Fond funciar. Decizia nr. 2646/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2646/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 3250/866/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Decembrie 2013
Președinte - D. M.
Judecător - A. M. C.
Judecător - E.-C. P.
Grefier - I. A. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2646/2013
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe recurenta-intimată P. M. și pe intimații recurenți R. V. și C. Locală P. de Fond Funciar și intimații A. D. N., R. V., R.( fostă A.) M., M. E., și C. J. IASI DE FOND FUNCIAR, având ca obiect fond funciar, obligația de a face.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2013 și consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 05.12.2013, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 12.12.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr. 1652/21.05.2013 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, s-a luat act de renunțarea reclamantei P. M. la judecarea capătului de cerere având ca obiect anulare adeverință tip de proprietate; s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamantul Aancuțe N. privitor la anularea adeverinței tip de proprietate nr. 6596/1991; s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții P. M. și Aancuțe N. în contradictoriu cu pârâții R. V., R. V., R. M., M. E., C. Județeană Iași de Fond Funciar.
A fost obligată parata C. Municipala P. de Fond Funciar la punerea in posesie si întocmirea documentației prealabile pentru suprafața totala de_ mp teren, reconstituit potrivit adeverinței tip de proprietate nr. 6596/1991, identificata prin raportul de expertiza tehnica întocmit in cauza de către dl. expert B. C., amplasamentele si delimitările fiind avizate potrivit proceselor verbale de recepție nr. 1130/2012, nr. 212/2013, nr. 466/2013, nr. 467/2013, nr. 518/2013 si nr. 526/2013 ale O.C.P.I. Iași – B.C.P.I. P.; s-a constatat ca suprafața de 4100 mp teren a făcut obiectul reconstituirii prin sentința civila nr. 1830/29.09.2009 a Judecătoriei P., doar in beneficiul lui R. I. V..
A fost obligată parata C. Județeana Iași de Fond Funciar la întocmirea titlului de proprietate pe numele P. C. M., R. V., R. V., A. M. si M. E. pentru suprafața de_ mp teren reconstituiți potrivit adeverinței tip de proprietate nr. 6596/1991, in măsura in care i s-a înaintat de către comisia municipala documentația necesara; în baza disp. art. 18 din OG 51/2008 a fost obligată parata C. Municipala P. de Fond Funciar la plata către stat a sumei de 1104,5 lei reprezentând cheltuieli de judecata pentru care reclamanta P. M. a beneficiat de ajutor public judiciar; a fost obligată parata C. Municipala P. de Fond Funciar la plata către reclamanți a sumei de 1104,5 lei cheltuieli de judecata.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin încheierea de ședință din data de 03.06.2011, pronunțată in dosarul civil nr._ al Judecătoriei P., s-a dispus disjungerea capetelor 2, 3 si 4 de cerere, având ca obiect: „nulitate absolută parțială a adeverinței nr. 6595/12.08.1991”; „obligarea Comisiei Locale de fond funciar P. la întocmirea documentației” si „obligarea Comisiei Județene Iași la întocmirea si eliberarea titlului de proprietate” si înaintarea acestora compartimentului registratură pentru înregistrare sub un nou număr cu repartizare manuală aceluiași complet de judecată, având ca părți: reclamanții pe P. M. si A. N., în contradictoriu cu pârâții R. V., R. Maleriu, A. M., M. E. si C. Județeană Iași de Fond Funciar.
Capetele de cerere astfel disjunse au fost înregistrate pe rolul Judecătoriei P. sub nr._ .
Instanța a reținut ca prin acțiunea introductiva formulata de reclamanții pe P. M. si A. N. s-a expus situația de fapt solicitat a fi reținută de către instanța. Astfel, se arata ca in data de 24 februarie 1957 reclamanta P. M. s-a căsătorit cu numitul P. C. M.. După căsătorie, deoarece casa in care soții locuiau s-a autodemolat, aceștia s-au mutat in casa socrilor reclamantei, din P., .. 2, jud. Iași, stăpânind astfel terenul de 3500 mp din intravilan pe care era amplasata aceasta casa, reprezentând curți construcții si gradina. Reclamanta invoca faptul ca vreme de mai bine de 50 de ani stăpânește aceste imobile, posesia fiind una utila, continua si sub nume de proprietar. In anul 1992 soțul reclamantei, P. C. M., vinde lui P. V., căsătorit cu P. D., o suprafața de 1000 mp teren construcție situat in P.-Boșteni, .. 2, menționându-se ca terenul a intrat in proprietatea soțului prin moștenire de la părinții săi-conform contractului de vindere cumpărare autentificat sub nr. 1478/13 aprilie 1992, aceasta suprafața vândută făcând parte din cei suprafața de 3500 mp teren mai sus-menționată. In urma decesului soțului reclamantei s-a emis certificatul de moștenitor nr. 602/6.08.1992 emis de către fostul notariat de Stat P., la masa succesorala fiind trecuta suprafața de 2500 mp teren construcție moștenit de la părinții săi de peste 50 de ani si una casa de locuit compusa din 2 camere dobândite prin moștenire tot de la părinții săi de peste 50 de ani. In același certificat de moștenitor apar ca moștenitori reclamanta si fiica acesteia, P. M., prin căsătorie A. M., dar care a decedat in data de 16 iunie 2009, ea rămânând singura moștenitoare a soțului ei prin aceasta justificând calitatea procesuala activa. Se mai arata de către reclamanta ca in toți acești ani de când a stăpânit acest teren, a făcut acte de administrare si de dispoziție, a edificat construcții noi, iar in anul 2008, in urma demolării casei bătrânești, a edificat o alta casa pe terenul de 2500 mp din .. 2, fiind înscrisă in evidentele fiscale cu imobilele respective, plătind impozit.
