Fond funciar. Decizia nr. 2062/2013. Tribunalul IAŞI
Comentarii |
|
Decizia nr. 2062/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 2461/866/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04 Octombrie 2013
PREȘEDINTE – T. P.
JUDECĂTOR – M. M.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2062/2013
Pe rol judecarea cererilor de recurs formulate de C. Județeană de fond funciar Iași și respectiv de C. locală de fond funciar Tătăruși, împotriva sentinței civile nr. 1370/22.04.2012 pronunțată de Judecătoria P., intimați fiind A. D. și A. J., având ca obiect fond funciar, obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 06 septembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 27 septembrie 2013 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1370/22.04.2013, Judecătoria P. a admis acțiunea formulată de reclamanții A. J. și A. D. în contradictoriu cu pârâtele C. L. De Fond Funciar Tătăruși și C. Județeană de Fond Funciar Iași, a obligat C. L. Tătăruși să pună în posesie pe reclamanți și să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate pe numele A. I. C., pentru suprafața de 4,33 ha, pe vechiul amplasament, în măsura în care acesta va fi liber la data executării prezentei hotărâri, compusă și din suprafețele identificate și configurate în raportul de expertiză tehnică judiciară M. I. și avizat de OCPI Iași prin procesele verbale de recepție nr. 177/ 29.01.2013 - lucrarea 1055, nr. 195/ 31.01.2013 – lucrarea 1054, nr. 193/ 31.01.2013 – lucrarea nr.1053 și nr. 328/ 19.02.2013 – lucrarea nr. 2455, a obligat pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași să emită titlu de proprietate pe numele A. I. C. potrivit documentației ce-i va fi înaintată de C. L. Tătăruși și le-a obligat pe pârâte în solidar la plata către reclamanți a sumei de 2080 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Hotărârea Comisiei Județene Iași nr. 58/ 09.08.1991, anexa 2a poziția 15, defunctului A. I. C. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,12 ha (f. 27, 28 dosar).
Potrivit filei de rol agricol de la pagina 29 dosar, A. I. C. a adus în CAP suprafața de 2,12 ha din care 0,50 ha intravilan („vatra . arabil și pășuni.
Prin sentința civilă nr. 3991/ 23.11.1991 pronunțată în dosarul nr. 4498/1991 al Judecătoriei P., irevocabilă prin nerecurare, a fost stabilit dreptul de proprietate pe numele A. C. pentru o suprafață de 4,33 ha, din care doar o parte a fost înscrisă în rolul agricol. Rezultă așadar că suprafața de 2,21 ha invocată de reclamanți în acțiune (4,33 – 2,12 = 2,21) nu a fost înscrisă în rolul agricol însă pentru aceasta s-a stabilit dreptul de proprietate prin sentința civilă arătată.
Din actele dosarului nu rezultă că pentru vreuna din suprafețele ce compun suprafața de 4,33 ha comisiile de fond funciar ar fi efectuat actele date în atribuțiile lor de lege pentru finalizarea procedurii de reconstituire.
Reclamanții, în calitate de moștenitori ai defunctului A. C. dețin în fapt suprafața totală de 34.055 m.p., suprafața de 9.245 m.p. fiind în posesia altor persoane fără titluri de proprietate însă.
Potrivit proceselor verbale de recepție nr. 177/ 29.01.2013 - lucrarea 1055, nr. 195/ 31.01.2013 – lucrarea 1054, nr. 193/ 31.01.2013 – lucrarea nr.1053 și nr. 328/ 19.02.2013 – lucrarea nr. 2455, aferente raportului de expertiză suprafața aflată în posesia reclamanților, total 34,055 m.p. este compusă din 8565m.p. ( intravilan sat Iorcani – . 225 și A 228/1 – 2285 m.p. și extravilan ., A 213/14 – 6280 m.p. – f. 92 dosar), 5400 m.p. (intravilan sat Uda, ./8 – 1120 m.p. și extravilan ., A 896/52/1 – f. 96 dosar), 5445 m.p. ( extravilan ., parcelele A 1038/16 și F 1040/16 – f. 99 dosar), _ m.p. (extravilan ., . – f. 115 dosar).
În condițiile în care avizul OCPI a fost unul pozitiv, instanța de fond a apreciat că suprafața de teren de 3,4055 ha este liberă din punct de vedere juridic întrucât, dacă ar fi existat un titlu de proprietate emis pe numele altor persoane pentru aceste suprafețe de teren, prin procesele verbale de recepție OCPI ar fi respins lucrarea expertului.
