Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre din 12-02-2013, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 27205/245/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Februarie 2013
Președinte - A. M. C.
Judecător M. C.
Grefier D. N.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 73/2013
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de către C. I. împotriva sentinței civile nr. 3713 din 17.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat fiind R. A. G., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Dezbaterile în apelul ce formează obiectul cauzei de față au avut loc în ședința publică din data de 23.01.2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în conformitate cu prevederile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru 31.01.2013, apoi pentru 07.02.2013, apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 3713/17.02.2012 Judecătoria Iași dispune:
„Admite in parte actiunea formulata de reclamantul C. I. domiciliat in . in contradictoriu cu parata R. A.-G. cu domiciliul in Iasi, ., ..1, ., jud. Iasi.
Admite in parte cererea reconventionala.
Constata ca partile au dobandit in timpul casatoriei lor, cu o cota de contributie de 30% reclamantul si 70 % pirita:
- imobilul compus din terenul in suprafata de 400 mp. situat in Iasi, dobindit in baza contractului de vinzare cumparare autentificat sub nr. 4096/2006 si casa de locuit din lemn, imobil in valoare totala de 220.707,23 lei potrivit suplimentului la raportul de expertiza pretuitoare intocmit de expert Negoitescu C. D., ce face parte integranta din prezenta hotarire,
- autoturismul marca Ford Mondeo cu nr. de inmatriculare_ , in valoare de 17.400 lei ( echivalentul in lei a 4000 euro, calculat la cursul euro din ziua pronuntarii).
Constata ca valoarea totala a bunurilor comune este de 238.107,23 lei, cota de 30% cuvenita reclamantului fiind de 71.432,169 lei iar cota de 70% cuvenita piritei fiind de 166.675,061 lei .
Constată că părtile au următoarele datorii comune:
-credit bancar nerambursat in sumă de 30.400 lei potrivit contractului de credit nr._/2006 incheiat cu BRD
- credit bancar nerambursat in sumă de 35.000 lei, potrivit contractului de credit nr. 303/2006 incheiat cu BCR .
Dispune iesirea din indiviziune a partilor in urmatoarea modalitate:
Atribuie in deplina proprietate si linistita posesie piritei urmatoarele bunuri:
- imobilul compus din terenul in suprafata de 400 mp. situat in Iasi, dobindit in baza contractului de vinzare cumparare autentificat sub nr. 4096/2006 si casa de locuit din lemn situata pe acesta
- autoturismul marca Ford Mondeo cu nr. de inmatriculare_ ,
Valoarea totala a bunurilor atribuite piritei este de_,23 lei .
Obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 71.432,169 lei lei cu titlu de sulta.
Obliga reclamantul la rambursarea creditului bancar, cu dobânzile aferente, conform contractului de credit nr. 303/2006 incheiat cu BCR.
Obliga pirita la rambursarea creditului bancar cu dobânzile aferente, conform contractului de credit nr._/2006 incheiat cu BRD de catre pirita.
Obliga reclamantul la plata catre pirita a sumei de 11.200 drept de creanta reprezentind contravaloarea autoturismelor instrainate, corespunzator cotei de contruibutie.
Respinge cererea piritei de obligare a reclamantului la plata a 1 din suma de 72.000 lei.
Obliga pirita la plata catre reclamant a sumei de 1.249,6 lei reprezentind cheltuieli de judecata.
Obliga pirita la plata cu titlu de despagubire catre stat a sumei de 2.051 lei reprezentind taxa de timbru de la plata careia a fost scutita.”
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele:
Părtile s-au căsătorit la data de 14.06.2003 iar prin sentinta civilă nr._/22.10.2009 pronuntată de Judecătoria Iași, rămasă irevocabilă, a fost declarată desfăcută căsătoria acestora.
Retine instanta, cu privire la regimul matrimonial ca in cauza sint aplicabile dispozitiile Noului cod civil referitoare la regimul matrimonial al comunitatii legale de bunuri, reglementat in Cartea a II a, capitolul VI, sectiunea a 2 a din Noul Cod Civil.
Potrivit disp. art.320 Noul Cod Civil, in caz de incetare, regimul matrimonial se lichideaza potrivit legii, prin buna invoiala, sau, in caz de neintelegere, pe cale judiciara.
Potrivit art.339 Noul Cod Civil, bunurile dobândite in timpul regimului comunitatii legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune in devalmasie ale soților, iar, potrivit art. 343, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Astfel, in temeiul prezumției relative de comunitate instituite de către legiuitor la art 357 al 2 Noul Cod Civil, oricare bun dobândit in timpul căsătoriei de oricare dintre soți, se consideră comun, câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se incadrează într-una din categoriile prevăzute de art.340 Noul Cod Civil .
Reține astfel instanța că partile au dobindit in timpul casatoriei:
- imobilul compus din terenul in suprafata de 400 mp. situat in Iasi, dobindit in baza contractului de vinzare cumparare autentificat sub nr. 4096/2006 si casa de locuit din lemn, in valoare totala de 220.707,23 lei potrivit suplimentului la raportul de expertiza pretuitoare intocmit de expert Negoitescu C. D., ce face parte integranta din prezenta hotarire,
- autoturismul marca Ford Mondeo cu nr. de inmatriculare_ , in valoare de 17.400 lei ( echivalentul a 4000 euro, calculat la cursul euro din ziua pronuntarii), valoare indicata de reclamant si necontestata de catre pirita.
La stabilirea calitatii de bun comun a autoturismului, contestata de catre pirita, instanta a avut in vedere depozitiile martorilor audiati in cauza precum si adresa de la fila 149 dosar, contractul de vinzare cumparare de la fila 150 dosar si adeverinta nr._/2010 depusa la fila 188 dosar din care rezulta ca autoturismul este proprietatea partilor. Sustinerea piritei, in sensul ca autoturismul este proprietatea tatalui piritei fiind achizitionat cu banii acestuia, este infirmata de inscrisurile existente la dosar. Aceste aspecte sint irelevante la stabilirea calitatii de bun comun, insa urmeaza a fi avute in vedere la stabilirea cotei de contributie a sotilor.
Valoarea de circulație a bunurilor imobile care va fi avută în vedere la efectuarea împărțelii este cea stabilită pe bază de expertiză tehnică.
In privinta sustinerilor reclamantului privind imbunatatirile efectuate de acesta la imobil, dupa despartirea in fapt a partilor, imbunatatiri evaluate in raportul de expertiza, instanta urmeza a le avea avea in vedere la stabilirea cotei de contributie.
Controversa părtilor a purtat asupra cotei de contributie la dobândirea bunurilor. Cu privire la acest aspect, a apreciat instanța că probatoriul administrat in cauză înlătură prezumția contributiei egale a soților la dobândirea bunurilor comune si la sustinerea sarcinilor căsătoriei, prezumtie prevazuta la art 357 al. 2 din Noul Cod Civil.
Este de principiu ca împărțeala bunurilor comune să fie făcută în părți egale doar în lipsa dovezilor certe că unul dintre soți a avut o contribuție mai mare decât celălalt la dobândirea bunurilor și la susținerea sarcinilor căsătoriei.
Temeiul juridic al comunității de bunuri îl constituie nu numai existența căsătoriei, ci si participarea fiecăruia dintre soți prin munca sau prin mijloacele sale la dobândirea si conservarea bunurilor comune, stabilindu-se cota parte ce revine fiecăruia dintre soți functie de contributia la dobândirea si conservarea bunurilor comune, soluție ce se impune pentru a nu se ajunge la soluții inechitabile.