In acest context, reclamanta solicita constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra acestui teren, capăt de cerere ce a rămas sa facă obiectul dosarului civil nr._, in cadrul căruia s-a pronunțat disjungerea.
In continuare, reclamanta arata ca după apariția Lg 18/1991 s-a emis adeverința tip nr. 6595/1991 unde s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,66 ha teren pe raza P. pe numele defunctului soț al reclamantei, P. M., precum si a pârâților. Susțin reclamanții că în mod greșit în aceasta suprafața totala a fost trecută si suprafața de 3500 mp menționată mai sus, din care 1000 mp fusese deja vânduta încă din anul 1992. Se solicita astfel sa se constate nulitatea absoluta parțială a adeverinței tip de proprietate nr. 6595/1991 emisa de C. L. P. de Fond Funciar, ,in ceea ce privește aceasta suprafața de 3500 mp din .. 2, jud. Iași. Se mai solicita ca pentru diferența de 1, 3100 ha conform adeverinței tip nr. 6595/1991 sa fie obligate C. locala de fond funciar P. sa întocmească documentația in vederea emiterii titlului de proprietate, iar C. jud. Iași de aplicare a Lg 18/1991 sa fie obligata ca pentru suprafața de 1, 3100 ha sa întocmească si sa emită titlul de proprietate.
In drept, s-au invocat prevederile art. 1847, art. 1895, art. 700 din codul civil anterior si respectiv art. III din Legea nr. 18/1991.
Prin întâmpinare, pârâții R. V., R. V., A. M. si M. E. au solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca fiind neîntemeiata. Deși reclamanta invoca uzucapiunea asupra unui teren de 3500 mp, pârâții arata ca aceasta nu precizează actul translativ de proprietate in baza căruia a început posesia si nici calitatea pârâților fata de reclamanta si fata de bunul asupra căruia invoca dreptul de proprietate. Se arata ca terenul in suprafața de 3500 mp din P.-Bosteni, ..2, a fost proprietatea lui P. C. si M.. Pe acest teren aceștia iși aveau locuința statornica si principala. P. C. si M. au trăit in locuința lor si s-au folosit de bunurile proprii pana la data decesului fiecăruia, bunicul decedând in luna noiembrie 1987. De la căsătoria reclamantei cu P. M., fiul lui C.,acesta din urma nu a făcut nici un act translativ de proprietate nici lui M., nici altui copil, ci a stăpânit ca proprietar figurând in toate evidentele la Primărie in aceasta calitate până in noiembrie 1987. Reclamanta si soțul sau M. nici nu au locuit cu socrii ci au locuit . construita tot de bunic pentru M. in . ca nu s-au îngrijit de aceasta casa ea s-a autodemolat in anul 1967 ceea ce a făcut ca sporadic fiul M. sa mai stea si la alta locuința, din . in nici un caz nici acesta si nici soția sa, reclamanta, nu au stăpânit sub nume de proprietar ci au fost simpli tolerați. Reclamanta de când s-a demolat casa in 1967 si până in 1985 a locuit in satul natal Pincesti -A.. Se mai arata ca după decesul bunicului, din anul 1987, reclamanta a plecat definitiv din localitate, unde nici nu a mai revenit. Casa bătrânească s-a autodemolat datorita neîngrijirii.
Mai arata pârâții că pretinsa posesie exercitata de către reclamanta nu a fost nici sub nume de proprietar, nici continua. Din anul 1957, anul căsătoriei si până in 1987 luna noiembrie, posesia a fost exercitata de P. C. si soția sa sub nume de proprietar, public, neîntrerupt atât asupra casei cit si a terenului. In 1962, de altfel, terenurile au ieșit din circuitul civil si au devenit proprietate cooperatista, la CAP, terenul fiind stăpânit de defunct ca lot in folosința si nu ca proprietate, situație ce a continuat până la apariția Legii nr. 18/1991. După 1991, toți moștenitorii au solicitat si a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra întregului teren ce a aparținut lui P. C. si M..