În privința suprafeței diferență de 9.245 m.p. expertul a arătat că aceasta se află în posesia altor persoane astfel: 0,45 ha teren intravilan . P. G.. M. și 0,54 ha teren intravilan . A. N.. Pentru aceste două suprafețe de teren comisiile de fond funciar nu au furnizat expertului procese verbale de punere în posesie sau titluri de proprietate deja emise pe numele posesorilor faptici.
Conform art. 2 alin.1 din Legea 1/2000:”în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere”.
Instanța de fond a apreciat că legiuitorul a intenționat să acorde cuvântului „libere” sensul de liber din punct de vedere juridic.
În condițiile prezentate, instanța de fond a apreciat că pentru suprafața de 9.245 m.p. finalizarea procedurii va trebui efectuată de comisiile de fond funciar pe vechiul amplasament numai în măsura în care acestea vor fi libere din punct de vedere juridic (neatribuite cu proces verbal de punere în posesie și titlu de proprietate) la momentul executării hotărârii.
Aceeași este situația în esență și pentru suprafața de 3.4055 ha identificată în procesele verbale de recepție nr. 177/ 29.01.2013 - lucrarea 1055, nr. 195/ 31.01.2013 – lucrarea 1054, nr. 193/ 31.01.2013 – lucrarea nr.1053 și nr. 328/ 19.02.2013 – lucrarea nr. 2455: finalizarea procedurii va trebui efectuată de comisiile de fond funciar pe vechiul amplasament numai în măsura în care acestea vor fi libere din punct de vedere juridic (neatribuite cu proces verbal de punere în posesie și titlu de proprietate) la momentul executării prezentei hotărâri.
În drept, având în vedere dispozițiile art. 5 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, instanța de fond a arătat că, în urma validării dreptului de proprietate de către C. Județeană și instanța judecătorească, C. L. de fond funciar Tătăruși este obligată să procedeze la punerea în posesie și întocmirea documentației necesare emiterii titlului de proprietate, în sensul dispozițiilor art. 36 din H.G. 890/2005.
Reclamanții au făcut dovada că autorului lor A. C. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe raza comunei Tătăruși pentru suprafața de 4,33 ha, prin hotărârea Comisiei Județene nr. 58/1991 și sentința civilă nr. 3991/1991 a Jud. P..
Pârâta C. Locala de fond funciar Tătăruși nu a făcut dovada că ar fi procedat la punerea în posesie a reclamanților sau a autorului acestora cu privire la acest teren, că ar fi întocmit documentația prevăzută de lege și ar fi înaintat-o Comisiei Județene Iași de fond funciar în vederea emiterii titlului de proprietate.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 27, art.116 din Legea 18/1991 și art. 5 lit. i) din HG 890/ 2005 instanța de fond a obligat pârâta C. locala de fond funciar Tătăruși să-i pună în posesie pe reclamanți și să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate pe numele A. I. C., pentru suprafața de 4,33 ha, pe vechiul amplasament în măsura în care acesta va fi liber la data executării prezentei hotărâri, compusă și din suprafețele identificate și configurate în raportul de expertiză tehnică judiciară M. I. și avizat de OCPI Iași prin procesele verbale de recepție nr. 177/ 29.01.2013 - lucrarea 1055, nr. 195/ 31.01.2013 – lucrarea 1054, nr. 193/ 31.01.2013 – lucrarea nr.1053 și nr. 328/ 19.02.2013 – lucrarea nr. 2455 (suprafața de 34.055 m.p.) dar și din suprafața de 9.245 m.p. neidentificată în expertiză.
În temeiul dispozițiilor art. 6 lit. f) si art. 36 din HG 890/2005 instanța de fond a obligat-o pe pârâta C. Județeană Iași să emită titlu de proprietate pe numele A. I. C. potrivit documentației ce-i va fi înaintată de C. L. Tătăruși.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă instanța de fond a constatat că reclamanții au solicitat cheltuielile de judecată și că acestea se ridică la suma de 2080 lei, reprezentând onorariul cuvenit expertului. Având în vedere că ambele pârâte se află în culpă procesuală (comisia locală neîndeplinindu-și nici măcar în parte atribuțiile, iar comisia județeană nerespectând obligația de supraveghere și coordonare a comisiei locale), raportat și la prevederile art. 2577 Noul Cod de procedură civilă, instanța de fond i-a obligat pe pârâți, în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 2080 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele C. Județeană Iași de Fond Funciar și C. L. de Fond Funciar Tătăruși.
