Evacuare. Decizia nr. 614/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 614/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 30354/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Noiembrie 2013
Președinte - C. R.
Judecător O. L.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 614/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul formulat de reclamantul pârât L. M. împotriva sentinței civile nr._/8.10.2012 a Judecătoriei Iași precum și împotriva încheierii din 18.12.2012 pronunțată în același dosar în contradictoriu cu intimații N. L. (F. L.), R. B., C. R., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 11.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25.11.2013, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 08.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s- au dispus următoarele:
„Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul – pârât L. M., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat C. N. din Iași, .. 13-15, mezanin, în contradictoriu cu pârâta – reclamantă N. L., cu domiciliul în Iași, ., ., ..
Admite în parte cererea reconvențională formulată de către pârâta – reclamantă N. L. în contradictoriu cu reclamantul – pârât L. M..
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cote de contribuție de 30% reclamantul - pârât și 70% pârâta – reclamantă următoarele bunuri în valoare totală de 152.943 lei:
- imobilul situat în Iași, ., ., . în valoare de 151.043 lei și
- bunurile mobile, în valoare de 1900 lei: TV SONY în valoare de 500 lei, combina frigorifică ARCTIC în valoare de 600 lei, mașina de spălat automată în valoare de 300 lei, mobilă bucătărie compusă din masă, colțar și 3 module în valoare de 500 lei.
Dispune sistarea stării de coproprietate în devălmășie și, ca efect al partajului,
Atribuie pârâtei - reclamante bunurile comune menționate mai sus.
Obligă pe pârâta - reclamantă la plata către reclamantul - pârât a sumei de 45.882,9 lei cu titlu de sultă.
Stabilește termen de plată a sultei 1 an de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe civile.
Aprobă onorariul definitiv în cuantum de 2.020 lei propus de către d-l expert G. V..
O copie a prezentei sentințe civile se va comunica Biroului Local de Expertize Tehnice Judiciare de pe lângă Tribunalul Iași
Obligă pe reclamantul – pârât să achite în contul d-lui expert G. V. din cadrul Biroului Local de Expertize Tehnice Judiciare de pe lângă Tribunalul Iași suma de 300 lei cu titlu de diferență onorariu.
Obligă pe pârâta – reclamantă să achite în contul d-lui expert G. V. din cadrul Biroului Local de Expertize Tehnice Judiciare de pe lângă Tribunalul Iași suma de 1120 lei, cu titlu de diferență onorariu.
Compensează parțial cheltuielile de judecată și obligă pe reclamantul – pârât să achite pârâtei – reclamante suma de 560 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.”
Pentru a se pronunța în acest mod, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
„În conformitate cu dispozițiile art. 320 Noul cod civil (art. 36 alin.1 din vechiul Cod al familiei), in caz de încetare, regimul matrimonial se lichidează potrivit legii, prin buna învoiala, sau, in caz de neînțelegere, pe cale judiciara. Totodată, potrivit prevederilor art. 339 din Noul Cod Civil, bunurile dobândite in timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune in devălmășie ale soților, iar, potrivit art. 343 din același act normativ, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită (art. 30 alin. 1 și 3 din vechiul Cod al familiei). Astfel, in temeiul prezumției relative de comunitate instituite de către legiuitor la art. 357 al 2 Noul Cod Civil, oricare bun dobândit in timpul căsătoriei de oricare dintre soți, se consideră comun, câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prevăzute de art.340 Noul Cod Civil .
În ceea ce privește cota de contribuție, instanța arată că, în ceea ce privește partajul bunurilor comune dobândite de către foștii soți, această cotă de contribuție este stabilită prin raportare la totalitatea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, nu în mod individual, fiind avute în vedere nu doar veniturile realizate din muncă de către fiecare dintre foștii soți, ci și contribuția fiecăruia în cadrul gospodăriei comune, precum și la dobândirea și conservarea bunurilor.
Din declarațiile martorilor R. E. (fila 116) și A. L. (fila 118), coroborate cu răspunsurile contradictorii date de către reclamantul – pârât la interogatoriu (întrebarea nr. 10 – fila 115) și cu înscrisurile depuse de către pârâta – reclamantă (carnetul său de muncă, adeverința eliberată de către Asociația de proprietari ., ., adeverințele eliberate de către Școala cu clasele I-VIII P., județul Iași, contractele de credit), instanța reține că pârâta – reclamantă a lucrat în calitate de profesor, beneficiind și de un salariu de merit. De asemenea, aceasta a realizat venituri suplimentare în calitate de administrator al Asociației de Proprietari . elevilor, dar și din munca desfășurată în străinătate.