Determinarea cotei de contributie se face prin raportarea efortului financiar si material al sotilor la intreaga durată a căsătoriei si la toate obligatiile de natura căsătoriei in virtutea principiului unicității cotei de contributie. Comunitatea de bunuri este o masă de bunuri afectată intâmpinării sarcinilor comune ce revin sotilor in cadrul căsătoriei. Reglementarea raporturilor patrimoniale dintre soti nu-si are temeiul principal in consideratii de ordin patrimonial, ci in comunitatea de interese ale sotilor in cadrul căsătoriei, raporturile patrimoniale dintre soti fiind o consecință a relatiilor lor personale si nu invers. Evaluarea intregului probatoriu in determinarea cotei de contributie se va face subsumat principiului unicității cotei de contributie, ceea ce impiedică tratarea diferentiată a contributiei sotilor prin raportarea acesteia la dobândirea unui anumit bun. Faptul că masa supusă partajării include un anumit bun nu inseamnă că analiza drepturilor sotilor asupra masei se rezumă la argumente care tin exclusiv de imprejurările in care acest bun a fost achizitionat.
Astfel, potrivit cartii de munca depusa la fila dosar, reclamantul a desfasurat activitate remunerata in perioada 2003-2007 la ., firma administrata de R. G., tatal piritei, ulterior acesta indeplinind functia de director la . SRL, unde pirita era asociata, reclamantul desfasurind activitatea in aceasta societate in perioada 27.02._07 cind a incetat contractul individual de munca. Acesta a realizat venituri si din vinzarea de autoturisme aduse din Germania, insa nu in mod constant si nu pe toata perioada casatoriei, cum au sustinut martorii audiati in cauza, activitatea de baza a reclamantului desfasurindu-se la societatea la care era angajat.
In justificarea solicitarii sale de constatare a cotei majorate reclamantul a precizat ca parintii sai i-au oferit suma de 16.000 euro, dupa ce acestia au instrainat o suprafata de teren, depunind la dosar in sustinere un antecontract de vinzare cumparare, apreciat de instanta ca neavind forta probanta in conditiile in care nu exista nicaieri mentiuni privind instrainarea terenului .
In ce o priveste pe pirita, instanta retine ca potrivit cartii de munca depusa la fila 55 dosar, aceasta a desfasurat activitate remunerata pe toata perioada casatoriei, fiind angajata la societatea parintilor sai, actionara la . si actionara la o alta societate . de la care a primit sume de bani in urma cesiunii partilor sociale .De la aceeasi societate reclamantul a incasat in numele piritei suma de_ lei ce reprezinta contravaloarea lichidarii asocierii piritei cu ., suma pe care acesta nu a restituit-o piritei. Acesta, in raspunsul la suplimentul la interogatoriu, luat si-a recunoscut semnatura de pe chitanta care confirma ridicarea banilor( fila 214,215 dosar). Acest aspect va fi avut in vedere la stabilirea cotelor de contributie a partilor.
Asupra modului in care au fost achizitionate bunurile supuse partajului respectiv a provenientei banilor cu care s-a achitat pretul acestora instanta retine din depozitiile martorilor audiati in cauza si inscrisurile de la dosar urmatoarele:
Dupa incheierea casatoriei, partile au achizitionat un apartament pe care ulterior, l-au instrainat . Suma necesara achizitionarii apartamentului a fost constituita din 240 mil lei vechi reprezentind darul rezultat la nunta si 100 milioane vechi ajutorul dat de parintii piritei. Acest imobil a fost instrainat cu suma de 33.000 euro. In anul 2005 partile au instrainat autoturismul Opel Vectra pentru 3.300 lei. Acest autoturism a fost proprietatea . al carei administrator a fost tatal piritei.
Banii obtinuti din vinzarea apartamentului si autoturismului au fost folositi de parti la achizitionarea terenul si la ridicarea constructiei pe acest teren.
Potrivit practicii judicare in materie, ajutorul dat de parinti la cumpararea unui bun se prezuma ca a fost dat in favoarea copilului lor, ceea ce reprezinta un aport al acestuia la achizitionarea bunului comun, ce trebuie avut in vedere la stabilirea cotei lui de contributie (dec. Civ. nr. 384/1989 a Trib Suprem). Acesta nu schimba insa calitatea bunului din bun comun in bun propriu.
Ansamblul operatiunilor juridice anterior retinute, precum si probatoriul administrat in cauza au dovedit in mod indubitabil, o contributie superioara a piritei la dobindirea bunurilor comune, retinind in acest sens atit ajutorul dat partilor de parintii piritei pe toata perioada casatoriei precum si veniturile mai mari obtinute de catre pirita pe toata perioada casatoriei.
Prin urmare, intrucât aportul soților și, corelativ, întinderea drepturilor lor în procesul de împărțeală, nu pot fi analizate trunchiat, ci numai în ansamblul tuturor elementelor care pun în evidență contribuția efectivă la dobândirea bunurilor și la susținerea sarcinilor căsătoriei, instanța apreciază pe baza împrejurărilor de fapt analizate mai sus, că pirita și-a dovedit, potrivit disp.art.1169 C.civ., contribuția majorată de 70% .
In aceste conditii, rezultă că reclamantului ii revine o cota de 71.432,169 din valoarea bunurilor comune iar piritei o cota de 166.675,061 lei.
Cu privire la solicitarea piritei de partajare a celor 4 autoturisme Dacia L. cu nr. de inmatriculare_ ,_ ,_ ,_ si de obligare a reclamantului la plata a ½ din valoarea acestora, instanta retine ca in perioada 2007-2008 au fost achizitionate pe societate 2 autoturisme Dacia L. ulterior alte 2 autoturisme, acestea fiind inregistrate la ., date in locatie, reclamantul fiind cel care a incasat sumele de bani rezultate din activitatea de taximetrie si cu care reclamantul a achitat ratele la credite. In prezent aceste autoturisme au fost vindute de catre reclamant pentru suma de 16.000 lei, aspect care a fost recunoscut de catre acesta in intimpinarea la cererea reconventionala depus la fila 151 dosar.
In perioada achizitionarii autoturismelor reclamantul indeplinea functia de director la . SRL, unde pirita era asociata. Astfel, bunurile achizitionate apartineau societatii, fostii soti avind un drept de creanta ,ce reprezinta contravaloarea bunurilor. Intrucit cele 4 autoturisme Dacia L. au fost instrainate de catre reclamant pentru suma de 16.000 lei, fapt necontestat de catre acesta, instanta urmeaza a-l obliga la plata catre pirita a sumei de 11.200 reprezentind cota cuvenita piritei din suma obtinuta prin vinzarea autoturismelor.
Cererea piritei de obligare a reclamantului la plata a ½ din 72.000 lei reprezentind veniturile incasate de catre reclamant in perioada 10._ din activitatea de taximetrie prin darea in folosinta a celor 4 autoturisme achizitionate pe perioada casatoriei, va fi respinsa de catre instanta avind in vedere ca sumele obtinute au fost folosite de catre reclamant la achitarea datoriilor comune.
Cu privire la datoriile comune, legea prezumă că datoriile soților sunt personale, câtă vreme nu se dovedește contrariul, anume că ele fac parte din categoria datoriilor comune ce sunt limitativ determinate de art. 351 Noul Cod Civil.
