul comun și locuind împreună cu mama sa.
Din relația părților au rezultat doi copii, din care unul este minor, respectiv C. F. A., născut la data de 10.10.1999 și celălalt este major în continuarea studiilor, respectiv C. C. I., născută la data de 27.10.1992. Dintre aceștia, doar minorul C. F. A. mai locuiește cu cei doi soți, fiica cea mare fiind studentă în mun. București.
S-a reținut de către instanță că relațiile dintre părți, bune la începutul căsniciei, au devenit în timp tensionate, din cauza comportamentului rece și agresiv al ambilor soți, precum și din cauza intențiilor reclamantei de a pleca în Italia.
Din coroborarea înscrisurilor aflate la dosar, cu declarațiile martorilor audiați ca urmare a solicitării părților, față și de aspectele învederate prin cererea de instituire a ordinului de protecție și ținând seama de răspunsurile la interogatoriul administrat de instanță din oficiu, s-a apreciat de către judecătorul fondului că rezultă suficiente indicii cu privire la existența unei situații tensionate, conflictuale între cei doi soți, recunoscută chiar de pârâtul însuși, precum și cu privire la punerea în pericol a integrității psihice a reclamantei prin exercitarea de violențe din partea soțului.
A apreciat instanța că, chiar dacă relația de cuplu s-a deteriorat, fie și din vina reclamantei, acest aspect nu dă dreptul pârâtului să o agreseze fizic pe soția sa într-atât de grav încât să-i producă leziuni traumatice care necesită 14-16 zile de îngrijiri medicale.
Tot în acest sens, instanța a reținut și faptul că pârâtul însuși a recunoscut la termenul de judecată din data de 08.07.2015 că a lovit-o pe soția sa cu palmele, întrucât a fost jignit de către aceasta și enervat de faptul că dorește să plece în Italia, aducând în acest sens și un geamantan în casă. Acest aspect a format convingerea instanței că se impune instituirea unui set de măsuri în ceea ce privește relațiile reclamantei cu pârâtul.
Atitudinea pârâtului a fost considerată de instanță, de natură a aduce atingere dreptului la integritate fizică și psihică a persoanei, atribut important al personalității umane ocrotit de art. 8 CEDO.
Analizând dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 217/22.05.2003, instanța a reținut că, pentru a se dispune emiterea unui ordin de protecție, este necesar să se dovedească existența unei stări de pericol pentru viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea unei persoane, stare de pericol care să fie creată printr-un act de violență din partea unui membru al familiei.
Scopul instituirii procedurii reglementate de textul de lege anterior menționat, s-a arătat în argumentarea soluției pronunțate, este acela al protejării membrului de familie asupra căruia se exercită acte de violență în una din formele prevăzute de art. 4 din același act normativ, astfel că, în raport de situația de fapt reținută, pe bata analizei probelor administrate, s-a considerat că se impune luarea de urgență a măsurilor necesare și emiterea ordinului de protecție, existând suficiente indicii în sensul că integritatea psihică a reclamantei a fost pusă în pericol, în mod intenționat, de către pârâtul din prezenta cauză.
Solicitarea reclamantei privind încredințarea minorului C. F. A. pe durata ordinului de protecție a fost considerată neîntemeiată, în condițiile în care dispozițiile art. 483 cod civil instituie regula conform căreia autoritatea părintească se exercită de către ambii părinți în mod egal, numai în condiții excepționale, exercițiul ei putând fi limitat prin decăderea părintelui din exercițiul drepturilor părintești, conform art. 508 și urm. Cod Civil.
Cum mijloacele de probă administrate nu au dus la concluzia că pârâtul C. S. s-ar manifesta agresiv în relațiile cu fiul său, ori că ar avea un comportament care să afecteze dezvoltarea fizică și emoțională a copilului său, instanța a respins solicitarea reclamantei privind încredințarea copilului minor.
