Fond funciar. Decizia nr. 163/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 163/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 4067/866/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Ianuarie 2013
Președinte - O. L.
Judecător I. D.
Judecător M. S.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 163/2013
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurenta C. J. IAȘI PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR împotriva sentinței civile nr. 2063/28.06.2012 pronunțată de Judecătoria P. în contradictoriu cu intimații: M. S. și C. L. FOND FUNCIAR RUGINOASA, având ca obiect fond funciar, rectificare TP.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului recursului au avut loc în ședința publică din data de 07.01.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 14.01.2013 când din lipsă de timp pentru deliberare instanța amânat pronunțarea la data de 21.01.2013 când, din aceleași motive, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2063 din 28.06.2012 pronunțată de Judecătoria P. s-au dispus următoarele:
„Respinge excepția lipsei coparticipării procesuale obligatorii, invocată din oficiu.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta M. S., domiciliată în ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâții C. L. DE FOND FUNCIAR RUGINOASA și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, cu sediul în Iași, .. 60, jud. Iași.
Dispune modificarea titlului de proprietate nr._/ 13.12.1994 emis pe numele M. N- C., conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert R. P., după cum urmează:
Exclude din titlul de proprietate suprafața de 5290 m.p., intravilan, identificată ca fiind amplasată în T 7, . folosință arabil, cu vecinii: Nord- G. A., Est – DS 306, Sud- M. E. și Vest- DS 345.
Include în titlul de proprietate suprafața de 4082 m.p. compusă din:
- 1591 m.p. intravilan, categoria de folosință arabil, T 7, .: la Nord- G. A., Est – T 23, ./1, Sud- M. E. și Vest- proprietatea reclamantei (T 7, parcelele 320,321,322,323);
- 2491 m.p., extravilan, categoria de folosință arabil, T 23, ., cu vecinii: Nord- G. A., Est –DE, Sud – M. E., Vest- proprietatea reclamantei (T7, .> Omologhează raportul de expertiză întocmit în cauză de expert R. P..
Obligă pârâții în solidar la plata către reclamantă a sumei de 1400 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
„La data de 13.12.1994 pe numele M. N. C. a fost eliberat titlul de proprietate nr._ pentru suprafața de 1,66 ha p raza comunei Ruginoasa, jud. Iași, din care 9000 m.p. extravilan și 7600 m.p. intravilan .> Prin sentința civilă nr. 226/10.02.2005 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei P., moștenitorii defunctului M. C. au ieșit din indiviziune cu privire la suprafețele de teren din titlul de proprietate nr._/1994, încheind în acest sens o tranzacție c constituie dispozitivul hotărârii de expedient.
Prin hotărârea Judecătoriei P. reclamanta M. S. a devenit proprietarul exclusiv al mai multor suprafețe de teren, printre care și suprafața de 7600 m.p. intravilan, prevăzută în titlul de proprietate ca amplasată în T 7 parcelele 320, 321, 322, 323, și 324.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert R. P., titularul inițial al dreptului de proprietate – M. N. C. nu a fost pus niciodată în posesie cu suprafața de 7600 m.p..
Mai mult, în teren, în zonă nu există decât suprafața de 6392 m.p., (delimitată de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-21-1 în aexa nr. 4 la raport –f. 64 dosar).
De asemenea, suprafața menționată în titlul de proprietate ca fiind de 5290 m.p. (ce face parte din cei 7600 m.p. prevăzuți în titlul de proprietate) măsoară în realitate doar 4082 m.p., delimitată fiind de punctele 9-10-11-12-13-14—25-24-23-22-9 în anexa 4 la raport.
Din același raport de expertiză rezultă și faptul că suprafața de 7600 m.p. scriptică ( 6392 m.p. în realitate) este amplasată parțial în intravilan și parțial în extravilan.
