Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină. Sentința nr. 332/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 332/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 5028/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Ianuarie 2013
Președinte - A. M. C.
Grefier R. R.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 332/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei cererii formulată de petenta D. S. având ca obiect recunoașterea decretului din 27.07.2012 pronunțat de Tribunalul pentru Minori din R..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av.M. C. M. pentru petentă.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constată că petenta a înaintat la dosar, prin serviciul registratură, înscrisurile necesare soluționării cauzei.
Interpelat de către instanță apărătorul petentei precizează că nu are alte probe sau cereri de formulat
Nemaifiind alte probe sau cereri de formulat instanța constată cauza fiind în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii.
Av.M. pentru petentă solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Declarând dezbaterile închise instanța a rămas în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr._, petenta D. S. a solicitat recunoașterea pe teritoriul României a Decretului din 27.07.2012 pronunțat de Tribunalul pentru Minori R. – Italia, privind exercitarea autorității parentale pentru minora I. M. – I., născută la 21.01.2009.
în motivarea cererii, petenta a învederat faptul că la data de 21.01.2009 a născut-o pe minora I. M. – I., tatăl copilului fiind I. R. Oliver. Părinții copilului nu erau căsătoriți și nu s-au căsătorit nici ulterior. La data de 27.10.2010, petenta D. S. s-a adresat Tribunalului pentru Minori din R. și a solicitat stabilirea autorității parentale în favoarea ei, motivat de faptul că tatăl fetiței a părăsit reședința comună, iar întreținerea acesteia este realizată strict de petentă.
Tribunalul a decis, pe baza dovezilor administrate, ca autoritatea părintească pentru copilul minor I. M. – I. născută la R. la 21.01.2009, să fie exercitată de către petentă, mama copilului- D. S., iar tatăl copilului, I. R. Oliver, să fie obligat la întreținerea fiicei sale cu o sumă de 200 euro lunar și să suporte 50% din cheltuielile legate de sănătate, școală și alte activități recreative ale fiicei sale, programul de vizită al acestuia fiind stabilit pe baza acordului petentei, în caz contrar acesta putând să apeleze la serviciile specializate în acest de pe teritoriul Italiei.
Având în vedere dubla cetățenie a minorei, română și italiană, având cetățenia mamei raportat la art. 158 din Legea nr. 167/1992, având în vedere că sunt întrunite criteriile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 105/1992, solicită admiterea acțiunii.
Prin precizările formulate, petenta a învederat instanței că temeiul cererii sale îl reprezintă Regulamentul C.E. nr. 2201/2003 și că nu sunt necesare dovezi relative la modul de citare al tatălui minorei, I. R. Oliver.
În susținerea cererii, petenta a depus înscrisuri.
În baza rolului activ consacrat de art. 129 Cod procedură civilă, instanța i-a pus în vedere petentei să depună la dosarul cauzei documentul care atestă comunicarea / notificarea părții adverse a actului de sesizare a instanței din Italia sau orice alt document care demonstrează că pârâtul a acceptat în mod neechivoc, hotărârea a cărei recunoaștere se solicită în prezenta procedură. În acest sens, petenta a depus la dosarul cauzei formularul pentru obținerea certificatului care vizează anexa V din Regulamentul C.E. nr. 2201/2003, instanța punându-i în vedere necesitatea prezentării certificatului prevăzută de art. 39 din Regulamentul menționat. Pentru termenul acordat în acest sens, petenta a depus la dosarul cauzei certificatul emis de Curtea de Apel din R. - Biroul General și Afaceri de Jurisprudență Voluntară sau de Tratat, în Camera de Consiliu, din care rezultă că la acest birou nu a fost înscrisă nici o procedură la 22.03.2012 cu privire la Decretul Tribunalului pentru Minori din R. RG 3235/2010 VG.
Din examinarea actelor și lucrărilor existente la dosar, instanța reține în fapt următoarele:
Prin decretul pronunțat la 27.07.2011 de Tribunalul pentru Minori din R. în dosarul nr. 3235/10/VG, s-a declarat definitiv recursul propus de D. S. pentru reglementarea autorității parentale asupra minorei I. M. – I., născută la R. la 21.01.2009, și s-a dispus că mama își poate exercita în mod exclusiv capacitatea parentală asupra fiicei sus-menționate, față e tatăl acesteia, I. R. Oliver, cu care a conviețuit. S-a mai stabilit că tatăl va putea să-și întâlnească fiica pe baza acordului prealabil emis de mamă, care are autoritatea parentală, apelând la serviciile teritoriale specializate în caz de necesitate, precum și faptul că tatăl va participa la întreținerea fiicei: cu o sumă lunară de 200 Euro începând cu data prezentei hotărâri și o va achita până la data de 5 a fiecărei luni la adresa de domiciliu a mamei minorei în modurile indicate de aceasta, dar și cu 50% din cheltuielile medicale extraordinare, școlare, sportive și recreative.
