Fond funciar. Decizia nr. 1756/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1756/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 376/286/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Septembrie 2013
Președinte - O. L.
Judecător M. A.
Judecător P. T.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 1756/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul formulat de pârâta C. L. Răducăneni pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor împotriva sentinței civile nr. 247 din 10.05.2013, pronunțată de Judecătoria P. în contradictoriu cu intimații V. V., P. D., V. C. M., V. C. C., V. C. A., G. I., V. G., V. M., P.(Fostă V.) A., C.(Fostă V.) A., D.(Fostă V.) C. M., C. Județenă De Fond Funciar Iași, D. E., având ca obiect fond funciar rectificare titlu de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constată faptul că prin serviciul de registratură intimatul V. V. a depus la dosar precizări ce sunt calificate ca și concluzii scrise și împuternicire avocațială.
Instanța, în temeiul art. 159 ind. 1 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recurs formulat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Verificând, instanța constată faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform disp. art. 242 alin. 2 Cod proc.civ.
Instanța rămâne în pronunțare.
După strigarea cauzei și rămânerea în pronunțare, se prezintă avocat O. C. C. pentru intimatul V. V. și depune împuternicire avocațială.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 247/10.05.2013 a Judecătoriei Răducăneni s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul V. V., domiciliat în ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâții P. D., domiciliată în Huși, ..26, jud. V., V. M., domiciliat în Huși, ..26, jud. V., V. C., domiciliat în Huși, ..26, jud.V., V. A., domiciliat în Huși, .. 26, jud. V., D. E., domiciliată în Huși, ..26, jud.V., G. I., domiciliată în Huși, ..26, jud.V., V. G., domiciliat în ., V. M., domiciliat în ., D. C. M., domiciliată în P., ..23, ., C. L. DE FOND FUNCIAR RĂDUCĂNENI, cu sediul în . JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, cu sediul în Iași, jud.Iași.
S-a dispus rectificarea titlului de proprietate nr._/30.08.2004 eliberat de C. Județeană de fond funciar Iași în sensul că la rubrica „B.Suprafața primită în intravilan Răducăneni”:
-în loc de suprafața de 0,1443 ha înscrisă în T.47, P.1521 se va trece suprafața de 0,1443 ha (arabil) amplasată în T.47, P.1522;
-în loc de suprafața de 0,1342 ha înscrisă în T.47, P. 1522 se va trece suprafața de 0,1342 ha (vii) amplasată în T.47, P.1523;
-în loc de suprafața de 0,0698 ha înscrisă în T.47, P.1523, se va trece suprafața de 0,0698 ha (curți construcții) amplasată în T.47, P.1521.
S-au păstrat celelalte mențiuni din titlul de proprietate care nu fac obiectul cauzei.
A fost obligată pârâta C. L. de fond funciar Răducăneni să achite reclamantului suma de 1.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
A fost obligată pârâta C. Județeană de fond funciar Iași să achite reclamantului suma de 660 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 23.05.2012 sub nr._, reclamantul V. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții P. D., V. M., V. C., V. A., G. I., V. G., V. M., P. A., C. A., V. A., C. L. DE FOND FUNCIAR RĂDUCĂNENI și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, rectificarea titlului de proprietate nr._/30.06.2004.
În motivare reclamantul a arătat că în urma deschiderii unei acțiuni de ieșire din indiviziune a constatat că trei poziții de la rubrica intravilan sunt înscrise greșit, în sensul că T.47, P.1521 situată la poziția arabil este în realitate curți construcții, T.47, P.1522 situată la poziția vii este în realitate arabil și T.47,P.1523 situată la poziția curți construcții este în realitate vii.
În drept reclamantul a invocat prevederile legilor fondului funciar.
Prezenta acțiune este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art.42 din Legea nr.1/2000.
În susținerea acțiunii reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: titlul de proprietate nr._/30.08.2004, plan parcelar, certificat de deces, sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale.