Cu privire la nulitatea adeverinței tip de proprietate nr 6595 / 12 08 1991 in ceea ce privește includerea suprafeței de teren de 3500 mp in suprafața totala de 1,66 ha se solicita in mod expres de către pârâți respingerea acțiunii. Se arata ca adeverința tip de proprietate a fost eliberata in baza registrului agricol din perioada 1959 - 1960 unde este înregistrat P. V. C. cu soția sa, M., cu o suprafața de 2,07 ha, arătându-se categoria de teren pentru fiecare . figurează in registrul agricol pe numele lui P. M.. Nici P. M. nu a invocat acest fapt, cit a trăit până in 1992, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate alături de frații săi si nu in nume propriu. P. M. avea registru propriu si figurează in .,63 ha.
Cu privire la obligația de a face, respectiv întocmirea documentației in vederea eliberării titlului de proprietate, pârâții arata ca sunt de acord cu întocmirea documentației pentru întreaga suprafață ce a fost reconstituita prin adeverința 6595, respective pentru 1,66 ha si nu pentru 1,31 așa cum solicita reclamanta.
Prin întâmpinarea formulata de parata C. Județeana Iași de Fond Funciar, privitor la capetele de cerere având ca obiect întocmirea documentației si emiterea titlului de proprietate, se invoca aspecte legate de lipsa vreunei documentații emise de către comisia locala, in lipsa căreia nu se poate vorbi despre existenta vreunei culpe a comisiei județene in lipsa emiterii titlului.
Prezenta cauza, înregistrata sub nr._, care a luat naștere in urma disjungerii despre care s-a făcut vorbire, a fost suspendata, conform încheierii de ședința din 13 iulie 2011, in temeiul disp. art. 244 al.1 pct.1 C.pr.civ., pana la soluționarea irevocabila a cauzei civile nr._ având ca obiect constatarea uzucapiunii.
Prin sentința civila nr. 3375/25.11.2011, pronunțată in cauza civila nr._ s-a respins acțiunea formulata de reclamanții P. M. si A. N. privitor al constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 3500 mp teren.
Astfel, prin încheierea din 03.02.2012 cauza civila nr._ a fost repusa de rolul instanței. Reclamanții P. M. si Ancute N. au depus la dosarul cauzei precizări la acțiunea inițiala, solicitând obligarea Comisiei Municipale P. de Fond Funciar la întocmirea documentației necesare emiterii titlului de proprietate pentru întreaga suprafața de 1,66 ha teren, astfel cum a fost validata prin adeverința tip nr. 6595/1991, respectiv obligarea Comisiei Județene Iasi de Fond Funciar la eliberarea titlului de proprietate pentru aceasta suprafața de 1,66 ha teren.
Printr-o declarație olografa, depusa la dosarul cauzei (fila 90 vol. I dosar), reclamanta P. M. arata ca înțelege sa renunțe la judecarea capătului de cerere având ca obiect anularea adeverinței tip de proprietate nr. 6595/1991. Instanța constata ca o astfel de cerere nu a fost formulata si de către reclamantul A. N..
In cadrul acestei cauze, instanța a admis administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, precum si cu expertiza topografica. Raportul de expertiza a fost depus la dosarul cauzei de către dl. expert B. C..
De asemenea, instanța a solicitat Comisiei Municipale P. si Comisiei Județene Iași depunerea de relații, precizări si documentații referitoare la emiterea adeverinței tip de proprietate nr. 6595/1991.
Reclamanta P. M., la termenul de judecata din 06.11.2012, formulează o noua cerere de completare a acțiunii introductive, solicitând obligarea paratei C. Municipală Piscani la întocmirea documentației pentru suprafața de 0,41 ha teren, reconstituita conform sentinței civile nr. 1830/2009, astfel încât suprafața totala pentru care sa se emită titlul sa fie de 2,07 ha teren, respectiv obligarea Comisiei Județene Iași la emiterea titlului de proprietate si pentru suprafața de 0,41 ha, astfel încât suprafața totala din titlu sa fie de 2,07 ha teren.
Prin încheierea din camera de consiliu din 11.12.2012 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulata de reclamanta P. M., sub forma reducerii cu 50% a diferitei onorariului pentru expertul topograf.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, interpretat prin prisma dispozițiilor funciare incidente, instanța de fond a reținut cele ce urmează:
Cu prioritate instanța a avut in vedere disp. art. 246 C.pr.civ., luând act de renunțarea de către reclamanta P. M. la capătul de cerere având ca obiect anularea adeverinței tip de proprietate.
