Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 213/2013. Tribunalul IAŞI

Tribunalul IAŞI - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 213/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 1850/866/2009

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 01 Februarie 2013

Președinte - M. M.

Judecător – M. M.

Judecător - S. C.

Grefier –M. Getuța

Decizia civilă Nr. 213

Pe rol fiind rejudecarea cauzei civile privind acțiunea civilă formulată de reclamanta P. M. în contradictoriu cu P. I., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile

Procedură legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 25.01.2013, pentru când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 01.02.2013, când,

TRIBUNALUL

Asupra acțiunii civile de față, constată:

Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 303 din 03.02.2013, a admis recursul declarat de G. M. (fostă P. ) împotriva sentinței civile nr. 1011 din 14.04.2011 pronunțată de Judecătoria P., a casat în tot sentința și a reținut cauza spre rejudecare în vedere efectuării unei expertize de evaluare imobiliară, fixând termen de judecată la data de 16.03.2012.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că, prin sentința civilă nr. 1011/14.04.2011, Judecătoria P. a dispus în sensul:

„Admite, în parte, cererea promovată de reclamanta-pârâtă G. (fostă P.) M., cu domiciliul în com. Mircești, . în contradictoriu cu pârâtul-reclamant P. I., cu același domiciliu.

Admite, în parte, cererea reconvențională promovată de pârâtul-reclamant P. I. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă G. (fostă P.) M..

Constată ca părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă egală de contribuție, de 50%, următoarele bunuri comune:

- o casă de locuit situată în com. Mircești, ., în valoare de_ lei;

- o anexă (extensie) la casa de locuit situată în com. Mircești, ., în valoare de_,20 lei;

- o anexă gospodărească (poiată) situată în com. Mircești, ., în valoare de 3111 lei;

- o construcție-bucătărie situată în com. Mircești, ., în valoare de 4369,40 lei;

- un grajd situat în com. Mircești, ., în valoare de 9057,20 lei;

- suprafața de 2257,72 mp teren situat în intravilan ., sector cadastral 5, parcelele nr. 139/2; 139/1; 140/1 în valoare de_,18 lei;

- 2 vitrine în valoare de 250 lei;

- un șifonier cu două uși în valoare de 300 lei;

- o comodă (vitrină) în valoare de 300 lei;

- un aragaz cu 4 ochiuri, G., în valoare de 500 lei;

- un frigider în valoare de 700 lei;

- 2 paturi în valoare de 500 lei;

- un Tv Goldstar, în valoare de 300 lei;

- 2 covoare persane în valoare de 200 lei.

Valoarea totală a masei bunurilor comune este de_,98 lei.

Dispune lichidarea comunității de bunuri a parților după cum urmează:

Atribuie reclamantei-pârâte următoarele bunuri:

- o casă de locuit situată în com. Mircești, ., în valoare de_ lei;

- o anexă (extensie) la casa de locuit situată în com. Mircești, ., în valoare de_,20 lei;

- o anexă gospodărească (poiată) situată în ., în valoare de 3111 lei;

- o construcție-bucătărie situată în ., în valoare de 4369,40 lei;

- un grajd situat în ., în valoare de 9057,20 lei;

- suprafața de 2257,72 mp teren situat în intravilan ., sector cadastral 5, parcelele nr. 139/2; 139/1; 140/1 în valoare de_,18 lei;

- 2 vitrine în valoare de 250 lei;

- un șifonier cu două uși în valoare de 300 lei;

- o comodă (vitrină) în valoare de 300 lei;

- un aragaz cu 4 ochiuri, G., în valoare de 500 lei;

- un frigider în valoare de 700 lei;

- 2 paturi în valoare de 500 lei;

- un Tv Goldstar, în valoare de 300 lei;

- 2 covoare persane în valoare de 200 lei.

Valoarea bunurilor atribuite reclamantei-pârâte este de_,98 lei.

Obligă pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de_,49 lei cu titlu de sultă.

Compensează cheltuielile de judecată făcute de părți până la concurența sumei de 2397,70 lei și obligă pe pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 1195,89 lei cu acest titlu.

Obligă pe pârâtul-reclamant să plătească expertului P. A. suma de 936 lei, reprezentând diferență de onorariu.”

Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:

„Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. sub nr._ /13.05.2009, reclamanta G. (fostă P.) M. a chemat în judecată pe pârâtul P. I., solicitând ca în contradictoriu cu acesta să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu reținerea unei cote de contribuție de 100 % în favoarea ei.

Cererea a fost legal taxată.

