Contestaţie la executare. Decizia nr. 2593/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2593/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 36031/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Decembrie 2013
Președinte – F. E. C.
Judecător – C. C. E.
Judecător –Diuță T. A. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 2593
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta ADMINISTRATIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IASI împotriva sentinței civile nr. 4541/25.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, intimată T. M., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile..
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Având în vedere lipsa părților la prima strigarea instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
Instanța constată cauza la primul termen de judecată, recursul declarat în termen, motivat, semnat, scutit de plata taxei de timbru, că este competentă material, general, teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Instanța constată că nu s-a formulat întâmpinare, că nu s-au solicitat probe.
Întrucât s-a solicitat judecata cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art.242 C., constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 4541/25.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
- „a) Respinge cererea de suspendare a judecării cauzei.
b) Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive.
2. Admite contestația la executare formulată de contestatoarea T. M. – Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași - .. 26, jud. Iași
Anulează somația 22/_ /_ și titlul executoriu nr._ din 1.11.2012, emise de intimată, precum și celelalte forme de executare și executarea silită (conform considerentelor).
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 422 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 25.03.2013, în ședință publică.”
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut:
„Prin contestația înregistrată pe rolul instanței la numărul de mai sus, contestatoarea T. M. a contestat executarea silită începută de Agenția Națională de Administrare Fiscală – A.F.P.M. Iași, cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași, în dosarul de executare nr._/2012 împotriva sa, prin care a solicitat:
- admiterea contestației la executare și anularea formelor de executare silită începute împotriva sa în dosarul de executare menționat;
- anularea somației nr. 22/_ /_ și a titlului executoriu nr._ din 01.11.2012, prin care contestatoarea este somată să plătească suma de 1.998 lei, cu titlu de obligații fiscale, reprezentând cheltuieli judiciare, stabilite prin sentința penală nr. 361/14.05.2009 a Tribunalului Iași.
A arătat că la data de 09 noiembrie 2012, contestatoarei i-a fost comunicată somația nr. 22/_ /_ emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – A.F.P.M. Iași, prin care a fost înștiințată că figurează în evidența fiscală cu suma de 1.998 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, stabilite prin sentința penală nr. 361/14.05.2009 a Tribunalului Iași, pentru care s-a început executarea silită în temeiul titlului executoriu nr._ din 01.11.2012.
A invocat nulitatea absolută a executării silite, motivat de inexistența unui titlu executoriu valabil.
În fapt, suma la care se referă somația nr. 22/_ /_ și titlul executoriu nr._ din 01.11.2012 nu este datorată.
Prin sentința penală nr. 361/14.05.2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 1.998 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, ca urmare a condamnării sale la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni”, prevăzută și pedepsită de art. 323 Cod penal și la pedeapsa de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la „spălare de bani” prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe penale, contestatoarea a declarat apel, iar prin decizia penală nr. 121/23._, Curtea de Apel Iași a admis apelul și a dispus achitarea sa pentru ambele infracțiuni menționate anterior, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a) și d) Cod procedură penală.
Această soluție a fost menținut și prin decizia penală nr. 2272/27.06.2012, pronunțată de Înalt Curte de Casație și Justiție în același dosar.
Ori, față de aceste împrejurări, dispunându-se achitarea sa pentru infracțiunile cu privire la care a fost trimisă în judecată, în mod evident, nu mai subzistă în sarcina sa nici obligația de plată a cheltuielilor judiciare, în cuantum de 1.998 lei, stabilite prin sentința penală nr. 361/14.05.2009, în prezent desființată.
Potrivit dispozițiilor art. 192 Cod procedură penală, plata cheltuielilor judiciare sunt suportate, în caz de achitare, de către:
- partea vătămată, în măsura în care cheltuielile au fost determinate de aceasta;
- partea civilă căreia i s-a respins în totul pretențiile civile, în măsura în care cheltuielile au fost determinate de această parte;
- inculpat, în cazul când, deși achitat, a fost obligat totuși la recuperarea pagubei;
- inculpat, în cazul când a fost achitat în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b1) Cod procedură penală.
Prin urmare, singura situație în care, contestatoarea avea, în calitate de inculpat, obligația de plata cheltuielilor judiciare era determinată de împrejurarea ca soluția de achitare să fie întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. b1 Cod procedură penală.
Ori, așa cum a arătat anterior, prin decizia penală nr. 121/23.06.2011, Curtea de Apel Iași a dispus achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a și d) Cod procedură penală.
A solicitat anularea titlului și somației pentru motivul nedatorării sumei.
A invocat art. 172-183 din O.G. nr. 92/2003.
A timbrat legal.
A depus: împuternicire, copie după titlul și somație contestate d. 2272/2012, d.p. 1201/23.06.2011- A.N.A.F. – A.F.P.M. Iași.
Intimata a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F., ce va fi respinsă, deoarece contestatoarea a precizat că se judecă cu A.F.P.M. Iași.
A solicitat suspendarea judecării cauzei, conform art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă și respingerea contestației.
A precizat că în baza art. 151 Cod procedură civilă în caz de condamnare inculpatul este obligat la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat.
A invocat art. 141, 172-174 Cod procedură fiscală și art. 191 Cod procedură civilă.