Pentru a stabili durata măsurilor dispuse prin emiterea ordinului de protecție la două luni de la data acestuia, instanța a avut în vedere relațiile dintre părți, bazate pe o căsătorie îndelungată din care s-au născut doi copii, precum și dorința constantă a pârâtului de a aplana conflictul pe cale amiabilă, precizând că nu dorește să se ajungă la destrămarea familiei.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de către reclamantă, instanța a procedat la reducerea onorariului de avocat, la suma de 400 lei, făcând aplicarea art. 452 alin. 2 Cod procedură civilă, reținând că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată în beneficiul părții care câștigă procesul rezidă în necesitatea reparării prejudiciului pe care aceasta îl suferă ca efect al culpei procesuale a părții adverse, care a recurs la un mecanism procesual invalidat de către instanța de judecată, dar care a determinat în sarcina celuilalt necesitatea de a suporta diferite cheltuieli pentru participarea la procedură.
Instanța a observat că activitatea efectiv desfășurată de avocatul ales al reclamantei, astfel cum este reflectată în înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a constat în acordarea de consultanță, în redactarea cererii introductive urmată apoi de prezentarea la cele două termene când a avut loc judecarea ordinului de protecție. De asemenea, instanța a avut în vedere că pârâtul nu a formulat întâmpinare și a recunoscut săvârșirea agresiunii din data de 18.06.2015, apărarea sa fiind axată pe circumstanțierea situației de fapt, încercând să demonstreze caracterul recalcitrant și provocator al reclamantei.
În acest context, instanța a apreciat că nu se poate recunoaște dreptul reclamantei de a recupera în integralitate cuantumul onorariului plătit avocatului său ales, respectiv de 1 500 lei, în condițiile în care această sumă nu reflectă în mod obiectiv activitatea în concret efectuată de către apărător raportat la complexitatea cauzei și la comportamentul procesual al părții adverse.
Cu privire la solicitarea reclamantei de acordare cu titlu de cheltuieli de judecată și a sumei plătite către S.M.L. IALOMIȚA pentru emiterea certificatului medico-legal, instanța a reținut că la dosarul cauzei nu a fost depusă în original nicio chitanță în acest sens și, mai mult, actul medico-legal constituie un mijloc de probă inclusiv în cauza penală înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia, astfel că respectivele cheltuieli nu au fost acordate.
Împotriva sentinței pronunțate, în termen legal au declara apel atât reclamanta C. E., cât și pârâtul C. S..
În apelul său, apelanta – reclamantă critică soluția pronunțată pentru netemeinicie, sub aspectul duratei pentru care s-au dispus măsurile cuprinse în ordinul de protecție emis, arătând că în raport de probele administrate și de prevederile legale incidente, nejustificat instanța de fond a apreciat oportun emiterea ordinului doar pe o perioadă de 2 luni, orientându-se spre minimul prevăzut de lege, susținând că nu există o justificare pentru această, câtă vreme dovezile probează că ea a fost supusă violenței cea mai gravă dintre cele enumerate de lege, respectiv violența fizică.
În condițiile în care legea penală prevede, când vine vorba de violența în familie, majorarea pedepselor pentru infracțiunile produse asupra unui membru al acesteia, apelanta consideră că, față și de faptul că lovirea sa a avut loc în locuința comună, în apartamentul în care domiciliază și fiul minor al părților, durata măsurilor impuse prin ordinul de protecție se impune a fi mai mare.
Circumscris acestui prim motiv de apel, apelanta consideră că nefondat instanța a ținut seama, în contextul aprecierii probelor și de depoziția martorei Ș. F., deși aceasta a afirmat că nu știe nimic despre incidentul de violență în familie petrecut între părți, reținând exclusiv pe baza celor declarate de martoră, depoziție ce nu se coroborează cu alte probe, aspecte negative ale comportamentului reclamantei.
Cel de-al doilea motiv de apel vizează greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, apelanta susținând că instanța a redus nejustificat onorariul de avocat, în condițiile în care acesta nu era “vădit disproporționat”, așa cum se prevede în textul de lege invocat, pentru a se face aplicarea acestuia.
De asemenea se arată că în mod greșit nu a fost inclusă în cheltuielile de judecată suma solicitate de reclamantă cu acest titlu și constând în taxa plătită de aceasta pentru eliberarea certificatului medico – legal, în vederea probării în instanță a exercitării violenței fizice asupra sa.
Apelantul C. S. a solicitat să se ia act că renunță la judecarea apelului declarat împotriva sentinței pronunțate.
