Contestaţie la executare. Decizia nr. 1124/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1124/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 1435/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Mai 2013
Președinte - E. C. F.
Judecător M. C.
Judecător C. R.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILE Nr. 1124/2013
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurentul C. A. și pe intimatul A.N.A.F - A.F.P.M. IAȘI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. B. V. pentru recurent, lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. B., pentru recurent, depune la dosar înscrisuri, cu duplicat pentru comunicare.
Având în vedere că înscrisurile depuse de recurentă sunt înscrisuri comune ce emană chiar de la intimată, instanța apreciază că nu se impune comunicarea acestora.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. B., pentru recurent, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței de fond și admiterea contestației cu cheltuieli de judecată, apreciind că sentința de fond este nelegală și netemeinică. Susține că veniturile recurentului sunt venituri din pensie și din cedarea folosinței bunurilor.
Instanța constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de fața,
Prin sentinta civila nr._/21.08.2012 pronunțata de Judecatoria Iași s-au dispus următoarele:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul C. A., domiciliat în Iași, . ., ., în contradictoriu cu intimatul CNAS – Casa de Asigurări de Sănătate Iași, cu sediul în Iași, .. 18-20, jud. Iași.
Pentru a hotărî astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
Intimata a emis pe numele contestatorului decizia de impunere nr. 5007-07/30.06.2011 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS. Decizia stabilea, în temeiul art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, ale art. 85 alin. 1 lit. b) și art. 91 alin. 1 și 3 din OG nr. 92/2003, în sarcina contestatorului obligația de plată a următoarelor sume:_ lei cu titlu de contribuție datorată,_ lei cu titlu de dobânzi, 1760 lei cu titlu de penalități de întârziere. Obligația de plată stabilită prin decizie devenea exigibilă în condițiile art. 111 din Codul de procedură fiscală.
Potrivit art. 141 alin. 2 și 4, 145 și 205 C.proc.fiscală, titlul de creanță ( în speță decizia de impunere) devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată. Organul de executare fiscală va declanșa executarea silită, sens în care va emite titlul executoriu și somația de plată. În speță, în baza deciziei de impunere, având în vedere că nu a survenit plata sumelor menționate, au fost emise în sarcina contestatorului somația de plată și titlul executoriu din 27.12.2011 pentru aceleași sume.
Instanța reține astfel că este învestită cu o contestație la executare împotriva somației de executare din 27.12.2011 și împotriva titlului executoriu prin care se înțelege înscrisul nr._ emis la aceeași dată.
Potrivit art. 172 din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Astfel instanța învestită cu prezenta contestație la executarea nu poate analiza aspectele invocate de contestatoare privind existența și întinderea obligației de plată astfel cum aceasta a fost stabilită prin decizia de impunere pentru că, în acest scop, contestatorul are deschisă calea contestației împotriva titlului de creanță reprezentat de decizia de impunere ca și act administrativ fiscal potrivit art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, la organul administrativ fiscal și ulterior la instanța de contencios administrativ. De altfel în cuprinsul deciziei de impunere se arată că împotriva ei se poate formula contestație în 30 de zile de la comunicare potrivit art. 205 și 207 din Codul de procedură fiscală.
Mai arată contestatorul că titlul executoriu trebuia să cuprindă în afara de natura obligației fiscale, documentul prin care s-a evidențiat suma de plată, precum și termenul legal de plată. Titlul executoriu aflat la fila 7 dosar conține aceste două elemente, pe lângă alte elemente obligatorii pe care trebuie să le conțină.
Instanța sesizată cu prezenta contestație împotriva celor două acte de executare ( somație și titlu executoriu) este chemată deci să verifice exclusiv dacă executarea silită a fost declanșată și derulată cu respectarea prevederilor legale. Or sub acest aspect contestatorul nu a formulat nici o obiecție intemeiata, nefiind identificată nici o cauză de nelegalitate a executării silite.