Din cuprinsul decretului menționat rezultă că acesta a fost dat în absența tatălui, I. R. Oliver.
Începând cu 1 ianuarie 2007, momentul aderării României la Uniunea Europeană, în România au devenit aplicabile două proceduri cu privire la recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor străine, aplicabile în funcție de locul în care aceste hotărâri au fost pronunțate, statele membre, respectiv în state ce nu sunt membre ale Uniunii Europene („UE”).
Procedura privind recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în state membre UE este reglementată de prevederi comunitare cu aplicabilitate directă în statele membre, și anume Regulamentului nr. 44/2001 privind competența, recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor în materie civilă și comercială (denumit în continuare „regulamentul 44) și regulamentul 2201/2003 în materie matrimonială și a răspunderii părintești.
D. hotărârile judecătorești pronunțate în state din afara UE se supun în continuare prevederilor Legii nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat (denumită în continuare „Legea 105”.
Prin Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului s-au simplificat condițiile recunoașterii și punerii în executare a hotărârilor în spațiul comunitar european în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești.
Potrivit art. 37 din Regulamentul CE nr. 2201/2003:
(1) Partea care solicită sau contestă recunoașterea unei hotărâri judecătorești, ori solicită încuviințarea executării, trebuie să prezinte:
a) o copie a hotărârii care să întrunească toate condițiile necesare în vederea autenticității sale ;
b) certificatul menționat la art. 39.
(2) În afară de aceasta, în cazul în care este vorba de o hotărâre în lipsă, partea, care solicită recunoașterea sau încuviințarea executării, trebuie să prezinte:
a) originalul sau o copie certificată pentru conformitate a documentului care stabilește că actul de sesizare a instanței, sau un act echivalent, a fost notificat sau prezentat părții care nu s-a prezentat, sau
b) orice document care arată că pârâtul a acceptat hotărârea în mod neechivoc.
Art. 38
(1) În lipsa prezentării documentelor menționate la art. 37 alin. (1) lit. b) sau alineatul (2), instanța judecătorească poate acorda un termen pentru prezentarea lor sau poate accepta documente echivalente, sau, în cazul în care consideră că dispune de suficiente informații, poate să renunțe la prezentarea lor.
(2) La solicitarea instanței judecătorești, se prezintă o traducere a documentelor. Traducerea este certificată de o persoană autorizată în acest sens, într-unul din statele membre.
Art. 39
Instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de origine eliberează, la cererea oricărei părți interesate, un certificat utilizând formularul al cărui model este prezentat în anexa I (hotărâri judecătorești în materie matrimonială) sau în anexa II (hotărâri judecătorești în materia răspunderii părintești).
În speță, deși instanța a pus în vedere petentei să depună la dosarul cauzei certificatul menționat la art. 39 și dovezi care să ateste că actul de sesizare a instanței, sau un act echivalent, a fost notificat sau comunicat părții care nu s-a prezentat, sau orice document care atestă că pârâtul a acceptat hotărârea în mod neechivoc, petenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Potrivit art. 23 lit. c din Regulamentul CE nr. 2201/2003, o hotărâre judecătorească pronunțată în materia răspunderii părintești nu este recunoscută în cazul în care actul de sesizare a instanței sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util persoanei care nu s-a prezentat și astfel încât aceasta să-și poată pregăti apărarea, cu excepția cazului în care se constată că respectiva persoană a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc.
Reținând că, în lipsa elementelor prevăzute de art. 37 alin. 2, art. 38 din Regulamentul CE nr. 2201/2003, operează cazul de refuz al recunoașterii hotărârilor în materia răspunderii părintești reglementat de art. 23 lit. c din același Regulament, instanța va respinge cererea petentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de petenta D. S. cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat "D. C.-M." având ca obiect recunoașterea decretului din 27.07.2012 pronunțat de Tribunalul pentru Minori din R..
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.01.2013.
Președinte, Grefier.
A. M. C. R. R.
pentru grefier aflat în C.O.
semnează grefier-șef secție civilă
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
3 ex./25.07.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 189/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