În motivarea acesteia reclamanta arată că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 1989, căsătorie desfăcută prin divorț prin sentința civilă nr. 629/06.03.2009 dată de Judecătoria P.. În anul 2002, părinții ei G. I. și G. V. le-au vândut un imobil compus din una casă de locuit cu patru camere și hol, construită din pământ, acoperită cu tablă, în suprafață construită de la sol de 134,55 m.p., una bucătărie cu una încăpere, construită din pământ, acoperită cu eternită, în suprafață construită la sol de 19,02 m.p., un grajd cu una încăpere, construit din pământ, acoperit cu eternită, în suprafață construită la sol de 35,26 m.p. și suprafața totală de 2257,72 m.p. teren curți construcții și arabil, pe care se află amplasate construcțiile mai sus menționate, cu condiția de a-i îngriji până la sfârșitul vieții. În anul 2005 mama ei G. V. a decedat, de părinții înstrăinători având grijă numai ea, reclamanta, achitând impozitul și ocupându-se de cheltuielile administrative. Pârâtul a cheltuit banii pe băutură, motiv și pentru care a solicitat desfacerea căsătoriei. Mai mult nu a contribuit cu salariu în casă, iar în luna iunie 2008 s-a mutat în altă localitate.

Mai arată reclamanta că are o cotă de contribuție de 100 % la dobândirea bunurilor comune dat fiind că imobilul le-a fost vândut de către părinții ei.

În drept au fost invocate disp. art. 36, al. 1 c.fam., art. 274, art. 373 și urm. c.pr.civ.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care arată că într-adevăr, prin contractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus a dobândit o casă de locuit, o bucătărie, un grajd și suprafața totală de 2257,72 mp, însă au plătit un preț estimat atunci la 3.000 lei, în anul 2002, și și-au asumat și obligația de întreținere. Contribuția lor la dobândirea bunurilor este egală, de 50%, împrejurarea că vânzătorii au fost părinții reclamantei nu-i conferă acesteia o contribuție majorată. Toate veniturile pe care le-a realizat ca muncitor la ., județul N. le-a investit în gospodărie, dar și în edificarea unor construcții anexe situate pe terenul pe care l-au cumpărat, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare. Imobilele ce constituie obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu sunt descrise corespunzător nici în ce privește materialele din care sunt construite, dar nici modul cum sunt compartimentate. În timpul căsătoriei au terminat construcția anexă cu trei camere, situată lângă imobilul casă de locuit și au construit o sobă din teracotă, au efectuat tencuielile interioare, au pus dușumea pe jos. Au mai construit un coteț pentru porci din cărămidă acoperit cu azbociment și au intenționat să-și construiască o casă, motiv pentru care au cumpărat 6.000 bucăți cărămidă, pe care i-au depozitat în fața curții imobilului proprietate. Imobilul construcție compus din două camere (grajd), menționat în contractul de vânzare-cumpărare a fost construit de ei, soții P., împreună cu vânzătorii, însă fără autorizație de construire și din acel motiv a fost trecut în actul de vânzare-cumpărare.

Mai arată pârâtul că părinții reclamantei, cunoscând că împreună au făcut construcții, lucrări de renovare, au acceptat să încheie contractul prin care le-au transmis proprietatea. În timpul căsătoriei, reclamanta a lucrat doar până în anii 1991-1992, după care nu a mai lucrat, a fost mereu plecată din domiciliu, a mai lucrat câteva luni în Germania, dar nu a trimis niciodată sume de bani și nu a adus în gospodărie bani încât să echivaleze veniturile lui. După ce a plecat reclamanta în Italia, copiii rezultați din căsătorie au rămas în grija lui, el întreținându-i din anul 2005, toate cheltuielile fiind în sarcina lui. Cum reclamanta era în Italia, el a locuit cu bătrânii, i-a întreținut, așa cum s-au obligat prin contract, fosta soție venind doar în concediu, o dată pe an.

Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.

Pârâtul a formulat și cerere reconvențională (părțile dobândind astfel duble calități) prin care a solicitat în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună împărțirea bunurilor comune în cotă egală, de 50% și să fie completată masa bunurilor de împărțit cu bunurile omise a fi menționate în acțiune.

Precizează pârâtul-reclamant în cererea reconvențională că în timpul căsătoriei cu reclamanta-pârâtă au făcut lucrări de renovare și finisare la imobilul anexă cu trei camere în care au și locuit, acestea constând în tencuieli interioare, sobă de teracotă, dușumele pe jos, au construit un coteț pentru porci, din cărămidă, acoperit cu azbociment și au dobândit și o . bunuri mobile, acestea fiind: două vitrine; un șifonier cu două uși; o comodă (vitrină); un aragaz cu 4 ochiuri; un frigider; două paturi; un televizor color; două covoare persane.

Cererea reconvențională nu a fost întemeiată în drept.

Reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvențională promovată de pârâtul-reclamant, prin care arată că în timpul căsătoriei au dobândit prin cumpărare cota de 1/2 din una casă de locuit, una bucătărie, un grajd cu una încăpere și suprafața totală de 2257,72 m.p. teren curți construcții și arabil, la care într-adevăr, au efectuat tencuieli interioare, au construit o sobă și s-a pus dușumea într-o cameră. Au construit în timpul căsătoriei un coteț pentru porci și temelia unei case turnată pe terenul mamei pârâtului. Bunurile mobile indicate de pârâtul-reclamant există, dar nu prezintă valoare importantă. Nu este adevărat că au plătit vreo sumă de bani părinților ei, suma fiind trecută doar pentru calculul taxelor notariale. Ea a realizat venituri pe care le-a adus în familie, s-a ocupat de copii, iar pârâtul nu s-a preocupat de întreținerea părinților ei.