La data de 31.05.2012 pârâta C. Județeană de fond funciar a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că potrivit art.34 alin.1 din H.G. nr.1172/2001, în vigoare la data emiterii titlului de proprietate, a emis titlul de proprietate pe baza documentației întocmite de comisia locală, stabilirea amplasamentului fiind atribuția exclusivă a acestei comisii.
Susține pârâta că ea nu are atribuții decât în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate, astfel încât nu este în culpă pentru faptul că în titlul contestat a fost înscris greșit amplasamentul suprafețelor de teren reconstituite.
Solicită pârâta ca, în cazul în care se va admite acțiunea, să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, nefiind în culpă.
În drept pârâta a invocat dispozițiile Legii nr.18/1991 și H.G. nr.890/2005.
Pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 Cod procedură civilă.
La termenul din data de 29.06.2012 reclamantul a declarat că renunță la judecarea cererii în contradictoriu cu pârâtele P. A. și C. A..
La solicitarea instanței pârâtele C. L. de fond funciar Răducăneni și C. Județeană de fond funciar Iași, precum și O.C.P.I. Iași au depus la dosar documentația care a stat la baza titlului ce se solicită a fi rectificat.
Prin încheierea de ședință din data de 21.09.2012 instanța a dispus suspendarea cauzei în baza art.155 ind.1 Cod proc.civ. până când reclamantul va depune la dosar anexa 24 sau certificatul de moștenitor după defunctul V. C., cauza fiind repusă pe rol ca urmare a cererii formulate de pârâtul V. M. după terminarea ședinței din 21.09.2013.
La termenul din data de 09.11.2012 reclamantul a arătat că înțelege să se judece în cauză și cu pârâta D. E..
La data de 07.12.2012 pârâtul V. M. a depus la dosar precizări prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât dreptul subiectiv, deși este recunoscut și ocrotit de lege, nu este exercitat în limitele prevăzute de lege și este exercitat cu rea-credință.
Susține pârâtul că nu există un interes legitim, personal, direct și actual în ceea ce privește exercitarea de către reclamant a acțiunii în rectificare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 30.08.2004, pe numele beneficiarilor V. V., V. C., V. G., V. A. și V. M. a fost eliberat de către pârâta C. Județeană de fond funciar Iași titlul de proprietate nr._ prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 3,4200 ha pe raza comunei Răducăneni, jud.Iași, din care în intravilan Răducăneni: suprafața de 1443 m.p., teren arabil situat în T.47, P.1521, suprafața de 1342 m.p., teren cu vii situat în T.47, P.1522, suprafața de 912 m.p., teren cu vii situat în T.47, P.1518, suprafața de 698 m.p. cu destinația curți construcții situată în T.47, P.1523 și suprafața de 320 m.p. cu destinația curți construcții situată în T.47, P.1517.
Potrivit documentației depuse la dosar, la baza titlului de proprietate s-au aflat cererea formulată de V. V., V. A., V. G., V. M. și V. C. la data de 18.03.1991 prin care solicitau reconstituirea dreptului de proprietate după autorul lor, V. Gh.V., declarația privind amplasamentul terenului solicitat, anexa de validare la Legea nr.18/1991 și Hotărârea nr.7/09.08.1991.
Instanța de fond a reținut că la data de 26.06.2003 a decedat beneficiarul V. C., conform certificatului de deces ..R. nr._, lăsând în calitate de moștenitori pe pârâții D. E., V. M., P. D., V. A., G. I. și V. C., așa cum rezultă din sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale nr._/08.03.2012.
De asemenea, la data de 01.08.2003 a decedat beneficiarul V. A., așa cum rezultă din certificatul de deces ..R. nr._, lăsând ca moștenitor pe pârâta D. C. M., după cum reiese din sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale nr.28/07.05.2013.
