Întoarcere executare. Decizia nr. 2104/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2104/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 6220/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09 Octombrie 2013
Președinte - E. C. F.
Judecător - M. C.
Judecător - C. R.
Grefier - O. T.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2104/2013
Pe rol pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatorii A. G. și A. E. în contradictoriu cu intimații A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - A., intimat P. N., intimat P. L. M., intimat C. P. T., intimat R. B. IAȘI, intimat B.E.J. A. C., intimat B.E.J. B. G., intimat S.C. C. G. S.R.L., și intimat A. C., având ca obiect întoarcere executare.
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 02.09.2013, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 09.09.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de fața,
Prin decizia civilă nr. 2560/26.11.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași s-a respins contestația in anulare formulata de A. G. si A. E. împotriva deciziei civile nr. 433/13.02.2012 pronunțata de Tribunalul Iași.
În motivare s-a reținut: „Contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, admisibila numai in cazurile limitativ enumerate de lege, textele care o prevad fiind de stricta interpretare.
Aceasta cale de atac este admisibila numai in cazurile limitativ prevazute de art. 317 ( lipsa de procedura ori necompetenta instantei) si art. 318 (greseala materiala si omisiunea de a cerceta vreunul din motivele de casare) din Codul de procedura civila.
Potrivit art. 317 alin.1 pct. 2 C.p.civ. hotararile pot fi atacate cu contestatie in anulare cand hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta.
Motivul prevazut de art. 317 pct.2 C.p.civ., vizand necompetenta absoluta a instantei de judecata nu poate fi utilizat pentru invocarea incalcarii normelor referitoare la compunerea si constituirea completului de judecata, intrucat acestea din urma sunt norme de organizare judecatoreasca si nu de competenta.
Așa fiind, motivele invocate la punctele 3, 5, 7 si 9 din contestatia in anulare (lipsa continuitatii completului de judecata) nu constituie temei de exercitare a acesteia, care este o cale extraordinara de atac, admisibila numai pentru cazurile limitativ prevazute de textul mai sus enunțat.
Art. 318 teza a doua C.p.civ. prevede ca hotararile instantelor de recurs cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Au invocat contestatorii omisiunea instantei de recurs de a analiza cateva aspecte legate de judecata (exceptii pe care le-au invocat, probe pe care le-au administrat in aparare, inscrisuri, procese-verbale de executare, rezolutie procuror si hotarari judecatoresti pe care le-au depus la dosar), insa acest motiv de contestatie in anulare poate fi invocat doar in legatura cu motive de recurs omise a fi analizate si pot fi invocate numai de catre partea care a avut calitatea de recurent in dosarul de fond, pentru ca numai aceasta parte justifica interesul in invocarea unei astfel de omisiuni.
In speta, recurs au formulat doar A. București, P. M., C. P. T. și Reiffeisen B., contestaorii A. G. si A. E. nepromovand o astfel de cale de atac.
Omisiunile la care se refera contestatorii vizeaza aparari pe care le-au expus pe parcursul judecatii, dar legea permite exercitarea contestatiei in anulare numai pentru omisiunea cercetarii unor motive de recurs (recurs pe care contestatorii nu l-au promovat) si nu pentru omisiunea cercetarii oricaror aspecte invocate in cursul judecatii.
Cat priveste celelalte motive de contestatie in anulare invocate de contestatorii A. G. si A. E., tribunalul retine ca primul motiv de contestatie in anulare prevazut de art. 318 C.p.civ.- dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale – are in vedere erori materiale in legătura cu aspectele formale ale judecării recursului si care au avut drept consecința darea unei soluții greșite.
Textul vizeaza greșeli de fapt, involuntare, de ordin procedural, iar nu greșeli de judecata, respectiv de apreciere a probelor ori de interpretare a unor dispoziții legale.
Textul are in vedere neregularitați evidente privind actele de procedura si nu cele referitoare la problemele de fond.
Ceea de invoca contestatorii nu poate fi integrat unei asemenea accepțiuni, restul motivelor de contestație in anulare evocând greșita apreciere a probelor si raportarea lor la o situație de fapt eronata.
Ori, nici unul dintre elementele invocate nu poate constitui motiv de retractare a unei decizii date in recurs, pentru că ele tin de substanța raționamentului instantei de recurs si nu de erori formale ale judecații.
Cat priveste lipsa incheierii de dezbateri, nesemnarea acesteia ori a minutei de catre unul dintre membrii completului de judecata, formularea unei opinii separate, acestea nu sunt prevazute de lege ca si motive de contestatie in anulare.
Prin urmare, reținând ca depășirea limitelor statuate de legiuitor pentru retractarea unei decizii date in recurs ar constitui, practic, instituirea unui recurs la recurs, tribunalul constata ca motivele evocate de contestatori nu constituie motive de promovare a contestației in anulare.”
Împotriva acestei decizii s-a exercitat calea extraordinară de atac a contestației în anulare de către contestatorii A. G. si A. E..