Tribunalul, analizând sentința pronunțată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de susținerile părților, față de prevederile legale aplicabile, constată ca fiind fondat apelul declarat de apelanta C. E., pentru argumentele ce urmează:
Fără a considera că se poate face o ierarhie a formelor sub care se poate manifesta violența în familie, așa cum acestea sunt enunțate și descrise în art. 4 din Legea nr. 213/2003, în sensul că s-ar putea aprecia că o formă este mai gravă decât alta, tribunalul consideră totuși, că violența fizică exercitată de către un membru al familiei asupra celuilalt este una dintre cele mai agresive dintre forme.
În raport de probele administrate în cauză, elocvente fiind flanșele fotografice și certificatul medico–legal depuse la dosar de către reclamantă, dar și depozițiile martorilor audiați la solicitarea acesteia, din care reiese că îi este teamă de pârât, tribunalul consideră că violența manifestată de către soț asupra soției a fost de o intensitate ridicată, . exercitată intenționat producându-i apelantei atât suferințe psihice, cât și fizice, astfel că pentru atenuarea urmărilor actelor de violență exercitate asupra reclamantei, dar și pentru ca pârâtul să conștientizeze gravitatea comportamentului său, în concordanță cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 213/2003, se apreciază că se impune ca durata măsurilor cuprinse în ordinul de protecție, să fie cea maximă prevăzută în norma legală, respectiv 6 luni de la emiterea acestuia.
Așa fiind, apreciind apelul ca fiind fondat pentru primul motiv invocat, tribunalul urmează a-l admite și a schimba sentința pronunțată în sensul celor menționate.
În ceea ce privește critica vizând cheltuielile de judecată, tribunalul consideră că aceasta este neîntemeiată, instanța de fond făcând o interpretare și aplicare corectă a prevederilor art. 452 alin.2 Cod procedură civilă, reducând justificat onorariul avocatului reclamantei la 400 lei, un cuantum rezonabil în raport cu activitatea desfășurată și cu complexitatea cauzei, onorariul de 1.500 lei solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată, achitat de către apelanta – reclamantă fiind vădit disproporționat în raport cu circumstanțele cauzei,
Instanța de control judiciar apreciază că, în condițiile în care apelanta putea beneficia de asistență sau reprezentare prin avocat, situație în care onorariul cuvenit apărătorului desemnat ar fi fost de maxim 260 lei, potrivit Protocolului din 6 iunie 2015 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, reducerea onorariului ce se suportă de partea care a pierdut procesul, la suma de 400 lei, s-a făcu în mod legal și temeinic.
În lipsa unei chitanțe în original care să fie depusă de către reclamantă, în susținerea pretențiilor sale privind cheltuielile de judecată constând în taxa achitată pentru obținerea certificatului medico – legal, tribunalul consideră că printr-o corectă apreciere și aplicare întocmai a prevederilor art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de fond nu a acordat cu titlu de cheltuieli de judecată și suma de 38 lei de lei.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul declarat de apelanta C. E. împotriva sentinței civile nr. 1530 din 10 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia, pe care o schimbă în parte, în ceea ce privește durata măsurilor dispuse, pe care o stabilește la 6 luni de la data emiterii ordinului de protecție.
Întrucât apelantul C. S. a declarat că renunță la judecarea apelul formulat împotriva aceleași sentințe, urmează a se lua act de aceasta.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Onorariul avocatului din oficiu al pârâtului C. S., desemnat în apel, în cuantum de 260 lei, urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Văzând și dispozițiile art. 483 alin. 2 Cod procedură civilă și art. 634 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, admite ca fiind fondat, apelul declarat de apelanta C. E., CNP_, domiciliată în mun. Slobozia, .. 34, ., ., jud. Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 1530 din 10 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia, pe care o schimbă în parte, în ceea ce privește durata măsurilor dispuse, pe care o stabilește la 6 luni de la data emiterii ordinului de protecție.
Ia act că apelantul – pârât C. S., CNP_, domiciliat în mun. Slobozia, .. 34, ., ., jud. Ialomița a renunțat la judecarea apelului declarat împotriva aceleiași sentințe.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Onorariul avocatului din oficiu al pârâtului C. S., desemnat în apel, în cuantum de 260 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.08.2015.
P.,JUDECATOR,Grefier,
T. I. D. C. TatianaPiele M.
Red.thnrd.DCT
4ex/27.08.2015
Jud.fond P. C. C.
| ← Suspendare - art.143 NCPC/art. 40 alin. 2 CPC. Decizia nr.... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 34/2015. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