Este de principiu statuat că lichidarea definitivă a contribuției soților la plata datoriilor comune se face cu ocazia împărțirii bunurilor comune și că această contribuție se socotește în proporție cu partea din comunitatea ce i se cuvine fiecăruia.
Instanta constată că in timpul casatoriei partile au contractat potrivit contractului de credit nr._/2006 incheiat cu BRD suma de 30.400 lei, potrivit contractului de credit nr. 303/2006 incheiat cu BCR suma de 35.000 lei si potrivit contractului de imprumut nr. 925/2009 incheiat de catre pirita.
Astfel, datoria sus – mentionată, respectiv cele doua credite, au fost făcute pentru indeplinirea unei nevoi a căsătoriei, in sensul art.351 Noul Cod Civil fiind o datorie . in pasivul comunitar.
Întrucât în cauza de față datoria . de imprumut nr. 925/2009 s-a stins prin plata deja făcută de către pirita, solicitarea de partajare a acesteia nu mai are obiect.
Având in vedere solicitările părtilor, urmează ca instanta sa dispuna a fi preluat creditul obtinut in baza contractului de credit nr. 303/2006 incheiat cu BCR de catre reclamant si creditul obtinut in baza contractului de credit nr._/2006 incheiat cu BRD de catre pirita.
In raport de cele expuse, instanta constată intemeiată in parte actiunea reclamantului si in parte cererea reconventională, pretentiile partilor asupra cotei la dobândirea bunurilor comune fiind partial justificate.
Lichidarea comunității de bunuri urmează a se dispune in conformitate cu prevederile art.736, 741 C.civil, art.673 indice 5, 673 indice 9 C.pr.civ., prin atribuirea catre pirita a imobilul compus din terenul in suprafata de 400 mp. situat in Iasi, dobindit in baza contractului de vinzare cumparare autentificat sub nr. 4096/2006 si casa de locuit din lemn si a autoturismului marca Ford Mondeo cu nr. de inmatriculare_ aflat in posesia acesteia .
La atribuirea bunurilor instanta, a avut in vedere faptulca, in prezent pirita este recasatorita, avind un copil in virsta de 9 luni, ca locuieste impreuna cu parintii sai ,fratele si sotul sau . din 3 camere, neavind alte posibilitati locative . In ceea ce-l priveste pe reclamant, in prezent recasatorit, avind un copil, acesta are alternativa locativa in imobiliul parintilor sai care au o proprietate in . este inclusa si o suprafata de teren, jud. Iasi.
In acest sens, instanta a avut in vedere si faptul că imobilul in mod firesc nu poate fi partajat in natură. Valoarea totala a bunurilor atribuite piritei este de_,23 lei.
Instanta va obliga reclamantul la rambursarea creditului bancar, cu dobânzile aferente, conform contractului de credit nr. 303/2006 incheiat cu BCR si va obliga pirita la rambursarea creditului bancar cu dobânzile aferente, conform contractului de credit nr._/2006 incheiat cu BRD de catre pirita.
Ca urmare a modalității de iesire din indiviziune aleasă de instanță, urmează a fi obligata parata la plata catre reclamant a sumei de 71.432,169 lei cu titlu de sulta.
Raportat considerentelor de fapt și de drept expuse, instanța va admite in parte acțiunea principală și va admite in parte cererea reconvențională, în temeiul disp.art.728 C.civ. și art.320 Noul Cod Civil.
Văzând si dispozitiile art.274 C pr.civ., instanta urmează a obliga pirita la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata in suma de 1.249,6 lei.
In temeiul disp. art. 50 ind 2 din OUG nr. 51/2008 obliga pirita la plata cu titlu de despagubire catre stat a sumei de 2.051 lei reprezentind taxa de timbru de la plata careia a fost scutita.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât reclamantul C. I. cât și pârâta R. A. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată apelantul C. I. că el este cel în beneficiul căruia trebuia stabilită o cotă de contribuție majorată de 65% în considerarea veniturilor substanțiale realizate în timpul căsătoriei comparativ cu soția sa. În perioada 2002 – 2007 a fost șofer de maxi taxi și de curse săptămânale pe traseul Iași – București, fiind angajat al S.C. Admira .. câștigând aproximativ 1000 euro/lună potrivit declarației martorului P. G. F.. În perioada 2005 – 2010 a desfășurat activități comerciale cu mașini importate din Germania aducând venituri de cca. 3000 – 4000 euro/lună cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar respectiv documentații pentru autoturisme din import și lista eliberată de Poliția Rutieră – Serviciul Înmatriculări și declarațiile martorilor P. G. F. și C. I. G..
Motivarea instanței de fond potrivit căreia nu a realizat în mod constant comerț auto este contrară realității, fiind combătută de vizele de la vama germană de pe pașaport din perioada 2005 – 2007, data aderării României la UE. Tranzacțiile realizate după 2007 sunt dovedite cu înscrisurile eliberate de Serviciul Înmatriculări Iași care cuprind cca. 55 de autoturisme pentru care s-au eliberat numere provizorii pe numele său și cca. 10 autoturisme care au fost înmatriculate în România pe numele cumpărătorilor dar comercializate de el conform contractelor de vânzare – cumpărare auto germană.
Cu ocazia fiecărei curse în Germania aducea în vederea comercializării în standurile societății părinților fostei soții bunuri alimentare în special dulciuri.
În perioada 2007 – 2009 s-a ocupat de administrarea activității de taximetrie pentru cele 4 autoturisme Dacia L. fapt ce a generat venituri cu titlu de chirie de cca. 700.000 – 900.000 ROL pe zi pentru fiecare mașină, aspecte confirmate și de martori.
De la părinții săi a primit suma de 16.000 euro după înstrăinarea de către aceștia a unei suprafețe de teren, martorul P. G. F. confirmând remiterea sumei către soți. S. sa a contractat un credit pentru a-i ajuta cu suma necesară achiziționării terenului în suprafață de 400 m.p. pe care au edificat casa.
Suma de 10.000 euro provenită de la martora P. M. cu titlu de împrumut câtre pârâtă a fost remisă la data de 6.07.2009 după data separației în fapt, nefiind astfel introdusă în patrimoniul comun al soților.
Autoturismul Opel Vectra, primit de la părinții pârâtei era avariat și a fost recarosat de el înainte de a fi înstrăinat pentru suma de 3300 euro. Pârâta a urmat în timpul căsătoriei cursuri universitare cu taxă. Părinții pârâtei aveau posibilități limitate cum rezultă din situațiile financiare ale firmei Admira .. Nu doar martorii pârâtei ci și martorii lui au relatat despre darurile de nuntă primite de la părinții ambelor părți. Întrucât conform documentelor contabile ale S.C. General Consulting Company S.R.L. nu s-a înregistrat profit greșit a reținut instanța de fond încasarea de către pârâtă a dividentelor.
Suma de_ lei încasată la 18.06.2007 în urma consemnării de către pârâtă a părților sociale la S.C. Alcom Cris S.R.L. a fost folosită de părinții pârâtei pentru a deschide un stand în complexul I.C.R.T.I.
Singurele venituri realizate de pârâtă pe durata căsătoriei sunt cele din salariile încasate de la S.C. Admira ..
Raționamentul utilizat de instanța de fond pentru a-l obliga la plata către pârâtă a sumei de 11.200 lei reprezentând contravaloarea autoturismelor înstrăinate este greșit și lipsit de logică juridică.