Mai arată reclamanta-pârâtă că respectiva cărămidă la care face referire pârâtul-reclamant nu face parte din masa partajabilă.

În drept au fost invocate disp. art. 115 c.pr.civ.

În dovedirea cererii reclamanta-pârâtă a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, de proba cu interogatoriu, de proba testimonială cu martorii A. D. O. și Giugiuman A. A. și de proba cu expertiză tehnică în specialitatea construcții civile.

Pârâtul-reclamant în susținerea poziției sale procesuale a înțeles și el să se folosească de proba cu înscrisuri, de proba cu interogatoriu, de proba testimonială cu martorii B. Claudian și B. I. și de proba cu expertiză în specialitățile topografie și evaluare bunuri mobile.

Probele solicitate de părți au fost încuviințate și administrate în proces, cu excepția probei testimoniale solicitată de reclamantul-pârât, acesta fiind decăzut din probă, potrivit disp. art. 170, al. 3 c.pr.civ.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:

Părțile din cauza de față au fost căsătorite începând cu data de 15 iulie 1989, căsătoria dintre ele fiind desfăcută prin divorț prin sentința civilă nr. 629/06 martie 2009 dată de Judecătoria P., irevocabilă.

În timpul căsătoriei părțile au dobândit în proprietate, prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 4324/27 septembrie 2002, o casă de locuit situată în ., în valoare de_ lei; o construcție-bucătărie situată în com. Mircești, ., în valoare de 4369,40 lei; un grajd situat în com. Mircești, ., în valoare de 9057,20 lei și suprafața de 2257,72 mp teren situat în intravilan com. Mircești, ., sector cadastral 5, parcelele nr. 139/2; 139/1; 140/1 în valoare de_,18 lei.

Pe suprafața respectivă de teren părțile au construit cu efort comun o anexă (extensie) la casa de locuit situată în ., în valoare de_,20 lei și o anexă gospodărească (poiată) situată în com. Mircești, ., în valoare de 3111 lei.

Acestea au mai dobândit în timpul căsătoriei, cu titlu de bunuri comune, următoarele bunuri mobile:

- 2 vitrine în valoare de 250 lei;

- un șifonier cu două uși în valoare de 300 lei;

- o comodă (vitrină) în valoare de 300 lei;

- un aragaz cu 4 ochiuri, G., în valoare de 500 lei;

- un frigider în valoare de 700 lei;

- 2 paturi în valoare de 500 lei;

- un TV Goldstar, în valoare de 300 lei;

- 2 covoare persane în valoare de 200 lei.

Valoarea totala a masei bunurilor comune este de_,98 lei.

De precizat că valoarea bunurilor comune a fost reținută de instanță pe baza evaluării făcute de experții în specialitatea evaluare proprietăți imobiliare și specialitatea evaluare bunuri mobile.

În ceea ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor ce formează masa bunurilor comune a părților, instanța reține că acestea au avut o contribuție egală, în cauză nefiind răsturnată pe bază de probe prezumția unei cote de contribuție egală.

Reclamanta-pârâtă a susținut că are o cotă majorată de contribuție, însă instanța constată că părțile au o cotă de contribuție egală, având în vedere că, așa cum rezultă din declarația martorului B. I. și carnetul de muncă al pârâtului-reclamant, acesta a lucrat pe perioada căsătoriei cu caracter de continuitate, fiind angajat, reclamanta-pârâtă nefiind angajată, a muncit doar în gospodărie și a avut grijă de copii. Referitor la susținerea reclamantei-pârâte că are o cotă de contribuție majorată întrucât bunurile imobile le-au fost înstrăinate de către părinții ei prin vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 4324/27 septembrie 2002, instanța constată că acest aspect nu are nicio relevanță asupra cotei de contribuție a părților, bunurile respective întrând în proprietatea comună a părților, din redactarea actului nerezultând că ar fi vorba de cote diferite. Dacă părinții reclamantei-pârâte înțelegeau să dea imobilele respective doar fiicei lor aveau la îndemână alte instrumente juridice.

Nu prezintă relevanță asupra cotei de contribuție a părților nici împrejurarea că înstrăinătoarea G. V. a decedat, în condițiile în care în raport cu conținutul contractului, obligația de întreținere asumată de debitori are caracter de indivizibilitate când este instituită în beneficiul mai multor creditori fără a se preciza că este vorba de obligații distincte pentru fiecare creditor, în funcție de numărul și/sau valoarea bunurilor, obiect al contractului, după cum ele erau proprii ale fiecăruia dintre creditori sau comune. În speța de față, deci, părțile, în calitate de debitori nu s-au obligat să presteze două întrețineri distincte – corespunzător a ceea ce a primit de la fiecare din creditori – ci există o singură obligație indivizibilă (art. 1058 C. civ.). Prin modul în care părțile au convenit, obligația de întreținere a fost asumată de către debitori în favoarea ambilor înstrăinători, chiar dacă bunurile primite ar fi constituit doar proprietatea exclusivă a unui singur creditor al obligației, pluralitatea creditorilor neînsemnând, în mod neapărat, existența unei pluralități de raporturi obligaționale. Concluzionând, se constată că obligația de întreținere constituită în favoarea ambilor înstrăinători este indivizibilă, întrucât părțile contractante au „privit” obiectul său „sub un raport de nedivizibilitate”. Or, în cazul unei obligații indivizibile, cu mai mulți creditori, debitorul nu este primit să o execute decât față de toți împreună. Ca atare, nu se poate reține că părțile și-au îndeplinit obligația atunci când au satisfăcut numai pe unul dintre creditori, dat fiind că obligația indivizibilă nu este susceptibilă de executare parțială. Ca urmare, îndeplinindu-și obligația de întreținere numai în privința unuia dintre înstrăinători până la decesul acestuia, debitorul obligației nu poate păstra pentru sine bunurile proprii ale defunctului și prin urmare nu se poate reține în prezenta cauză faptul că respectiva cotă ce ar fi aparținut defunctului a intrat ca urmare a decesului său în patrimoniul părților în mod definitiv, fără a mai fi afectată de vreo obligație.

