Fond funciar. Decizia nr. 1487/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1487/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 23633/245/2010/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Iunie 2013
Președinte - P. T.
Judecător - C. A.
Judecător - S. F.
Grefier - D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1487/2013
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta B. H. - A. – JANE prin mandatar B. V. împotriva încheierii de ședință din 16.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ 10, intimați fiind O. F. V., O. V. DRĂGULIȚA, C. J.. DE FOND FUNCIAR IASI și C. L. ȚIBANA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata O. V. Drăgulița, lipsind celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra excepției inadmisibilității declarării cererii de recurs raportat la faptul că se recurează o încheiere în curs de soluționare, excepție ridicată din oficiu la termenul anterior de judecată.
Intimata O. V. Drăgulița, solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului.
Instanța constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității declarării cererii de recurs
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin încheierea din dosarul nr._ 10 dată la data de16.10.2012, Judecătoria Iași a admis excepția lipsei calității de reprezentant a numitei B. V., excepție invocată de petenții O. F. V. și O. V. Drăgulița, a anulazt, pentru lipsa calității de reprezentant, cererea de chemare în judecată din dosar nr._/245/2010, formulată de reclamanta B. H. A. Jane, reprezentată prin B. V. în contradictoriu cu pârâții C. locală Țibana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Județeană de fond funciar Iași, intervenienți în interes propriu O. F. V. și O. V. Drăgulița și a anulat, pentru lipsa calității de reprezentant, cererea de intervenție în interes propriu din dosar nr._ 10, a numitei B. H. A. Jane formulată în contradictoriu cu reclamanții O. F. V. și O. V. Drăgulița și pârâții C. locală Țibana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Județeană de fond funciar Iași.
Pentru a adopta această soluție, Judecătoria Iași a reținut următoarele:
Reprezentarea este acea situație în care o persoană, numită reprezentant, îndeplinește acte de procedură în numele și în interesul altei persoane, care este parte în proces.
Potrivit art. 67 alin. 1 și 2 C., părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar. Mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume.
Analizând procura aflată la dosarul cauzei, procură dată de către reclamanta B. H. A. Jane lui Panco C. A. Dag Judecătoria Iași a constatat că aceasta este o procură generală. De asemenea, procura dată de către Panco C. A. Dag doamnei B. V. este una generală, nefiind dată anume pentru reprezentare în dosarele conexate_/245/2010 și_ 10.
Mandatul dat sub forma unei procuri generale nu dă dreptul de a reprezenta pe mandant în justiție, fiind deci nevoie ca procura să prevadă expres acest lucru. De la această regulă există două excepții, prevăzute de art. 67 alin. 3 Cod procedură civilă și anume cazul când mandantul locuiește în străinătate, precum și cazul când mandatul este dat unui prepus.
S-a reținut că în cauza de față nu este vorba de nici una din aceste două excepții, neexistând dovada faptului că doamna B. V. este prepus al lui Panco C. A. Dag. De asemenea, acesta locuiește în țară, în București, .. 20, ., ., sector 3.
Art. 161 din codul de procedură civilă prevede că atunci când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri. Dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea.
Instanța de fond a acordat un termen în acest sens, emițând și o adresă către reclamanta B. H. A. Jane, însă aceste lipsuri nu s-au acoperit.
Pentru aceste motive, instanța de fond a reținut faptul că doamna B. V. nu a făcut dovada calității de reprezentant a reclamantei B. H. A. Jane, astfel că va admite excepția lipsei calității de reprezentant a numitei B. V., excepție invocată de petenții O. F. V. și O. V. Drăgulița. Va anula pentru lipsa calității de reprezentant, cererea de chemare în judecată din dosar nr._/245/2010, formulată de reclamanta B. H. A. Jane, reprezentată prin B. V., în contradictoriu cu pârâții C. locală Țibana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Județeană de fond funciar Iași, intervenienți în interes propriu O. F. V. și O. V. Drăgulița, precum și cererea de intervenție în interes propriu din dosar nr._ 10, a numitei B. H. A. Jane formulată în contradictoriu cu reclamanții O. F. V. și O. V. Drăgulița și pârâții C. locală Țibana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Județeană de fond funciar Iași.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs B. H. A. Jane, considerând că aceasta s-a dat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Recurenta consideră că în mod greșit s-a admis execepția lipsei calității de reprezentant pentru B. V., mandatară pentru B. H. A. Jane.
