Fond funciar. Decizia nr. 1147/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1147/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 20894/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Mai 2013
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIE Nr. 1147/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de către L. C. împotriva sentinței civile nr._ din 11.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind ., C. C. C. Pentru Stabilirea Dreptului De Prop. Privată, Instituția P. Jud. Iași, C. Județeană Iași De Fond Funciar, având ca obiect fond funciar obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. R. D. A. pentru intimata ., lipsă fiind recurentul L. C. și intimații C. C. C. Pentru Stabilirea Dreptului De Prop. Privată, Instituția P. Jud. Iași, C. Județeană Iași De Fond Funciar,
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. R. pentru intimata ., învederează instanței că nu mai are alte probe sau cereri de formulat.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbateri pe excepția nulității sentinței de fond în temeiul art. 105 alin.2 coroborat cu art. 106 Cod procedură civilă, pentru nesemnarea încheierii de dezbateri din 21 mai 2012, pe excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art. 3021 și art. 306 Cod procedură civilă și în subsidiar pe fondul recursului.
Av. R. pentru intimata . având cuvântul arată că potrivit dispozițiilor art. 258 pct.1 sancțiunea nulității intervine atunci când dispozitivul hotărârii nu este semnat de judecătorul care o pronunță. Dispozițiile art. 261 nu prevăd expres sancțiunea nulității decât în situația în care s-ar produce o vătămare vreuneia din părți. În speță apreciază că prin nesemnarea încheierii din 21.05.2012 nu s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura, astfel încât, după opinia sa, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 105 alin.2 Cod procedură civilă.
Cu privire la excepției nulității recursului, solicită admiterea acestea apreciind că motivele invocate de către recurent nu cuprind o critică a sentinței pronunțate de instanța de fond, cele înscrise în motivele sunt străine de cauză astfel încât nu există motive de nelegalitate a hotărârii atacate. Din cele patru motive invocate de către recurent nici unul nu vizează sentința atacată.
Cu privire la fondul recursului, solicită respingerea acestuia și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9110 din 27.04.2012 a Judecătoriei Iași, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâții L. C., C. C. C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ, C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE FOND FUNCIAR și INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI IAȘI. A fost obligat pârâtul L. C. la semnarea procesului-verbal de punere în posesie în ceea ce privește suprafața de 3,57ha teren, aflat pe raza Comunei C., potrivit Hotărârii de validare nr. 280/14.05.2003. A fost obligată C. Locală C. de Fond Funciar la întocmirea documentației integrale privitoare la suprafața de 3,57 ha teren și la înaintarea acesteia Comisiei Județene de Fond Funciar Iași, sub sancțiunea daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere. S-a respins cererea de obligare a P. Județului Iași la emiterea titlului de proprietate, ca fiind prematur formulată. S-a luat act de faptul că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Privitor la „excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției P.” aceasta nefiind o veritabilă excepție – nici de fond, nici de procedură, urmează a fi analizată ca o excepție de fond, asupra căreia instanța de fond a înțeles să se pronunțe exclusiv prin considerente.
●Privitor la fondul cauzei, potrivit dispozițiilor art. 27 al. 1 din Lg. 18/1991 republicată. „punerea în posesie și eliberarea titlului celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței; amplasamentul stabilit și întocmirea documentației --- prealabile”;
În speță, procedura și documentația prealabilă în ceea ce privește punerea în posesie a reclamantei ., conform hotărârii de validare a Comisie Județene nr. 280/2009 a fost efectuată corespunzător dispozițiilor anterior avocate – filele 17-63, fiind îndeplinită această condiție.
Anterioritatea punerii în posesie, raportat la emiterea titlului este soluția doctrinară și jurisprudențială care se degajă din cuprinsul dispozițiilor Regulamentului de aplicare a Legii 18/1991 – ceea ce în speță obligă la verificarea îndeplinirii condițiilor de fond și de formă ale documentației prealabile care trebuie să precizeze .. topografic, în baza celor înscrise în procesului-verbal de punere în posesie.