În ceea ce-l privește pe reclamantul – pârât, instanța constată că acesta realiza venituri în calitate de legător, apoi ca administrator al .., astfel cum rezultă din carnetul de muncă (filele 37-51).
Instanța nu va avea în vedere susținerile reclamantului – pârât conform cărora sulta datorată numitei Galbău F. ar fi fost achitată cu sumele de bani obținute din vânzarea unui bun propriu, și anume a unei mașini industriale de cusut cărți, întrucât martorul R. E. (fila 116) a susținut că au fost două mașini industriale pe care le-a păstrat la el până în momentul în care reclamantul – pârât s-a decis să le înstrăineze și că au fost încheiate acte la momentul vânzării mașinilor. Reclamantul – pârât nu a depus înscrisuri în acest scop, învederând că a fost înstrăinată o mașină de cusut cărți. De asemenea, martorul nu a fost în măsură să precizeze dacă mașinile industriale înstrăinate de către reclamantul – pârât erau ale acestuia sau ale societății pe care o administra. Instanța nu va avea în vedere bilanțurile contabile depuse de către reclamantul – pârât pentru .., cât timp acestea nu sunt de natură a proba veniturile realizate de către persoana fizică, administrator al societății.
În ceea ce privește susținerea reclamantului – pârât conform căreia fosta soție își cheltuia veniturile cu acoperirea prejudiciilor produse de către fiul acesteia din prima căsnicie, instanța constată că aceasta nu este confirmată de nicio probă administrată. Astfel, din anexa la angajamentul de plată din 28.09.2011 emisă de către S.C. DREAMS OIL S.R.L., rezultă că pârâtul R. B., în baza angajamentului de plată din 13.12.2008 și-a achitat debitul în rate lunare către această firmă, având ca și garant pe pârâta – reclamantă și că pârâtul a trimis banii prin intermediul acesteia care a și semnat ca predator. Mai mult, din considerentele sentinței civile nr. 1791 din 25.01.2011 pronunțată de către Judecătoria Iași în cauza cu nr._/245/2010, care beneficiază de autoritate de lucru judecat în măsura în care explică soluția din dispozitivul sentinței, aceea de desfacere a căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului – pârât din prezenta cauză, instanța reține că reclamantul – pârât L. M. nu a contribuit la cheltuielile gospodărești și că a părăsit domiciliul comun.
Analizând comparativ veniturile realizate de către fiecare dintre foștii soți în timpul căsătoriei, astfel cum rezultă din probele administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că pârâta - reclamantă a avut o cotă de contribuție superioară, de 70%, la dobândirea și conservarea bunurilor comune.
Referitor la componența masei bunurilor supuse împărțelii, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1791 din 25.01.2011 pronunțată în cauza cu nr._/245/2010, Judecătoria Iași a declarat desfăcută căsătoria părților încheiată la data de 09.06.1995, din culpa exclusivă a reclamantului – pârât L. M..
La data de 26.06.1996, numita Galbău F., reclamantul – pârât L. M. și pârâta – reclamantă N. L., în calitate de cumpărători și RA CITADIN Iași, în calitate de vânzător, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata integrală_/1996 având ca obiect apartamentul nr. 6 situat în Iași, ., ., . de_ lei. prin sentința civilă nr. 9328 din 03.09.1997 pronunțată în cauza cu nr._/1996, Judecătoria Iași a constatat că la dobândirea acestui imobil reclamantul – pârât și pârâta – reclamantă au avut o cotă de contribuție de 55,2%, în valoare de 22.616.519 lei, iar numita Galbău F. a avut o cotă de 44,8%, egală valoric cu suma de 18.383.481 lei. Prin aceeași sentință s-a dispus ieșirea din indiviziune, iar părțile din prezenta cauză au fost obligate să achite numitei Galbău F. suma de 18.383.481 lei.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expert G. V., valoarea apartamentului situat în Iași, ., ., . 151.043 lei.
