Pensie întreţinere. Decizia nr. 303/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 303/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 2182/866/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Februarie 2013
Președinte - M. S.
Judecător O. L.
Judecător M. A.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 303/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recurs formulată de pârâtul V. G. împotriva sentinței civile nr. 2106 din 16.07.2012 pronunțată de către Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimata V. M., autoritate tutelară P. C. Draguseni, având ca obiect pensie întreținere, majorare pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul și intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care recurentul depune un set de înscrisuri, respectiv memoriu și copie de pe două bonuri de la farmacie.
Instanța comunică duplicatul acestor înscrisuri intimatei.
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cererii de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Având cuvântul, recurentul solicită admiterea cererii de recurs.
Având cuvântul, intimata solicită respingerea cererii de recurs.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2106/16.07.2012 a Judecătoriei P., s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta V. M., în calitate de reprezentant legal, cu domiciliul în mun. P., .. 14, ., ., și reședința în ., jud. Suceava (la familia V. P.), în contradictoriu cu pârâtul V. G., cu i domiciliul în ., jud. Suceava.
S-a majorat pensia de întreținere la plata căreia a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr. 40/09.01.2009 a Judecătoriei P., în beneficiul minorei V. A.-M., născută la data de 07.11.1998, de la suma de 90 lei lunar la suma de 170 lei lunar, începând cu data introducerii cererii, respectiv 15.05.2012, și până la majorat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. sub nr._ la data de 15.05.2012, reclamanta V. M., în calitate de reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâtul V. G. și a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul.
În motivarea cererii, reclamanta a solicitat majorarea pensiei de întreținere la care pârâtul a fost obligat în favoarea minorei V. A.-M., arătând că fiica cea mare nu mai beneficiază de pensie, împlinind vârsta de 25 ani.
În susținerea cererii, reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu este de acord cu cererea deoarece primește o pensie situată sub minimul pe economie și este bolnav.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
La termenul din data de 16.07.2012, pârâtul, interpelat de instanță, a arătat că nu mai plătește pensie de întreținere pentru fiica sa majoră V. L..
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată întemeiată cererea promovată de reclamant având în vedere următoarele:
Prin sentința civilă nr. 40/09.01.2009 a Judecătoriei P., definitivă și irevocabilă, în beneficiul minorei V. A.-M., născută la data de 7.11.1998, cât și în beneficiul celuilalt copil al pârâtului, V. L., care este major, a fost stabilită o pensie de întreținere de 90 lei pentru fiecare beneficiar.
De asemenea, prin sentința civilă nr. 2958/16.12.2010 a Judecătoriei P., pârâtul a fost obligat sa plătească in favoarea minorei V. A.-M. o pensie lunară de întreținere în sumă de 127,50 lei, în funcție de veniturile aceluia de la acea dată. Însă, prin decizia civilă nr. 2532/10.10.2011 a Tribunalului Iași s-a admis recursul formulat de pârâtul din prezenta cauză împotriva sentinței civile nr. 2958/16.12.2010 a Judecătoriei P., în sensul că s-a respins cererea reclamantei din prezenta cauză de majorare a pensiei de întreținere în favoarea minorei. În considerentele deciziei civile nr. 2532/10.10.2011 a Tribunalului Iași s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că din cuprinsul sentinței civile nr. 40/9.01.2009 depusă în recurs reiese că în beneficiul minorei V. A.-M., născută la data de 7.11.1998, cât și în beneficiul celuilalt copil al pârâtului, V. L., care este major, a fost stabilită o pensie de întreținere de 90 lei pentru fiecare beneficiar. Raportat la cuantumul actual al veniturilor recurentului pârât (510 lei) și, conform dispozițiilor art. 94 Codul familiei, care stabilește un nivel maxim al contribuției părintelui în creșterea copilului, s-a apreciat că nu se impune majorarea cuantumului pensiei de întreținere stabilit prin sentința civilă nr. 40/2009 a Judecătoriei P..
