Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1089/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1089/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 2716/866/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Aprilie 2013
Președinte - A. M. C.
Judecător E.-C. P.
Judecător G. C.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ NR.1089
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent C. A. și pe intimat D. G., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru 18.04.2013 și din lipsă de timp pentru deliberare pentru 25.04.2013 și pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 874/22.03.2012 pronunțată de Judecătoria P. s-au dispus următoarele:
„Admite, în parte, cererea promovată de reclamanta C. A., cu domiciliul în com. Bălțați, ., ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâtul D. G., cu domiciliul în mun. Iași, ., ., ..
Constată ca părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune:
-un apartament compus din două camere și dependințe, situat în com. Bălțați, ., ., în valoare de_,93 lei.
Valoarea totală a masei bunurilor comune este de_,93 lei.
Costată că la dobândirea masei bunurilor comune reclamanta a avut o cotă de contribuție de 75 % iar pârâtul o cotă de contribuție de 25 %.
Dispune lichidarea comunității de bunuri a parților după cum urmează:
Atribuie reclamantei apartamentul compus din două camere și dependințe, situat în ., în valoare de_,93 lei.
Valoarea bunurilor atribuite reclamantei este de_,93 lei.
Obligă pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 9741,98 lei cu titlu de sultă.
Ia act de renunțarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată”.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut urmatoarele:
„Părțile din cauza de față au fost căsătorite începând cu data de 07 februarie 1997, căsătoria dintre ele fiind desfăcută prin divorț prin sentința civilă nr. 2142/10 decembrie 2002 dată de Judecătoria P., definitivă și irevocabilă.
În timpul căsătoriei părțile au dobândit în proprietate, prin cumpărare, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 654/09.04.2000, cu plata în rate și actul adițional la acesta din data de 09.04.2000, cu titlu de bun comun, un apartament compus din două camere și dependințe, situat în com. Bălțați, ., ., jud. Iași, în valoare de_,93 lei.
Valoarea totală a masei bunurilor comune este de_,93 lei.
Nu rezultă în cauză ca părțile să fi dobândit în timpul căsătoriei alte bunuri comune și nici nu s-a solicitat includerea altor bunuri în masa de împărțit.
De precizat că valoarea bunului comun a fost reținută de instanță pe baza evaluării făcute de expertul O. C..
În ceea ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune ce formează masa bunurilor comune a părților, instanța, reține că acestea au avut o contribuție inegală, reclamanta având o cota de contribuție de 75% iar pârâtul o cota de contribuție de 25%.
Această cotă de contribuție diferențiată este reținută de instanță având în vedere faptul că după cum rezultă din chitanțele depuse de reclamantă la dosar (filele 30-65) coroborate cu declarațiile martorilor audiați la cererea sa, după desfacerea căsătoriei doar aceasta a achitat ratele pentru contractul de vânzare-cumpărare nr. 654/09.04.2000, cu plata în rate, fiind vorba de o perioadă de timp semnificativă, respectiv ianuarie 2003-iulie 2009.
Instanța reține și în favoarea pârâtului o cotă de contribuție de 25% având în vedere că în ce privește perioada căsătoriei nu s-a făcut dovada că doar reclamanta a achitat ratele contractului de vânzare-cumpărare, operând prezumția simplă, în aceste condiții, că au achitat împreună, în cote egale, ratele respective. Același lucru se reține și în privința avansului în sumă de 400 lei, ce reprezintă aproximativ 10% din valoarea cu care a fost achiziționat apartamentul bun comun.
Acestea au fost reținute având în vedere că martorul Balae D. a declarat că apartamentul bun comun a fost achitat de către reclamantă după separarea părților în fapt, doar pe baza celor aflate de la aceasta, iar martorul C. M. a apreciat că reclamanta a achitat ratele pentru apartament întrucât pârâtul nu mai locuia acolo, fără a își întemeia declarația pe constatări personale.
În aceste condiții, instanța apreciază că reclamanta a avut a contribuție mai mare la dobândirea masei bunurilor comune, respectiv de 75%.
Potrivit disp. art. 36, al. 1 c. fam. la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți, potrivit învoielii acestora. Daca soții nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune, va hotărî instanța judecătorească.
În raport de cele expuse instanța constatând întemeiată cererea de partajare a masei bunurilor comune promovată de reclamantă, urmează a o admite, a constata că părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunul specificat mai sus, cu valoarea respectivă.
Se va constata ca reclamanta are o cota de contribuție de 75%, iar pârâtul o cota de contribuție de 25% la dobândirea bunurilor comune.