Astfel, suprafața de 5290 m.p. prevăzută în titlul de proprietate (în realitate 4082 m.p.) este compusă din două parcele și nu doar una cum apare în titlul – T 7 .> Cele două parcele ce compun suprafața în discuție sunt amplasate astfel:
- 1591 m.p. în intravilan . folosință arabil, T 7, .: la Nord- G. A., Est – T 23, ./1, Sud- M. E. și Vest- proprietatea reclamantei (T 7, parcelele 320,321,322,323);
- 2491 m.p., extravilan, categoria de folosință arabil, T 23, ., cu vecinii: Nord- G. A., Est –DE, Sud – M. E., Vest- proprietatea reclamantei (T7, .> Identificarea amplasamentului la modul prezentat mai sus a fost confirmat de către expert ca nesuprapunâdu-se cu loturile primite de ceilalți moștenitori ai lui M. N. C. (f. 60).
De asemenea, din suplimentul la raportul de expertiză întocmit de către expert pentru lămurirea motivului de respingere a avizului OCPI, instanța constată că amplasamentul identificat corect pentru suprafața de 5290 m.p. din titlu nu se suprapune nici cu proprietățile învecinate.
Deși în cartea funciară a comunei Ruginoasa figurează la numărul cadastral 280 numiții R. M. și R. I., pentru proprietatea acestora din urmă a fost întocmită greșit documentația cadastrală: nu a identificat limita intravilanului cu extravilanul; dacă s-ar fi identificat limita intravilanului s-ar fi constatat că . doar suprafața de 2942 m.p., diferența fiind în extravilan; nereconstituind limita intravilanului, persoana fizică autorizată ce a efectuat lucrarea de cadastru a schimbat direcția laturii din punctul 14 în loc de punctul 13 care reprezintă limita extravilanului.
Față de cele relatate explică expertul că suprapunerea sesizată de OCPI este doar virtuală, existând doar între documentația cadastrală greșită a numiților R. și amplasamentul corect al terenului prevăzut în titlul de proprietate din cauza de față
În contextul prezentat instanța apreciază că în mod corect a sesizat expertul diferența dintre suprapunerile dintre titlurile de proprietate și suprapunerea dintre un titlul de proprietate și documentația cadastrală întocmită pentru proprietatea vecină.
Atâta timp cât suprapunerea nu frizează un alt titlu de proprietate ci doar o documentație ce poate fi oricând corectată, instanța constată că aspectul sesizat de OCPI nu este de natură a atrage nevalabilitatea raportului de expertiză R. P. .
Față de situația de fapt și de drept reținută mai sus, instanța constată că excepția lipsei coparticipării procesuale obligatorii invocate din oficiu se impune a fi respinsă iar acțiunea pe fond a reclamatei, admisă.
Cu privire la excepție instanța observă că potrivit art. 47 Cod procedură civilă :”mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună, ari dacă drepturile lor au aceeași cauză”, iar potrivit art. 48 alin.2 din același cod :”dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților sau pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unii din ei sau termenele încuviințate numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc și celorlalți”.
Art. 47 din cod prevede instituția coparticipării procesuale facultative, iar art. 48 instituția coparticipării procesuale obligatorii.
Raportând prevederile citate la situația din cauza de față instanța constată că titlul de proprietate nr._/1994 a constituit pentru moștenitorii defunctului M. N. C. un drept comun, astfel încât, teoretic, pntru modificarea lui, ar trebui ca toți moștitorii să fie parte proces.
Cu toate acestea, în speță între moștenitori a avut deja loc ieșirea din indiviziune cu privire la terenul prevăzut în titlul de proprietate nr._/1994, dreptul nemaifiind astfel la acest moment dat comun pentru suprafața de teren intravilan ce a fost atribuită reclamatei prin sentința civilă nr. 226/2005. Mai mult, amplasamentul corect al suprafeței de tern primită de reclamantă în virtutea partajului nu aduce atingere în niciun mod loturilor de teren preluate de ceilalți moștenitori.
Față de situația reținută în paragraful anterior rezultă că nu mai sunt întrunite nici condițiile art. 47 Cod procedură civilă (dreptul nemaifiind comun) și nici pe cele al art. 48 Cod procedură civilă (efectul hotărârii prezente neîntinzâdu-se asupra celorlalți moștenitori). Pe cale de consecință excepția invocată din oficiu va fi respinsă.
Pe fondul cauzei¸ instanța costată acțiunea reclamantei întemeiată.
