Fond funciar. Decizia nr. 2055/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2055/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 24935/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04 Octombrie 2013
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – R. C.
JUDECĂTOR – C. C. E.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2055/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către B. G., B. M., împotriva sentinței civile nr. 5493 din 08 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat fiind P. Județului Iași, având ca obiect fond funciar modificare Ordin Prefect.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 27 septembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5493 pronunțată la 08.04.2013 Judecătoria Iași a respins plângerea formulata de reclamanții B. G. si B. M., in contradictoriu cu paratul P. JUDETULUI IASI, astfel cum a fost precizata, ca neîntemeiată. A luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
A reținut instanța următoarele:
Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ reclamanții B. G. si B. M. au solicitat in contradictoriu cu paratul P. JUDETULUI IASI modificarea ordinului nr. 379/11.07.2012 in sensul constituirii dreptului de proprietate si pentru suprafața de 900 mp teren aferent curții si grădinii.
In motivarea plangerii reclamantii arata ca, prin Ordinul nr. 379/11.07.2012 le-a fost atribuita in proprietate doar suprafata de 250 mp teren situat in Iasi, Fundac Bucium, nr. 2A, desi, potrivit cu art. 36 al. 3 si 4 coroborat cu art. 23 din Legea 18/1991, erau indreptatiti la recunoasterea proprietatii pentru suprafata de teren aferenta curtii si gradinii stabilita potrivit cu disp. art. 8 din Decretul lege 42/1990, respectiv cel putin 1000 mp, suprafata pe care o detin incepand cu anul 1987, cand, prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2739/1987 au dobandit in proprietate casa, anexe gospodaresti cu suprafata de 250 mp.
Reclamantii mai arata ca, in afara suprafetei de 250 mp, conform intelegerii cu vanzatorii, au preluat terenul curte si gradina care la momentul respectiv era in jurul a 5000 mp, detinut cu titlul de lot in folosinta, in prezent detinand suprafata de 1000 mp, restul fiind atribuit fostilor proprietari.
Sustin reclamantii ca, in conditiile in care detin intreaga suprafata de teren de aproximativ 1000 mp care este afectata casei, anexelor gospodaresti, curtii si gradinii din jurul acestora, in mod eronat le-a fost admisa cererea doar pentru 250 mp, dat fiind ca legea le recunoaste indreptatirea la intreaga suprafata de teren.
In drept, au fost invocate disp. art. 23, 36 din Legea 18/1991, art. 8 din Decretul lege 42/1990.
In sustinerea plangerii au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri.
Plangerea este scutita de la plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.
Paratul, legal citat, a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii aratand faptul ca, disp. art. 23 al. 2 ind. 1 din Legea 18/1991 nu este aplicabil in speta de fata, dat fiind faptul ca, pe de o parte, terenul solicitat de reclamanti nu face parte din categoria terenurilor cooperativelor, iar pe de alta parte, din Autorizatia nr. 98/1987 emisa de Consiliul Popular al Municipiului Iasi rezulta ca doar terenul in suprafata de 250 mp este preluat de stat de la actualul proprietar cu Decizia nr. 1044 din care se atribuie 100 mp viitorilor proprietari.
Paratul mai arata ca, C. C. M. a detinut potrivit Deciziei nr. 1044/1982 emisa de Consiliul Local al Municipiului Iasi numai suprafata de 250 mp, astfel incat, atata timp cat reclamantii au cumparat constructia de la un proprietar ce nu avea calitatea de membru cooperator sunt indreptatiti sa li se atribuie in proprietate suprafata de teren aferenta constructiei asa cum a fost determinata de organul emitent al autorizatiei de instrainare a constructiei si care este doar de 250 mp.
In cauza au fost administrate proba cu inscrisuri, in cadrul careia a fost depusa intreaga documentatie care a stat la baza emiterii ordinului contestat si proba cu expertiza tehnica topo cadastrala.
Cu ocazia concluziilor puse pe fondul cauzei, reclamantii prin reprezentant, si-au precizat catimea obiectului cererii aratand ca solicita constituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 1094 mp, astfel cum a fost identificata in raportul de expertiza efectuat in cauza.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2739/10.04.1987 la notariatul de Stat Judetean Iasi, reclamantii B. G. si B. M. au cumparat de la numitul C. C. M. o casa de locuit situata in Iasi, Fundacul Bucium, nr. 2A amplasata pe terenul in suprafata de 250 mp proprietate de stat.