Din probele administrate rezultă că restul bunurilor comune au fost dobândite de părți prin contribuție egală.

În aceste condiții instanța constată că din analiza materialului probator administrat în cauză nu rezultă ca una dintre părți să fi avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune.

S-a mai susținut de către reclamanta-pârâtă că împreună cu fostul soț au turnat o temelie pe un teren proprietatea mamei acestuia și pârâtul-reclamant ar trebui obligat să aducă la masa de împărțit valoarea acesteia.

Trebuie precizat că această susținere este neîntemeiată în condițiile în care într-o astfel de ipoteză mama pârâtului-reclamant ar deveni proprietara acelei fundații, în virtutea dreptului de accesiune, iar eventualele neînțelegeri și pretenții în legătură cu această împrejurare ar trebui soluționate în contradictoriu cu mama pârâtului-reclamant.

Pârâtul-reclamant a solicitat includerea în masa de împărțit și a unui număr de 6000 de cărămizi, însă instanța apreciază că nu s-a făcut dovada în cauză cu nici un mijloc de probă a faptului că aceste bunuri fac parte din masa bunurilor comune a părților, motiv pentru care va fi respinsă această cerere, în raport de disp. art. 1169 cod civil.

Potrivit disp. art. 36, al. 1 c. fam. la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți, potrivit învoielii acestora. Daca soții nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune, va hotărî instanța judecătorească.

În raport de cele expuse instanța constatând întemeiate, în parte, cererile de partajare a masei bunurilor comune promovate de părți, urmează a le admite, a constata că acestea au dobândit în timpul căsătoriei, cu cote egale de contribuție, bunurile specificate mai sus, cu valorile respective.

D. fiind că potrivit disp. art. 728 C. pr. civ., ce sunt de aplicare generală, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, un coerede putând oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrarii, instanța va dispune lichidarea comunității de bunuri a părților în conformitate cu prevederile art.736, 741 C.civ., art.673⁵, 673⁹C.pr.civ., prin atribuirea către reclamanta-pârâtă a tuturor bunurilor ce compun masa de împărțit, având în vedere faptul că imobilele nu sunt comod partajabile și faptul că părțile au convenit în acest sens. În privința bunurilor mobile se are în vedere utilitatea și destinația lor, respectiv având în vedere bunurile respective sunt destinate utilării și exploatării casei de locuit.

Inegalitatea valorică a loturilor urmează a fi compensată, conform art.742 C.civ., art.673⁵C.pr.civ., prin obligarea reclamantei-pârâte la plata către pârâtul-reclamant a sultei corespunzătoare cotei sale de contribuție.

Se va dispune obligarea pârâtului-reclamant la plata către expertul P. A. a diferenței de onorariu, dat fiind că această expertiză a fost administrată la cererea lui.

Văzând și disp. art. 274 și 276 C.pr.civ.”

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta G. M. (fostă P.), criticând-o, în esență, pentru următoarele motive:

În mod greșit nu s-a reținut în favoarea reclamantei-pârâte cota de contribuție de 100% în condițiile în care actul de vânzare-cumpărare al imobilului încheiat de foștii soți cu părinții recurentei a fost în fapt o donație deghizată, așa cum dispun disp. art. 845 cod civil, tot reclamanta-pârâtă fiind cea care s-a ocupat de conservarea și administrarea acestor bunuri, veniturile obținute în Germania și Italia fiind folosite pentru lucrările la imobilele pe care le-au primit de la părinți precum și pentru construcțiile noi, reclamanta-pârâtă ocupându-se și de creșterea și îngrijirea copiilor, de gospodărie, fiind lipsită de sprijinul soțului ei. De asemenea, arată recurenta că suma de bani inserată în contract nu a fost plătită niciodată, iar întreținerea părinților săi a asigurat-o singură, pârâtul neavând grijă nici de el, risipind banii pe care îi câștiga.