În speța dedusă judecății, toate aceste condiții fiind îndeplinite, nu există nici o rațiune pentru care L. C. ar putea refuza legitim semnarea procesului-verbal de punere în posesie, conform Hotărârii Comisiei Județene 280/2003, acesta nefăcând dovada nici a atacării hotărârii, nici a formulării plângerii întemeiată pe dispozițiile art. 53 și urm. din Lg.18/1991.
Pentru aceste considerente acțiunea formulată de reclamantă a fost admisă, cu efectul obligării pârâtului L. C. la semnarea procesului-verbal de punere în posesie în ceea ce privește suprafața de 3,57 ha teren, aflat pe raza comunei C., potrivit Hotărârii de validare nr.280/14.05.2003, potrivit dispozițiilor art. 13,14,23 din Lg.18/1991 și dispozițiilor art. 5 lit. h din Regulamentul care stabilește obligația imperativă a Comisiei Locale de a înainta spre aprobare documentația în vederea emiterii titlului.
Privitor la cererea de obligare a P. la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 3,57 ha teren, în condițiile în care nu s-a făcut dovada refuzului acestei instituții de a se conforma dispozițiilor art. 6 din Regulament, această cerere a fost respinsă ca fiind prematur formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul L. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Arată recurentul faptul că . nu are calitate procesuală activă. Un alt motiv îl constituie neacceptarea succesiunii de către reclamantă în urma decesului autorului în termenul prevăzut de art. 700 C.civil.
Documentația prealabilă de punere în posesie nu îndeplinește condițiile de fond și de formă. De altfel reclamanta nu a atacat HCJ 280/2003 ȘI NICI NU A FORMULAT PLÂNGERE CONFORM ART. 53 Lg. 18/1991. Citațiile la fond s-au emis la o altă adresă decât cea la care locuiește efectiv.
Recursul a fost formulat în termen, motivat, semnat, scutit de la plata taxei de timbru.
Intimata . a invocat excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art. 302 ind.1 și 306 C.pr.civ. la termenul din 18.01.2013 iar la termenul din 12.04.2013 tribunalul a invocat excepția nulității absolute a sentinței de fond raportat la art. 105 al.2 și 106 C.pr.civ. pentru nesemnarea încheierii de dezbateri de la termenul din 21.05.2012.
Analizând cu prioritate excepția invocată de instanță (ordinea de prioritate a soluționării excepțiilor invocate fiind: 1. cea invocată de instanță și 2. cea invocată de intimată) la termenul din 12.04.2013 și pusă în discuția părților la termenul din 10.05.2013 tribunalul reține următoarele aspecte:
Încheierea ce cuprinde dezbaterea în fond a cauzei nu a fost semnată de către judecătorul ce a intrat în alcătuirea completului de judecată.
În conformitate cu art. 260 alin. (1) C. pr. civ., dacă instanța nu poate hotărî de îndată, pronunțarea se va amâna într-un termen pe care președintele îl va anunța și care nu va putea fi mai mare de șapte zile, în acest caz, dezbaterile asupra fondului cauzei fiind consemnate într-o încheiere ce face parte integrantă din hotărâre, în același sens fiind și dispozițiile art. 147 C. pr. civ. care reglementează faptul că dezbaterile urmate în ședință se vor trece în încheierea de ședință care va fi semnată de judecător și grefier, dispoziții care au caracterul unei dispoziții imperative.
În conformitate cu art. art. 261 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., care reglementează conținutul hotărârii judecătorești, hotărârea trebuie să cuprindă mențiunea că pronunțarea s-a făcut în ședință publică și semnăturile judecătorilor și grefierului.
Potrivit art. 105 alin. (2) C. pr. civ., care reglementează nulitatea actelor de procedură, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor; în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea presupunându-se până la dovada contrarie.
Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale, Tribunalul apreciază că absența semnăturii de pe încheierea de dezbateri atrage nulitatea hotărârii pronunțate, nulitate care, deși nu este expresă, ci virtuală, cauzează părților o vătămare ce decurge din imposibilitatea exercitării controlului judiciar de către instanța de recurs în ceea ce privește respectarea regulilor de procedură privind legala compunere a instanței, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestei hotărâri.