C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra trenurilor Iași a aprecia că Sentința civilă nr. 1370/22.04.2013 a Judecătoriei P. este nelegală netemeinică sub aspectul obligării Comisiei Județene de fond funciar Iași la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2080 lei, în solidar cu C. L. de Fond Funciar Tătăruși pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut, în primul rând, susținerile Comisiei Locale de Fond Funciar Tătăruși prin care arată că procedura nu a fost finalizată din două motive principale, respectiv: sentința civilă nr. 3991/1991 este neclară, întrucât nu delimitează suprafețele de teren ale reclamanților-intimați, iar suprafața de 0,50 ha apare atât în rolul agricol al lui A. C., cât și în cel al lui A. N., fiind deținută de A. I..
Ulterior, din concluziile expertizei efectuate, instanța de fond a reținut faptul că suprafața de 3,4055 ha este liberă din punct de vedere juridic, iar diferența de 9245 mp se află în posesia altor persoane.
În consecință, instanța a observat faptul că, în urma validării dreptului de proprietate de către C. Județeană, C. L. de Fond Funicar Tătăruși Funciar Tătăruși a fost obligată să procedeze la punerea în posesie și la întocmirea documentației prealabile emiterii titlului de proprietate, conform art. 36 din H.G. nr. 890/2005
În cele din urmă, se precizează, fără echivoc, faptul că pârâta C. L. de Fond Funciar Tătăruși nu a făcut dovada că ar fi procedat la punerea în posesie a reclamanților-intimați, că ar fi întocmit documentația prevăzută de lege și ar fi înaintat-o Comisiei Județene de Fond Funciar Iași în vederea emiterii titlului de proprietate.
Cu toate acestea, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța a dispus obligarea pârâtelor, în solidar, la plata către reclamanții-intimați a sumei de 2080 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. In mod inexplicabil instanța de fond a reținut faptul că ambele comisii se află în culpă procesuală, comisia locală neîndeplinindu-și nici măcar în parte atribuțiile, iar comisia județeană nerespectându-și obligația de supraveghere și control a comisiei locale.
Recurenta consideră că este o soluție profund greșită, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 5 lit. i) din H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, comisiile locale "pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin.
În același timp, potrivit art. 34 alin. (4) din același act normativ, "Punerea în posesie se face prin întocmirea procesului-verbal, conform machetelor prevăzute în anexa nr. 19 și prin semnarea acestuia, procesul-verbal fiind un act-condiție în absența căruia C. județeană nu poate emite titlurile de proprietate.
Așadar, punerea în posesie reprezintă operațiunea materială, desfășurată de către comisiile locale de fond funciar, prin care se realizează o delimitare și parcelare a terenurilor ce urmează a fi atribuite prin reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, operațiune care se finalizează prin încheierea procesului-verbal de punere în posesie și semnarea acestuia de către persoana solicitantă sau împuternicitul acesteia (V. T., Legile fondului funciar. Comentarii și explicații, Ed. C.H. B., București, 2007, p. 123).
Mai mult, punerea în posesie este anterioară emiterii titlului de proprietate întrucât "potrivit prevederilor regulamentului, eliberarea titlurilor de proprietate de către comisia județeană, se face în baza propunerilor și documentelor înaintate de către comisiile comunale, orășenești sau municipale, iar în aceste documente trebuie să se precizeze . topografic, în baza celor înscrise în procesul-verbal de punere în posesie( Curtea Supremă de Justiție, secția.cont.adm., dec nr. 228/1995; în același sens, CA. Bacău, dec. civ. / 659/1998, prin care s-a reținut că "pentru terenurile supuse regimului Legii nr. 18/1991, „punerii în posesie - ca etapă premergătoare, tehnică, eliberării titlului - trebuie să i se acorde semnificație și efecte juridice, în sensul că beneficiarii sunt trimiși în posesie prin actul eliberat de comisia locală, organ prevăzut de lege a pune în aplicarea prevederile acesteia").
În consecință, competența absolută de a dispune și de a efectua punerea în posesie revine comisiilor locale (Trib. Argeș, s.civ., dec. nr. 134/2006, CA. Pitești, s.civ., dec civ. nr. 814/2006) Ulterior, conform art. 36 alin. (1) din H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, "Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr.20.
Recurenta a arătat că nici unul dintre aceste texte de lege nu cuprinde obligația Comisiei Județene de fond funciar de a coordona activitatea comisiilor locale cu privire la punerea în posesie și întocmirea documentației prealabile.