În timpul căsătoriei, părțile au dobândit și următoarele bunuri mobile, în valoare de 1900 lei: TV SONY în valoare de 500 lei, combina frigorifică ARCTIC în valoare de 600 lei, mașina de spălat automată în valoare de 300 lei, mobilă bucătărie compusă din masă, colțar și 3 module în valoare de 500 lei. Instanța nu a avut în vedere, la stabilirea masei bunurilor partajabile, autovehiculul marca Dacia Berlină cât timp pârâta – reclamantă nu a probat existența acestui bun.
De asemenea, instanța nu va reține susținerea pârâtei – reclamante conform căreia casa edificată în satul Ș., ., pe terenul proprietatea mamei reclamantului – pârât este un bun comun, aceasta fiind infirmată de probatoriul administrat în prezenta cauză.
Astfel, martora A. L. (fila 118), verișoara pârâtei – reclamante, a susținut că aceasta a avut o contribuție majorată la edificarea construcției întrucât ea este cea care s-a ocupat de transportul materialelor mai mari și tot ea a achitat contravaloarea acestora. Pârâta – reclamantă a solicitat-o pe martoră pentru a transporta diverse materiale la locul edificării construcției. Pe de altă parte, martorii Iachimiciuc N. (fila 130) și S. M. C. (fila 201) au arătat că au lucrat la ridicarea construcției în localitatea Ș., însă au fost plătiți de către sora reclamantului – pârât, hrana muncitorilor fiind asigurată de către numita B. D. și mama acesteia.
Instanța apreciază că, față de probatoriul administrat, nu se poate reține calitatea de bun comun al casei, foștii soți putând invoca cel mult un drept de creanță, drept care, însă, nu formează obiectul prezentei cauze. La soluționarea prezentei cauze, instanța nu a avut în vedere declarațiile autentificate depuse de către pârâta – reclamantă având în vedere contestarea acestora de către reclamantul – pârât.
Prin urmare, instanța, în temeiul prevederilor art. 357 Cod civil (art. 728 Codul civil în vigoare la momentul sesizării instanței), va admite în parte atât cererea de chemare în judecată cât și cererea reconvențională și va constata că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cote de contribuție de 30% reclamantul - pârât și 70% pârâta – reclamantă următoarele bunuri în valoare totală de 152.943 lei: imobilul situat în Iași, ., ., . în valoare de 151.043 lei și bunurile mobile, în valoare de 1900 lei: TV SONY în valoare de 500 lei, combina frigorifică ARCTIC în valoare de 600 lei, mașina de spălat automată în valoare de 300 lei, mobilă bucătărie compusă din masă, colțar și 3 module în valoare de 500 lei.
La formarea loturilor urmează a fi avute în vedere prevederile art. 6735 alin.2 Cod procedură civilă potrivit cărora instanța va face împărțeala în natură, iar în cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani precum și criteriile prevăzute de art. 6739 Cod procedură civilă, reținând cota de contribuție superioară recunoscută pârâtei – reclamante, împrejurarea că apartamentul se află în folosința acesteia, precum și faptul că bunurile mobile sunt necesare folosirii normale a locuinței.
Așadar, dispunând sistarea stării de coproprietate în devălmășie, instanța va atribui pârâtei – reclamante toate bunurile comune menționate mai sus, iar în temeiul dispozițiilor art. 6735 alin.2 Cod procedură civilă, urmează a o obliga pe aceasta la plata către reclamantul - pârât a sumei de 45.882,9 lei cu titlu de sultă corespunzătoare cotei de contribuție de 30%, stabilind termen de plată a acesteia 1 an de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe civile, în concordanță cu dispozițiile art. 67310 alin.4 Cod procedură civilă.
De asemenea, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de evacuare a pârâților R. B. și C. R., având în vedere atât modalitatea de ieșire din indiviziune, dar și împrejurarea că reclamantul nu a probat, potrivit prevederilor art. 129 alin.1 Cod procedură civilă, faptul că pârâții locuiesc în acest imobil.
Față de prevederile art. 23 alin.1 din O.G. nr. 2 din 2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară si extrajudiciară, instanța urmează a aproba onorariul definitiv în cuantum de 2.020 lei propus de către d-l expert G. V. (fără reținerile legale), și, totodată, va obliga pe reclamantul – pârât să achite în contul d-lui expert G. V. din cadrul Biroului Local de Expertize Tehnice Judiciare de pe lângă Tribunalul Iași suma de 300 lei cu titlu de diferență onorariu, iar pe pârâta – reclamantă suma de 1120 lei, cu titlu de diferență onorariu. O copie a prezentei sentințe civile urmează a fi comunicat Biroului Local de Expertize Tehnice Judiciare de pe lângă Tribunalul Iași.