Prin Ordinul nr. 379/11.07.2012 emis de Institutia Prefectului Judetului Iasi a fost admisa in parte cererea reclamantilor prin care solicitau reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafata de 4400 mp teren situat in Iasi, Fundac Bucium, nr. 2A si li s-a atribuit in proprietate suprafata de 250 mp teren situata la aceeasi adresa.
Potrivit disp. art. 36 al. 3 si 4 din Legea 18/1991, ,,Terenurile atribuite în folosinta pe durata existenței construcțiilor dobanditorilor acestora, ca efect al preluãrii terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localitãților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor. Dispozitiile art. 23 raman aplicabile.,,
De asemenea, conform disp. art. 23 din acelasi act normativ, ,, (1) Sunt și rãmân în proprietatea privatã a cooperatorilor sau, dupã caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodãrești, precum și curtea și gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele mãsuri pentru stimularea taranimii. (2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodãrești, precum și curtea și gradina din jurul acestora sunt acelea evidentiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciarã, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrãrii în cooperativa agricolã de producție, iar potrivit al. 2 ind. 1, in cazul instrainarii constructiilor, suprafetele de teren aferente prevazute la alin. 2 sunt cele convenite de parti la data instrainarii, dovedite prin orice mijloc de proba.,,
In speta, asa cum s-a aratat, reclamantii au cumparat in anul 1987 o casa de locuit amplasata pe un teren in suprafata de 250 mp proprietate de stat.
Din interpretarea prevederilor art. 8 din Decretul lege 42/1990, se deduce ca suprafetele terenurilor aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina nu au fost stabilite prin acest text de lege si ca, pe cale de consecinta, acestea sunt diferite si nu pot fi determinate prin lege. Se intelege insa ca este vorba de o suprafata de teren aferenta gospodariei, bine determinata prin imprejmuiri, sau chiar delimitata natural si, nu in ultimul rand, cu posesie continua din generatie in generatie. Prin Legea 9/1990 s-a limitat suprafata care putea fi instrainata prin acte juridice intre vii la 1000 mp, situatie care s-a mentinut pana la . Legii 18/1991, insa aceasta lege nu se aplica situatiilor juridice anterioare.
F. de prevederile art. 23 al. 2 ind. 1 din Legea 18/1991, proprietarul constructiei are dreptul la dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent astfel cum a fost determinat, in mod real, de catre parti la data instrainarii.
Astfel, reclamantii, in calitate de dobanditori ai unei constructii anterior anului 1990 sunt indreptatiti sa primeasca in proprietate intreaga suprafata detinuta ca teren aferent casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, atunci cand exista, adica tot terenul ce s-a avut in vedere de partile conventiei de instrainare si in urma careia a fost detinut in fapt de dobanditori.
Prin urmare, nu prezinta relevanta suprafata trecuta in actul de instrainare, ci intentia reala a partilor conventiei de vanzare cumparare, respectiv ceea ce cumparatorii au folosit exclusiv de la data intelegerii.
In speta, reclamantii au sustinut ca, in urma intelegerii cu vanzatorii au preluat terenul curte si gradina care la momentul respectiv era de aproximativ 5000 mp, iar in prezent detin suprafata de 1000 mp aferenta curtii si gradinii, diferenta fiind atribuita fostilor proprietari care le-au recunoscut indreptatirea in ce priveste detinerea celor 1000 mp, insa nu au administrat nici un mijloc de proba in acest sens si cu care sa faca dovada intentiei reale a partilor din momentul instrainarii constructiei cu privire la intinderea suprafetei de teren aferenta acesteia, asa cum prevad disp. art. 23 al. 2 ind. 1 din Legea 18/1991.
Mai mult, instanta apreciaza ca afirmatiile reclamantilor privind intelegerea reala a partilor cu privire la intinderea suprafetei de teren aferenta constructiei sunt contrazise de nenumaratele litigii purtate intre acestia si fostii proprietari si care au fost generate tocmai de neintelegerile dintre parti referitoare la intinderea suprafetei de teren aferenta constructiei dobandita de reclamanti prin contractul de vanzare cumparare, fapt ce rezulta din copiile hotararilor judecatoresti aflate la dosarul cauzei.
De asemenea, instanta apreciaza ca simpla identificare a terenului aferent constructiei detinut de reclamanti, facuta de expertul topo, nu este de natura sa probeze indreptatirea acestora la constituirea dreptului de proprietate in conditiile speciale prevazute de lege.