În consecință, fata de considerentele de fapt si de drept, va dispune respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Impotriva aceastei sentinte a declarata recurs in termen contestatorul C. A., pentru motive de nelegalitate și netemeinicie:
In motivare s-a arătat că prin soluția pronunțata instanța de fond arată că nu poate analiza întinderea obligației de plata cuprinsa in cele doua acte de executare contestate, întrucât contestatorul are alta cale deschisa privind contestația titlului de creanța.Deși s-a indicat instanței de fond ca la data de 12.08.2011 s-a contestat la CASS Iași cele doua decizii de impunere despre care se face vorbire in cele doua documente, dar nu s-a primit o decizie de soluționare a contestației formulate, deși s-a invocat nulitatea absoluta a titlurilor de creanța .Or, lipsa oricărei soluții valorează achiesare, în sensul recunoașterii implicite a erorii emiterii acestora. Emiterea titlului executoriu si somației, pentru alte sume decât cele ce erau cuprinse in titlurile de creanța contestate, reprezintă o eroare in folosirea acestora ca temei al inceperii executării silite.De altfel consideram ca, greșit instanța de fond a respins contestația la executare pe aceste considerente, motivând soluția doar pe susținerile piritei .In cazul de fața s-a atacat titlul executoriu si nu titlul de creanța care intradevar acesta are o alta cale de atac in legea speciala Cod. proc. fiscala. Chiar si asa, art. 172 al.(3) din Cod proc fisc. prevede ca "contestația poate fi făcuta si impotriva titlului executoriu in temeiul căruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarire data de o instanța judecătoreasca sau de un alt organ jurisdictional daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevăzuta de lege". S-a invocat excepția nulității absolute a titlului executoriu prin incalcarea art.141 si 46din Codul de proc. fisc. excepție nesolutionata de către instanța de fond. In conformitate cu acest text titlul executoriu emis, trebuia sa cuprindă in afara de natura obligației fiscale, documentul prin care s-a evidențiat suma de plata ( titlul de creanța- declarație, decizie, declarație rectificativa, etc,) precum si termenul legal de plata. Din titlul enunțat se menționează doar deciziile de impunere pe 2007 si 2008 si "a plaților înregistrate pâna la 22.12.2011" din care nu se înțelege nici care este creanța nici care este scadenta. S-au incalcat astfel prevederile art. 46 din Codul de procedura fiscala care sancționează cu nulitatea actul administrativ fiscal.
Deși instanța de fond susține ca Titlul executor contestat cu nr._/27.12.2011, cuprinde toate elementele prevăzute de lege, în fapt acesta nu cuprinde perioada de la care curg aceste debite, nr. de zile întârziere la plata, modalitatea de calcul a dobânzilor si penalităților, titlurile de creanța pentru accesorii. Mai mult din comunicarea realizata de pârâta ar rezulta ca veniturile pentru care s-au stabilit contribuții sunt veniturile din cedarea folosinței bunurilor, insa conform celor susținute de către pirita si susținerile acesteia din titlul
executoriu si somație, calculele sumelor datorate sunt cuprinse in Dec.5007/07 si 5007/2008 decizii emise de către pirita in anul 2011, in care se menționează ca suma din 2007 era scadenta la 25.01.2008 iar numărul de zile întârziere pana la acea data erau de 1250 (însemnând 3 ani si 3 luni). Aceasta înseamnă ca aceasta contribuție era datorata inca din 2004 iar daca actele de evidențiere a creanței s-au emis in 2011 cu sume datorate inca din 2004, nimeni nu a mai ținut cont de perioada de prescripție de 5 ani asa cum de altfel susține pirita prin intimpinare. Totodata trebuie reținut că începând cu data de 01.07.2008 deținerea calității de pensionar sau de salariat conduce la exceptarea de la plata contribuției pentru cedarea folosinței bunurilor,conform legii 95/2006 astfel că nu se putea calcula contribuția, dar si accesoriile cuprinse in Dec. 5007/2008 emisa la data de 30.06.2011, pentru
2008 cu un număr de 884 zile intirziere in condițiile in care anul are 365
zile, iar 884 zile inseamna 2 ani si inca 3 luni. În consecință s-a solicitat admiterea recursului.
In drept au fost invocate prevederile art. 172, 173, 174 C.pr.fisc și art.304 ind.1 C.pr.civ.
Intimata, legal citată, nu a depus intampinare. .
La termenul din data de 10.04.2013 instanta in baza art. V din OUG nr. 125/2011 a dispus scoaterea din cauza a CAS Iasi si introducerea in cauza a A.- AFP Iasi.
Analizand cererea de recurs prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente in cauza tribunalul retine urmatoarele:
În mod corect, prima instanța a stabilit că în raport de motivele contestației și actele de executare contestate, contestația nu este fondata, respingând-o ca atare.
Prin recursul formulat, recurentul nu învederează aspecte noi decât cele susținute și în fața primei instanțe, dar apreciază că sentința civilă este netemeinică, întrucât nu s-au avut în vedere dispozițiile legale incidente.