Legat de același aspect, al contribuției soților la dobândirea bunurilor, invocă recurenta că greșit a reținut prima instanță că au fost audiați martori propuși de reclamanta-pârâtă în condițiile în care aceasta a fost decăzută din probă deși trimisese prin fax lista cu martori, lista care nu a ajuns în dosar, iar la termenul următor, deși erau prezenți, instanța a refuzat audierea lor, martorii audiați la solicitarea părții adverse fiind subiectivi, unul necunoscând-o pe reclamanta-pârâtă, celălalt fiind prieten de pahar cu pârâtul-reclamant, cele relatate fiind cunoscute de la pârâtul-reclamant

Greșit a reținut prima instanță și faptul că temelia turnată pe terenul proprietatea mamei pârâtului-reclamant nu se include în masa de împărțit în condițiile în care acesta a recunoscut la interogator acest aspect în răspunsul la întrebarea nr. 2.

Greșit a fost reținută și valoarea bunurilor de prima instanță, valoarea imobilelor fiind foarte mare în raport de valoarea de circulație, în discrepanță și cu valoarea din certificatul fiscal, valoarea mobilelor fiind, de asemenea, foarte mare în raport de gradul de uzură ridicat și de vechimea considerabilă.

Greșit i-au fost atribuite toate bunurile mobile în condițiile nu au fost solicitate prin acțiune, doar pârâtul-reclamant solicitându-le, prezentând un interes pentru ele, instanța neținând cont de acordul părților și de opțiunea lor, atribuirea mobilelor fiind arbitrară, reclamanta-pârâtă solicitând doar imobilele pentru că proveneau de la părinți, locuia acolo cu copii săi și singură întreținea pe tatăl său.

Solicită, în consecință, admiterea recursului.

Intimatul P. I. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului. Arată intimatul că în mod corect s-a stabilit cota de contribuție raportat la probele administrate, că nu s-a încheiat un act de gratuitate cu părinții recurentei câtă vreme actul s-a încheiat cu foștii soți, fiind vorba de transmiterea proprietății pentru un preț și o obligație de întreținere, disp. art. 845 cod civil nefiind operante, acestea putând fi invocate doar față de alți succesibili în linie dreaptă.

De asemenea, greșit susține recurenta că nu i s-au audiat martorii, aceasta fiind decăzută din probă întrucât, deși a beneficiat de apărare calificată, nu a propus proba în condiții procedurale, iar cât privește valoarea bunurilor, aceasta a fost stabilită corect prin expertize, sulta fiind și ea corect calculată, bunurile mobile fiindu-i atribuite ca urmare a atribuirii imobilelor, a faptului că le folosește, că intimatului nu-i trebuie, trăind cu chirie.

În recurs s-au depus la dosar înscrisuri.

Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul este întemeiat, astfel că îl va admite, pentru considerentele ce succed:

Criticile formulate de reclamanta-pârâtă în recurs vizează, pe de o parte, masa bunurilor de împărțit, evaluarea acestora și modul cum s-a dispus asupra atribuirii, pe de altă parte cota de contribuție a părților la dobândirea acestei mase de bunuri.

Pentru stabilirea masei de bunuri și evaluarea corectă a acesteia Tribunalul notează că trebuie pornit de la mențiunile contractului de vânzare-cumpărare nr. 4324/27.09.2002 prin care se reține că, în schimbul imobilelor înstrăinate foștilor soți P., soții G. I. și V. și-au rezervat dreptul de uzufruct viager asupra acestor bunuri, contractul fiind încheiat și cu asumarea obligației de întreținere a înstrăinătorilor de către dobânditori. Prin urmare, așa cum se prevede chiar în contract, ceea ce se înstrăinează este doar nuda proprietate, foștii soți neputând împărți la acest moment decât ceea ce au dobândit prin act, obligația de întreținere subzistând până la încetarea din viață a lui G. I., ca și uzufructul viager.

Evaluarea imobiliară realizată de expertul evaluator N. D. nu a ținut cont de acest aspect, critica formulată de reclamanta-pârâtă privind supraevaluarea lor fiind întemeiată și va fi admisă, reținându-se că se impune efectuarea în cauză a unei noi expertize în evaluare imobiliară.

Neîntemeiată este însă critica recurentei vizând reținerea de prima instanță a valorii bunurilor mobilelor de 3050 lei, în condițiile în care în cauză a fost efectuată o expertiză de specialitate pentru evaluarea acestora, lucrare care a stabilit, ținând cont de gradul de uzură și vechimea bunurilor, valorile reținute exact de prima instanță, valoarea de 2200 lei fiind eronat trecută de expert în condițiile în care totalizând valorile individuale ale bunurilor reiese suma de 3050 lei, iar nu cea trecută greșit de 2200 lei.

De asemenea, neîntemeiat este și motivul de recurs vizând greșita neadministrare a probei cu martori la solicitarea reclamantei-pârâte, Tribunalul observând din actele dosarului că, deși s-a încuviințat această probă, reclamanta-pârâtă nu a depus la dosar lista cu numele și adresa martorilor pentru a fi citați, nu a asigurat nici prezența acestora, motiv pentru care corect prima instanță a dispus decăderea.