In baza acestor considerente, constatand ca Ordinul nr. 379/11.07.2012 a fost emis cu respectarea prevederilor legale aplicabile in materie, va respinge plangerea formulata, astfel cum a fost precizata, ca neintemeiata.
In temeiul disp. art. 274 C.pr.civ., instanta va lua act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții.
Susțin aceștia că în mod greșit prin ordinul nr. 379/11.07.2012 le-a fost recunoscut dreptul de proprietate doar pentru 250 mp situați în Iași Fundac Bucium nr 2A deși potrivit art 36 alin 3 și alin 4 coroborat cu art 23 din legea 18/1991 erau îndreptățiți la reconstituire pentru întreaga suprafață de teren aferentă curții și grădinii stabilită potrivit dis part 8 din decretul lege 42/1990, cel puțin 1000 mp
Arată recurenții că au invocat următoarele dispoziții legale:
,,Terenurile atribuite în folosinta pe durata existenței construcțiilor dobanditorilor acestora, ca efect al preluãrii terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localitãților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor. Dispozitiile art. 23 raman aplicabile.,,
Conform disp. art. 23 din legea 18/1991, ,, (1) Sunt și rãmân în proprietatea privatã a cooperatorilor sau, dupã caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodãrești, precum și curtea și gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele mãsuri pentru stimularea taranimii.
(2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodãrești, precum și curtea și gradina din jurul acestora sunt acelea evidentiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciarã, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrãrii în cooperativa agricolã de producție,
Potrivit dis part 8 din decretul lege 42/1990 terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești precum și curtea și grădina din jurul acestora în zonele cooperativizate constituie proprietatea particulară a deținătorilor; acestea pot fi înstrăinate si lăsate moștenire.
„Terenul prevăzut la alin 1 împreună cu lotul care poate fi atribuit în folosință membrului cooperator nu poate depăși suprafața de 6000 mp pentru deținătorul casei de locuit.
În aceste condiții susțin recurenții că erau îndreptățiți la recunoașterea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren aferentă curții și grădinii deținute din 1987 când prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2739/1987 au dobândit în proprietate casa și anexe cu 250 mp teren, cât se putea dobândi la acel moment sub imperiul legii 58/1974.
În afara suprafeței de 250 mp, conform înțelegerii cu vânzătorul au preluat si terenul curte și grădină care la acel moment era în jur de 5000 mp, deținut cu titlu de lot în folosință.
În prezent susțin recurenții că dețin suprafața de 1000 mp aferentă curții și grădinii iar diferența de teren a fost atribuită foștilor proprietari respectiv G. E. și A. L. care au recunoscut îndreptățirea lor la cei 1000 mp.
În pofida acestei stări de fapt, Comisia Municipală Iași a admis cererea doar pentru 250 mp prin raportare doar la dis part 36 alin 3 din legea 18/1991 fără să se constate că le sunt aplicabile dis part 23 din legea 18/1991.
În condițiile în care dețin terenul aferent curții și grădinii în mod eronat Comisia Municipală a admis cererea doar pentru 250 mp. Că dețin terenul solicitat rezultă din certificatul de atestare fiscală potrivit căruia sunt înregistrați și plătesc impozite pentru 1141 mp teren în Iași .. 2” din care 304 mp construiți iar restul de 837 teren aferent curții și grădinii.
Au solicitat și s-a efectuat la instanța de fond o expertiză dar nu s-a ținut cont de concluziile acesteia.
De asemenea, au dovedit preluarea pe lângă casă și suprafața de 250 mp și a terenului curte și grădină care la momentul încheierii convenției cu vânzătorii era în suprafață de 5000 mp.
Susțin recurenții că instanța a interpretat greșit normele legale care le conferă îndreptățire asupra terenului casă și grădină.
Mai arată că este ilogic și abuziv ca în condițiile în care au dobândit și dețin legal un teren să nu li se recunoască aceste drept mai ales că restul terenului – și nu întregul teren - a fost atribuit vechilor proprietari.
În drept au invocat dis part 299 șu cpc.
Au depus recurenții și completări la motivele de recurs în care arată că au dovedit cu probatoriul administrat îndreptățirea asupra întregii suprafețe de teren, că hotărârile judecătorești depuse la dosar confirmă recunoașterea dreptului lor asupra suprafeței de 1000 mp, . astfel prin sentința civilă nr. 6545/11.04.2001 se confirmă dreptul numitelor respectiv G. E. și A. L. asupra suprafeței de 3393 mp din terenul deținut de B. G., restul fiind proprietatea acestuia.