D. fiind că potrivit disp. art. 728 c. pr. Civ., ce sunt de aplicare generală, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, un coerede putând oricând cere imparțiala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrarii, instanța va dispune lichidarea comunității de bunuri a părților, în conformitate cu prevederile art. 736, 741 C.civ., art.6735, 6739 C.proc.civ., prin atribuirea bunului comun-apartament, reclamantei, având în vedere faptul că acesta nu este comod partajabil în natură, că reclamanta are o cotă majorată de contribuție și se află în posesia bunului și nu are un alt spațiu de locuit.
Inegalitatea valorică urmează a fi compensată, conform art. 742 C.civ., art. 6735 C.proc.civ., prin obligarea reclamantei la plata către pârât a sultei corespunzătoare cotei sale de contribuție.
Se va lua act de renunțarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, în deplin acord cu principiul disponibilității”.
* * *
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul D. G. și reclamanta C. A. care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că:
Motivele de recurs formulate de reclamanta C. A. sunt următoarele:
Instanța a reținut în mod eronat o cotă de contribuție și pentru pârât de 25 %, menționând că nu s-a făcut dovada că în perioada căsătoriei doar ea a achitat ratele contractului de vânzare-cumpărare și că operează prezumția simplă de achitare în cote egale a ratelor. A mai reținut instanța că, în ce privește avansul de 400 lei, și acesta ar fi fost achitat în mod egal de ei. În susținerea soluției, instanța a dat o apreciere eronată probelor care s-au administrat în cauză, iar hotărârea nu cuprinde motivele care au dus instanța la concluzia de reținere a acestei cote de contribuție majorată pentru pârât.
Instanța nu a menționat în hotărâre că martorii au declarat în sensul că nu l-au cunoscut pe pârât, că nu l-au văzut în Bălțați, ei știind că apartamentul este al său, ea fiind singura care l-a dobândit cu contribuția sa de 100 %, întrucât doar ea a fost salariată și a fost ajutată. Divorțul s-a pronunțat din vina lui exclusivă, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, a fost executat pentru cheltuieli, însă nu a avut cum să recupereze această sumă..
Arată că apartamentul care a fost evaluat a suferit lucrări de îmbunătățiri care au fost efectuate exclusiv de ea.
D. urmare, în mod greșit s-a reținut doar o contribuție de 75 %, pentru că în mod cert contribuția sa la bunul supus partajării este de 100 %.
S-a constatat în practicaua sentinței civile nr. 874/2012 că avocatul său a solicitat admiterea acțiunii,. dar fără cheltuieli de judecată. Avocatul nu putea renunța la cheltuieli de judecată, ea nu i-a dat mandat să renunțe la cheltuielile de judecată.
Ca urmare, solicită să fie obligat pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Motivele de recurs formulate de pârâtul D. G. sunt următoarele:
1. În ceea ce privește motivul de recurs, acesta se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă cu referire la art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă în condițiile în care judecata de fond s-a făcut cu neobservarea îndeplinirii procedurii de citare a pârâtului.
În acest sens, arată culpa intimatei C. A. – fostă D., care încă din petitul acțiunii de fond, dar și prin petitul cererii de recurs a indicat voit domiciliul greșit al pârâtului în ceea ce privește numele străzii – Corna în loc de C. (cum este corect) și scara E în loc de scara B (cum este corect).
Arată că intimata-recurentă cunoștea foarte bine domiciliul său, dat fiind faptul că domiciliul la care stau – apartamentul fiind al părinților săi – a fost locuința provizorie a lor în timpul căsătoriei, înainte de a se muta în ..
După pronunțarea divorțului – în 2002 – pârâtul a fost nevoit să plece din locuința comună din . la apartamentul părinților săi. După divorț și după ce s-a mutat la actuala adresă despre care recurenta-intimată o știa, dat fiind că acesta a mai vorbit cu părinții săi.
Arată că pe raza municipiului Iași nu există nici o stradă numită C., și nici scara E la vreun ., astfel că invocă faptul că în conformitate cu art. 100 Cod procedură civilă agentul procedural trebuia să facă mențiunile cu privire la inexistența adresei comunicate de recurenta-intimată pentru comunicarea actelor de procedură.
Nu se știe unde a afișat agentul procedural citația, în condițiile în care adresa indicată de recurenta-intimată nu există pe raza municipiului Iași.
2. În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de recurs arată că actele procedurale au fost comunicate la o adresă inexistentă.
Arată că a luat cunoștință de existența acestui dosar cu totul întâmplător de abia la data de 24.09.2012,când a solicitat dosarul la arhiva Tribunalului Iași.
Solicită constatarea nulității sentinței pronunțate de Judecătoria P. și pe cale de consecință casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare a cauzei.
Recurentul-intimat D. G. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului promovat de recurenta C. A. susținând că cererea de recurs nu cuprinde datele de identificare a pârâtului, că nu este indicat temeiul de drept, că motivele de recurs nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și că cererea de recurs nu este semnată.