Având în vedere faptul că în cauză de impune efectuarea unei noi expertize de evaluare imobiliară care să țină cont exact de ceea ce urmează a se partaja, Tribunalul apreciază întemeiat recursul și, în temeiul disp. art. 312 alin 1, 3 și 4 cod procedură civilă îl admite, casează în tot sentința civilă nr. 1011 din 14.04.2011 pronunțată de Judecătoria P. și reține cauza spre rejudecare, urmând ca masa de împărțit și contribuția părților să fie stabilite și reevaluate în rejudecare, după administrarea probei a cărei necesitate a fost deja reținută.”.

În rejudecare a fost administrată proba cu expertiza în construcții de expert O. C..

Rejudecând cauza în fond, Tribunalul reține cele ce urmează:

Așa cum s-a reținut și prin decizia de casare, potrivit mențiunilor contractului de vânzare-cumpărare nr. 4324/27.09.2002, în schimbul imobilelor înstrăinate foștilor soți P., soții G. I. și V. și-au rezervat dreptul de uzufruct viager asupra acestor bunuri, contractul fiind încheiat și cu asumarea obligației de întreținere a înstrăinătorilor de către dobânditori. Prin urmare, așa cum se prevede chiar în contract, ceea ce se înstrăinează este doar nuda proprietate cu privire la imobilele: casă de locuit situată în ., bucătăria de vară, grajdul vechi și suprafața de 2257,72 mp teren situat în intravilan ., sector cadastral 5 compusa din parcelele nr. 139/2; 139/1, în suprafață de 970,88 mp, având categoria de folosință Curți construcții și . suprafață de 1286,84 mp, având categoria de folosință arabil. Prin urmare, in masa de împărțit se include doar nuda proprietate cu privire la aceste bunuri, la care se adaugă: o anexă nouă la casa de locuit, un grajd și un adăpost pentru animale (poiată), precum și bunurile mobile care au fost reținute de prima instanță și care nu au format obiect de critică sub aspectul existenței lor în masă.

În ceea ce privește valoarea acestor bunuri, Tribunalul notează faptul că expertul tehnic numit în cauză a stabilit prin raportul de expertiză valoarea acestor bunuri imobile, valoare față de care, în raport de obiecțiunile care au fost admise de instanța de rejudecare și de modul în care expertul a înțeles să răspundă solicitării instanței, Tribunalul a adus următoarele ajustări: pentru casa de locuit expertul a stabilit o valoare de 10.956,5 lei (f. 97 dosar Tribunal), la care a aplicat coeficienții de corecție, coeficienți în raport de care Tribunalul apreciază că este netemeinică reținerea coeficientului de 10% pentru faptul că actele de proprietate nu sunt clarificate la data evaluării, fiind proces pe rol, neputându-se reține că procesul de partaj face ca asupra actului de proprietate să existe anumite suspiciuni sau neclarități, în plus, trebuia reținut un coeficient de -20% ca urmare a faptului că dreptul de proprietate este afectat de uzufruct viager, procent reținut prin similitudine cu regula aplicabilă timbrajului în materie de dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. Prin urmare, valoare casei de locuit va fi de 10.956,5 * 0,30 = 3.286,95 lei.

Pentru bucătăria de vară, la valoarea stabilită de expert de 2.501,39 lei se vor aplica aceleași corecții ca și pentru casa de locuit, rezultând o valoare de 2501,39 * 0,40 = 1000,556 lei. Le fel pentru grajdul vechi, rezultând valoarea de 5.988,21 * 0,35 = 2.095,87 lei.

Pentru anexa nouă la casa de locuit, la valoarea stabilită de expert de 41.770,23 lei (f. 98 recurs) se va înlătura coeficientul de -10% la care am făcut și mai sus referire, rezultând: 41.770,23 * 0,4 = 16.708,092 lei, fără adăugarea coeficientului negativ de 20% întrucât în privința acestui bun dreptul de proprietate nu este afectat de uzufruct viager, acesta nefăcând obiectul contractului de vânzare cumpărare. La fel pentru grajd, valoarea fiind de 19.308,22 * 0,6 = 11.584,938 lei și pentru adăpostul pentru animale, valoarea fiind de 4.057,6 * 0,75 = 3.043,2 lei.

În ceea ce privește valoarea terenului care face obiectul partajului, Tribunalul a reținut faptul că suprafața de 2257,72 mp teren este compusa din parcelele nr. 139/2; 139/1, în suprafață de 970,88 mp, având categoria de folosință Curți construcții și . suprafață de 1286,84 mp, având categoria de folosință arabil, fiind integral teren intravilan. Valoarea terenului Curți construcții a fost stabilită de expert prin ultimul răspuns la obiecțiuni înaintat instanței, aceasta luând în calcul scăderea valorii cu 20% pentru același motiv, al afectării dreptului de uzufruct viager, valoare pe care instanța a ajustat-o prin înlăturarea coeficientului de -10% pentru acte de proprietate cu proces în curs, pentru explicațiile date în cele de mai sus, valoarea fiind astfel de: 7238,88 lei +10% = 8.143,74 lei, iar pentru terenul arabil fiind de: 5.726,44 * 0,9 = 5.153,8 lei.

În privința valorii bunurilor mobile, aceasta a fost corect reținută de prima instanță de 3.050 lei, după cum s-a reținut și prin decizia de casare pronunțată în cauză.