Autoturismele Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ și_ au fost proprietatea firmei S.C. General Consulting Company S.R.L. fiind cumpărate direct de această firmă fără a intra în patrimoniul soților. Aceste autoturisme au fost vândute către S.C. Euro Taxi S.R.L. în anul 2007, banii obținuți intrând în contabilitatea societății, din care s-au achitat datoriile restante.
Celelalte 2 autoturisme_ și_ au fost proprietatea Vilus .., societate la care nici una din părți nu era asociat.
Singura activitate desfășurată de el în legătură cu autoturismele a fost de închiriere în vederea desfășurării de activități de taximetrie. Aceste bunuri au fost administrate până la începutul anului 2010 iar banii obținuți au intrat în bugetul familiei.
Solicită apelantul deducerea din valoarea totală a imobilului din Iași, . C a îmbunătățirilor pe care el le-a adus după desfacerea căsătoriei prin divorț și după părăsirea acestuia de către pârâtă constând în vopsirea, manopera vopsit casă, terasă beton, tavan în valoare de 4.810,7 lei.
Criteriile reținute pentru atribuirea imobilului casă de locuit și teren au fost greșit aplicate întrucât acestuia i s-au adus de către el îmbunătățiri după desfacerea căsătoriei în valoare de 4.810,7 lei. În timpul procesului de partaj a obținut pe numele său avizul tehnic de racordare la rețeaua electrică și autorizația de construire. A făcut dovada că este căsătorit, are un fiu în vârstă de 10 luni și locuiește împreună cu familia în acest imobil. Nu are o altă locuință, imobilul proprietatea părinților săi din . mic. Autoturismul marca Ford Mondeo a fost atribuit pârâtei, fiind folosit în mod exclusiv de aceasta după divorț.
Modul de împărțire a creditelor de la B.C.R. și B.R.D. este greșit nefiind aplicată aceeași cotă ca cea reținută pentru activ, luate în calcul ratele achitate exclusiv de el după separația în fapt, avută în vedere valoarea actualizată a ratelor. Creditul obținut de pârâtă conform contractului nr. 925/2009 datează ulterior datei separației soților în fapt banii fiind cheltuiți în interesul său personal. Solicită să-i fie atribuite plata creditelor la B.C.R. și B.R.D. întrucât după divorț a achitat doar el ratele.
Apelanta R. A. G. arată că a făcut dovada cotei sale de contribuție de 80% la dobândirea bunurilor comune. După petrecerea de nuntă au cumpărat un apartament cu o cameră ajutați fiind de părinții săi cu suma de 10.000 lei. În perioada 2007 – 2008 a avut calitatea de acționar la S.C. General Consulting S.R.L. având un procent de 33% din acțiuni. Pe toată durata căsătoriei a realizat constant venituri importante fiind angajată la societatea părinților săi, acționară la S.C. General Consulting S.R.L. acționară timp de 2 ani și 9 luni la S.C. Alcom Cris S.R.L., societate de la care a încasat venituri importante. A împrumutat de la P. M. suma de 10.000 euro la data de 6.07.2009 iar la data de 5.11.2007 a încasat potrivit chitanței depuse la dosar de la S.C. Alcom Cris S.R.L. o sumă de bani folosită pentru dobândirea bunurilor comune incluse în masa de partaj.
Pe întreaga perioadă a căsătoriei a fost ajutată substanțial de părinții săi atât în ce privește dobândirea de bunuri cât și prin faptul că amândoi au fost încadrați la societatea la care tatăl său R. G. este administrator. La părinții săi apelau ori de câte ori aveau necesități financiare.
Autoturismul Ford Mondeo nu face parte din masa bunurilor de partaj acesta fiind proprietatea tatălui său, părțile folosind acest bun cu acordul proprietarului. Reclamantul intimat a recunoscut acest fapt, bunul fiind achiziționat cu suma de bani aparținând numitului R. G..
Suma împrumutată conform contractului nr. 925/6.07.2009 nici până în prezent nu a fost restituită astfel că în mod greșit instanța a constatat că această datorie s-a stins prin plată. Această datorie grevează în continuare masa bunurilor comune.
Cererea de obligare a reclamantului la plata sumelor de bani rezultate din chiria încasată pentru cele 4 autoturisme de la firma de taxi în mod greșit a fost respinsă de instanța de fond. A dovedit că în perioada căsătoriei au dobândit în proprietate 4 autoturisme Dacia care inițial au fost date în locație un ei firme de taxi iar ulterior au fost înstrăinate.
Greșit s-a reținut că reclamantul a folosit sumele de bani încasate din închiriere și vânzare pentru achitarea datoriilor comune în condițiile în care a făcut dovada neachitării ratelor de către reclamant astfel că au fost preluate contractele de credit de firme de recuperare.
Greșit s-a dispus obligarea sa la plata sumei de 1.249,6 lei cheltuieli de judecată în condițiile în care instanța a admis în parte cererea sa reconvențională, constatându-se cota sa majorată de contribuție de 70% la dobândirea bunurilor comune.
Prin întâmpinarea formulată s-a solicitat respingerea cererilor de apel fiecare intimat susținându-și punctul de vedere exprimat în cuprinsul cererii de apel formulate.
În apel s-au administrat probe constând în înscrisuri și interogatoriul pârâtei reclamante R. A. G..
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma cererilor de apel formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză tribunalul reține următoarele:
Obiectul actului de învestire unit cu criticile aduse de ambele părți hotărârii judecătorului fondului obligă tribunalul la o analiză unitară, interdependentă a motivelor de apel, urmând ordinea impusă de specificul litigiului reglementată de art. 6735 alin. 1 Cod procedură civilă.
Premergător tribunalul reține învestirea instanței de fond cu soluționarea prezentului litigiu la data de 10.09.2010 anterior intrării în vigoare a noului cod civil. Alăturat dispozițiilor de principiu înscrise în art. 6 din noul cod civil, tribunalul notează și dispozițiile art. 32 – 34 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind codul civil. Prin aceste norme legiuitorul român a exclus din sfera de incidență a noii reglementări adoptate cererile privind lichidarea comunității bunurilor în ipoteza în care actul sau faptul juridic în temeiul căruia a fost dobândit bunul sau s-a născut datoria a intervenit anterior intrării sale în vigoare.
Prezentului litigiu îi sunt aplicabile în puterea principiului de drept potrivit căruia trecutul scapă legii civile noi, dispozițiile codului familiei.
Căsătoria părților încheiată la data de 14.03.2003 și desfăcută prin sentința civilă de divorț definitivă și irevocabilă nr._/22.10.2009 s-a desfășurat pe parcursul unei perioade de 6 ani.
Bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei sunt cele reținute de instanța de fond respectiv imobil construit și neconstruit în suprafață totală de 400 m.p. situat în Iași și autoturismul marca Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare_ .
Prima critică adusă componenței masei bunurilor comune ale soților este cea cuprinsă în cererea de apel formulată de pârâta R. A. G. și vizează autoturismul marca Ford Mondeo.