Prin decizia civilă 1049/9.9.2003 Curtea de Apel Iași se reține că titlul de proprietate a reclamantelor s-a emis cu excluderea suprafeței de 1000 mp teren proprietatea lui B. G. se mai arată că B. G. deține în calitate de beneficiar al art 23 din legea 18/1991 1000 mp în afara celor 3393 obiect al litigiului.
Ori această înțelegere a părților, recunoaștere a vânzătorilor consemnată în considerentele sentinței se impune cu putere de lucru judecat și este acea dovadă pe care instanța de fond afirmă că nu au făcut-o.
În aceste condiții instanța de fond reține greșit că înțelegerea reală a părților este contrazisă de nenumăratele litigii existente între părți, deoarece litigiile nu au vizat suprafața de 1000 mp. Dimpotrivă cu privire la acesta părțile s-au înțeles.
Raportul de expertiză întocmit de către expert O. Amiel nu se limitează doar la a identifica terenul proprietatea reclamanților ci răspunde la obiective încuviințate de către instanță, concluziile acestuia coroborându-se cu celelalte probe administrate în susținerea cererii
Susțin recurenții că au dovedit că pe lângă casă și cei 250 mp au preluat și 5000 mp teren deținut cu titlu de lot în folosință însă instanța nu a ținut cont de această împrejurare.
În raport de aceste împrejurări solicită admiterea recursului modificarea în tot a sentinței recurate și recunoașterea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 900 mp
Recursul este scutit de la plata taxelor de timbru.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate prin prisma motivelor de recurs invocate și a dis part 304 ind 1 cpc Tribunalul reține următoarele:
Prin ordinul nr 379 din 11.07.2012 a Prefectului Județului Iași a fost admisă în parte cererea reclamanților recurenți și s-a atribuit acestora în proprietate suprafața de 250 mp teren situat în Iași . 2A în temeiul dis part 36 alin 3 din Legea 18/1991.
Susținerilor recurenților privind greșita interpretare de către instanța de fond a dispozițiilor legale precum și a probatoriului administrat nu sunt întemeiate pentru considerentele următoare:
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse de părți la dosar soții B. G. și M. au cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2739 din 10 .04.1987 de la numitul C. C. M. casa de locuit proprietatea vânzătorului, situată în perimetru construibil al mun Iași, Fundacul Bucium nr 2A amplasată pe terenul suprafață de 250 mp proprietate de stat în baza deciziei 1044/1982 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Iași.
Prin același contract se constată că terenul pe care este amplasată construcție este proprietate de stat și că 100 mp teren urmează să le fie atribuit cumpărătorilor în folosință pe durata existenței construcției.
Cererea reclamanților de atribuire în proprietate a suprafeței de teren s-a întemeiat pe acest act de vindere cumpărare.
Reține Tribunalul că situația juridică a reclamanților recurenți a fost corect reținută de către instanța de fond,
Ceea ce se dispută în prezenta cauză este întinderea suprafeței de teren la care sunt îndreptățiți reclamanții recurenți.
Reține Tribunalul că în mod corect a reținut instanța de fond că reclamanții nu au dovedit existența unei înțelegeri reale vizând înstrăinarea către aceștia a unei suprafețe mai mari de teren decât cea prevăzută în acte.
În speță construcția casă din Iași . 2A a făcut obiectul mai multor vânzări succesive. Astfel construcția pe care E. O. o dobândise prin moștenire de la soțul său E. D., potrivit certificatului de moștenitor nr 859/1982 a fost vândută lui C. C..
La momentul înstrăinări construcției de către E. O. către C. C., suprafața de 250 mp teren s trecut în proprietatea statului conform deciziei 1044/ 29.10.1982. Acesta a dobândit astfel proprietatea asupra casei de locuit și i-a fost atribuită în folosință, potrivit deciziei 1045/1982 suprafața de 100 mp.
La rândul său, C. C. a înstrăinat construcția către B. G. și B. M., terenul în suprafață de 250 mp, proprietate de stat conform deciziei 1044 nu a făcut obiectul tranzacției nefiind în patrimoniul vânzătorului. Aceeași suprafață de 100 mp a fost dată în folosință cumpărătorilor B. potrivit autorizației pentru înstrăinarea construcțiilor 98/328 din 8 apr 1987.