Prin urmare, valoarea totală a bunurilor din masa de împărțit va fi de 51.971,26 lei, valoarea lotului cuvenit fiecărei părți fiind de_,63 lei, Tribunalul apreciind că nu pot fi reținute alte cote de contribuție câtă vreme nu au fost probate în cauză susținerile reclamantei în acest sens.

Tribunaul va dispune prin consecință lichidarea comunității de bunuri a parților atribuind reclamantei-pârâte următoarele bunuri:nuda proprietate in privinta unei case de locuit situată în com. Mircești, ., în valoare de 3286,95 lei, o anexă nouă la casa de locuit situată în com. Mircești, ., în valoare de_,09 lei, nuda proprietate in privinta unei bucătării de vară situată în com. Mircești, ., în valoare de 1000,55 lei, nuda proprietate in privinta unui grajd vechi situat în com. Mircești, ., în valoare de 2095,87 lei, un grajd situat în com. Mircești, ., în valoare de_,94 lei, un adăpost pentru animale (poiată) situat în com. Mircești, ., în valoare de 3043,2 lei, nuda proprietate in privinta unei suprafețe de 2257,72 mp teren situat în intravilan com. Mircești, ., sector cadastral 5 compusa din parcelele nr. 139/2; 139/1, în suprafață de 970,88 mp, având categoria de folosință Curți construcții, cu o valoare de 8143,74 lei și . suprafață de 1286,84 mp, având categoria de folosință arabil, cu o valoare de 5153,8 lei, 2 vitrine în valoare de 250 lei, un aragaz cu 4 ochiuri, G., în valoare de 500 lei, un pat în valoare de 250 lei și un covor persan în valoare de 100 lei, valoarea bunurilor atribuite reclamantei-pârâte fiind de_,26 lei. De asemenea, va atribuie pârâtului-reclamant următoarele bunuri: un șifonier cu două uși în valoare de 300 lei, o comodă (vitrină) în valoare de 300 lei, un frigider în valoare de 700 lei, 1 pat în valoare de 250 lei, un Tv Goldstar, în valoare de 300 lei și un covor persan în valoare de 100 lei, valoarea bunurilor atribuite pârâtului-reclamant fiind de 1950 lei.

Tribunalul a avut în vedere faptul că regula în materia partajului este cea a atribuirii în natură a bunurilor, astfel că atribuirea în întregime a acestora reclamantei-pârâte era și inechitabilă și împovărătoare pentru aceasta, instanța atribuind parte din acestea și pârâtului-reclamant. Pe cale de consecință, Tribunalul va obliga pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de_,63 lei cu titlu de sultă.

Avându-se în vedere faptul că onorariul de expert nu a fost integral achitat va fi obligat pârâtul-reclamant să plătească expertului P. A. suma de 936 lei, reprezentând diferență de onorariu.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată Tribunalul reține cele ce urmează: Reclamanta pârâtă G. M. a efectuat la prima instanță cheltuieli de judecată de 5.080,49 lei (19 lei taxă judiciară de timbru, 0,3 lei timbru judiciar – f. 8 fond, 291 lei taxă judiciară de timbru – f. 31 fond, 251,7 lei onorariu expert – f. 69 fond, 251,7 lei onorariu expert – f. 71 fond, 1.266,79 lei onorariu expert – f. 144 fond, 3000 lei onorariu avocat – f. 186-188 fond), iar în recurs și rejudecare cheltuieli de judecată de 5.005,1 lei (1500 lei onorariu avocat – f. 77 recurs, 2000 lei onorariu avocat - cu concluzii scrise, 501,7 lei onorariu expert – f. 81 recurs, 501,7 lei onorariu expert – f. 122 recurs, 501,7 lei onorariu expert – f. 133 bis recurs), la care se adaugă suma de 2.432,17 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar pentru care s-a admis acesteia ajutorul public judiciar, sumă pe care, în temeiul disp. art. 50 indice 2 din OUG 51/2008 trebuie să o restituie statului. Deci suma totală a cheltuielilor de judecată suportate de reclamanta pârâtă este de 12.522,76 lei.

Pârâtul reclamant P. I. a suportat la prima instanță cheltuieli de judecată de 3.398,7 lei (19 lei taxă judiciară de timbru, 0,3 lei timbru judiciar – f. 15 fond, 60 lei taxă judiciară de timbru, 5 lei timbru judiciar – f. 170 fond, 501,7 lei onorariu expert – f. 62 fond, 376,7 lei onorariu expert – f. 154 fond, 936 lei diferență onorariu expert de achitat conform sentinței, 1500 lei onorariu avocat – f. 191, 192 fond), iar în recurs și rejudecare cheltuieli de judecată de 1500 lei (500 lei - f. 64 recurs și 1000 lei –f. 65 recurs). Deci suma totală a cheltuielilor de judecată suportate de pârâtul reclamant este de 4.898,7 lei.

Cum suma totală a cheltuielilor de judecată este de 17.421,46 lei, rezultă că fiecare trebuie să suporte cheltuieli de judecată de 50%, corespunzător cotei de contribuție la dobândirea bunurilor, deci de 8.710 lei.