Legal de acest aspect, instanța constata ca reclamantul A. N. nu a formulat si acesta o astfel de cerere, aspect fata de care este necesar a se analiza capătul de cerere având ca obiect anularea adeverinței tip de proprietate nr. 6596/1991, in raport de cele invocate in cadrul acțiunii introductive.
In analiza prezentei acțiuni, astfel cum a rezultat in urma disjungerii dispusa prin încheierea de ședința din data de 03.06.2011, pronunțată in dosarul civil nr._ al Judecătoriei P., instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Defuncții autori ai partilor din cauza de fata, P. C. si P. M. au avut 3 copii: P. Benedict, care a decedat in anul 1980, fara moștenitori; P. M., căsătorit cu M., reclamanta din cauza de fata, decedat in 1992, lasat ca moștenitorii reclamanta si fiica M., aceasta din urma decedata; si P. E. (căsătorită R.), decedata in 1988, lăsând ca moștenitori pe R. M. (căsătorită A.), R. V., R. V. si R. E.(căsătorita M.). Moștenitorii defunctei P. E. sunt pârâții din prezenta cauza.
In registrul agricol aferent anilor 1959-1960 al Primăriei P., P. V C., din .. 2, este înscris cu o suprafața totala de teren de 2,07 ha. In același registru agricol, P. C. M., din ., apare înscris in rolul agricol cu suprafața de teren de 1,63 ha.
La apariția Legii nr. 18/1991 toți moștenitorii legali ai defunctului Paval Constache, decedat la 08.11.1987, formulează cerere de reconstituire pentru suprafețele ce au aparținut autorului comun din perioada 1959-1990.
Astfel, conform documentației depusa la dosarul cauzei de către C. Județeana Iași, pentru suprafața totala de 2,07 ha cu care P. C. figura în rolul agricol arătat, au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate următorii P. C., R. V., R. V., A. (R. ) M. și M. (R.) E..
Prin Hotărârea nr. 53/09.08.1991 a Comisiei Județene Iași de Fond Funciar, cererile de reconstituire au fost admise în parte, respectiv doar pentru o suprafața de 1,66 ha, din cele 2,07 ha solicitate, pe numele P. C.M., R. V., R. V., A. M. și M. E.. Ca urmare a acestei reconstituiri a fost emisa si adeverința tip de proprietate nr. 6595/1991 pentru suprafața de 1,66 ha teren, fiind înscriși toți cei cinci moștenitori ai defunctului P. C..
Ulterior, la apariția legii 247/2005, pârâtul R. V., singur, solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,41 ha reținută cu ocazia reconstituirii in baza Legii nr. 18/1991 cu titlu de cotă de diminuare. Prin sentința civilă nr. 1830/29.09.2009 a Judecătoriei P., urmare a admiterii plângerii si desființării Hotărârii nr. 1164/2009 a Comisiei Județene Iasi, se reconstituite pe numele R. V. dreptul de proprietate pentru 0,41 ha teren.
Instanța a reținut ca prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1478/13.04.1992, P. M., soțul reclamantei, vinde nepotului sau P. V. o suprafața de teren de 1000 mp, situata in ..2.
Atât din considerentele sentinței civile nr. 3375 /2011, pronunțată in cauza civila nr._ a Judecătoriei P., cat si din concluziile raportului de expertiza întocmit in cauza de către dl. expert B. C., instanța a reținut ca suprafața de 1000 mp teren vânduta era parte din terenul înscris in registrul agricol al defunctului Paval C..
Instanta a constatat astfel ca P. M., in calitate de vanzator, nu era singurul mostenitor, vânzand singur suprafața de 1000 m.p.( parte dintr-un trup de 3425 mp teren- potrivit raportul de expertiza- cuprins în adeverința nr. 6595/1991 eliberată pe numele moștenitorilor), reprezintand astfel o vânzare a unui bun comun, sunt conditie rezolutorie, din perspectiva dispozițiilor legale în materie de coproprietate.
Privitor la capatul de cerere avand ca obiect nulitate adeverinta tip de proprietate nr. 6595/1991, formulat de către reclamantul A. N., instanța a constatat ca este neîntemeiat, nefiind incident niciun caz de nulitate din cele enumerate de art. III din Legea nr. 169/1997. Reconstituirea s-a făcut pentru suprafața de 1,66 ha teren, prin reținerea unei cote de diminuare de 20% din totalul de 2,07 ha teren ce a aparținut autorului comun. Toți moștenitorii ce apar înscriși in adeverința tip de proprietate au formulat cerere de reconstituire, fiind certa calitatea de moștenitori a acestora, precum si faptul ca P. C. a avut in proprietate anterior colectivizării o suprafața totala de 2,07 ha teren.