Cum am arătat deja în reținerea situații de fapt, suprafața menționată în titlul de proprietate ca fiind de 5290 m.p. (ce face parte din cei 7600 m.p. prevăzuți în titlul de proprietate) măsoară în realitate doar 4082 m.p., delimitată fiind de punctele 9-10-11-12-13-14—25-24-23-22-9 în anexa 4 la raport. Aceasta este compusă din două parcele și nu doar una cum apare în titlul – T 7 . sunt amplasate astfel:
- 1591 m.p. în intravilan . folosință arabil, T 7, .: la Nord- G. A., Est – T 23, ./1, Sud- M. E. și Vest- proprietatea reclamantei (T 7, parcelele 320,321,322,323);
- 2491 m.p., extravilan, categoria de folosință arabil, T 23, ., cu vecinii: Nord- G. A., Est –DE, Sud – M. E., Vest- proprietatea reclamantei (T7, .> În contextul prezentat cele susținute de reclamantă în acțiune se confirmă și, neexistând impedimente de drept în modificarea titlului de proprietate prin aducerea acestuia la realitatea din teren, instanța va dispune modificarea titlului de proprietate nr._/1994 la modul indicat în raportul de expertiză R. P..
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă instanța constată că pentru judecata cauzei reclamanta a suportat cheltuieli de judecată în cuantum de 1400 de lei (onorariu expert) și astfel va obliga pârâții în solidar la plata acestei sume către reclamantă.”
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Iași criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. Recurenta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Iași susține că prima instanță în mod greșit a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată avansate de către reclamanți, în condițiile în care raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și obiectul cauzei deduse judecății nu i se poate reține nicio culpă, că aceasta nu are atribuții cu privire la stabilirea amplasamentelor înscrise în titlul de proprietate contestat. Întocmirea corectă a documentației prealabile, și în special, a procesului verbal de către C. L. de Fond Funciar Ruginoasa era de o importanță deosebită, întrucât doar această Comisie avea obligația legală și aparatul tehnic necesar pentru verificarea amplasamentelor ce urmau a fi atribuite. C. Județeană de Fond Funciar avea doar competențe în ceea ce privește stabilirea întinderii dreptului de proprietate și nu avea nici abilitatea legală și nici logistica necesară pentru a verifica dacă amplasamentele înscrise de C. L. în procesul verbal de punere în posesie erau corecte corespundeau situației din teren.
A solicitat judecata cauzei în lipsă.
Intimata C. L. de Fond Funciar Ruginoasa a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe.
În recurs nu au fost administrate probe noi. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate de către pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Iași și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele: C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Iași și C. L. de Fond Funciar Ruginoasa să se dispună rectificarea titlului de proprietate nr._ din 13.12.1994 emis pe numele M. N C..
Prin sentința civilă recurată prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantă și a dispus modificarea titlului de proprietate în sensul solicitat, iar pârâții, printre care și C. Județeană de Fond Funciar ,au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă. HG nr. 131/1991 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor, dispune în cuprinsul art. 7 lit. a,b,c: „ Comisiile județene și a municipiului București au urmãtoarele atribuții principale: a) organizeazã instruirea comisiilor comunale, orãșenești și municipale și asigura distribuirea legilor, a prezentului regulament, a hartilor și planurilor la zi, precum și a altor materiale necesare pentru desfãșurarea în bune condiții a activitãții acestora; b) asigura îndrumarea și controlul comisiilor comunale, orãșenești și municipale prin desemnarea pe comune, orașe și municipii a membrilor din comisia judeteana; c) verifica legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orãșenești și municipale;”
Legea nr. 18/1991 a fondului funciar republicată, modificată și completată, prevede că în cadrul dispozițiilor art. 55 alin 2 „ (2) Dispozițiile alin. (1) se aplica și în cazul în care comisia județeana a emis, după încheierea procedurii de definitivare a activității sale, acte administrative contrare propriei hotărâri, dispozițiile art. 53 alin. (2) rămânând aplicabile. „ art. 27 alin 1: “ (1) Punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile” .