Potrivit raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul O. Aniel G., instanța reține că terenul înscris în titlu în intravilan este compus din două imobile. Primul imobil are suprafața din titlu de 1232 m.p. și este situat în parcelele curți construcții 1527 (320 m.p.) și vii 1518 (912 m.p.), având o întindere reală de 1576 m.p.. Cel de-al doilea imobil are suprafața din titlu de 3483 m.p. și este situat în parcelele arabil 1521 (1443 m.p.), vii 1522 (1342 m.p.) și curți construcții 1523 (698 m.p.), având suprafața măsurată de 3344 m.p.
Din concluziile expertului, la suprafața primită în intravilan Răducăneni și înscrisă în titlu, parte din indicatorii cadastrali au fost menționați greșit. Astfel, potrivit expertului, în titlu ar trebui înscrisă: suprafața de 0,1443 ha (arabil) situată în T.47,P.1522, suprafața de 0,0912 ha (vii) situată în T.47,P.1518, suprafața de 0,1342 ha situată în T.47, P.1523, suprafața de 0,0320 ha (curți construcții) situată în T.47, P.1517, având ca vecini la N.- L. I., la E.- P. N., la S.- D.S.1509 și la V.- Ștefanache, și suprafața de 0,0698 ha (curți construcții) situată în T.47, P.1521, având ca vecini la N.- Ninel C., la E.- G. G., la S.- D.S. 1509 și la V.- V. M., L. I. și Ninel C..
Instanța a constatat că în urma identificării terenului din extravilan și efectuării măsurătorilor, expertul a găsit nereguli atât cu privire la întinderea suprafețelor și vecinătăți, cât și cu privire la menționarea indicatorilor cadastrali ai suprafețelor înscrise. Cu toate acestea, instanța s-a pronunțat în limitele în care a fost investită în prezenta cauză, respectiv numai cu privire la mențiunile privind indicatorii cadastrali (număr de . suprafețelor din intravilan.
Astfel, raportat la ceea ce s-a solicitat, comparând mențiunile din titlu cu ceea ce a identificat expertul în teren, instanța constată că în realitate există trei suprafețe pentru care indicatorii cadastrali sunt trecuți greșit în titlu. Astfel, suprafața de 0,1444 ha (arabil) apare înscrisă în T.47-P.1521, deși în realitate se află în T.47-P.1522, suprafața de 0,1342 ha (vii) este înscrisă în T.47- P.1522, deși în realitate este situată în T.47-P.1523, iar suprafața de 0,0698 ha (curți construcții) apare înscrisă în titlu în T.47-P.1523, cu toate că în realitate este amplasată în T.47-P.1521, restul suprafețelor înscrise în titlu în intravilan având aceiași indicatori cadastrali atât în act cât și în realitate.
Instanța a reținut că, potrivit art. 34 din H.G.nr.1172/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor ( în vigoare la momentul întocmirii titlului de proprietate), pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere in posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate.
Instanța a constatat că între mențiunile înscrise în titlul de proprietate și situația în fapt a terenului trebuie să există o concordanță deplină, pentru ca cel îndreptățit la stabilirea dreptului de proprietate să poată beneficia de toate atributele dreptului de proprietate care i-a fost reconstituit. Prin urmare, instanța de fond a constatat că nu poate reține afirmațiile pârâtului V. M. potrivit cărora reclamantul nu are un interes în promovarea prezentei acțiuni. Dimpotrivă, instanța a constatat că reclamantul este unul dintre coproprietarii terenului înscris în titlu, iar în această calitate se bucură de toate atributele dreptului de proprietate, astfel încât pentru a le putea exercita are tot interesul de a se folosi de mijloacele legale pentru a înlătura orice discrepanțe dintre actul de proprietate și situația din teren.