În motivare s-a arătat că principalul motiv pentru care s-a respins contestația în anulare a fost că nu au avut calitatea de recurenți împotriva sentinței nr.848/22.01.2009 a Judecătoriei Iași, prin care le-a fost admisă cererea de întoarcere a executării silite. În consecință, au arătat contestatorii că nu aveau vreun interes procesual să exercite calea de atac a recursului. S-a invocat, din aceasta perspectiva, neconstituționalitatea prevederilor art. 318 teza a II-a C.pr.civ în raport de prevederile art.16, 21-23 Constituție, art. 6 CEDO, eliminându-se dreptul lor de a contesta o hotărâre nelegala și netemeinică, motiv pentru care au solicitat sesizarea Curții Constituționale în conformitate cu prevederile rt.29 din Legea 47/1997. Au arătat contestatorii că instanța de recurs a admis recursul fără să aibă în vedere și motivele lor, prin care au solicitat respingerea recursului, articolul fiind discriminatoriu.În consecință, au solicitat admiterea cererii.
Prin încheierea din 04.06.2013 s-a admis cererea de preschimbare a termenului de la 27.11.2013 la 10.07.2013..
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Contestatorii au depus al dosar precizări și înscrisuri.
Instanța din oficiu a invocat excepția inadmisibilității cererii, contestatorii solicitând respingerea excepției fața de prevederile art.321 și art.508 alin.4 N. C. P.C.
Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulata de contestatori instanța reține următoarele:
Potrivit 29 alin1.din Legea 47/1992 „Curtea Constitutionala decide asupra excepțiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia”. Conform alineatului 4 al aceluiași text „sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanța in fata căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o incheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi insotita de dovezile depuse de parti”.
Instanța reține că excepția de neconstituționalitate vizează dispozițiile art. 318 teza a II-a C.pr.civ din 1865, norma juridica aplicabila în speța, fața de data pronunțării deciziei nr. 2560/26.11.2012, contestată în cauza.
În ceea ce privește legătura dintre excepția invocata și soluționarea cauzei, Tribunalul reține că obiectul prezentei contestații în anulare este reprezentat de decizia civilă nr. 2560/26.11.2012, prin care s-a respins contestația in anulare formulata de A. G. si A. E. împotriva deciziei civile nr. 433/13.02.2012 pronunțata de Tribunalul Iași.
Or, în argumentarea excepției de neconstituționalitate, contestatorii invoca că, prin aplicarea dispozițiilor art. art. 318 teza a II-a C.pr.civ, instanța care a soluționat prima contestație în anulare, le-a restrâns exercițiul drepturilor procedurale, atâta vreme cât a apreciat că „legea permite exercitarea contestației in anulare numai pentru omisiunea cercetarii unor motive de recurs (recurs pe care contestatorii nu l-au promovat) si nu pentru omisiunea cercetarii oricaror aspecte invocate in cursul judecatii.” Or, în raport de criticile formulate, prezenta instanța apreciază că soluționarea excepției de neconstituționalitate ar fi putut avea, eventual, înrâurire exclusiv în ceea ce privește modalitatea de dezlegare a celei dintâi contestații, ce a vizat incidența dispozițiilor procedurale prevăzute de art.318 teza a II-a C.pr.civ, fără însă a putea genera efecte procesuale în prezenta contestație, în a cărei cercetare primează stabilirea admisibilității în principiu.
În consecință, întrucât excepția de neconstituționalitate invocata nu are legătura cu soluționarea prezentei contestații, în forma în care a fost dedusă judecății, se va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Asupra admisibilității contestației în anulare, instanța reține că în cauza contestatorii nu-și întemeiază prezenta contestație pe niciunul din motivele limitativ prevăzute de dispozițiile legale (art.317-318 C.pr.civ), ci invocă exclusiv faptul că soluția dată în prima contestație în anulare s-a realizat cu încălcarea drepturilor lor, nefiind analizata incidenta art.318 teza a II-a, cu toate că nu aveau vreun interes procesual în exercitarea recursului împotriva sentinței civile 848/22.01.2009.
Or, prin această cale extraordinară de atac nu s-a creat un veritabil recurs la recurs, contestația în anulare putând fi utilizată doar pentru motivele limitativ prevăzute de textele legale. În acest sens, contestația în anulare, ca o cale speciala de atac de retractare, urmărește exclusiv remedierea erorilor procedurale indicate de textele legale, art.317-318 C.pr.civ, spre deosebire de revizuire, ce urmărește remedierea erorilor de fond. Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu se poate tinde nici la modificarea situației de fapt ce a stat la baza soluției pronunțate, nici la o reapreciere a apărărilor sau a dispozițiilor legale aplicabile, instanța putând pronunța exclusiv o soluție de retractare a deciziei și nu de reformare a acesteia.
În consecință, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare, instanța va respinge contestația în anulare formulată de de A. G. și A. E. împotriva deciziei civile nr. 2560/26.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, ca inadmisibilă.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.318 teza a II-a C.pr.civ din 1865.
Cu recurs în termen de 48 ore de la pronunțare.
Respinge contestația in anulare formulată de A. G. și A. E. împotriva deciziei civile nr. 2560/26.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2013.
Președinte, E. C. F. | Judecător, M. C. | Judecător, C. R. |
Grefier, O. T. |
RED/TEHNORED/FEC
2 ex/18.12.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2109/2013. Tribunalul IAŞI | Uzucapiune. Decizia nr. 2098/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