Norma de la care pornește tribunalul în răspunsul la această critică este cea cuprinsă în art. 30 Codul familiei. Conform textului de lege bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare din soți sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților., Bunurile devin comune dacă sunt dobândite în timpul căsătoriei, ceea ce însemnă că dobânditorul are calitatea de soț. Având în vedere că în majoritatea cazurilor bunurile sunt dobândite în timpul căsătoriei prin contribuția ambilor soți, art. 30 alin. 3 Codul familiei instituie prezumția relativă de comunitate „calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită”. În temeiul acestei prezumții, orice bun dobândit în timpul căsătorie, de oricare dintre soți, se consideră comun câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prevăzute la art. 31 Cod civil. Conform contractului de vânzare – cumpărare aflat la fila 150 dosar fond vol.II la data de 22.07.2004 C. I. a dobândit în proprietate autoturismul marca Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare_ . Adeverința nr._/30.09.2010 eliberată de Serviciul Public comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor atestă că autoturismul marca Ford Mondeo cu nr._ figurează înmatriculat în evidența automată de la data de 21.10.2004 pe numele reclamantului C. I..
Contractul de vânzare – cumpărare are drept efect, potrivit art. 1294 Cod civil, transmiterea dreptului real de proprietate asupra autoturismului obiect al convenției părților în patrimoniul cumpărătorului reclamantul C. I., căsătorit la data realizării acordului de voință, cu pârâta R. A. G..
Solicitând excluderea din masa bunurilor comune a acestui autoturism pârâta R. A. G. nu înțelege a invoca apartenența sa la masa bunurilor sale proprii în aplicarea art. 31 lit. b Codul familiei ci invocă calitatea tatălui său R. G. de titular al dreptului real de proprietate.
Pe de o parte, nefiind titulara dreptului alegat, apelanta R. A. G. nu justifică un interes personal și direct.
Pe de altă parte excluderea autoturismului din masa bunurilor comune ale soților nu poate fi obținută decât prin recurgerea la normele ce reglementează contractul de interpunere (convenția prête - nom).
Concluzionând, contractul de vânzare – cumpărare încheiat la data de 22.07.2004 face dovada că părțile în litigiu sunt titulare ale dreptului de proprietate comună în devalmășie asupra autoturismului marca Ford Mondeo. Chiar dacă tribunalul ar considera dovedite susținerile apelantei pârâte în conformitate cu care prețul autoturismului a fost suportat de tatăl său G. R., în limitele învestirii aceste dovezi sunt oțioase.
Aceasta întrucât dovezile nu pot fi valorificate în condițiile art. 5 alin. 1 din Decretul 32/1954 decât în relație cu dispozițiile înscrise în art. 31 din Codul familiei de care însă pârâta nu a înțeles să uzeze. Dincolo de incidența acestei norme, în măsura a determina drept efect al aplicării sale, stabilirea în persoana pârâtei a calității de unic titular al dreptului de proprietate asupra autoturismului, înlăturarea calității cumpărătorului de titular al dreptului real nu poate fi cerută și obținută decât prin mijlocirea dispozițiilor art. 1175 Cod civil (simulația prin interpunere de persoane).
Ca atare această primă critică adusă de pârâtă componenței masei bunurilor comune este nefondată.
Cea de a doua critică adusă tot de pârâta R. A. G. componenței masei bunurilor comune vizează valoarea obținută ca urmare a închirierii celor 4 autoturisme marca Dacia L..
Prin cererea reconvențională depusă la filele 30- 31 dosar fond vol. I pârâta reclamantă R. A. G. a solicitat la pct. 4 obligarea reclamantului pârât la plata cotei de ½ din suma de 72.000 lei reprezentând venituri încasate în perioada octombrie 2009 – octombrie 2010 din activitatea de taximetrie prin darea în folosință a celor 4 autoturisme achiziționate pe perioada căsătoriei.
La rândul său, prin cererea de apel reclamantul C. I. critică obligarea lui la plata sumei de 11.200 lei reprezentând contravaloarea autoturismelor înstrăinate.
Analiza acestor critici în cadrul componenței masei bunurilor comune se impune în considerarea noțiunii de „bunuri” dobândite în timpul căsătoriei. Această noțiune este înțeleasă în sensul ei juridic, adică desemnând atât lucrurile care pot fi obiect de drepturi și obligații patrimoniale cât și drepturile patrimoniale și acțiunile privind lucrurile și drepturile patrimoniale. Noțiunea de bunuri desemnează atât bunurile corporale adică lucrurile mobile și imobile cât și bunurile incorporale, adică drepturile reale, drepturile de creanță și acțiunile privind drepturile patrimoniale.
Din cărțile de identitate a vehiculului (filele 57 – 60 dosar apel) rezultă că autoturismul marca Dacia a fost înmatriculat la data de 30.10.2007 cu nr._ pe numele S.C. Vilus .. Iași. La data de 31.03.2011 calitatea de deținător a fost transferată Societății Monden Travel S.R.L. Aceeași societate S.C. Vilus .. Iași, a fost deținătoare începând cu data de 23.03.2009 a autoturismului marca Dacia având nr. de înmatriculare_ calitate transmisă la 31.03.2011 către Monden Travel S.R.L. Autoturismele Dacia L. având nr._ și_ au fost înmatriculate la data de 31.08.2007 respectiv 12.10.2007 pe numele deținătoarei S.C. Euro P Taxi S.R.L., fiind apoi înstrăinate către Nero Taxi S.R.L. la data de 11.10.2010.
La fila 185 dosar apel a fost depus contractul de vânzare – cumpărare încheiat între S.C. Euro P Taxi S.R.L. în calitate de vânzător și S.C. General Consulting Company S.R.L. în calitate de cumpărător având drept obiect autoturismul marca Dacia cu nr. de în matriculare_ . Data încheierii acestui contract (data ce nu este menționată în cuprinsul său) este 11.10.2007 astfel cum rezultă din factura fiscală depusă la fila 183 dosar apel.
La data de 12.04.2007 S.C. General Consulting Company S.R.L. reprezentată prin C. I. a contractat un credit la B.R.D. – G.S.C. S.A. în valoare de 55.000 lei pentru achiziționarea a 2 autoturisme Dacia L.. Certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice nr. 8804/30.09.2010 eliberat de Primăria Comunei H. dovedește că S.C. General Consulting Company a figurat în perioada 11.04.2007 – 27.08.2007 cu un autoturism L. S.M D041974 iar în perioada 27.08.2007 – 12.10.2007 cu un autoturism L. SM D050435.
Pârâta apelantă a depus la fila 196 dosar contractul de vânzare – cumpărare fără dată încheiat între H. N. pe de o parte și C. I. pe de altă parte având ca obiect autoturismul Dacia L. cu nr. de identificare UU1LSDJJH35888663 având număr de înmatriculare_ și . D030549.
Notează instanța că prin cererea reconvențională formulată pârâta a solicitat aducerea la masa bunurilor comune a 4 autoturisme marca Dacia L. înmatriculate sub nr._ ,_ ,_ ,_ .
În primul rând autoturismul cea făcut obiectul convenției încheiate între H. Nicușor și apelantul C. I. cu nr. de înmatriculare_ nu face obiectul prezentului litigiu. Spre susținerea celor arătate s-a raportat nr. de identificare a autoturismului marca Dacia L. (înmatriculat sub nr._ ) nr. de identificare notate pe cele 4 cărți de identitate a vehiculului aflate la filele 57 – 60 dosar apel care procedează la determinarea caracteristicilor celor 4 autoturisme cu nr. de înmatriculare_ ,_ ,_ ,_ .