S-au administrat probe noi în recurs respectiv înscrisuri.
Intimata recurentă C. A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului declarat de D. G..
* * *
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că cererile de recurs formulate de părți se impun a fi admise pentru considerentele ce succed.
Tribunalul constată, în mod prioritar, văzând art. 137 Cod procedură civilă că excepția nulității recursului formulat de reclamanta C. A. se impune a fi respinsă.
Astfel, recursul formulat de reclamanta C. A. este semnat de reprezentantul legal al acesteia( împuternicit expres pentru redactarea motivelor de recurs) potrivit contractului de asistență juridică nr._/2012, aspect probat prin depunerea împuternicirii avocațiale odată cu cererea de recurs (fila 8 dosar recurs).
De asemenea, Tribunalul constată că neindicarea datelor de identificare ale intimatului în cuprinsul cererii de recurs formulată de recurenta C. A. în condițiile în care aceste date se regăsesc în dosarul de fond, nu este de natură a pricinui vreo vătămare intimatului astfel invocat nu este operantă sancțiunea nulității astfel cum a invocat recurentul intimat D. G..
Tribunalul reține că prin decizia nr. 176/24.03.2005 a Curții Constituționale s-a constatat că textul art. 3021 alin. 1 lit. a Cod procedură civilă este neconstituțional în ceea ce privește sancționare cu nulitatea absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs elementele de identificare ale părților.
În plus, intimatul-recurent nu a invocat și nu a probat existența vreunei vătămări prin omisiunea indicării datelor sale de identificare.
De asemenea, Tribunalul reține în cererea de recurs formulată de C. A. s-au indicat temeiurile de drept printre care și art. 3042 Cod procedură civilă care prevede „recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.”
Tribunalul constată de asemenea, că se impune a fi respinsă și excepția tardivității recursului formulat de recurentul D. G..
Tribunalul constată că excepția tardivității recursului formulat de D. G. este neîntemeiată urmând a fi respinsă deoarece partea este sancționată cu decăderea ,potrivit art.103 Cod procedură civilă, din dreptul de a mai formula recurs ,numai în ipoteza comunicării hotărârii recurate cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la comunicare, dispoziții care au caracter imperativ.
Ori, în speța dedusă judecății pârâtului recurent D. G. nu i-a fost comunicată legal sentința recurată la domiciliul acestuia ci la o adresă eronată ,inexistentă ,potrivit dovezilor de la filele 99 dosar fond și 54 și 120 recurs.
În ce privește motivele de recurs, formulate de recurentul D. G., tribunalul constată că acestea sunt întemeiate, sentința recurată fiind nelegală.
Instanța de control judiciar constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 85 și urm. Cod procedură civilă care stabilesc obligația judecătorului de a hotărî asupra unei cereri numai după prealabila citare sau înfățișare a părților, cu excepția cazurilor când legea dispune altfel.
Aceste dispoziții sunt de natură imperativă deoarece materializează două principii fundamentale ale procesului civil: principiul contradictorialității și cel al dreptului la apărare.
Or, pârâtul recurent a lipsit la toate termenele de judecată în fața primei instanțe, fiind citat la o altă adresă decât cea de domiciliu astfel cum rezulta din cartea de identitate (fila 54 dosar recurs), procedura fiind realizată prin afișare la o adresă eronată ,inexistentă astfel cum rezulta din adresa nr. 7600/06.02.2013 a Municipiului Iași – Instituția Arhitectului Șef.
În considerarea celor anterior expuse, tribunalul urmează, în baza art. 90, art. 105, alin. 2, 301, 304 pct. 5 și 312 Cod procedură civilă a admite recursul declarat de pârâtul D. G. cu trimiterea cauzei spre rejudecare și a casa sentința recurată.
Văzând soluția pronunțată cu privire la recursul pârâtului ,pentru a se asigura o judecată unitară a cauzei, văzând și obiectul acesteia (partaj bunuri comune), Tribunalul constată că se impune și admiterea recursului formulat de reclamantă ,în baza art. 312 Cod procedură civilă ,cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității recursului formulat de paratul D. G., excepție invocata de recurenta C. A..
Respinge excepția nulității recursului formulat de reclamanta C. A., excepție invocata de recurentul D. G..
Admite cererile de recurs formulate de paratul D. G. si de reclamanta C. A. împotriva sentinței civile nr. 874/22.03.2012 pronunțată de Judecătoria P. in dosarul_, sentință pe care o casează in tot .
Trimite cauza ,spre rejudecare ,Judecătoriei P..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2013.
Președinte, A. M. C. | Judecător, E.-C. P. | Judecător, G. C. |
Grefier, I. B. |
Red. P.C.
Tehn. A.G.
2 ex./24.10.2013
Jud. fond: C. I.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
