Contestaţie la executare. Decizia nr. 1173/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1173/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 1430/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Mai 2013
Președinte - G. C.
Judecător E. C.
Judecător C. R.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1173/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent A.- A. IAȘI și pe intimat B. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. R. pentru intimată, lipsă reprezentantul legal al recurentei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul intimatei arată că nu mai au alte cereri de formulat în prezenta cauză.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la fond.
Av. R. pentru intimată solicită respingerea recursului ca nemotivat și menținerea hotărârii de fond ca legală și temeinică. Solicită să se constate că nici până la această oră nu au făcut dovada că au fost anunțați în termen pentru acești bani, având în vedere că CAS nu-și ține evidențele în ordine, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 9926/14.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-a dispus:
„Admite contestația la executare formulată de B. M., în contradictoriu cu CNAS – casa de Asigurări de Sănătate Iași.
Anulează actele de executare din dosarul de executare silită nr.9505/2011 privind titlul executoriu nr. 9710/27.12.2011 și somația nr._/27.12.2011.”
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
„În fapt, în 23.09.2011, intimata a emis pe numele contestatoarei decizia de impunere nr. 5536/2011 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada ianuarie 2006 – septembrie 2011.
Decizia stabilea, în temeiul art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, art. 85 alin. 1 lit. b) și art. 91 alin. 1 și 3 din OG nr. 92/2003, în sarcina contestatorului obligația de plată a următoarelor sume: 3137 lei, cu titlu de contribuție datorată, 2007 lei, cu titlu de dobânzi, 444 lei, cu titlu de penalități de întârziere. Obligația de plată stabilită prin decizie devenea exigibilă în condițiile art. 110 din Codul de procedură fiscală.
Decizia de impunere menționată care, potrivit art. 110 din Codul de procedură fiscală, constituie titlu de creanță și trebuia comunicat contestatoarei prin publicitate, prin afișare concomitentă la sediul intimatei pe pagina de internet a intimatei și prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În baza deciziei de impunere_/27.12.2011 au fost emise în sarcina contestatoarei somația de plată și titlul executoriu nr. 9710/2011, cu titlu de contribuție asigurări de sănătate, dobânzi și penalități de întârziere.
În drept, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 172 din Codul de procedură fiscală, rezultă următoarele:
- persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
- contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
- contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Raportând dispozițiile art. 21 la cele ale art. 168 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, rezultă că titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii. Prin art. 137 alin. 2 din Codul de procedură fiscală se prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu, de drept (de la lege) la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Față de textele legale anterior redate, rezultă că decizia de impunere atașată reprezintă titlu de creanță. Contestația împotriva titlurilor de creanță fiscală sau a altor acte administrative fiscale poate forma exclusiv obiectul controlului administrativ jurisdicțional, în cadrul procedurii executării silite a creanțelor fiscale fiind reglementată, ca singură cale judiciară de atac, contestația la executare propriu-zisă, prin care se contestă titlul de executare. În consecință, legalitatea și temeinicia obligațiilor de plată stabilite în sarcina contestatorului nu pot fi analizate pe calea contestației la executare propriu zisă, ce este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite.
Conform art. 141 din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Așadar, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. În consecință, executarea silită a creanțelor fiscale poate fi pornită numai în temeiul unui titlu executoriu emis legal, de organul competent potrivit legii, inclusiv sub aspectul comunicării.
Analizând actele de executare prin prisma modului, în care intimata a înțeles să comunice contestatorului decizia de impunere în baza căruia a emis actele de executare ce formează obiectul prezentei contestații, instanța observă că acesta nu respectă prevederile legale incidente.
În acest sens, instanța reține că, potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat printr-una din următoarele modalități: prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului de către acesta prin semnătură; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Redând în esență textul art. 92 din Codul de procedură civilă, rezultă că, înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia. Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația sau, primind-o, nu voiește ori nu poate să semneze adeverința de primire, agentul va lăsa citația în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afișa pe ușa locuinței acestuia, încheind despre acestea proces-verbal. Dacă cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuiește, agentul va înmâna citația, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul, sau care, în mod obișnuit, primește corespondența, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește; persoana care primește citația va semna adeverința de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind proces-verbal despre cele urmate. În lipsa persoanelor arătate în alineatul precedent ori nu voiesc ori nu pot să semneze „adeverința de primire”, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citația în mâna lor; dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie dacă nu are indicația apartamentului sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.