Față de prevederile art. 276 și art. 277 Cod procedură civilă, având în vedere soluțiile ce urmează a fi pronunțate cu privire la cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională, instanța urmează a compensa parțial cheltuielile de judecată și va obliga pe reclamantul – pârât să achite pârâtei – reclamante suma de 560 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.”
Prin încheierea pronunțată la data de 18.12.2012, instanța a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de către pârâta-reclamntă, instanța constatând că în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr._ din 08.10.2012 s-a consemnat în mod greșit că imobilul care face parte din masa bunurilor comune este situat în Iași, . de Iași, . fost căsătorite începând cu data de 12.07.1986, căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentința civilă nr._/20.10.2008, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/_, irevocabilă, prin care s-a pronunțat divorțul soților.”
Împotriva acestei sentințe precum și a încheierii prin care a fost admisă cererea de îndreptare eroare materială, a declarat apel, în termen legal, reclamantul-pârât L. M. criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantul-pârât L. M. a invocat următoarele aspecte:
A înțeles să invoce nulitatea absolută a sentinței apelate determinat de faptul că prima instanță a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la un bun care nu face parte din masa partajabilă. Prin sentința apelată Judecătoria Iași a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la un bun situat în Iași, . nu face parte din masa partajabilă.
În ceea ce privește cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune, raportat la probatoriul administrat în cauză, prima instanță trebuia să rețină o cotă de contribuție majorată de 75% la dobândirea bunurilor comune față de doar 30% reținută în favoarea sa de prima instanță. Arată apelantul prima instanță a analizat în mod părtinitor probatoriul administrat în cauză.
Nu au fost probate pretinsele venituri obținute de intimată din meditarea elevilor, din munca efectuată în străinătate. Adeverința eliberată de Asociația de proprietari este făcută pro causa, iar salariul de merit a fost obținut doar în trei ani de zile. În ceea ce privește contractele de credite depuse de intimata, acestea nu pot face dovada unor venituri suplimentare astfel cum retine, ci dimpotrivă ele constituie un pasiv care grevează comunitatea de bunuri ele nefiind folosite în gospodărie, ci în interesul personal al acesteia. Singurele venituri realizate de intimată sunt cele din cartea de muncă.
Consideră apelanta că prima instanță a analizat în mod părtinitor probele din dosar, punând accentul doar pe anumite probe și aspecte care să evidențieze doar contribuția intimatei fără a menționa și elementele privind contribuția acestuia. Instanța de fond – arată apelanta – a omis a lua în calcul un element esențial – cel al contribuției efective de 40% aduse de către apelant la dobândirea apartamentului. Faptul că sulta datorată fostei soții a fost achitată exclusiv de către apelant este demonstrat și de împrejurarea că în perioada respectivă reclamanta era angajată ca profesor la școala din Pârcovaci realizând un venit de aproximativ_ lei ROL lunar, venit ce nu i-a permis să contribuie cu vreo sumă de bani la achitarea sultei. În mod nelegal, Judecătoria a înlăturat toate probele care demonstrează veniturile substanțiale realizate de către apelant în calitate de asociat unic la .. Susținerea acestuia potrivit căreia intimata și-a alocat aproape în totalitate timpul și veniturile sale fiului său Rată B. care a săvârșit mai multe furturi a fost ignorată de către prima instanță. Nu există la dosarul cauzei nici un act și nu se demonstrează în nici un fel faptul că fiul acesteia a lucrat în străinătate, în Cipru unde a realizat venituri substanțiale.
În ceea ce privește atribuirea susține apelantul că, în mod nelegal, instanța de fond a atribuit toate bunurile către intimată, apelantul rămânând fără nimic după o viață de muncă. Soluția este cu atât mai inechitabilă cu cât apartamentul i-a fost atribuit acestuia cu chirie de către unitatea la care a lucrat.
În dovedire s-a solicitat proba cu acte și orice alte mijloace de probă.