De asemenea, prima instanță a înlăturat susținerile pârâtului V. M. potrivit cărora reclamantul a exercitat prezenta acțiune cu rea credință. Astfel, pentru a exista un abuz de drept, instanța a constatat că autorul actului trebuie să fie titularul dreptului procedural în cauză și să fie capabil să-l exercite, că dreptul procedural trebuie să fie exercitat în limitele sale externe, fixate de lege, dar să fie dirijat spre alt scop decât acela pentru a fost acordat de lege și, nu în ultimul rând, dreptul procedural trebuie să fie exercitat cu rea credință. De asemenea, instanța a reținut că există rea-credință atunci când exercitarea dreptului procedural se face în scop de șicană, fără justificarea unui interes special și legitim, ci numai cu intenția de a-l vătăma pe adversar. Or, în cauză prima instanță a constatat că din probele administrate în cauză cererea reclamantului este întemeiată, admițând-o, iar faptul că pe rolul judecătoriei se află și alte dosare privind terenul înscris în titlul de proprietate care au fost suspendate până la soluționarea prezentei cauze nu este de natură să creeze convingerea instanței că reclamantul a promovat acțiunea cu rea-credință. Dimpotrivă, instanța a apreciat că soluționarea oricărei acțiuni privitoare la terenul înscris în titlul de proprietate ar trebui să se întemeieze pe un titlu corect întocmit, verificarea corectitudinii mențiunilor din titlu fiind prioritară și având menirea de a împiedica pronunțarea unei hotărâri greșite.
În consecință, având în vedere că în ce privește indicatorii cadastrali (număr de . unor suprafețe din intravilan înscrise în titlu, aceștia nu corespund cu situația reală din teren existentă la momentul punerii în posesie și eliberării titlului, motiv pentru care beneficiarii dreptului de proprietate nu se pot bucura de toate atributele acestui drept, instanța a admis cererea principală și a dispus rectificarea titlului de proprietate nr._/30.08.2004 eliberat de C. Județeană de fond funciar Iași în sensul că la rubrica „B. suprafața primită în intravilan Răducăneni”: în loc de suprafața de 0,1443 ha înscrisă în T.47, P.1521 se va trece suprafața de 0,1443 ha (arabil) amplasată în T.47, P.1522; în loc de suprafața de 0,1342 ha înscrisă în T.47, P. 1522 se va trece suprafața de 0,1342 ha (vii) amplasată în T.47, P.1523; în loc de suprafața de 0,0698 ha înscrisă în T.47, P.1523, se va trece suprafața de 0,0698 ha (curți construcții) amplasată în T.47, P.1521, păstrând celelalte mențiuni din titlul de proprietate care nu fac obiectul cauzei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a constatat că reclamantul a solicitat obligarea pârâților V. M., C. L. Răducăneni de fond funciar și C. Județeană de fond funciar Iași la plata cheltuielilor de judecată. Instanța a avut în vedere în primul rând că obligarea la plata cheltuielilor de judecată are la bază ideea de culpă procesuală, astfel încât, pornind de la acest principiu instanța a apreciat că pârâtei C. L. de fond funciar Răducăneni îi revine culpa procesuală principală în prezenta cauză deoarece aceasta are printre atribuții stabilirea amplasamentului terenului reconstituit. Cu toate acestea, instanța nu a reținut susținerile pârâtei C. Județeană de fond funciar Iași că ea nu ar avea nici o culpă în cauză, întrucât comisia județeană este cea care emite titlul de proprietate, iar ca emitentă are obligația de a verifica documentația care stă la baza titlului. În schimb, instanța a apreciat că pârâtului V. M. nu îi revine nici o culpă procesuală întrucât el nu a participat în procedura emiterii actului ce s-a solicitat a fi rectificat și nici nu a generat prin atitudinea sa procesuală probe care să fie administrate pentru combaterea susținerilor sale.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor pretinse de reclamant, instanța a constatat că acesta a solicitat obligarea la plata onorariului de avocat în cuantum de 1.000 lei, conform chitanței nr.0043/05.04.2013, onorariului de expert în cuantum de 1.260 lei și a cheltuielilor de deplasare în cuantum de 199,98 lei conform bonurilor fiscale nr.271/15.02.2013 și nr.12/04.04.2013. Cu toate acestea, bonurile fiscale nu au fost avute în vedere întrucât la data la care au fost emise nu au existat termene de judecată în cauză, iar reclamantul sau apărătorul său nu s-au deplasat în instanță în legătură cu prezentul dosar, astfel încât ele nu demonstrează cu certitudine că au fost ocazionate de acest litigiu.
