Pretenţii. Decizia nr. 403/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 403/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 39650/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Februarie 2013
Președinte - E. C. F.
Judecător M. C.
Judecător E. C.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 403/2013
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenții M. IAȘI PRIN PRIMAR și C. L. IAȘI împotriva sentinței civile nr._/16.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind G.- S. C., G.- S. C. și G.- S. A., având ca obiect evacuare acțiune în pretenții; reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 13.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 20.02.2013, când:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/16.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-a dispus:
„Admite excepția lipsei calității procesuale active pentru cererea privind cheltuielile de întreținere restante și penalitățile aferente și pe cale de consecință:
Respinge cererea formulată de reclamanții M. Iași și C. L. Iași în contradictoriu cu pârâții G.-Sîn C., G.-Sîn C. și G.-Sîn A., privind cheltuielile de întreținere restante și penalitățile aferente, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Respinge cererea privind obligarea pârâtului la plata c/v chiriei restante și a majorărilor de întârziere ca rămasă fără obiect.
Respinge capetele de cerere privind rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâților din imobil.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active raportat la disp. art.137 C.p.c. instanța apreciază că este întemeiată, din următoarele considerente:
În analiza condițiilor de exercitare a acțiunii civile existența calității procesuale, alături de cea a interesului și capacității procesuale trebuie să rezulte în mod neândoielnic, derivând pentru reclamant din calitatea de titular a dreptului subiectiv încălcat sau a interesului ocrotit, iar pentru pârât din calitatea de titular a obligației corelative acelui drept sau interes.
Conform prev.art. 46 din Legea nr.230/2007 “ T. proprietarii au obligatia sa plateasca lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociatiei de proprietari, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contributie ce le revine la cheltuielile asociatiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociatia de proprietari.”, iar potrivit art.50 din Legea nr.230/2007 prin care a fost abrogată Anexa 2 la Legea nr.114/1996, asociația are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar în cazul neplății acestor cheltuieli, timp de mai mult de 90 de zile de la scadență.
Totodată, disp. art. 25 din H.G. nr. 1588/2007 prevăd că „după o perioadă de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit pentru plată, asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întarziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de adunarea generală a asociației de proprietari în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 ce prevede că, „ Penalizările pentru întârzierea plății cotelor de intreținere, hotărâte potrivit legii de adunarea generală a proprietarilor, nu vor fi mai mari de 0,2 la sută pentru fiecare zi de intârziere și se vor aplica pentru fiecare cotă de intreținere lunară numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată…”
Raportat la dispozițiile normative invocate este evident faptul că plata debitelor restante la cotele cheltuielilor de întreținere și a penalităților aferente se datorează în primul rând de proprietarii apartamentelor ori spațiilor cu destinație de locuință din condominiu, putând fi solicitată și de la persoanele care ocupă aceste spații în baza unor raporturi locative, iar calitatea procesual activă revine numai asociației de proprietari din care imobilul face parte, în timp ce reclamanții, în calitate de proprietar respectiv titular al dreptului de administrare al locuinței, nu pot emite pretenții pentru recuperarea sumelor datorate cu titlu de debit și penalități pentru aceasta de la chiriaș, cât timp nu au dovedit faptul că și-au stins propria obligație față de asociație plătind aceste sume, împrejurare ce i-ar permite proprietarului să se subroge în drepturile creditorului plătit, considerente pentru care instanța va admite excepția și va respinge acest capăt de cerere motivat de lipsa calității procesual active a reclamanților.
În ce privește fondul cauzei instanța, având în vedere probatoriul administrat, reține următoarea situație de fapt:
Pârâții ocupă imobilul cu destinația de locuință situat în Iași, ., . în baza contractului de închiriere nr. 7974/2009. Pe baza derulării contractului pârâții au înregistrat întârzieri la plata c/v chiriei stabilite prin contract, acumulând debite la care s-au calculat și majorări de întârziere. Pârâții au fost notificați asupra debitelor însă nu s-au conformat dispozițiilor contractuale.
Prin adresa nr._/28.03.2012 emisă de DAPP Iași rezultă că pârâții au achitat integral debitul reprezentând c/v chiriei i majorări de întârziere aferente la aceasta, motiv pentru care va respinge acest capăt de cerere ca rămas fără obiect.
La acest moment pârâții au făcut dovada îndeplinirii obligațiilor contractuale ( achitare integrală c/v chiriei, achitare parțială a cheltuielilor de întreținere și pentru furnizorul CET SA) astfel încât instanța de judecată urmează a respinge cererea privind rezilierea acestuia.
Față de cererea de evacuare – având în vedere că s-a apreciat că nu se impune rezilierea contractului, pe de o parte, iar pe de altă parte, instanța va analiza proporționalitatea acestei măsuri în sensul jurisprudenței CEDO, având în vedere pe de o parte Hotărârea Cosic vs Croația pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aplicarea Convenției, la 15.01.2009, ce se impune cu obligativitate judecătorului național, iar pe de altă parte motivele invocate de pârât în precizări, prin care a arătat că în cazul evacuării sale nu deține o altă locuință pentru el și familia sa, realizează venituri modeste, are în întreținere un copil minor .