Este real că soții B. au mai încheiat cu numitul C. I., tatăl lui C. C. la 17 martie 1987 o zdelcă prin care părțile au convenit cumpărarea casei de locuit și a terenului grădină, aferent casei dar această înțelegere între B. și C. I. nu poate sta la baza atribuirii în proprietatea reclamanților a suprafeței de 1000 mp teren câtăvreme nu există nicio dovadă din care să rezulte că C. I. ar fi avut vreodată în proprietate acest teren.
După apariția legii 18/1991 atât reclamanții cât și moștenitorii lui E. D. și E. O. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului din Fundac Bucium
Între reclamanți și proprietarii inițiali ai terenului au existat mai multe litigii care atestă, cu siguranță, o lipsă a înțelegerii dintre părți.
Nu se poate reține, așa cum susțin recurenții că de fapt litigiile vizează alte suprafețe de teren decât suprafața de 1000 mp pe care o solicită în prezent. Astfel din considerentele sentinței civile 6545 nu rezultă că reclamantele G. și A. ar recunoaște îndreptățirea familiei B. la 1000 mp ci, este evident, că acestea au solicitat obligarea familiei B. să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie întreaga proprietate. Faptul că acțiunea a fost admisă de către instanță în parte, pentru suprafața de 3393 mp s-a datorat nu recunoașterii de către reclamante a unui drept pârâților ci constatării instanței de fond că potrivit expertizei efectuate în cauză doar această suprafață de teren era în posesia pârâților. Aceeași sentință reține în considerente faptul că „obiect al transmiterii dreptului de proprietate către pârât l-a constituit doar imobilul construit și suprafața aferentă de 250 mp”.
Aceeași constatare cu privire la întinderea suprafeței dobândite de către familia B. și cu privire la care aceasta poate dobândi vreun drept rezultă din considerentele deciziei 702/2004, respectiv 2383/2003 a Curții de Apel Iași.
În considerentele decizorii ale deciziei nr. 1049 din 9 sept. 2003 s-a reținut că ”pârâtul putea dobândi de la stat un drept de folosință asupra unei suprafețe de teren de 250 mp, atât cât a trecut în proprietatea statului cu ocazia înstrăinării construcției conform legii 58/1974.”
Potrivit disp. art. 36 al. 3 si 4 din Legea 18/1991, ,,Terenurile atribuite în folosinta pe durata existenței construcțiilor dobanditorilor acestora, ca efect al preluãrii terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localitãților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor. Dispozitiile art. 23 raman aplicabile.,,
De asemenea, conform disp. art. 23 din acelasi act normativ, ,, (1) Sunt și rãmân în proprietatea privatã a cooperatorilor sau, dupã caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodãrești, precum și curtea și gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele mãsuri pentru stimularea taranimii. (2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodãrești, precum și curtea și gradina din jurul acestora sunt acelea evidentiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciarã, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrãrii în cooperativa agricolã de producție, iar potrivit al. 2 ind. 1, in cazul instrainarii constructiilor, suprafetele de teren aferente prevazute la alin. 2 sunt cele convenite de parti la data instrainarii, dovedite prin orice mijloc de proba.,,
Înscrisurile aflate la dosar fac dovada faptului că cel mult 250 mp teren au făcut obiectul transmiterilor succesive între părți.
Instanța de fond a apreciat corect că reclamanții sunt dobânditori cu titlu particular ai construcției motiv pentru care aceștia pot dobândi în proprietate în temeiul legii 18/1991 suprafețele de teren aferente locuinței, convenite de părți la data înstrăinării.
Ori din probatoriul administrat în cauză nu s-a dovedit existența unei convenții între E. și C. și ulterior între C. și B. pentru o suprafață mai mare de 250 mp, motiv pentru care recursul formulat de reclamanți apare ca nefondat și va fi respins cu consecința menținerii sentinței civile recurate, instanța de fond făcând o corectă apreciere a probatoriului administrat, hotărârea fiind dată cu aplicarea corectă a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către petenții B. G. și B. M. împotriva sentinței civile nr. 5493 din 8.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 4.10.2013.
Președinte, Doinița T. | Judecător, C. R. | Judecător, C. E. C. |
Grefier, G. I. |
Red.tehnred. R.C. – 2 ex.
10.12.2013
Jud. fond: I. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2048/2013. Tribunalul IAŞI | Anulare act. Decizia nr. 473/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
