Contestaţie la executare. Decizia nr. 2594/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2594/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 5835/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Decembrie 2013
Președinte – F. E. C.
Judecător – C. C. E.
Judecător – Diuță T. A. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 2594
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI împotriva sentinței civile nr. 4146 din 18.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat C. M., având ca obiect contestație la executare disjungere.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimatul personal, lipsă fiind reprezentantul legal al recurentei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a înaintat de către recurentă prin serviciul de registratură la data de 04.12.2013 precizări.
Instanța constată cauza la primul termen de judecată, recursul declarat în termen, motivat, semnat, scutit de plata taxei de timbru, că este competentă material, general, teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Intimatul C. V. se legitimează cu buletin de identitate . nr._, depune la dosar un set de înscrisuri emise de către ANAF.
Având în vedere că înscrisurile depuse la dosar de către intimat la acest termen de judecată sunt emise de DGFP instanța constată că nu se impune comunicarea acestora.
Din oficiu la primirea cererii s-a pus în vedere prin rezoluție recurentei să depună la dosar dovada comunicării prin serviciu poștale a titlului de creanță, la dosarul cauzei au fost depuse precizări de către recurentă într-un singur exemplar prin serviciul de registratură prin care precizează că decizia de impunere nr.1479/11.10.2010 a fost comunicată prin publicitate, pe site-ul CAS Iași în conformitate cu dispozițiile art.44 din OG nr.92/2003.
În temeiul art.305 C. încuviințează pentru intimat proba cu înscrisuri.
Interpelat fiind intimatul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cererea de recurs în stare de judecată și acordă cuvântul.
Intimatul având cuvântul arată că este de acord cu hotărârea instanței de fond.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de fața, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4146/18.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Admite contestația la executare formulată de contestatorul C. M., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, cu sediul în Iași, .. 26.
Anulează titlul executoriu nr. 5911/21.12.2010 și toate actele de executare îndeplinite în temeiul acestui titlu executoriu, în dosarul de executare nr. 5711/2010.”
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut următoarele:
„La data de 21.12.2010 intimata a emis în dosarul de executare nr. 5711/2010 somația si titlul executoriu nr. 5911, prin care retine in sarcina contestatorului C. M. obligația de plată a sumei totale de 2430 lei reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, dobânzi si penalități. Aceste sume erau datorate în temeiul art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006, fiind calculate în baza Deciziei de impunere nr. 1479/11.10.2010.
Instanța învederează că, potrivit art. 141 alin. 1 din OG nr. 92/2003, executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanta, in speta Decizia de impunere, devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent. Decizia de impunere constituie si instiintare de plata de la data comunicarii acesteia.
Instanța constată că decizia de impunere nr. 1479/11.10.2010 nu a fost comunicată contestatorului potrivit art. 44 din Codul de procedura fiscala.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 44 din Codul de procedura fiscala
,,(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului cãruia îi este destinat….