Cat privește solicitarea de obligare a Comisiei Municipale P. la întocmirea documentației cu privire la suprafața totala de 2,07 ha teren, in vederea emiterii titlului de proprietate, instanța a reținut ca exista doua reconstituiri: prima, in baza Legii nr. 18/1991, pentru o suprafața de 1,66 ha teren, pe numele tuturor celor cinci moștenitori si o a doua, in temeiul Legii nr. 247/2005, pentru o suprafața de 0,41 ha teren, insa doar pe numele moștenitorului R. V..
In legatura cu aceasta din urma reconstituire, instanta a avut in vedere ca reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere, astfel ca - in afara de cazul in care cererea a fost formulata in mod expres si in numele unor alte persoane - beneficiar al reconstituirii este doar persoana care a initiat procedura, prin formularea cererii de reconstituire. Astfel, privitor la suprafata de 0,41 ha teren, desi aceasta face parte din totalul de 2,07 ha teren ce a apartinut autorului comun al tuturor mostenitorilor, cerere de reconstituire, in baza Legii nr. 247/2005 a formulat doar unul dintre acestuia, respectiv R. V., nepot al defunctului P. C..
In concluzie, fata de cererea completatoare formulata de catre reclamanta la termenul de judecata din 06.11.2012, prin care se solicita includerea in documentație si emiterea titlului inclusiv pentru aceasta suprafața de teren, de 0,41 ha, s-a constatat netemeinicia cu privire la solicitarea includerii si a acestei suprafețe. Așa cum s-a arătat, potrivit sentinței civile nr. 1830/29.09.2009 a Judecătoriei P., reconstituirea pentru 0,41 ha teren s-a făcut doar in beneficiul lui R. V., astfel încât nu poate fi inclusa aceasta suprafața in titlul comun al moștenitorilor.
Din totalul suprafetei de 1,66 ha teren reconstituit pe nume mostenitorilor P. C.M., R. V., R. V., A. M. și M. E., astfel cum rezulta din adeverinta tip de proprietate nr. 6596/1991, instanta a apreciat ca se impune obligarea comisiilor de fond funciar la intocmirea documentatiei si, respectiv, emiterea titlului de proprietate doar pentru o suprafata de 1,56 ha teren din totalul de 1,66. Acest aspect se datoreaza existentei contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1478/13.04.1992, prin care s-a vândut o suprafața de 1000 mp, din terenul moștenit de la defunctul P. C.. Chiar daca vânzarea s-a făcut doar de către unul dintre moștenitori, vânzarea este valabila, deși sub condiția rezolutorie. Urmează astfel ca pe calea procedurii succesorale sa se aibă in vedere inclusiv aceasta vânzare efectuata de către unul dintre comoștenitori, îndeplinirea sau nu a condiției rezolutorii ținând de atribuirea terenului vândut in lotul înstrăinătorului.
In cauza s-a facut dovada existentei unei reconstituiri valabile, iar lipsa definitivarii procedurii datorita lipsei intocmirii documentatiei prealabile emiterii titlului de proprietate denota existenta unei culpe a Comisiei Municipale P., careie, in conformitate cu disp. art. 5 lit. f), h) din HG 890/2005, ii revenea obligatia de intocmire a documentatiei specifice.
Cat priveste amplasamentul suprafetei de 1,56 ha teren pentru care urmeaza sa se intocmeasca documentatia prealabila de catre C. Municipala P., acesta a fost identificat prin raportul de expertiza tehnica întocmit in cauza de către dl. expert B. C., amplasamentele si delimitările fiind avizate potrivit proceselor verbale de recepție nr. 1130/2012, nr. 212/2013, nr. 466/2013, nr. 467/2013, nr. 518/2013 si nr. 526/2013 ale O.C.P.I. Iași – B.C.P.I. P., ce urmează a fi avute in vedere de câtre parata C. Municipala P..
Si parata C. Județeana Iași de Fond Funciar s-a dispus a fi obligata in prezenta cauza, insa doar in măsura in care i se va înainta documentația prealabila de către parata C. Municipala P.. Potrivit disp. art. 39 din HG 890/2005, comisiile județene au ca atribuție emiterea titlului de proprietate, insa pe baza documentațiilor inanitate de către comisiile locale.
In cauza de fata, reclamanta P. M. a beneficiat de ajutor public judiciar, respectiv de scutirea cu 50 % a diferenței onorariilor expert solicitate de către dl. expert B. C., in cuantum total de 1104,5 lei.