În ceea ce privește încheierea pronunțată prin care s-a dispus rectificarea erorii materiale este lovită de nulitate determinat de contradicțiile flagrante existente în considerentele acesteia.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Indicarea unui alt bun supus partajului nu constituie o eroare materială.
Intimata N. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri și a fost audiată pentru apelant martora B. M..
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză tribunalul constată că apelul este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În drept, conform art.320 Cod civil „ în caz d încetare, regimul matrimonial se lichidează potrivit legii, prin bună învoială, sau, în caz de neînțelegere pe cale judecătorească”.
Conform art.339 Cod civil „Bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie.”
În ceea ce privește cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune stabilite de instanța de fond tribunalul reține următoarele:
În cauza de față apelantul a solicitat instanței stabilirea unei cote de contribuție de 75% în ceea ce-l privește, iar intimata, prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulată a solicitat stabilirea unei contribuții de 70% în favoarea sa la dobândirea bunurilor comune.
Codul civil prevede prezumția relativă a achiziționării bunurilor cu contribuția egală a soților; această prezumție poate fi infirmată prin orice mijloc de probă, de oricare din părți care, la împărțeală, ar pretinde o contribuție mai mare. (În acest sens și CSJ, secția civilă, decizia 4149/21.10.2003: în lipsa altor probatorii din care să rezulte că unul din soți a avut o contribuție mai mare la achiziționarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, se prezumă că ambii soți au avut contribuții egale și, deci, împărțirea acestor bunuri urmează a se face, de asemenea, în părți egale.) Cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor comune se analizează numai până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil.(I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2094 din 16 martie 2005).
Temeiul juridic al comunității de bunuri îl constituie nu numai existența căsătoriei, ci si participarea fiecăruia dintre soți prin munca sau prin mijloacele sale la dobândirea si conservarea bunurilor comune, stabilindu-se cota parte ce revine fiecăruia dintre soți functie de contributia la dobândirea si conservarea bunurilor comune, soluție ce se impune pentru a nu se ajunge la soluții inechitabile. Astfel, cotele – părti ale soților pot fi inegale dacă aportul acestora la dobândire si conservare este diferit, prezumția unor cote egale aplicându-se doar in lipsa unor elemente care să permită determinarea contribuției fiecărui soț.
Determinarea cotei de contributie se face prin raportarea efortului financiar si material al sotilor la intreaga durată a căsătoriei si la toate obligatiile de natura căsătoriei in virtutea principiului unicității cotei de contributie. Comunitatea de bunuri este o masă de bunuri afectată intâmpinării sarcinilor comune ce revin sotilor in cadrul căsătoriei. Reglementarea raporturilor patrimoniale dintre soti nu-si are temeiul principal in consideratii de ordin patrimonial, ci in comunitatea de interese ale sotilor in cadrul căsătoriei, raporturile patrimoniale dintre soti fiind o consecință a relatiilor lor personale si nu invers. Evaluarea intregului probatoriu in determinarea cotei de contributie se va face subsumat principiului unicității cotei de contributie, ceea ce impiedică tratarea diferentiată a contributiei sotilor prin raportarea acesteia la dobândirea unui anumit bun. Raportat la cele invocate în sprijinul acestui motiv de apel și la întregul probatoriu administrat, tribunalul reține următoarele aspecte: Părțile s-au căsătorit la 09.06.1995 și au divorțat irevocabil la 07.04.2011.Este adevărat (și nu se contestă) faptul că intimata a avut un fiu dintr-o căsătorie anterioară.Ori faptul că aceasta a alocat parte din veniturile realizate de acesta creșterii și educării fiului său nu poate constitui un temei suficient pentru a-i scădea în mod substanțial cota sa de contribuție la dobândirea bunurilor comune.Nu există dovada că din sumele de bani ale intimatei au fost acoperite diverse prejudicii realizate de către fiul acestia.Pe de altă parte, copilul a beneficiat de pensie de întreținere și din partea tatălui său.
Pe de altă parte tribunalul tribualul constată că veniturile realizate de către intimata pe parcursul căsătoriei au provenit din:salariul menționat în carnetul de muncă pentru funcția de profesor de biologie, salariul de merit afernt celor patru ani, cel de-al 13 le a salariu, salariul pentru funcția de administrator încast timp de trei ani, banii proveniți din meditații și veniturile obținute la muncă în Italia pe perioada verii.