Astfel, din perspectiva pârâților se pune problema respectării dreptului la domiciliu al acestora potrivit art.8 din Convenție conform căruia, ” 1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale. 2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, ., este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora
Având în vedere motivele invocate așadar de pârât, cu caracter de circumstanțe personale, la care se adaugă nu în ultimul rând lipsa unei alte locuințe, fac ca o eventuală evacuare din locuință a pârâților să reprezinte o ingerință în ce privește respectarea dreptului la domiciliu al acestora, cu încălcarea disp. art. 8 din Convenție, fiind vădit disproporționată în raport cu interesul reclamantului de protejare a dreptului său de folosință.
Din considerentele arătate instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de evacuare din locuință a acestora.”
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, reclamanții M. Iași – prin Primar și C. L. Iași.
În motivarea recursului reclamanții-recurenți arată că solicită evacuarea pârâților din imobil, invocând dispozițiile art. 1831 și art. 1832 Cod civil, susținând că instanța nu poate obliga proprietarul să continue relațiile contractuale în condițiile în care chiriașul nu își exercită obligațiile prevăzute în contract și cele prevăzute de lege, ceea ce ar însemna încălcarea art. 480 V.C.C. și art. 1 din Protocolul adițional al Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Recurenții mai arată că în aceste condiții evacuarea pârâților apare ca o măsură proporțională necesară pentru salvgardarea dreptului de proprietate a reclamanților prin redobândirea prerogativei folosinței cu atât mai mult cu cât este vorba despre un fond de locuințe destinat să răspundă unor necesități de ordin public.
În drept, se invocă dispozițiile art. 14 alin. 5, din O.U.G. nr. 40/1999 și dispozițiile CEDO.
Pârâții-intimați au depus întâmpinare dar la termenul de judecată fixat s-a prezentat pârâtul G. Sîn C. care recunoaște debitul datorat, susținând că s-a achitat și se achită în continuare de datorii, conform graficului de eșalonare stabilit, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței de fond.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate cât și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și din oficiu, tribunalul constată următoarele:
Reclamanții M. Iași și C. L. Iași au investit instanța de fond cu o cerere prin care au solicitat obligarea pârâților G. – Sîn C., G.- Sîn C. și G.-Sîn A. la plata sumelor de 1581 lei cu titlu de chirie, de 3377 lei, de 3324 lei debite restante la întreținere și majorări de întârziere, precum și rezilierea contractului de închiriere și evacuarea intimaților.
Prin cererea de recurs reclamanții-recurenți critică hotărârea primei instanțe sub aspectul soluției pronunțate, susținând că în mod neîntemeiat s-a admis excepția lipsei calității procesuale active în capătul de cerere vizând cheltuielile de întreținere și penalitățile aferente, respingându-li-se și celelalte capete de cerere.
Recursul recurentului M. Iași este fondat numai pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
În ce privește soluția instanței de fond vizând admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului-recurent M. Iași – prin primar, privind obligarea pârâților-intimați la plata întreținerii restante și a penalităților aferente, aceasta nu poate fi îmbrățișată de instanța de control judiciar care apreciază că recurentul are calitate procesuală activă, motivat de faptul că este parte în contractul de închiriere a locuinței, actul juridic fiind încheiat între M. Iași și pârâți.
Așadar, fiind vorba de o dispoziție contractuală, instanța constată că reclamantul-recurent are calitate procesuală activă în cauză, considerent pentru care va respinge excepția invocată din oficiu de prima instanță.
Critica recurentului vizând obligarea pârâților-intimați la plata cheltuielilor de întreținere restante și a penalităților aferente nu poate fi primită de instanța de control judiciar, având în vedere că între părți s-a încheiat un act de eșalonare a plății debitului restant – creditorul acceptând deci achitarea acestuia în mai multe rate – admiterea acestui capăt de cerere ar însemna încălcarea clauzei inserate în actul adițional încheiat.
Nici celelalte critici ale recurentului, vizând rezilierea contractului și evacuarea intimaților nu sunt întemeiate, în speță nefăcându-se dovada culpei pârâților privind neexecutarea obligațiilor contractuale.
În ce privește recursul declarat de reclamantul-recurent C. L. Iași acesta este nefundat și în mod corect și legal a reținut prima instanță că el nu are calitate procesuală activă în prezenta cauză – fiind doar titular al dreptului de administrare a locuinței - soluție care urmează a fi menținută și în recurs.
În consecință, pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamantul-recurent M. Iași – prin primar și va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a acestuia, respingerii cererii de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de întreținere restante și a penalităților aferente, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii ce nu contravin prezentei decizii.
În temeiul acelorași dispoziții invocate va respinge recursul declarat de reclamantul-recurent C. L. Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de M. Iași, prin primar, împotriva sentinței civile nr._/16.0.2012 a Judecătoriei Iași, pe care o modifică în parte.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Municipiului Iași în capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților G. –Sîn C., G.- Sîn C. și G.-Sîn A. la plata cheltuielilor de întreținere restante și penalitățile aferente.
Respinge cererea reclamantului Municipiului Iași de obligare a pârâților G. –Sîn C., G.- Sîn C. și G.-Sîn A. la plata cheltuielilor de întreținere restante și penalitățile aferente.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate ce nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul formulat C. L. Iași împotriva sentinței civile nr._/16.0.2012 a Judecătoriei Iași.
Irevocabila.
Pronunțata în ședința publică astăzi, 20.02.2013.
Președinte, E. C. F. | Judecător, M. C. | Judecător, E. C. |
Grefier, D. M. B. |
Red. E.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./20.09.2013
Judecător fond M. B.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 452/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