Făcând aplicarea disp. art. 274 C.pr.civ., constatând ca parata C. Municipala, in considerarea obligațiilor de întocmire a documentației prealabile emiterii titlului de proprietate, se afla in culpa procesuala a fost obligată atât la plata cheltuielilor de judecata avansate de către reclamanta, in cuantum de 1104,5 lei, cat si la plata sumei de 1104,5 lei reprezentând ajutorul public judiciar de către reclamanta a beneficiat, in temeiul disp. art. 18 din OG 51/2008.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanta P. M. și pârâții R. V. și C. Locală de fond funciar P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În acest sens, recurenta P. M. a susținut că în cauza înregistrată după disjungere, ce constituie obiectul dosarului nr._, a solicitat prin cererile completatoare depuse la dosar obligarea Comisiei municipale de fond funciar la întocmirea documentației prealabile emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de teren reconstituită potrivit adeverinței tip nr. 6595/1991, dar și pentru suprafața de 0,41 ha reconstituită conform sentinței civile nr. 1830/2009.Instanța a admis în parte cererea sa, a considerat că, deși a solicitat ca titlul de proprietate să se emită pentru suprafața de 2,07 ha, reconstituirea trebuie să privească doar suprafața de teren de 15.600 mp, menționată în adeverința tip de proprietate nr. 6596/1991. Consideră că este și o eroare cu privire la numărul adeverinței tip, întrucât adeverința pe care o anexează din nou, în copie, are nr. 6595/1999 și nu nr. 6596/1991, iar suprafața totală menționată în actele de reconstituire este de 2,07 ha. A reținut instanța că suprafața de 1000mp a fost înstrăinată cu act autentic de vânzare-cumpărare încă din anul 1992 și că vânzarea, fiind valabilă, suprafața nu trebuie inclusă în titlul de proprietate, dar a mai reținut că 0,41 ha din sentința civilă nr. 1830/29.09.2009, în baza căreia s-a emis hotărârea nr. 1552/20.04.2010, este teren reconstituit doar în favoarea unuia dintre moștenitori și, în atare condiții, nu poate fi adăugat suprafeței de teren inițial reconstituită, întrucât el este singurul beneficiar al reconstituirii. Soluția instanței este nelegală și netemeinică, având în vedere următoarele:nu s-au analizat dispozițiile legale în materie de fond funciar care prevăd în mod expres că în varianta inițială, potrivit Legii nr. 18/1991, pentru toți solicitanții de stabiliri de drepturi de proprietate, la suprafețele care au depășit 1 ha, s-au aplicat cote de reducere diferențiate pe localități, însă suprafața diminuată reprezintă tot teren moștenire și, dacă este restituită și solicitată, ea profită tuturor moștenitorilor. Incorect reține instanța că suprafața de 0,41 ha, deși face parte din totalul de 2,07 ha teren, ar aparține doar lui R. V., nepot al defunctului P. C.. Instanța nu a avut în vedere toate probele care s-au administrat în cauză și nu face referire la faptul că în adeverința tip de proprietate nr. 6595/1991 suprafața reconstituită este de 1,66 ha în favoarea moștenitorilor P. M., R. V., R. V., A. M., M. E.. R. V., cel despre care se arată în hotărâre că este nepot al defunctului P. C., este unul din moștenitorii din adeverința nr. 6595/1991, deși instanța menționează numărul adeverinței nr. 6596 din aceeași dată. Ca urmare, unul dintre moștenitori a formulat cerere și de restituire a suprafeței reprezentând cota de diminuare de 20% reținută în anul 1991, însă reconstituirea nu poate să-i profite doar unuia dintre moștenitori, ci tuturor moștenitorilor, pentru că suprafața din registrul agricol a fost de2,07 ha, iar suprafața totală reconstituită este de 2,07 ha, adică 1,66ha din adeverința tip nr. 6595/1991, în baza hotărârii comisiei județene nr. 53/1991 și 0,41 ha, ce reprezintă cota de diminuare cu 20%. A decide astfel ar însemna să se încalce principiile dreptului de moștenire, pentru că stabilirea dreptului de proprietate cu referire la Codul civil, care echivalează cu o acceptare a moștenirii, nu poate să privească doar parte din terenul ce reprezintă averea succesorală, ci întreaga suprafață de teren, acceptarea nefiind divizibilă. Instanța reține că reconstituirea se face doar la cerere și că, în atare condiții, fiind vorba doar de cererea lui R. V., suprafața îi profită acestuia. Potrivit dispozițiilor art. 8, 13 din Legea nr. 18/1991, având în vedere că există cererea de reconstituire formulată în anul 1991 de toți moștenitorii, este clar că toți au fost considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care au făcut-o comisiei. Art. 13 alin. 3 din legea nr. 18/1991 arată că titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun. Din moment ce cererea de reconstituire a fost formulată de toți moștenitorii, toți au fost repuși în termenul de acceptare a succesiunii, astfel cum prevăd dispozițiile legale, respectiv cele arătate din legea nr. 18/1991, orice acte ulterioare de reconstituire privesc întreaga moștenire și pe toți moștenitorii. Având în vedere cele arătate, consideră că instanța nejustificat a respins cererea cu privire la suprafața de 0,41 ha și că, în consecință, și această suprafață trebuie să fie pusă în posesie și să se emită titlu pentru ea. Și raportul de expertiză efectuat în cauză identifică această suprafață de teren, suprafață ce este avizată prin procesul-verbal depus la dosar.