Procedând la interpretarea înscrisurilor anterior enumerate tribunalul primește critica apelantului C. I. reținând că în mod greșit judecătorul fondului l-a obligat la plata către pârâtă a unui drept de creanță în sumă de 11.200 lei reprezentând contravaloarea autoturismelor înstrăinate.
Nici unul din cele 4 autoturisme, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în apel nu a aparținut patrimoniului soților, părți în prezentul litigiu.
Împrejurarea că două din autoturismele marca Dacia L. au aparținut în anul 2007 S.C. General Consulting Company S.R.L. – Societate în cadrul căreia C. I. a avut calitatea de administrator iar R. (fosta C.) A. G. a avut calitatea de asociat – este anodină juridic în ce privește componența masei bunurilor comune ale soților.
Patrimoniul unei societăți comerciale are un caracter autonom, distinct și inconfundabil față de patrimoniile personale ale asociaților care o compun. Acest patrimoniu este compus din totalitatea drepturilor și obligațiilor patrimoniale care aparțin societății comerciale cuprinzând activul și pasivul social. Activul social cuprinde toate drepturile patrimoniale reale sau de creanță referitoare la bunurile și valorile aduse de asociați ca aport la constituirea societății precum și a celor dobândite pe parcursul funcționării societății.
Între patrimoniul persoanei juridice și patrimoniul asociaților nu există echivalență. De aceea existența în patrimoniul S.C. General Consulting Company S.R.L. a 2 autoturisme Dacia L. nu este de natură a naște în patrimoniul asociaților persoane fizice, deci în cel al părților în litigiu, vreun drept real de proprietate asupra celor 2 autoturisme.
Solicitarea pârâtei formulată prin mijlocirea cererii reconvenționale având ca obiect aducerea la masa bunurilor comune a contravalorii celor 4 autoturisme marca Dacia L., nu poate fi primită. De aceea, tribunalul găsește întemeiată critica adusă de reclamant hotărârii instanței de fond prin care a fost obligat la plata către pârâtă a sumei de 11.200 lei drept de creanță reprezentând contravaloarea autoturismelor înstrăinate.
Este însă neîntemeiată critica apelantei pârâte relativă la obligarea reclamantului la plata a ½ din suma obținută în perioada octombrie 2009 – octombrie 2010 din activitatea de taximetrie.
Cum rezultă din înscrisurile analizate anterior doar 2 autoturisme marca Dacia L. au aparținut patrimoniului Societății General Consulting Company S.R.L. Perioada în care această societate a avut în patrimoniul cele 2 autoturisme este 11.04.2007 – 27.08.2007. Ori pârâta reclamantă solicită cota de ½ din suma obținută din activitatea de taximetrie realizată într-o perioadă ulterioară celei în care cele 2 autoturisme marca Dacia L. s-au aflat în patrimoniul societății la care aceasta era acționară, respectiv octombrie 2009 – octombrie 2010.
Pe de altă parte din actele depuse la dosar rezultă că doar pârâta avea calitatea de asociat în cadrul S.C. General Consulting Company S.R.L.; reclamantul fiind administratorul acestei societăți. Calitatea sa de asociat o îndreptățește la încasarea dividentelor, drept subiectiv de creanță personal și accesoriu dreptului de proprietate asupra părților sociale și afectat unei duble condiții suspensive: înregistrarea unui profit de către societate și aprobarea de către A.G.A. a unei hotărâri prin care să se distribuie dividentele. Dividentele au o natură juridică sui generis iar caracterul de bun comun sau propriu al acestui drept de creanță împotriva societății depinde de cum creanța a fost încasată de asociat sau nu.
Ori în prezentul litigiu pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata sumelor de bani obținute din activitatea de taximetrie fără a face nici un fel de susțineri și cu atât mai puține dovezi relative la modul în care această sumă de bani s-a reflectat în profitul S.C. General Consulting Company S.R.L.
Relativ la întinderea drepturilor fiecăruia din soți privind bunurile comune, aspect criticat de ambele părți în litigiu, tribunalul reține netemeinicia susținerilor pârâtei în antiteză cu fundamentarea probatorie, însă în limita cotei egale de 50%, a susținerilor prezentate de reclamant.
Căsătoria părților s-a desfășurat pe o perioadă de 6 ani.
La filele 44 – 50 dosar fond vol. II reclamantul a depus în copie carnetul său de muncă din care rezultă că la momentul încheierii căsătoriei acesta realiza venituri în calitate de conducător auto la S.C. Admira .. Raporturile de muncă cu această societate s-au derulat până la data de 27.02.2007 când a încetat contractul individual de muncă. Începând cu aceeași dată 27.02.2007 reclamantul a îndeplinit funcția de director general în cadrul S.C. General Consulting Company S.R.L. Iași contractul său de muncă încetând la 30.11.2007.
Începând cu această dată 30.11.2007 reclamantul nu a mai realizat venituri în urma unor raporturi de muncă care să fie evidențiate în cuprinsul carnetului său de muncă.
Din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu copia pașaportului aflată la filele 190 – 196 dosar fond vol. I și depozițiile martorilor P. G. F. și C. I. D. rezultă că în perioada 2005 – 2009 perioadă în care părțile au fost căsătorite reclamantul comercializa autoturisme aduse personal din Germania. Numărul autoturismelor autorizate provizoriu pe numele reclamantului C. I., astfel cum rezultă din adresa nr._/23.12.2011 (fila 277 dosar fond vol. I) și anexa la aceasta (filele 278 – 279 dosar fond vol. I) a fost în această perioadă de 22. Au fost înlăturate de tribunal din cuprinsul acestei anexe autoturismele în privința cărora data autorizării excedează duratei căsătoriei părților care a încetat prin divorț la 22.10.2009. Același număr de 22 de autoturisme rezultă și din anexa (aflată la filele 57 – 58 dosar fond vol. II) la adresa nr. 95.140/26.04.2011 eliberată de M.A.I. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (fila 51 dosar fond vol. II).
Veniturile obținute de reclamant au fost întregite și ca urmare a activității de taximetrie desfășurate aspect ce nu a fost contestat în cauză de partea adversă, ci dimpotrivă invocat și susținut.
La rândul său pârâta R. A. G. a încheiat la data 22.01.2001 contractul individual de muncă pe durata nedeterminată cu S.C. Admira .. veniturile obținute de aceasta în perioada căsătoriei rezultând din fișele fiscale depuse la filele 56 – 64 dosar fond vol. I.
La data de 5.11.2007 a fost autentificat sub nr. 2525 de către B.N.P. A. I. contractul de cesiune de părți sociale prin care C. (R.) A. G. a cedat către B. V. 30 părți sociale deținute la S.C. Alcomcris S.R.L. Huși în valoare nominală de 10 lei fiecare reprezentând 50% din capitalul social al societății. La data autentificării contractului a fost achitată suma de 300 lei Anterior încheierii acestui contract reclamantul C. I. a semnat la data de 18.06.2007 înscrisul aflat la fila 215 dosar fond vol. II din care rezultă încasarea de către acesta a sumei de_ lei contravaloare lichidare asociere Alcomcris S.R.L., semnătură ce a fost recunoscută de acesta în răspunsul la întrebarea nr. 4 din interogatoriul ce i-a fost luat la solicitarea pârâtei (fila 214 dosar fond – vol. II).