În ceea ce privește venituril obținute din meditații, acestea rezultă din declarția marotie A. L. care se coroborează cu răspunsul reclamantului la interogatoriu în care acesta recunoaște că a dat meditații.Faptul că a fost plecată la muncă în Italia pe perioada verii rezultă din declrațiile matrorilor A. L. și R. E., dar și din înscrisurile depuse de către acesta la dosarul cauzei de fond filele 11,12,13 ale opisului cu acte depus.Celelalte venituri ale intimatei rezultă din conținutul înscurilor depuse, adverințelor eliberate de la locul de muncă.
Contractele de credit făcute de către intimată pe parcursul căsătoriei totalizează_ lei vechi, și până la proba contrară, acestea se prezumă că au fost făcute exclusiv în scopul aoperirii nevoilor casnice obisnuite ale căsătieie, fiind făcute îmbunătățiri la apartament sau achiziționate alte bunuri.
Mai reține tribunalul și faptul că instanța de fond a luat în considerare și munca soției în gospodărie (ÎCCJ, secția civilă, decizia 3482/11.05.2004); aceasta s-a ocupat de casă, de copil, și de reclamantul pârât până la data separației. Nu poate fi trecut cu vederea și ignorat faptul că în cuprinsul considerentelor sentinței de divorț se reține cu putere de lucru judecat că Apelantul nu a contribuit la cheltuielile gospodărești, a părăsit domiciliul comun, a avut un comportament inadecvat față de copilul intimatei.
În ceea ce privește contribuția apelantului la dobândirea bunurilor comune, tribunalul reține că cele constatate de prima instanță sunt corecte și în concordanță cu probatoriul administrat. Martora audiată în faza de judecată a apelului, martoră propusă de apelant a relatat faptul că suma de bani împrumutată soților a fost restituită de intimată, că știe că în perioada respectivă apelantul nu prea avea bani, că pentru achitarea sultei cei doi soți s-au împrumutat de bani de la diverse persoane printre care și fratele intimatei. Veniturile apelantului sunt reflectate în cartea de muncă și sunt mai mici decât ale intimatei. Veniturile realizate de apelant din activitatea sa de legător nu pot fi avute în vedere după momentul separării în fapta soților ca și contribuție la dobândirea bunurilor comune. Tribunalul menționează că de esența reținerii unei contribuții majorate la dobândire bunurilor comune nu este neapărat existența unor venituri mai mari realizate de către unul di soți ci afectarea, alocarea acestora exclusiv pentru susținerea căsătoriei, ori raportat la considerentele sentinței de divorț, în cazul apelantului nu se poate reține acest fapt.
În concluzie, reținerea unei cote majorate în favoarea intimatei la dobândirea bunurilor comune este corectă și legală pentru toate motivele arătate mai sus.
În ceea ce privește atribuirea imobilului și a celorlalte bunuri mobile tribunalul reține faptul că, raportat la cota majorată reținută, la faptul că apelantul nu mai locuiește în acel imobil, la faptul că intimată nu are un alt imobil proprietate personală, la solicitarea acesteia și la dispozițiile art. 357 Cod civil, prima instanță a procedat în mod legal și temeinic.
În ceea ce privește criticile formulate de către apelant față de încheierea prin care a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința apelată în sensul inserării corecte adresei la care este situat imobilul supus partajului, tribunalul reține că nu pot fi avute în vedere. Nu este incidentă nulitatea absolută a acestei încheieri, în speță fiind vorba în mod evident de o eroare materială și nu o greșeală de judecată, fiind inserată în mod greșit numele străzii situării imobilului.
Pentru considerentele expuse mai sus tribunalul va respinge apelul declarat de reclamantul – pârât L. M. păstrând ca legale și temeinice sentința și încheierea apelate.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamantul pârât L. M. împotriva sentinței civile nr._/8.10.2012 a Judecătoriei Iași precum și împotriva încheierii din 18.12.2012 pronunțată în același dosar, hotărâri pe care le păstrează.
Obligă apelantul la plata cheltuielilor de judecată către intimată, 4000 lei reprezentând onorariu avocat.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 25.11.2013.
Președinte, Judecător,
C. R. O. L.
Grefier,
E. D. B.
Red. O.L.
Tehnored. O.L./M.M.D.
6 ex./10.03.2014
Judecător fond E. C. B.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 2409/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