De asemenea, a solicitat să se observe faptul că obligațiile Comisiei Județene reglementate de art. 6 lit. a și b din H.G. nr. 890/2005 nu au nici o legătură cu punerea în posesie și emiterea titlurilor de proprietate. Nu rezultă absolut deloc, așa cum a reținut instanța de fond, obligația Comisiei Județene de a supraveghea și controla comisiile locale din acest punct de vedere.
Dimpotrivă art. 6 lit. a și b din H.G. nr. 890/2005 trebuie interpretate, în mod imperativ, coroborat cu alte norme din legislația fondului funciar care prevăd o . obligații pentru comisiile locale și posibilitatea Comisiei Județene să efectueze verificări și să sancționeze eventualele neconformități.
În primul rând, au solicitat să se observe faptul că potrivit art. 1101 și 1103 din Legea nr.18/1991, Prefectul, în calitate de Președinte al Comisiei Județene, are competența să constate săvârșirea de contravenții de către membrii comisiei locale și să aplice sancțiunile legale.
Astfel, potrivit art. 1101 lit. a) din Legea nr. 18/1991, constituie contravenție "fapta persoanei fizice care are calitatea de membru al comisiei locale sau județene de aplicare a prezentei legi de a împiedica în orice mod sau de a întârzia nejustificat reconstituirea sau constituirea, după caz, a dreptului de proprietate ori eliberarea titlului de proprietate către persoanele îndreptățite, precum și eliberarea titlului de proprietate fără îndeplinirea condițiilor legale".
În consecință, Prefectul, în calitate de Președinte al Comisiei Județene poate consta și sancționa fapta membrilor comisiilor locale de a tergiversa, în mod nejustificat, punerea în posesie întocmirea documentației prealabile. Condiția esențială este, însă, să fie sesizat cu săvârșirea unor astfel de contravenții.
În prezenta cauză, reclamanți intimați nu au probat faptul că au adus la cunoștința Comisiei Județene refuzul Comisiei Locale de Fond Funciar Tătăruși de a îi pune în posesie și de a întocmi documentația necesară. Este absurd a se reține faptul că instituția noastră are obligația supravegherii modului în care comisiilor locale își îndeplinesc atribuțiile în absența unor sesizări în acest sens.
C. Județeană Iași de Fond Funciar a precizt faptul că, potrivit art. 64 din Legea nr. 18/1991, "(1) în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.
(2) Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute la art. 894 din Codul de procedură civilă".
Nu în mod întâmplător, acest text de lege permite sancționarea doar a Primarului, în calitate de Președinte al comisiei locale, atunci când refuză sau tergiversează punerea în posesie. În condițiile în care C. Județeană ar fi avut atribuțiile de control și supraveghere reținute de instanță, ar fi fost prevăzută și posibilitatea obligării Prefectului la plata de astfel de daune cominatorii.
În al doilea rând, conform art. 51 și 52 din Legea nr. 18/1991, atribuțiile comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor se referă la soluționarea contestațiilor formulate împotriva hotărârilor comisiilor locale și la validarea cererilor privind reconstituirea și constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar, comisia exercitând în acest sens atribuții administrativ-jurisdicționale (în acest sens, Deciziile nr.649/ 28 iunie 2007, nr. 908/18 octombrie 2007, nr. 809 din 27 noiembrie 2007, nr. 1.060 din 20 noiembrie 2007, nr. 4 din 8 ianuarie 2009 ale Curții Constituționale; decizia nr. 1461/R/21 octombrie 2009 a Tribunalului Argeș, secția civilă).
În concluzie, într-adevăr, este instituită obligația de control a comisiilor județene asupra activității comisiilor comunale, ceea ce face comisia județeană responsabilă nu numai pentru ineficiența sau lipsa exercitării propriilor atribuții, ci și pentru ineficiența sau lipsa exercitării atribuțiilor comisiilor comunale, alături de care este ținută să răspundă. Însă, această obligație este limitată la aspectele prevăzute expres și limitativ de lege, nu și la cele care, prin natura lor, sunt de competența exclusivă a comisiilor locale.
Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea cererii de recurs, așa cum a fost formulată, modificarea sentinței civile nr. 1370/22.04.2013 a Judecătoriei P. în sensul arătat și respingerea cererii privind obligarea Comisiei Județene de Fond Funciar Iași la plata cheltuieilor de judecată.
În drept: art. 304 pct. 9, art. 3041, art. 312 alin. (2) și (3) Cod proc. civ., Legea nr. 18/1991, rep., cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 890/2005.