(2) Actul administrativ fiscal se comunicã dupã cum urmeazã:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de cãtre acesta sub semnãturã, data comunicãrii fiind data ridicãrii sub semnãturã a actului;
b) prin remiterea, sub semnãturã, a actului administrativ fiscal de cãtre persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicãrii fiind data remiterii sub semnãturã a actului;
c) prin poștã, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacã se asigurã transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate”
De asemenea, alin. 4 al art. 44 din OG nr. 92/2003 prevede că dispozițiile Codului de procedurã civilã privind comunicarea actelor de procedurã sunt aplicabile în mod corespunzãtor. Or, potrivit dispozițiilor Codului de procedurã civilã privind comunicarea actelor de procedurã, se apelează la comunicarea prin publicitate doar în situația în care nu este posibil să se afle domiciliul părții către care se face comunicarea. Intimata cunoștea domiciliul contestatorului, dovadă că somația și titlul executoriu i-au fost comunicate la acest domiciliu. Din perspectiva art. 44 din OG nr. 92/2003 alin. 4 rezultă că se va proceda la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate doar în subsidiar, când celelalte modalități de comunicare prevăzute de alin. 2 al art. 44 s-ar dovedi ineficiente. Intimata nu a făcut dovada că ar fi încercat comunicarea deciziei de impunere, reprezentând actul administrativ fiscal, prin vreuna dintre aceste modalități, apelându-se direct la comunicarea prin publicitate (prin afișare la sediul intimatei). Deși intimata susține că decizia de impunere ar fi fost comunicată contestatorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, nu s-a administrat nicio dovadă în acest sens, depănându-se doar copie a anunțului colectiv de publicare prin publicitate a deciziilor de impuse emise de CAS Iași. Or, este evident că afișarea la sediul intimatului și publicarea pe internet a anunțului colectiv privind emiterea deciziei de impunere nu sunt mijloace de comunicare care să asigure transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia, în sensul art. 44 alin. 2 lit. c din OG nr. 92/2003, aceasta reprezentând o modalitate de comunicare ce se circumscrie noțiunii de comunicare prin publicitate.
Ca urmare a faptului că nu i s-a adus la cunoștință în mod legal contestatorului conținutul deciziei de impunere, acesta a fost privat de posibilitatea de a formula contestația administrativă la care face referire art. 205 din OG nr. 92/2003 și, eventual, de a ataca în fața instanței de contencios administrativ decizia dată în soluționarea acestei contestații.
De asemenea, potrivit art. 45 din OG nr. 92/2003, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o datã ulterioarã menționatã în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Prin urmare, în lipsa unei legale comunicări, decizia de impunere nu putea deveni titlu executoriu.
De altfel, chiar în decizia de impunere se menționează că termenul de plată a creanței fiscale constată prin acest act se stabilește potrivit art. 111 alin. 2 din OG 92/2003, având în vedere ca moment de pornire data comunicării deciziei de impunere. Așadar, în lipsa unei legale comunicări nu se poate vorbi de începerea curgerii termenului de plată și, implicit, nici de expirarea acestuia, pentru ca titlul de creanță să devină titlu executoriu, potrivit art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003.
Având în vedere cele anterior expuse, instanța apreciază că titlul executoriu privindu-l pe contestator a fost nelegal emis, astfel încât urmează a admite contestația la executare și a dispune anularea titlului executoriu nr. 5911/21.12.2010 și a executării silite demarate în baza acestui titlu executoriu în dosarul de executare nr. 5711/2010.”
***
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimată Administrația Finanțelor Publice Iași, în calitate de succesor în drepturi a Casei de Asigurări de Sănătate Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că Judecătoriei Iași a reținut faptul că potrivit codului de procedură fiscală actul administrativ fiscal nu a fost comunicat conform dispozițiilor legale.
Recurenta a arătat că întrucat nu a fost posibila comunicarea prin posta cu confirmare de primire, plicul fiind returnat s-a procedat la comunicarea prin publicitate conform art.44 alin.3 C. pr. fiscala.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că potrivit dispozițiilor Legii nr.95/2006 persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. Reglementarea legală incidentă în prezenta cauză, legea nr. 95/2006, impune contestatorului declarația fiscală pe propria răspundere conform art. 82 alin 2 C.pr.fiscală. Neîndeplinirea acestei obligații nu poate avea un caracter exonerator de la plată a contribuției legale, ci dimpotrivă are un caracter sanctionator, contravențional. Lipsa declarației fiscale nu înlătură obligația de plata a contribuției, după cum nu împiedică organul fiscal să stabilească din proprie inițiativă cuantumul obigației de plată. Contribuabilul ce nu și-a îndeplinit această obligație legală nu poate invoca cu succes propria culpă ca un eventual temei al considerării inexistentei unui titlu de creanță împotriva sa. Or,fiscal îi este recunoscut dreptul de a identifica cuantumul unei creanțe fiscale și de a emite titluri executoriu pentru recuperarea acestei creanțe.