Având în vedere caracterul devolutiv al recursului în aceasta materie, fața de dispozițiile art. 304 ind.1 C.pr.civ, Tribunalul reține că în cauza contestatorul C. A. a formulat contestație impotriva somatiei de plata nr._/27.12.2011 si a titlului executoriu nr._/27.12.2011 emise de Casa de Asigurari de Sănatate Iași, solicitând anularea acestora.
În ceea ce privește limitele învestirii în prezenta cauza, în mod corect prima instanța a apreciat că nu se poate proceda la o analiză a valabilității titlurilor de creanță, pentru cercetarea cărora este instituită o altă procedură legală de contestare.
Din aceasta perspectivă, Tribunalul reține că prin Decizia nr. XIV din 05.02.2007 dată în soluționarea unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr.733/30.10.2007 s-a statuat că ,”posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.”
Or, fața de caracterul obligatoriu al deciziei în interesul legii, susținerile recurentului referitoare la întinderea debitelor fiscale, prescripția acestora sau exceptarea personala legala de la plata, nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare, în condițiile în care aceste apărări vizează însăși legalitatea a titlurilor de creanta – deciziile de impunere nr. 5007_08/30.06.2011, respectiv 5007_07/30.06.2011 – iar fața de lipsa răspunsului la contestația administrativ fiscală, recurentul are la îndemână mijloacele procedurale legale pentru protecția dreptului său.
În același sens, instanța de recurs reține că potrivit art. 172 Cod procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. In baza acestei dispoziții legale in cadrul contestației la executare care se refera la un titlul executoriu emis de catre CAS se pot invoca doar aspecte referitoare la greșita modalitate de efectuare a actelor de executare. In situația in care se contesta existența, întinderea și valabilitatea creanței care a stat la baza emiterii titlului executoriu fiscal legiuitorul a pus la dispoziția contestatorului debitor o cale de atac specială prevazuta de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003( codul de procedura fiscala)- art. 205 C. pr. fiscala.
In ceea ce privește susținerile contestatorului potrivit carora somatia si titlul executoriu nu prevad perioada la care se refera si cuantumul sumelor in privinta carora a fost calculata atat contributia la asigurarile sociale cat si accesoriile tribunalul retine ca potrivit art. 46 din C.proc.fisc., un act administrativ fiscal este nul doar pentru lipsa unuia dintre elementele „referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3)”.
În speță, înscrisul denumit titlu executoriu cuprinde aceste elemente obligatorii vizate de art. 46 C.proc.fisc., iar față de prevederea expresă a elementelor obligatorii sub sancțiunea nulității, rezultă ca lipsa altor mențiuni ar atrage nulitatea relativă în condițiile în care debitorul ar dovedi că a suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anulare (art. 105 alin. 2 C.proc.civ.).
Raportat la conținutul titlului executoriu înaintat contestatorului instanța constată că acesta redă prevederile privitoare la creanta fiind indicate deciziile de impunere nr. 5007_08/30.06.2011, respectiv 5007_07/30.06.2011, sumele calculate ca dobânzi (prin aditionarea sumelor inscrise in coloanele 6,7,8 din ambele decizii de impunere) și penalități de întârziere (prin aditionarea sumelor înscrise cu acest titlu in deciziile de impunere), decizii de impunere impotriva carora contestatorul avea deschisa calea contestatiei administrative, astfel încât nu există motive de apreciere a nelegalității și netemeiniciei întocmirii titlului executoriu contestat.
În consecință, în limitele analizei în cadrul contestației la executare, reținând ca titlul de creanta a fost in mod legal comunicat si a devenit titlu executoriu si ca actele de executare au fost îndeplinite cu respectarea cerințelor legale, tribunalul in baza art. 312 c. pr. civ. va respinge cererea de recurs formulata de contestatorul C. A. impotriva sent. civ. nr._/21.08.2012 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulata de contestatorul C. A. impotriva sent. civ. nr._/21.08.2012 pronuntata de Judecatoria Iasi pe care o mentine.
Irevocabila.
Pronunțata în sedină publică, 08.05.2013.
Președinte, E. C. F. | Judecător, M. C. | Judecător, C. R. |
Grefier, D. M. B. |
Red/Tehnored/FEC
2ex/18.07.2013
Jud. fond. S. E. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1173/2013. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1141/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