Recurenta a solicitat proba cu înscrisuri și alte mijloace de probă admise de lege.
Pârâta C. Locala de Fond Funciar Tătăruși a declarat și ea recurs împotriva sentinței civile nr. 1370/22.04.2013, arătând că, prin sentința civilă recurată, instanța de fond a admis acțiunea formulată de către reclamanți împotriva Comisiei Județene de Fond Funciar și împotriva Comisiei Locale de Fond Funciar, obligând C. Locala de Fond Funciar Tătăruși să pună în posesie pe reclamanți și să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate pe numele A. I. C. pentru suprafața de 4.33 ha pe vechiul amplasament dacă acesta va fi liber și a obligat pârâta C. Locala de Fond Funciar la plata cheltuielilor de judecata, împreună cu pârâta C. Județeană de Fond Funciar în cuantum de 2080 lei.
Consideră că instanța de fond a procedat în mod greșit în sensul că nu C. Locala de Fond Funciar poartă toata vina. Sentința civilă nr. 3991/1991 este neclară întrucât nu delimitează suprafețele de teren ale reclamanților, iar o suprafața de 0.50 ha apare atât în rolul agricol a lui A. C. cât și în cel a lui A. N., fiind deținută de A. I. și nu de reclamanți.
Mai mult decât atât, conform HG 890/2005 Comisiile Județene au următoarele atribuții:
- asigură îndrumarea si controlul comisiilor comunale, orășenești si municipale prin desemnarea pe comune, orașe si municipii a membrilor din comisia județeană:
- verifica legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale. orășenești si municipale, in special existenta actelor doveditoare. pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea si concludenta acestora:
- validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orășenești
sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare si parcelare;
- emit titlurile de proprietate pentru cererile validate
Având în vedere atribuțiile date de către lege Comisiilor Județene consideră că instanța de fond nu a procedat în mod corect la învinovățirea Comisiei Comunale de Fond Funciar, pentru inadvertențele existente și nici când a obligat numai comisia locală la plata cheltuielilor de judecată.
Mai mult decât atât comisiile locale de fond funciar nu sunt titulare ale unor conturi bancare și nu dețin bunuri care pot fi urmărite și ar fi nelegal să se plătească din bugetul consiliului local cheltuielile de judecată la care a fost obligată comisia de fond funciar.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, invocând în drept dispozițiile art. 304 alin.9 din Codul de procedură civilă.
C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Iași a depus întâmpinare la recursul formulat de C. L. de Fond Funciar Tătăruși împotriva Sentinței civile nr. 1370/2013 a Judecătoriei P., arătând următoarele:
I.Instanța urmează să aprecieze cu privire la excepția tardivității formulării recursului, conform înscrisurilor relevante de la dosar.
II.In esență, recursul vizează faptul că prima instanță ar fi reținut, în mod greșit, culpa exclusivă a recurentei și ar fi dispus, la fel de greșit, obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
În primul rând, a solicitat să se observe faptul că soluția primei instanțe a fost de a obliga și C. Județeană de fond funciar Iași la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2080 lei, în solidar cu C. L. de Fond Funciar Tătăruși.
În al doilea rând, instanța a observat faptul că, în urma validării dreptului de proprietate de către C. Județeană, C. L. de Fond Funciar Tătăruși este obligată să procedeze la punerea în posesie și la întocmirea documentației prealabile emiterii titlului de proprietate, conform art. 36 din H.G. nr. 890/2005
Se precizează, fără echivoc, faptul că recurenta C. L. de Fond Funciar Tătăruși nu a făcut dovada că ar fi procedat la punerea în posesie a reclamanților-intimați, că ar fi întocmit documentația prevăzută de lege și ar fi înaintat-o Comisiei Județene de Fond Funciar Iași în vederea emiterii titlului de proprietate.
În conformitate cu dispozițiile art. 5 lit. i) din H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, comisiile locale "pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin".
Așadar, punerea în posesie reprezintă operațiunea materială, desfășurată de către comisiile locale de fond funciar, prin care se realizează o delimitare și parcelare a terenurilor ce urmează a fi atribuite prin reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, operațiune care se finalizează prin încheierea procesului-verbal de punere în posesie și semnarea acestuia de către persoana solicitantă sau împuternicitul acesteia (V. T., Legile fondului funciar. Comentarii și explicații, Ed. C.H. B., București, 2007, p. 123).