Din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care sunt determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări întârziere (dobânzi) sau penalități de întârziere.
Codul de Procedură Fiscală stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligații fiscale principale (contribuția de asigurări de sănătate) precum și obligațiile accesorii (calculate pentru neplata integrală în termen a obligațiilor fiscale principale) în intervalul de prescripție fiscală de 5 ani, calculat de la data de 01 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul.
Din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări de întârziere (dobânzi) sau penalități de întârziere.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Intimatul C. V. s-a prezentat în fața instanței și a depus la dosar un set de înscrisuri emise de către ANAF, care nu au fost comunicate, în condițiile în care acestea au fost emise de instituția intimata.
Recurenta a depus la dosar adresa nr._/02.12.2013 prin care a precizat că decizia de impunere nr.1479/11.10.2010 a fost comunicata prin publicitate, pe site-ul CAS Iași, însă la momentul emiterii și comunicării deciziei de impunere pe numele contestatorului, art.44 alin.2 din OG 92/2003 nu mai prevedea nici o enumerare subsecventa cu privire la modalitățile de comunicre a actelro adminsitrativ fiscale.
***
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 11.10.2010 Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis pe numele intimatului - contestator C. G. M. decizia de impunere nr. 1479/11.10.2010 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada ian 2005-octombrie 2010. Din cuprinsul acestei decizii rezultă că intimatul datorează suma totală de 2430 lei, cu titlu de contribuție, dobânzi și penalități de întârziere. Pentru comunicarea deciziei de impunere, recurenta a ales doar procedura publicității, fapt recunoscut și prin adresa depusă în recurs..
În baza deciziei de impunere a fost emis titlu executoriu nr. 5911/21.12.2010 și somația din 27.12.2010, acte contestate în cadrul contestației la executare ce formează obiectul prezentului recurs.
Tribunalul reține că potrivit disp. art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Potrivit disp. art. 107.1 din H.G. nr. 1050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.
Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Așa cum a arătat și prima instanța prin dispozițiile art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, alin. 2 al aceluiași articol stabilind modalitățile de comunicare ale actul administrativ fiscal .
Prin decizia nr. 536/28.04.2011 pronunțată de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din aceeași ordonanță.
A reținut Curtea Constituțională prin această decizie că publicitatea reprezintă una dintre cele patru modalități enumerate în art. 44 alin. 2 lit. a – d din O.G. nr. 92/2003, prin care legiuitorul a stabilit că pot fi comunicate actele administrative fiscale. De asemenea, s-a reținut de către Curtea Constituțională că enumerarea pe care o conține art. 44 alin. 2 nu este întâmplătoare, ci „modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor. Astfel, prima dintre acestea, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la lit. a, constând în prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură. De asemenea, un grad înalt de certitudine îl conferă și modalitatea prevăzută la lit. b, și anume remiterea către contribuabil, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal. Urmează, potrivit lit. c, comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia. În fine, la lit. d se menționează comunicarea prin publicitate … În mod evident, intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea menționată la lit. a-d, obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzută în art. 44 alin. 2”. S-a mai reținut prin decizia Curții Constituționale că prevederile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 „care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective”.
Pe cale de consecință, întrucât caracterul obligatoriu al deciziei Curții Constituționale se impune în soluționarea prezentului recurs, se reține că în mod eronat recurenta a procedat la comunicarea deciziei de impunere prin publicitate, nerespectând ordinea de prioritate impusă de art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003.
În consecință, instanța de recurs constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond faptul că modul de comunicare a deciziei de impunere s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, astfel încât titlul executoriu nu este valabil, executarea silită fiind nulă.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, Tribunalul, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta – intimată Administrația Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 4146 din 18.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător Grefier FEC CCE DTAM MG
Red./ tehnored. FEC
Jud. fond Ș. A. P.
2 EX./13.02.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2591/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2576/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