A depus copii după: somație, titlu executoriu, titlu executoriu extras (pt. 598 lei).
Probatoriul a fost completat cu extras poștal și încheierea din 31.01.2013 din dosarul nr._ al Curții de Apel Iași.
A.F.P.M. Iași a arătat că Tribunalul Iași a comunicat organului fiscal adresa, înregistrată la registratură sub nr._/11.02.2013, din care rezultă că Tribunalul Iași, prin judecătorul delegat la Biroul Executări Penale a formulat din oficiu contestație la executare cu privire la sentința penală nr. 361/14.01.2009 motivat de faptul că prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel Iași la data de 31.01.2013, s-a dispus înlăturarea omisiunii …. din dispozitivul deciziei penale nr. 121/23.06.2011.
Cererea de suspendare va fi respinsă, deoarece prin raportare la motivele invocate și necesitatea soluționării cauzei cu celeritate dar și la prevederile art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă măsura nu se impune.
Estimând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
l. La 01.11.2012, intimata a emis somația 22/_ /_ și titlul executoriu nr._ pentru suma de 1198 lei cheltuieli judiciare conform sentinței penale nr. 361/14.05.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr._ ). Prin decizia penală nr. 121/23.06.2011 Curtea de Apel Iași a dispus achitarea contestatoarei conform art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală și art. 10 lit. a și d Cod procedură penală, soluția fiind menținută și prin decizia penală nr. 272/27.06.2012 a Î.C.C.J.
Conform încheierii din 31.01.2012 emisă de Curtea de Apel Iași s-a stabilit că, în baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligată T. M. prin sentința penală nr. 351/14.05.2009 a Tribunalului Iași, rămân în sarcina statului.
Încheierea este ulterioară emiterii somației și titlului executoriu, ceea ce face ca acestea să nu fie nule nefiind încălcate prevederile imperative ale Codului de procedură fiscală și civile la emiterea lor, ci anulată întreaga executare silită, lipsită acum de temeiul inițial al declanșării acesteia. Contrar, contestatoarea ar fi prejudiciată aducându-i-se atingere dreptului de proprietate, ceea ce ar contraveni atât Constituției cât și normelor europene.
2. Față de cele expuse mai sus, rezultă că prezenta contestație este întemeiată și, în baza art. 399 și următoarele Cod procedură civilă și art. 172 -173 Cod procedură fiscală, instanța o va admite și va anula somația și titlul executoriu și celelalte forme de executare și executarea silită contestate în prezentul dosar.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Public a Municipiului Iași.
În motivarea recursului se arată că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală, actele de executare silită au fost emise cu respectarea tuturor cerințelor de formă și fond prevăzute de Codul de Procedură Fiscală.
Organul fiscal nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 422 lei dispuse de Judecătoria Iasi întrucât a procedat corect la punerea în executare a titlurilor transmise de Tribunalul Iași-Birou Executări Penale.
Recurenta precizează că în prezent măsurile de executare silită întreprinse împotriva contestatoarei au fost sistate și s-au restituit sumele încasate în baza titlului executoriu transmis de Tribunalul Iași-Birou Executări Penale.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate, cât și din oficiu conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată recursul întemeiat.
Recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași vizează modul de soluționare a capătului accesoriu de cerere privind cheltuielile de judecată la care a fost obligată prin sentința recurată.
Conform dispozițiilor art.274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Având în vedere soluția instanței de fond, de admitere a contestației la executare și de anulare a tuturor actelor de executare și a executării silite însăși, (soluție care nu este criticată prin prezentul recurs), se constată că în mod corect prima instanță a obligat intimata A.F.P. a Mun. Iași la plata cheltuielilor de judecată, intimata fiind în culpă procesuală.
Cât privește cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată intimata A.F.P. a Mun. Iași, tribunalul constată că recursul este întemeiat.
Se retine că prima instanță a obligat intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași să plătească contestatoarei suma de 422 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Această sumă se compune din taxa judiciară de timbru în cuantum de 174 lei și suma de 248 lei reprezentând onorariu de avocat.
Conform dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, în următoarele cazuri: e). când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă.
Prin urmare, contestatoarea urmează să recupereze sumele reprezentând taxa de timbru în condițiile textului de lege mai sus citat, astfel încât dispoziția de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru este nelegală.
Cât privește cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat se reține că acestea au fost acordate în mod corect de către instanța de fond. Contestatoarea a dovedit cu factură fiscală și chitanța nr. 1414/06.02.2013 că a efectuat aceste cheltuieli și cuantumul lor.
Pentru motivele expuse, Tribunalul constată că recursul este întemeiat și va obliga intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași să plătească contestatoarei suma de 248 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, urmând ca celelalte pretenții de obligare a intimatei la plata contravalorii taxei de timbru să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata Administratia Finanțelor Publice a Municipiului Iasi împotriva sentinței civile nr. 4541/25.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă intimata A.F.P. a Municipiului Iasi să plătească contestatoarei suma de 248 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Respinge celelalte pretenții ale contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
F.E.C. C.C.E. D.T.A.M. M.G.
Red./Tehnored. D.T.A.M.
2 ex/ 05.05.2014
Jud. fond.D. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1486/2013. Tribunalul IAŞI | Poprire asigurătorie. Decizia nr. 2599/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