În consecință, competența absolută de a dispune și de a efectua punerea în posesie revine comisiilor locale (Trib. Argeș, s.civ., dec. nr. 134/2006, CA. Pitești, s.civ., dec civ. nr. 814/2006}.
Invocarea art. 6 din H.G. nr. 890/2005 cu scopul de a proba lipsa de culpă a recurentei este greșită în condițiile în care C. Județeană nu poate răspunde pentru tergiversarea nejustificată a punerii de posesie din partea comisiilor locale. De altfel, pentru acest considerent, și C. Județeană de fond funciar Iași a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 1370/2013.
Nu în ultimul rând, arată faptul că, potrivit art. 52 alin. (2) din Legea nr. 18/1991," C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat"
Pe cale de consecință, comisiile locale pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată, fiind lipsite de relevanță aspectele privind lipsa conturilor bancare ori bugetul Consiliului local.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului formulat de C. L. de Fond Funciar Tătăruși împotriva Sentinței civile nr. 1370/2013 a Judecătoriei P..
În drept a invocat Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 890/2005, Codul de procedură civilă.
Analizând recursurile de față, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta C. L. de Fond Funciar Tătăruși, tribunalul a invocat excepția tardivității formulării recursului.
Analizând cu prioritate, în baza dispozițiilor art. 137 din codul de procedură civilă aplicabil această excepție, tribunalul reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 310 din Codul de procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel și în speță nu sunt prevederi diferite.
Recurentei pârâte C. L. de Fond Funciar Tătăruși i s-a comunicat sentința civilă nr. 1370/22.04.2013 a Judecătoriei P. la data de 07.06.2013 și ea a formulat cerere de recurs trimisă prin poștă, la data de 25.06.2013, peste termenul de recurs care s-a împlinit la data de 22.06.2013 - sâmbătă, zi nelucrătoare, astfel încât ultima zi în care trebuia trimis recursul era 24.06.2013(luni).
Față de aceste considerente, tribunalul, constatând că recursul Comisiei Locale de Fond Funciar Tătăruși este declarat și înregistrat peste termenul de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii de către instanța de fond, îl va respinge ca fiind tardiv.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași, acesta vizează doar capătul de cerere al sentinței prin care a fost obligată în solidar cu cealaltă pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta consideră că nu este în culpă procesuală și nu trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit dispozițiilor art.116 din Legea nr.18/1991, modificată, comisiile comunale au obligația efectuării operațiunilor stabilite de lege, înaintând aceste lucrări comisiilor județene în vederea emiterii titlului de proprietate.
Conform art.5 lit. h, din HG nr.890/2005, actualizată, comisiile comunale, orășenești sau municipale, înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii.
Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, s-a pronunțat constant în litigii izvorâte din Legea nr.18/1991, în sensul recunoașterii dreptului efectiv la reconstituire, numai după finalizarea procedurilor prevăzute de legea specială, respectiv prin eliberarea titlului de proprietate. Astfel, în cauza M. P. contra României, s-a statuat că Legea nr.18/1991, instituie în sarcina autorităților desemnate obligația legală de finalizare a procedurii de reconstituire, astfel încât, odată validat dreptul de proprietate, comisiile nu se pot exonera de sarcina legală, decât prin îndeplinirea acesteia, în acest mod fiind respectat dreptul la respectarea bunurilor, instituit de art.1 din protocolul 1 al CEDO.
Astfel, în mod corect a apreciat instanța de fond că ambele pârâte sunt în culpă procesuală: comisia locală pentru că nu și-a îndeplinit nici măcar în parte atribuțiile, iar comisia județeană pentru că nu a respectat obligația de supraveghere și coordonare a comisiei locale și le-a obligat în solidar la plata către reclamanți a sumei de 2080 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge și recursul declarat de C. Județeană de fond funciar Iași împotriva sentinței civile nr. 1370 din 22.04.2013 a Judecătoriei P., sentință pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C. Județeană de fond funciar Iași împotriva sentinței civile nr. 1370 din 22.04.2013 a Judecătoriei P., sentință pe care o menține.
Respinge ca tardiv recursul declarat de C. L. de fond funciar Tătăruși împotriva sentinței civile nr. 1370 din 22.04.2013 a Judecătoriei P., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.10.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
M.M. A.C. T.P. I.G.
Redactat: A.C.
2 ex/24.01.2014
Judecător de fond: C. R. P., Judecătoria P.
← Anulare act. Decizia nr. 473/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2109/2013. Tribunalul IAŞI → |
---|