Analizând și coroborând dispozițiile legale sus citate în materia ce reglementează procedura comunicării actului administrativ fiscal, este de reținut că deși legiuitorul reglementează mai multe modalități de comunicare, între care și cea prin publicitate, este adevărat fără a stabili expres o ordine de preferință a acestora, însă, trimiterea expresă la dispozițiile dreptului comun „Codul de procedură civilă” pe segmentul comunicării actelor de procedură, reluată și în Normele metodologice, stabilește ordinea de comunicare a actului administrativ fiscal. Prin urmare, actul administrativ se comunică prin înmânarea acestuia direct contribuabilului destinatar, în modalitățile prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c. și numai în subsidiar dacă nu s-a realizat comunicarea actului,se poate apela la modalitatea comunicării prin publicitate. (În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia nr. 536/2011).
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că intimata nu a procedat la comunicarea deciziei de impunere ce constituie titlul de creanță fiscală în baza căruia au fost emise somația și titlul executoriu în condițiile anterior arătate, aceasta nefăcând dovada comunicării în această modalitate.
Față de cele expuse anterior, instanța apreciază că modul de comunicare a titlului de creanță fiscală s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 44 din Codul de procedură fiscală, motiv pentru care va admite contestația și va anula somația de plată și titlul executoriu emise de intimată în sarcina contestatorului.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, intimata CNAS - Casa de Asigurări de Sănătate Iași, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea hotărârii și pe fond respingerea contestației.
În motivarea recursului intimata recurentă arată că toate aspectele reținute de prima instanță sunt eronate, întrucât pe de o parte, art. 44 alin. 2 Cod procedură fiscală a fost integral modificat de OUG nr. 29/2011, iar, pe de altă parte, aceasta a comunicat actul administrativ contestat prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire, existând dovada materială și fără echivoc a acestui fapt.
Pe fondul cauzei, recurenta invocă dispozițiile legii nr. 95/2006 care prevăd obligativitatea expresă și absolută a persoanelor care desfășoară activități independente de a depune declarații la casele de asigurări de sănătate și achitarea trimestrială a contribuției datorate în baza acestora.
Recurenta mai arată că legiuitorul a prevăzut și faptul că în cazul neachitării integrale și în termen a contribuțiilor datorate fondului caselor de asigurări de sănătate prin organele proprii urmează a aplica măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere, iar obligația datorării veniturilor și dovada plății integrale a contribuțiilor îi reveneau în primul rând reclamantei B. M..
În drept, se invocă art. 299 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Reclamanta-intimată B. M. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică și cheltuieli de judecată.
În recurs nu s-au mai administrat probe.
La termenul de judecată din 18.03.2013, având în vedere prevederile art. V alin. 10 și alin. 4 din O.U.G. nr. 125/2011, instanța reține că a operat transmisiunea legală a calității procesuale de la Casa de Asigurări de Sănătate Iași în favoarea A. – A. Iași și dispune scoaterea din cauză a CAS Iași și introducerea în calitate de recurent a A. – A. Iași.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și dispozițiile legale incidente în cauză, dar și din oficiu în baza art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă tribunalul constată următoarele:
Reclamanta-intimată a investit instanța de fond cu o cerere având ca obiect contestație formulată împotriva somației nr._/27.12.2011 și a titlului executoriu nr. 9710/27.12.2011 emis de intimata CNS Iași solicitând anularea acestora.
Prin cererea de recurs intimata recurentă critică sentința primei instanțe sub aspectul soluției pronunțate, susținând că și-a îndeplinit obligația legală privind comunicarea actului administrativ prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire.
Recursul este fondat.
Instanța de control judiciar reține că potrivit punctului 10 din O.G nr. 29/31.08.2011 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 92/2003 „actul administrativ fiscal se comunică prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire”.
În speță, instanța constată că – la judecata cauzei în recurs – recurenta a depus la dosar scrisoarea recomandată cu confirmare de primire (fila 5-6 recurs9, făcând dovada că a comunicat reclamantei actul administrativ potrivit art. 44 alin. 2 Cod procedură fiscală.
Așadar, intimata-recurentă făcând dovada comunicării actului administrativ potrivit dispozițiilor legale în materie invocate în cauză, instanța de recurs va admite cererea de recurs și va modifica sentința atacată în sensul respingerii contestației.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul, va admite recursul declarat de intimata-recurentă și va modifica sentința atacată în sensul respingerii contestației la executare formulate de reclamanta B. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta A.N.A.F. prin Administrația Finanțelor publice Iași împotriva sentinței civile nr. 9926/14.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o va modifica în tot în sensul că:
Respinge contestația la executare formulată de B. M. în contradictoriu cu CNAS – Casa de Asigurări de Sănătate Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.05.2013.
Președinte, G. C. | Judecător, E. C. | Judecător, C. R. |
Grefier, A. M. |
Red. E.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./28.05.2014
Judecător fond B. Ș.
| ← Succesiune. Decizia nr. 1172/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1124/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