În recursul său, C. locală P. de aplicare a Legii nr. 18/1991 a criticat sentința primei instanțe doar sub aspectul greșitei sale obligări la plata cheltuielilor de judecată. În acest sens, recurenta a susținut că instanța de fond nu reține faptul că, C. Municipală de fond funciar P. a procedat la punerea în posesie a moștenitorilor defunctului P. C. cu suprafața de teren reconstituită în procedura legilor fondului funciar, intimații având posesia și folosința terenului, motiv pentru care apreciază că suportarea cheltuielilor de judecată de către ea este nejustificată. Singurii în culpă pentru crearea acestei situații sunt chiar intimații P. M. și Aancuțe N. care solicită nulitatea adeverinței prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în beneficiul moștenitorilor defunctului P. C. solicitând de asemenea, ca terenul de intravilan în suprafață de 3500 mp să rămână unui singur moștenitor – P. M., soțul reclamantei P. M.. Tergiversarea întocmirii documentației și eliberării titlului de proprietate, este consecința nenumăratelor cereri în instanță formulate de către reclamanți împotriva celorlalți moștenitori, deși aceștia dețin întreaga suprafață de teren intravilan de 3500 mp pentru care au solicitat uzucapiunea, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. care a făcut obiectul dosarului nr._ precum și a suprafeței de 0,41 ha reconstituit prin sentința civilă nr. 1830/2009 numai în beneficiul numitului R. V.. Având în vedere aceste considerente, este de necontestat faptul că vina neîntocmirii documentației aparține în exclusivitate intimaților.
Față de aceste considerente a solicitat admiterea recursului declarat și modificarea în parte a sentinței recurate având ca și consecință neobligarea Comisiei municipale de fond funciar la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză a declarat recurs și pârâtul R. V., criticând sentința primei instanțe cu privire la dispozitivul prin care a stabilit că reconstituirea dreptului de proprietate se va face în baza adeverinței nr. 6596/1991pentru suprafața de teren de 1,56 ha identificată în raportul de expertiză. Cererea de recurs a fost formulată în numele pârâtului R. V., de avocat H. A.. Prin cererile adresate instanței, recurentul R. V. a arătat că nu își însușește recursul declarat în numele său de avocat H. (filele 58, 120 dosar recurs), împrejurare în raport de care tribunalul a invocat excepția lipsei calității d-lui avocat H. de reprezentant al pârâtului-recurent, excepție ce se impune a fi analizată cu prioritate, conform art. 137 Cod procedură civilă și se dovedește a fi întemeiată.
Potrivit art. 161 Cod procedură civilă, când instanța constată lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a părții sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri. Dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea. Având în vedere că recurentul R. V. nu și-a însușit recursul declarat în numele său de dl. Avocat H., în baza art. 161Cod procedură civilă, tribunalul va anula acest recurs pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
Prin memoriul semnat de intimații R. V., R. V. și M. E. au arătat că sentința primei instanțe este nelegală întrucât nu au fost soluționate toate capetele de cerere (3 și 4) cu care instanța a fost investită, că a fost avută în vedere la soluționarea cauzei doar expertiza efectuată, ignorându-se actele depuse la dosar, că nu a avut loc o dezbatere pe fond, pârâții nefiind citați la termenul de pronunțare a hotărârii, astfel că se impune ca tribunalul să analizeze din oficiu aspectele menționate. Tribunalul notează că în prezenta cale de atac nu pot fi analizate aspectele invocate de intimați atât timp cât aceștia nu au înțeles să uzeze de calea de atac permisă de lege împotriva hotărârii primei instanțe, limitele de exercitare a controlului judecătoresc fiind determinate de obiectul cererii de recurs, în virtutea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, tribunalul fiind ținut totodată să respecte și principiul neagravării situației în propria cale de atac.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul recurent R. V. formulează critici cu privire la modul de soluționare a cauzei de către prima instanță – critici care nu pot fi analizate în cadrul recursurilor declarate de reclamanta P. M. și respectiv pârâta C. Municipală de fond funciar P., în considerarea celor mai sus expuse, neexprimându-și poziția procesuală cu privire la cele două recursuri formulate.
Nici ceilalți intimați, deși legal citați nu și-au exprimat poziția procesuală cu privire la recursurile formulate.
În această fază procesuală intimatul-recurent R. V. a fost reprezentat de R. D. în baza procurii speciale judiciare autentificată sub nr. 995/15.11.2011 la BNP Herko G.-Ludvika (fila 27).
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate în cele două cereri, dar și din oficiu, raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată întemeiate recursurile formulate.