În primul rând, instanța de control judiciar constată faptul că, prin motivele de recurs, recurenta a criticat soluția primei instanțe doar în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, astfel că analiza tribunalului urmează a fi făcută în limitele cu care a fost investită.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade in pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată iar art. 52 alin 3 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar republicată, modificată și completată prevede că dispozițiile procedurale la care am făcut referire anterior sunt aplicabile și în această materie.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 52 alin 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv prin primar iar alin 3 prevede expres posibilitatea acestora la obligarea plății cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult cu cât, declanșarea procedurii judiciare a fost determinată de către recurente .
Dispozițiile art. 52 alin. 3 Legea 18/1991 nu fac nici un fel de distincție în sensul invocat de recurentă, astfel încât apărările făcute de acestea, în sensul ca, prin alin. 3 art. 52 Legea 18/1991 se consacră doar posibilitatea recuperării cheltuielilor de judecata de către Comisii de la alte persoane dar nu si invers, nu pot fi primite.
Nu pot fi reținute apărările comisiei județene cu privire la existența unor atribuții doar în sarcina comisiei locale deoarece, așa cum rezultă din dispozițiile legale redate anterior - art. 7 lit. b și c din HG nr. 890/2005, comisia județeană are atribuții de verificare și control a comisiei locale, dar și de îndrumare și control, astfel că este evident faptul că o activitate slabă a acesteia din urmă poate fi imputată cu succes și comisiei județene.
Așadar, atribuțiile de îndrumare și control ale comisiei județene nu au fost edictate cu titlu formal ci, tocmai pentru a atrage răspunderea solidară pentru deficiențele în activitatea administrativ jurisdicțională.
În același sens, în practica judiciară s-a reținut că: „... F. de modalitatea in care s-a admis plangerea, observandu-se si dispozitiile art.6, alin.1, lit. b, c, d, e din prin care s-a stabilit ca intimata comisie judeteana are atributii de control a activitatii comisiilor locale si verificarea legalitatii propunerilor, iar nu numai de emitere a unei hotarari conform adreselor primite, in mod corect prima instanta a apreciat culpa procesuala si in ceea ce o priveste pe aceasta intimata, obligand-o, alaturi de intimata comisia locala, la plata cheltuielilor de judecata in suma de 600 lei, rezultate in urma admiterii partiale a pretentiilor”- decizia nr.1461/R/21 octombrie 2009, Tribunalul Argeș, Sectia civila.
De altfel, Comisiile de specialitate înființate in materia fondului funciar in temeiul art 12 din Legea 18/1991 sunt entități juridice de sine stătătoare, cu capacitate juridica proprie, stau in judecata in nume propriu, prin urmare conduita lor procesuală este cea de drept comun, inclusiv in materia determinării culpei procesuale. Câtă vreme nu există nici un temei de drept pentru exonerarea acestor comisii de la plata cheltuielilor de judecată exonerarea lor pe considerentele invocate de ar echivala cu o adăugare la lege prin crearea unui statut procesual privilegiat, împotriva principiului constituțional înscris în art.16 alin 2 din Constituția României conform căruia nimeni nu este mai presus de lege.
Cele doua comisii-cea județeană și cea locală de fond funciar sunt ținute sa îndeplinească si sa inițieze orice procedura administrativă sau juridică de natură să asigure finalitatea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate prin emiterea unui titlu de proprietate corect întocmit, care să corespundă cu realitatea din teren și punerea efectivă în posesie cu suprafețele de tern cuprinse în acesta. Mai mult, din întreaga economie a dispozițiilor Legii 18/1991 si a H.G.890/2005 rezultă obligația de coordonare si control a Comisiilor județene asupra activității comisiilor comunale ( a se vedea in mod special art 6 din H.G.890/2005) ceea ce face comisia județeană responsabilă nu numai pentru ineficiența exercitării propriilor atribuții ci și pentru ineficiența atribuțiilor comisiilor comunale alături de care este ținută să răspundă. Pentru aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul declarat de C. județeană de fond funciar Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Iași împotriva sentinței civile nr. 2063 din 28.06.2012 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2013
Președinte, O. L. | Judecător, I. D. | Judecător, M. S. |
Grefier, D. C. |
Red.O.L.
Tehnored. O.L./M.M.D
2 ex./17.05.2013
Judecător fond C. P. R.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1284/2013. Tribunalul IAŞI | Evacuare. Decizia nr. 149/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