Pe parcursul căsătoriei pârâta a urmat cursurile Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor, la data de 20.05.2008 fiindu-i eliberată de către S.C. Admira .. adeverința nr. 36 necesară pentru a dovedi efectuarea practicii în contabilitate pentru semestrul II la F.E.E.A. (înscrisuri aflate la filele 63 – 72 dosar fond, vol. II).
Martorii audiați la solicitarea pârâtei P. M. și G. R. G. relevă ajutorul acordat de părinții pârâtei soților ajutor reflectat și de actele depuse la dosar din care rezultă că ambii soți au fost angajați la S.C. Admira .. Iași, societate ai căror acționari erau părinții pârâtei. Totodată ajutorul acordat de părinții pârâtei s-a concretizat și în sumă de 3.300 euro, sumă de bani pe care soții au obținut-o ca urmare a înstrăinării către G. M. a unui autoturism marca Opel Vectra, proprietatea părinților pârâtei. Acest ajutor material invocat de pârâtă este recunoscut de reclamant în răspunsul la întrebarea nr. 28 din interogatoriul aflat la filele 256 – 261 dosar fond vol. I, coroborându-se și cu înscrisurile depuse la dosar în acest sens.
Nu pot fi reținute de tribunal susținerile părților relative la ajutorul material în sumă de_ ROL primit de la părinții pârâtei pentru achiziționarea imobilului intrat inițial în patrimoniul soților și la ajutorul material în sumă de 16.000 euro primit de la părinții reclamantului ca urmare a înstrăinării unei suprafețe de teren. Are în vedere tribunalul spre înlăturarea acestor susțineri că singura probă administrată în acest sens este cea testimonială, probă care pentru nici una din cele 2 părți nu se coroborează cu alte testimonii administrate în cauză. Aceasta în contextul în care ajutoarele în bani alegate sunt negate reciproc.
În aprecierea probelor analizate anterior Tribunalul are a împărți bunurile comune în mod egal între soți.
Singura contribuție materială a soților la suportarea sarcinilor căsătoriei – căsătoria presupunând nu doar dobândirea de bunuri ci în conținutul său complex sunt incluse toate cheltuielile necesare satisfacerii nevoilor materiale și spirituale ale soților – ce poate fi cuantificată în baza probelor administrate este cea rezultată din veniturile obținute din muncă reflectate în carnetul de muncă și fișele fiscale ale părților depuse la dosar. Acestora li se adăuga în privința pârâtei sumele de bani obținute ca urmare a cesionării părților sociale deținute la .. Huși dovedite pentru suma de 300 lei cu înscrisul autentic nr. 2525/5.11.2007 și pentru suma de_ lei cu înscrisul sub semnătură privată recunoscut de reclamant.
Sumele de bani obținute de reclamant ca urmare a comercializării de autoturisme aduse din Germania nu pot fi cuantificate doar raportat depoziției celor 2 martori. Nici ajutorul atât material cât mai ales moral acordat de părinții pârâtei deopotrivă celor 2 soți nu poate fi cuantificat. Are în vedere tribunalul sub aspectul moral al ajutorului părinților pârâtei reflectarea acestuia în patrimoniul soților prin putința acordată de a realiza venituri din muncă ca urmare a activității desfășurate în cadrul societății la care sunt acționari S.C. Admira .. Notează la acest punct tribunalul că matematic poate reține doar suma de 3300 euro contavaloarea autoturismului Opel Vectra proprietatea părinților pârâtei, sumă de bani ce a intrat în patrimoniul soților.
Sumele de bani încasate ca urmare a desfășurării activității de taximetrie nu sunt de natură a se reflecta într-o contribuție majorată. Două din autoturismele marca Dacia L. au aparținut S.C. General Consulting Company S.R.L. Iași, societate al cărei asociat era pârâta reclamantă R. A. G., calitate în care avea dreptul la încasarea dividentelor. Reclamantul pârât C. I. era cel care administra desfășurarea activității de taximetrie inclusiv după perioada în care cele 2 autoturisme au ieșit din patrimoniul S.C. General Consulting Company S.R.L. Iași. Nici una dintre părți nu a contestat folosirea banilor rezultați din desfășurarea acestei activități în perioada căsătoriei până în octombrie 2009, în comun.
Necontestat este și aspectul relativ la modalitatea în care părțile au înțeles să suporte cheltuielile căsătoriei din sumele de bani pe care fiecare dintre ele le-a dobândit în intervalul 2003 – 2009. Nu au existat potrivit susținerilor părților și probelor administrate neînțelegeri între soți sub aspectul destinației date în gospodărie și în patrimoniul soților sumelor de bani încasate de aceștia.
În interesul exclusiv al pârâtei reclamante au fost afectate sumele de bani necesare pentru suportarea taxelor de școlarizare ca urmare a frecventării de către aceasta în perioada căsătoriei a cursurilor F.E.E.A.
Imposibilitatea determinării stricte în prezența tuturor acestor elemente ce conturează putința materială a fiecăruia din soți de a contribui la dobândirea bunurilor și la susținerea sarcinilor căsătoriei, conduce in stan ța spre stabilirea în aplicarea prezumției simple, a contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor comune. Nici una din probele administrate nu a fost în măsură, potrivit opiniei tribunalului de a răsturna această prezumție.
Valoarea imobilului construit ce aparține patrimoniului soților este cea stabilită de instanța de fond critica reclamantului sub aspectul înlăturării îmbunătățirilor în sumă de 4.810,7 lei fiind nefondată. Potrivit susținerilor apelantului aceste îmbunătățiri constau în vopsea, manoperă vopsit casă, terasă beton și tavan.
În primul rând tribunalul reține că prin actul de învestire reclamantul afirmă doar executarea după reparația în fapt și nu după desfacerea căsătoriei prin divorț – așa cum afirmă în apel – a unei terase balcon și a tavanului la mansardă. Aceste îmbunătățiri în număr de 2 înțelege a le imputa asupra cotei de contribuție, tocmai în considerarea momentului efectuării lor, respectiv după separația în fapt și anterior desfacerii căsătoriei prin divorț.
Trecând dincolo de susținerile contradictorii Tribunalului reține că efectuarea acestor îmbunătățiri după desfacerea căsătoriei părților nu a fost dovedită de reclamantul apelant prin probele administrate în cauză.
Nici critica pârâtei relativă la pasivul constând în suma de 10.000 euro ce a făcut obiectul contractului de împrumut nu este întemeiată.
La data de 6.07.2009 a fost autentificat de B.N.P. M. C. E. sub nr. 925 contractul de împrumut încheiat între P. M., pe de o parte și pârâta R. (fostă C.) A. G. pe de altă parte. Obiect al convenției părților l-a constituit suma de 10.000 euro.
În răspunsul la întrebarea nr. 1 la interogatoriu (fila 264 dosar fond vol. I) pârâta recunoaște că separația soților în fapt a intervenit în primăvara anului 2009. Contractul de împrumut a fost încheiat în luna iulie 2009 deci ulterior separației soților în fapt.
După cum soții au 2 categorii de bunuri tot așa ei au două feluri de datorii: personale sau comune. Datoriile comune sunt determinate limitativ în cuprinsul art. 22 Codul familiei. Toate celelalte datorii sunt personale fiecăruia dintre soți. Legea prezumă că datoriile soților sunt personale câtă vreme nu se dovedește că fac parte din categoria celor comune.