Criticile aduse de reclamanta P. M. sentinței primei instanțe vizează două aspecte:
- indicarea eronată a adeverinței prin care s-a recunoscut îndreptățirea moștenitorilor defunctului P. C. la reconstituire – 6595/1999 în loc de 6596/1991, suprafața totală menționată în actele de reconstituire fiind de 2,07 ha;
- greșita soluționare a cererilor cu privire la diferența de 0,41 ha în condițiile în care aceasta revenea tuturor moștenitorilor și nu doar pârâtului R. V..
În ce privește primul aspect invocat, tribunalul notează că greșita menționare a numărului adeverinței poate fi îndreptată în procedura reglementată de art. 281 Cod procedură civilă și nu în prezenta cale de atac iar referirea recurentei la suprafața de 2,07 ha în actele de reconstituire, ca și critica adusă sentinței primei instanțe este incompletă în condițiile în care în considerentele sentinței atacate se reține aceeași suprafață ca fiind în rolul agricol al defunctului P. C., suprafață cu privire la care a operat reconstituirea integral – pentru 1,66 ha în beneficiul tuturor moștenitorilor și pentru 0, 41 ha doar în beneficiul pârâtului R. V..
Situația de fapt a fost în mod corect stabilită de prima instanță care a făcut o justă evaluare a probatoriului administrat.
Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 13 al.3, art. 8,art.9, alin.3., art. 11 al.3 din Legea 18/1991 republicată, ca și a dispozițiilor cuprinse în Hotărârea nr. 890/2005 ( pentru aprobarea Regulamentului), respectiv art. 10 al.1., rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate se face doar în favoarea moștenitorilor solicitanți.
Astfel în temeiul legilor fondului funciar se naște în beneficiul persoanelor îndreptățite, nu direct un drept de proprietate privată (caz în care întreaga procedură de stabilire a dreptului de proprietate ar fi și inutilă), ci un alt drept, tot de natură patrimonială, de reconstituire sau constituire, după caz, a proprietății private asupra terenurilor, în limitele și condițiile prevăzute de lege. Dreptul de stabilire a proprietății private izvorât din legile fondului funciar este un drept personal care se naște în persoana fiecăruia din beneficiarii în viață ai legii și în persoana fiecăruia dintre moștenitorii acelora dintre ei, care erau decedați la data intrării în vigoare a legii.
In cauză s-ar fi impus recunoașterea îndreptățirii tuturor moștenitorilor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,41 ha doar dacă ar fi depus cereri de reconstituire și în termen legal. Relativ la acest aspect, nu se poate considera că îndreptățirea tuturor ar decurge din cererea de reconstituire formulată inițial,în condițiile Lg. nr.18/1991, întrucât această cerere a fost deja soluționată prin emiterea Hotărârii nr. 53/09.08.1991 a Comisiei Județene Iași de Fond Funciar care le-a recunoscut îndreptățirea tuturor moștenitorilor, la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,66 ha.
Astfel,cum reclamanții nu au formulat cereri în baza legilor ulterioare Lg. nr.18/1991 (LG. .169/1997, LG.nr.1/2000, L.G. nr.247/2005) pentru reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența de 0,41 ha pentru care a formulat cerere doar pârâtul R. V.,în mod corect instanța de fond le-a respins pretențiile relative la această suprafață ,criticile formulate împotriva sentinței primei instanțe neputând fi primite.
În considerarea celor expuse,tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanta P. M..
În ce privește recursul Comisiei Municipale P. de Fond Funciar, acesta vizează doar dispoziția de obligare a comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit prevederilor art. 52 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 comisia județeană si cea locală au, in limitele competentei lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedura civilă, calitate procesuala pasivă și, când este cazul, activă iar “prevederile art. 274 din codul de procedură civilă sunt aplicabile”
Instanța constată că în speță sunt îndeplinite cerințele art. 274 Cod pr civilă, culpa procesuală a Comisiei Municipale P. de Fond Funciar care mai bine de 11 ani (calculați de la momentul emiterii Hotărârii nr. 53/09.08.1991 a Comisiei Județene Iași de Fond Funciar ) nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau prin lege ,fiind evidentă. Prin urmare,tribunalul,în baza art 312 alin 1 C.P.C, va respinge atât recursul declarat de reclamanta P. M. cât și cel declarat de pârâta C. Municipală P. de Fond Funciar și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta P. M. și de pârâta C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR P. împotriva sentinței civile nr. 1652/21.05.2013 a Judecătoriei P. Iași pe care o menține.
Anulează recursul declarat de pârâtul R. V. împotriva sentinței civile nr. 1652/21.05.2013 a Judecătoriei P. Iași pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi,12.12.2013.
Președinte, D. M. | Judecător, A. M. C. | Judecător, E.-C. P. |
Grefier, I. A. G. Pentru grefier plecat de la această instanță semnează grefier șef Secția I Civilă |
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./25.09.2014
Judecător fond N. E. P.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 672/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 2617/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