Obligația de întreținere dintre părinți și copii este reglementată de art. 516 alin. 1 Noul cod civil și art. 525 alin. 1 Noul Cod Civil .Totodată, instanța reține că art. 525 alin. 1 Noul Cod Civil se referă la descendentul minor care are dreptul la întreținere pentru că se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri. Prin urmare, în perioada minorității starea de nevoie era prezumată de către legiuitor, dacă minorul nu se poate întreține din munca sa.
Potrivit dispozițiilor art. 529 alin. 1 Noul Cod Civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, instanța judecătorească putând mări sau micșora cuantumul acesteia în funcție de mijloacele celui ce dă întreținerea și nevoia celui ce o plătește. Când întreținerea este datorată de părinte sau cel care înfiază, obligația de întreținere se stabilește până la o pătrime din câștigul său pentru un copil, o treime pentru doi copii, și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.
Instanța reține că ultima hotărâre care își produce efectele între părți este sentința civilă nr. 40/09.01.2009 a Judecătoriei P., definitivă și irevocabilă.
De la data stabilirii pensiei de întreținere prin sentința civilă nr. 2269/02.12.2004 a Judecătoriei P., veniturile pârâtului au crescut și, așa cum a recunoscut și acesta în fața instanței nu mai plătește pensie de întreținere în favoarea fiicei majore, V. L., impunându-se, astfel, și majorarea cuantumului pensiei de întreținere la plata căreia pârâtul a fost obligat în favoarea minorei V. A.-M., aceasta fiind în prezent singurul copil față de care pârâtul are obligația de întreținere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul V. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arată recurentul în motivarea cererii, veniturile pe care le realizează în prezent nu-i permit să plătească pensia stabilită de instanță pentru minor, pensia de boală pe care o are fiind într-un cuantum situat sub nivelul minim pe economie.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare.
S-au depus acte în dovedirea, respectiv combaterea cererii de recurs.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanta V. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul V. G. majorarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorei V. A. M..
Prin sentința civilă recurată s-a dispus majorarea pensiei de întreținere datorată de pârât în favoarea minorei la suma de 170 lei, sumă calculată în funcție de veniturile realizate de acesta în prezent.
Deși recurentul susține în motivarea cererii de recurs că nu are posibilități de a achita această pensie, reține tribunalul că cererea acestuia este nefondată.
Dispozițiile art. 516 alin. 1 Noul Cod civil și art. 525 alin. 1 Noul Cod civil stabilesc obligația de întreținere între părinți și copiii minori.
Articolul 529 alin. 1 Noul Cod civil arată că întreținerea este datorată cu nevoia celui ce o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.
Atât la fond, cât și în recurs pârâtul – recurent a arătat că nu poate achita pensia de întreținere stabilită.
Instanța, raportat la motivele invocate, reține că aceste susțineri nu-l pot fi avute în vedere și nu-l pot exonera de plata pensiei pe pârâtul – recurent.
La stabilirea cuantumului majorat al pensiei de întreținere, instanța, în mod corect, a avut în vedere în primul rând interesul superior al minorei de a se bucura de cele mai bune condiții materiale ce îi pot fi oferite de părinți, precum și de nevoile de trai crescute ale acestuia și de mijloacele de care dispune pârâtul.
Instanța a avut în vedere faptul că nevoile de creștere și educare ale minorului au crescut, nemaifiind acoperite de suma stabilită prin sentința inițială, iar pe de altă parte, pârâtul obține venituri mai mari decât cele avute în vedere la pronunțarea hotărârii.
La stabilirea cuantumului, instanța a avut în vedere faptul că pârâtul realizează venituri, cuantumul acestora rezultând din cuponul de pensie și relațiile de la Casa Teritorială de Pensii Iași.
Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de pârâtul V. G., menținând ca fiind legală și temeinică sentința Judecătoriei P..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de recurs formulată de pârâtul V. G. împotriva sentinței civile nr. 2106 din 16.07.2012 pronunțată de către Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. S. O. L. M. A.
Grefier,
E. D. B.
Red. M.A.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./28.05.2013
Judecător fond O. A. C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... → |
|---|