Aparțin categoriei datoriilor comune – potrivit art. 32 lit. b și c Codul familiei – obligațiile contractate de soți împreună precum și obligațiile contractate de fiecare dintre soți pentru îndeplinirea nevoilor obișnuite ale căsătoriei.
Fiind în prezența unui contract de împrumut încheiat doar de către pârâtă, spre excluderea acestuia din categoria datoriilor personale, se impunea ca pârâta să facă dovada în condițiile art. 32 lit. c Codul familiei că obligația asumată după separația soților în fapt a fost impusă și destinată împlinirii nevoilor obișnuite ale căsătoriei. Fără a limita conținutul noțiunii de „nevoi obișnuite ale căsătoriei” la cele născute în perioada colocațiunii efective a soților, tribunalul reține că nici o probă administrată nu dovedește destinația dată de pârâtă acestei sume de bani spre a o putea exclude din categoria datoriilor personale.
Astfel în beneficiul reclamantului operează prezumția potrivit căreia această datorie este personală a pârâtei, prezumție ce nu a fost răsturnată în cauză.
Creditele contractate de părți la cele 2 bănci, B.C.R. respectiv B.R.D., grevează cum rezultă din probele administrate în cauză patrimoniul soților. Ambele contracte au fost încheiate între fiecare dintre cele 2 bănci, pe de o parte și soții C. I. și C. A. G. în calitate primul de „împrumutat”, iar cel de-al doilea „co-împrumutat”, respectiv „coplătitor”.
În fiecare din cele 2 contracte de împrumut – nr._/18.07.2006 și 303/19.07.2006 – există și câte un terț față de prezentul raport juridic litigios în persoana băncilor ce au calitatea de împrumutător, B-R-D- - G.S.G. S.A. și B.C.R. S.A.
În primul rând structura raportului juridic litigios nu calchiază structura raportului juridic ce a condus la nașterea de drepturi și obligații în sarcina părților contractante.
În al doilea rând tribunalul nu are putința de a interveni în conținutul raportului juridic civil născut de cele 2 contracte de credit încheiate de soți în modalitatea solicitată în prezentul litigiu de obligare doar a unuia din soți la rambursarea creditelor bancare.
Primește Tribunalul critica reclamantului relativă la atribuirea imobilului construit și neconstruit în litigiu.
Potrivit art. 6739 Cod procedură civilă la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama după caz și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia, ori masa bunurilor de împărțit, valoarea bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari înainte de a se cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Atât reclamantul cât și pârâta, titulari ai unor cote egale de ½ fiecare din dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu sunt căsătoriți și au un copil minor în întreținere. Nici una dintre părți nu are în proprietate un alt imobil.
În afara oricăror alte criterii de diferențiere distincția dintre acestea, sub aspectul echității atribuirii, intervine raportat uzului exercitat asupra imobilului în litigiu. De la separația soților în fapt, primăvara anului 2009, în imobil a locuit exclusiv reclamantul iar ulterior noua familie a acestuia. Pârâta a părăsit imobilul, fostul domiciliu comun al soților încă de la separația soților în fapt, locuind împreună cu părinții săi în imobilul proprietatea acestora. În același imobil a continuat să locuiască și după ce s-a recăsătorit și s-a născut copilul cuplului.
Nu contestă tribunalul că nevoile de locuit ale unei familii cu un copil reclamă în primul rând un spațiu suficient pentru amenajarea unei camere pentru copilul minor. Însă relevant este că minorul rezultat din căsătoria reclamantului a locuit încă de la nașterea sa în imobilul coproprietatea tatălui său. La rândul său minorul născut din căsătoria pârâtei a locuit în apartamentul proprietatea părinților pârâtei ceea ce prezumă o putință a colocațiunii. În egală măsură sulta ce va fi stabilită drept echivalent al cotei sale părți din dreptul de proprietate asupra bunurilor în litigiu îi îngăduie pârâtei să dobândească în proprietate un imobil necesar familiei sale.
De aceea tribunalul în aplicarea art. 6739 Cod procedură civilă are a atribui imobilul construit și neconstruit în litigiu reclamantului cu obligarea acestuia la plata sultei corespunzătoare către pârâtă în puterea art. 6735 alin. 2 partea finală Cod procedură civilă.
Față de soluția adoptată de tribunal în ceea ce privește cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, criticile pârâtei relative la acordarea cheltuielilor de judecată, rămân fără substanță. De aceea tribunalul găsește oțioasă analizarea acestei critici.
În considerarea celor mai sus expuse în baza art. 296 Cod procedură civilă tribunalul urmează a dispune conform prezentei decizii.
Cererea apelantului de obligare a intimatei R. A. G. la plata cheltuielilor de judecată urmează a fi respinsă având în vedere că nu s-a făcut dovada cuantumului onorariului de avocat prin depunerea chitanței care să ateste plata acestuia.
Dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă tribunalul le aplică în beneficiul reclamantului însă în limita pretențiilor admise acestuia. În aceste granițe taxa judiciară de timbru corespunzătoare pretențiilor admise și cu privire la care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar va fi pusă în sarcina celeilalte părți în aplicarea art. 18 din O.U.G. 51/2008.
Pentru ambele părți beneficiare ale ajutorului public judiciar în condițiile reglementate de O.U.G. 51/2008 tribunalul face aplicarea art. 502 din același act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta-reclamantă R. A.-G. împotriva sentinței civile nr. 3713/17.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ .
Admite apelul declarat de reclamantul-pârât C. I. împotriva sentinței civile nr. 3713/17.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ ,sentință pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă R. A.-G..
Constată că părțile au la dobândirea bunurilor comune o cotă de contribuție de 50 % fiecare ,echivalentul valoric al cotelor fiind de 119.053,6 lei .
Dispune iesirea din indiviziune a părților in următoarea modalitate:
Lotul I compus din imobilul teren în suprafață de 400 mp. situat in Iași, . C ,dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4096/2006 si casa de locuit din lemn situată pe acesta, în valoare de_,23 lei conform expertizei N. D. (suplimentul-răspuns la obiecțiuni din 9.06.2011 ), îl atribuie reclamantului – pârât C. I..
Lotul II compus din autoturismul marca Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare_ în valoare de 17.400 lei ,îl atribuie pârâtei-reclamante R. A.-G..
Obligă reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 101.653,6 lei cu titlu de sultă.
Respinge cererea de partajare a pasivului constând în sumele datorate unor terți potrivit contractelor de credit nr._/2006 încheiat cu BRD și nr. 303/2006 încheiat cu BCR .
Păstrează restul dispozițiilor sentinței atacate ce nu contravin prezentei decizii.
Obligă apelantul C. I. să plătească statului sumele de 7680 lei și respectiv 1456,17 lei (parte din totalul de 5783 lei ) de care a beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar la fond și în apel (scutire de taxă de timbru ).
Obligă intimata –apelantă R. A.-G. să plătească statului suma de 6366,26 lei de care a beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar în apel (scutire de taxă de timbru ) și suma 4326,83 lei cu privire la care apelantul a beneficiat de ajutor public judiciar,în limita pretențiilor admise în prezenta cale de atac.
Respinge cererea apelantului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată (onorariu avocat ) .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile la comunicare
Pronunțată în ședință publică astăzi ,12.02.2013
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C.A.M. C.M. GREFIER,
N.D.
Red: C.M.
Tehn. H.C.
Ex.4/27.05.2013
Judecător fond: A. F. S.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 303/2013. Tribunalul IAŞI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