În consecință, având în vedere cele reținute, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta C. L. de fond funciar Răducăneni să achite reclamantului suma de 1.600, iar pârâta C. Județeană de fond funciar Iași suma de 660 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
Tot în baza art.274 Cod procedură civilă, având în vedere că pârâtul V. M. nu a făcut dovada cheltuielilor ocazionate de acest proces, dar și că cererea principală urmează a fi admisă, instanța a respins ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta C. L. de fond funciar Răducăneni criticând-o pentru nelegalitate și netemeinică sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, arată recurenta în motivarea cererii, prin sentința civilă nr. 247/10.05.2013 pronunțată de către Judecătoria Răducăneni în dosarul nr._, instanța de judecată a admis, în parte acțiunea reclamantului, obligându-i la plata sumei de 1600 lei către reclamant, reprezentând cuantumul onorariu de expert și onorariu avocat; sentința civilă pe care o consideră nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
C. L. Răducăneni pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ci dimpotrivă a B – „suprafața primită în intravilan” urmează a se înscrie în mod corect suprafețele așa cum au fost precizate prin Adresa nr. 8180/21.12.2012, iar cele precizate prin adresa lor cu privire la suprafețe, amplasament și vecinătăți a fost confirmat de expertul tehnic judiciar prin raportul de expertiză întocmit.
Cu privire la acest aspect arată recurenta că nu are în cadrul aparatului propriu al primarului o persoană angajată care să efectueze măsurători topo autorizate și de aceea nu poate afirma cu exactitate că rectificarea solicitată este corectă, deoarece numai un expert autorizat poate identifica în mod corect amplasamentul.
Instanța de judecată reține doar prevederea că partea care cade în pretenții va fi cea care va plăti suma acordată celeilalte părți ca ajutor public judiciar, fără a face o aplicare corectă a dispozițiilor Codului de procedură civilă și a corobora două acte normative, evitând să facă aplicarea dispozițiilor art. 275 Cod de procedură civilă cu privire la faptul că partea care recunoaște la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată,iar această sumă este o cheltuială de judecată.
Instanța de judecată aplică în mod greșit dispozițiile art. 276 din codul de procedură civilă la prezenta speță, aici fiind incidente dispozițiile art. 277 Cod de procedură civilă, fiind vorba de mai mulți pârâți, iar răspunderea trebuia să fie în solidar și nu așa cum a stabilit instanța de judecată prin propria sa apreciere și cu reținerea art. 276 din Codul de procedură civilă, deși în cazul nostru erau incidente dispozițiile art. 275 Cod de procedură civilă.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele următoare:
HG nr. 131/1991 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, dispune în cuprinsul art. 7 lit. a,b,c: „Comisiile județene și a municipiului București au următoarele atribuții principale: a) organizează instruirea comisiilor comunale orășenești și municipale și asigură distribuirea legilor, a prezentului regulament, a hărților și planurilor la zi, precum și a altor materiale necesare pentru desfășurarea în bune condiții a activității acestora; b) asigură îndrumarea și controlul comisiilor comunale, orășenești și municipale prin desemnarea pe comune, orașe, municipii a membrilor din comisia județeană; c) verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale;”
Legea nr. 18/1991 a fondului funciar republicată, modificată și completată, prevede că în cadrul dispozițiilor art. 55 alin. 2 „(2) Dispozițiile alin. 1 se aplică și în cazul în care comisia județeană a emis, după încheierea procedurii de definitivare a activității sale, acte administrative contrare propriei hotărâri, dispozițiile art. 53 alin. 2 rămân aplicabile”. Art. 27 alin. 1 „(1) Punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor contestatoare prealabile”.