A precizat că mandanta are domiciliul în străinătate, invocând dispozițiile art. 68 alin. 3 și ale art. 161 din Codul de procedură civilă.
Recurenta consideră că a depus la dosar procuri în original, iar în dosarul nr._ 10 B. H. A. Jane a fost citată în Franța și a trimis un înscris sub semnătură privată din conținutușl căruia rezultă că împuternicirile semnate la data de 30.05.2005 de către ea sunt valabile și că are cunoștință de toate acțiunile care o privesc și în care părți sunt numiții O..
Recurenta a mai arătat că mandatul dat de B. H. A. numitului Panco C. A. Dag se încadrează în prevederile art. 67 alin. 3 din Codul de procedură civilă, acesta nu poate da o procură specială și autentică care să depășească limitele mandatatului dat de B. H. A. Jane și în acest sens a invocat dispozițiile Deciziei nr. 19/18.01.2009 a Tribunalului București, Secția a II a civilă.
Față de cele anterior expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului și respingerea excepției invocate.
Intimata C. L. Țibana de Fond Funciar a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Intimata O. V. Drăgulița a formulat concluzii orale prin care a solicitat respingerea recursului.
La termenul din 17.04.2013 Tribunalul, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva unei încheieri interlocutorii.
Analizând cu prioritate această excepție, în baza dispozițiilor art. 137 din Codul de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Instanța de recurs a reținut inadmisibilitatea recursului, deoarece, prin încheierea interlocutorie, premergătoare judecății, la care se referea recurentul, nu s-a produs întreruperea sau suspendarea cursului judecății și, în consecință, conform dispozițiilor art. 282 alin. 2 coroborat cu cele ale art. 316 Cod procedură civilă, încheierea nu poate fi atacată cu recurs decât odată cu fondul.
Potrivit dispozițiilor art. 147 și 268 din Codul de procedură civilă, toate încheierile care preced hotărârea și au ca scop să pregătească soluționarea pricinii sunt încheieri premergătoare.
Unele dintre acestea pot conține dispoziții pur premergătoare (încheierii preparatorii) care nu leagă instanța sau, dimpotrivă, pot conține soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța (încheieri interlocutorii).
Consecința practică a unei astfel de reglementări constă, printre altele, în aceea că încheierile premergătoare, indiferent de felul lor (încheieri preparatorii sau încheieri interlocutorii) nu pot fi atacate cu recurs decât odată cu fondul. Recursul declarat împotriva hotărârii se socotește că a fost făcut și împotriva încheierilor premergătoare, conform dispozițiilor art.299 din Codul de procedură civilă.
În sistemul Codului nostru de procedură civilă, încheierile premergătoare fac corp comun cu hotărârea finală și, prin urmare, vor fi supuse recursului numai odată cu aceasta.
În speță s-a declarat recurs împotriva încheierii din 16.10.2012 a Judecătoriei Iași, secția civilă, care constituie o încheiere premergătoare și nu putea fi atacată separat cu recurs.
Față de aceste considerente, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de B. H. A. Jane împotriva încheierii de ședință din data de 16.10.2012 din dosarul nr._ 10 a Judecătoriei Iași, încheiere pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.06.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
T.P. A.C. F.S. B.D.M.
Redactat: A.C.
2 ex/10.10.2013
Judecător de fond:C. S. E.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1503/2013. Tribunalul IAŞI | Validare poprire. Decizia nr. 1492/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