Prevederea înscrisă în art. 147 C. pr. civ. are caracterul unei dispoziții imperative. Prin urmare, neîntocmirea încheierii de dezbateri este sancționată cu nulitatea, deoarece în lipsa ei nu se pot cunoaște concluziile părților, iar instanțele de control judiciar nu pot exercita acest control. Ca o lipsă a încheierii poate fi considerată și nesemnarea ei deoarece, în ipoteza nesemnării, nu exista certitudinea că cele consemnate în încheiere corespund realității și că părțile au formulat acele concluzii. Lipsa semnăturii echivalează cu lipsa încheierii, iar lipsa încheierii în care trebuie consemnate dezbaterile, duce la nulitatea hotărârii, pentru că este imposibilă exercitarea controlului judiciar, instanța de recurs neputând verifica toate împrejurările privitoare la modul cum au decurs dezbaterile.
În consecință, având în vedere faptul că încheierea de dezbateri face parte integrantă din hotărârea prin care se pune capăt litigiului, rezultă că neîntocmirea ei face imposibilă exercitarea controlului judiciar, motiv de nulitate ce rezultă din art. 147 C. pr. civ., neputându-se verifica legala compunere a instanței, dacă hotărârea s-a dat de același judecător care a luat parte la dezbaterea în fond a pricinii, prezenta părților, concluziile formulate și conținutul opiniilor în fapt și în drept.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 5 C. pr. civ. cât și al art. 312 alin. 3, tribunalul – în majoritatea sa - urmează să admită recursul declarat pârâtul L. Gh. C. împotriva sentinței civile nr._/11.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va casa și va trimite spre rejudecare cauza aceleași instanțe.
Față de soluția dată pe această excepție nu se mai impune soluționarea excepției invocate de intimată și nici fondul recursului promovat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul L. Gh. C. împotriva sentinței civile nr._/11.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o casează.
Trimite spre rejudecare cauza aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. I. D. C. T. Doinița
Cu opinie separată în sensul
Casării cu reținere spre rejudecare
Grefier,
I. G.
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 19.06.2013
JUD. FOND – B. Ș.
Opinie Separată
Indubitabil nesemnarea încheierii de dezbateri constituie un motiv de nulitate care pricinuiește părților o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea încheierii, iar hotărârea pronunțată subsecvent acestei încheieri este nulă in temeiul art. 106 alin 1 cod procedură civilă.
De aceea sunt de acord că lipsa semnăturii judecătorului de pe încheierea de amânarea pronunțării constituie motiv de casare in condițiile art. 304 pct. 5 cod pr. civilă.
Consecința casării este rejudecarea care, potrivit regulii instituite prin art. 312 alin 4 C.pr.civ. este realizată de tribunal, cu excepția situațiilor reglementate de art. 312 alin 5 c.pr.civ., excepție care nu este însă aplicabilă în speță.
Încheierea de dezbateri are rolul de a permite instanței de control judiciar să verifice dacă la termenul la care au avut loc dezbaterile în fond completul a fost legal constituit, dacă au fost respectate drepturile procesuale ale părților, prezența acestora și concluziile pe care le-au formulat, alte împrejurări legate de desfășurarea dezbaterilor. Verificarea tuturor acestor elemente nu înseamnă o analiză a fondului pricinii, astfel încât să se susțină că încheierea de dezbateri este unul din elementele de rezolvare a fondului cauzei. Pe de altă parte, împrejurarea că lipsa încheierii de dezbateri atrage nulitatea hotărârii, în condițiile art.106 alin 1 și 147 c.pr.civ. nu înseamnă că instanța nu a soluționat fondul. Acest aspect rezultă din dispozitivul și considerentele hotărârii pentru care nu s-a întocmit încheierea de dezbateri.
Art. 312 alin 5 Cod pr. civilă reglementează excepția de la regula potrivit căreia rejudecarea este in sarcina instanței de casare, și, ca orice excepție, este de strictă interpretare. De aceea opinia mea este că, constatând nulitatea, instanța de recurs ar fi trebuit să dispună casarea pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ. dar să rețină procesul pentru rejudecarea fondului, in condițiile art. 312 alin 4 Cod pr. civilă.
Judecător,
T.D.
Red și tehn. Op. Separată - T.D.- 18.07.2013/2 ex
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1134/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Hotărâre din 08-05-2013, Tribunalul IAŞI → |
|---|