D. urmare, Tribunalul va compensa cheltuielile de judecată făcute de părți până la concurența sumei de 4898,7 lei și va obliga pe pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 3.812,03 lei cu acest titlu.

În temeiul disp. art. 50 indice 2 din OUG 51/2008 Tribunalul va obliga reclamanta-pârâtă G. M. la plata către stat a sumei de 2437,17 lei reprezentând suma pentru care a fost încuviințată acesteia cererea de ajutor public judiciar în recurs.

Pentru aceste motive

În numele legii

Decide:

Rejudecând cauza în fond:

Admite, în parte, cererea promovată de reclamanta-pârâtă G. (fostă P.) M., cu domiciliul în com. Mircești, . în contradictoriu cu pârâtul-reclamant P. I., cu același domiciliu.

Admite, în parte, cererea reconvențională promovată de pârâtul-reclamant P. I. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă G. (fostă P.) M..

Constată ca părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă egală de contribuție, de 50%, următoarele bunuri comune:

- nuda proprietate in privinta unei case de locuit situată în com. Mircești, ., în valoare de 3286,95 lei;

- o anexă nouă la casa de locuit situată în com. Mircești, ., în valoare de_,09 lei;

- nuda proprietate in privinta unei bucătării de vară situată în com. Mircești, ., în valoare de 1000,55 lei;

- nuda proprietate in privinta unui grajd vechi situat în com. Mircești, ., în valoare de 2095,87 lei;

- un grajd situat în com. Mircești, ., în valoare de_,94 lei;

- un adăpost pentru animale (poiată) situat în com. Mircești, ., în valoare de 3043,2 lei;

- nuda proprietate in privinta unei suprafețe de 2257,72 mp teren situat în intravilan com. Mircești, ., sector cadastral 5 compusa din parcelele nr. 139/2; 139/1, în suprafață de 970,88 mp, având categoria de folosință Curți construcții, cu o valoare de 8143,74 lei și . suprafață de 1286,84 mp, având categoria de folosință arabil, cu o valoare de 5153,8 lei;

- 2 vitrine în valoare de 250 lei;

-un șifonier cu două uși în valoare de 300 lei;

-o comodă (vitrină) în valoare de 300 lei;

-un aragaz cu 4 ochiuri, G., în valoare de 500 lei;

-un frigider în valoare de 700 lei;

-2 paturi în valoare de 500 lei;

-un Tv Goldstar, în valoare de 300 lei;

-2 covoare persane în valoare de 200 lei.

Valoarea totală a masei bunurilor comune este de_,26 lei, valoarea lotului cuvenit fiecărei părți fiind de_,63 lei.

Dispune lichidarea comunității de bunuri a parților după cum urmează:

Atribuie reclamantei-pârâte următoarele bunuri:

- nuda proprietate in privinta unei case de locuit situată în com. Mircești, ., în valoare de 3286,95 lei;

- o anexă nouă la casa de locuit situată în com. Mircești, ., în valoare de_,09 lei

- nuda proprietate in privinta unei bucătării de vară situată în com. Mircești, ., în valoare de 1000,55 lei;

- nuda proprietate in privinta unui grajd vechi situat în com. Mircești, ., în valoare de 2095,87 lei;

- un grajd situat în com. Mircești, ., în valoare de_,94 lei;

- un adăpost pentru animale (poiată) situat în com. Mircești, ., în valoare de 3043,2 lei;

- 2 vitrine în valoare de 250 lei;

- un aragaz cu 4 ochiuri, G., în valoare de 500 lei

- un pat în valoare de 250 lei;

- un covor persan în valoare de 100 lei.

Valoarea bunurilor atribuite reclamantei-pârâte este de_,26 lei.

Atribuie pârâtului-reclamant următoarele bunuri:

-un șifonier cu două uși în valoare de 300 lei;

-o comodă (vitrină) în valoare de 300 lei;

-un frigider în valoare de 700 lei;

-1 pat în valoare de 250 lei;

-un Tv Goldstar, în valoare de 300 lei;

-un covor persan în valoare de 100 lei.

Valoarea bunurilor atribuite pârâtului-reclamant este de 1950 lei.

Obligă pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de_,63 lei cu titlu de sultă.

Obligă pe pârâtul-reclamant să plătească expertului P. A. suma de 936 lei, reprezentând diferență de onorariu.

Compensează cheltuielile de judecată făcute de părți până la concurența sumei de 4898,7 lei și obligă pe pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 3.812,03 lei cu acest titlu.

Obligă reclamanta-pârâtă G. M. la plata către stat a sumei de 2437,17 lei reprezentând suma pentru care a fost încuviințată acesteia cererea de ajutor public judiciar în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 01.02.2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

M.M. M.M. S.C. M.G.

Red./Tehnored. M.M. conform Hot. 9/28.04.2014

2 ex/17.06.2014

Jud. fond C. I.

← Decădere din drepturi părinteşti. Decizia nr. 218/2013....		Pensie întreţinere. Decizia nr. 303/2013. Tribunalul IAŞI →

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 213/2013. Tribunalul IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 213/2013. Tribunalul IAŞI