În primul rând, instanța de control judiciar constată faptul că, prin motivele de recurs, recurenta a criticat soluția primei instanțe doar ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, astfel că analiza tribunalului urmează a fi făcută în limitele cu care a fost investită.
Potrivit art. 274 Cod de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată iar art. 52 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar republicată, modificată și completată prevede că dispozițiile procedurale la care am făcut referire anterior sunt aplicabile și în această materie.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 52 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiilor Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv prin primar iar alin. 3 prevede expres posibilitatea acestora la obligarea plății cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult cu cât, declanșarea procedurii judiciare a fost determinată de către recurente.
Dispozițiile art. 52 alin. 3 Legea nr. 18/1991 nu fac nici un fel de distincție în sensul invocat de recurentă, astfel încât apărările făcute de acestea, în sensul că, prin alin. 3 art. 3 art. 52 Legea nr. 18/1991 se consacră doar posibilitatea recuperării cheltuielilor de judecată de către Comisii de la alte persoane dar nu și invers, nu pot fi primite.
În același sens, în practica judiciară s-a reținut că: „..Față de modalitatea în care s-a admis plângerea, observându-se și dispozițiile art. 6 alin. 1 lit. b,c,d,e prin care s-a stabilit că intimata comisie județeană are atribuții de control a activității comisiilor locale și verificarea legalității propunerilor, iar nu numai de emitere a unei hotărâri conform adreselor primite, în mod corect prima instanța a apreciat culpa procesuală și în ceea ce o privește pe această intimată, obligând-o, alături de intimată comisia locală, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei, rezultate în urma admiterii parțiale a pretențiilor” – decizia nr. 1461/R/21 octombrie 2009, Tribunalul Argeș. Secția civilă.
De altfel, Comisiile de specialitate înființate în materia fondului funciar în temeiul art. 12 din Legea nr. 18/1991 sunt entități juridice de sine stătătoare, cu capacitate juridică proprie, stau în judecată în nume propriu, prin urmare conduita lor procesuală este cea de drept comun, inclusiv în materia determinării culpei procesuale. Câtă vreme nu există nici un temei de drept pentru exonerarea acestor comisii de la plata cheltuielilor de judecată exonerarea lor pe considerentele invocate de ar echivala cu o adăugare la lege prin crearea unui statut procesual privilegiat, împotriva principiului constituțional înscris în art. 16 alin. 2 din Constituția României conform căruia nimeni nu este mai presus de lege.
Cele două comisii – cea județeană și cea locală de fond funciar sunt ținute să îndeplinească și să inițieze orice procedură administrativă sau juridică de natură să asigure finalitatea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate prin emiterea unui titlu de proprietate corect întocmit, care să corespundă cu realitatea din teren și punerea efectivă în posesie cu suprafețe de teren cuprinse în acestea. Mai mult din întreaga economie a dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și a HG 890/2005 rezultă obligația de coordonare și control a Comisiilor județene asupra activității comisiilor comunale ( a se vedea în mod special art. 6 din HG nr. 890/2005), ceea ce face comisia județeană responsabilă nu numai pentru ineficiența exercitării propriilor atribuții ci și pentru ineficiența atribuțiilor comisiilor comunale alături de care este ținută să răspundă.
Cât privește motivul de recurs referitor la greșita aplicare a dispozițiilor art. 277 Cod de procedură civilă, acesta este neîntemeiat deoarece reține tribunalul că instanța de fond, constatând culpa comisiei locale raportat la art. 274 Cod de procedură civilă a obligat-o pe aceasta la cheltuieli de judecată proporțional cu culpa acesteia.
Față de aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca neîntemeiat recursul formulat de pârâta C. L. de fond funciar, menținând ca fiind legală și temeinică sentința Judecătoriei Răducăneni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta C. L. Răducăneni pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor împotriva sentinței civile nr. 247 din 10.05.2013, pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
O. L. M. A. P. T.
Grefier,
E. D. B.
Red. M.A.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./01.11.2013
Judecător fond R. M. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1776/2013. Tribunalul IAŞI | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2834/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
