Fond funciar. Decizia nr. 447/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 447/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 2045/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Februarie 2013
Președinte - I. D.
Judecător M. S.
Judecător O. L.
Grefier D. C.
DECIZIA Nr. 447/2013
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurentul T. C. împotriva sentinței civile nr. 8981/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimații A. M., B. V., C. L. DE FOND FUNCIAR M. și P. C. M., având ca obiect fond funciar obligația de a face; daune cominatorii.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului recursului au avut loc în ședința publică din data de 04.02.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, la cererea apărătorului recurenților de a se amâna pronunțarea pentru a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 11.02.2013 și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 18.02.2103, când datorită imposibilității constituirii completului de judecată, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 8981 din 26.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Admite acțiunea civilă formulată și precizată ulterior de reclamanții A. M. și B. V., împotriva pârâților C. L. de Fond Funciar M. și P. C. M., județul Iași.
Respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul T. C..
Obligă pârâții să procedeze la punerea în posesie a reclamanților cu suprafața de teren totală de 2754 mp din care suprafața de teren de 1649 mp este situată în extravilanul comunei M., județul Iași, tarlaua 21, ., iar suprafața de teren de 1105 mp este situată în intravilanul satului Vorovești, ., în tarlaua 29, . categoria de folosință arabil, conform planului de amplasament și delimitarea de la filele 142 și 143 dosar, ce urmează să facă parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obligă pe pârâtul P. C. M., județul Iași, la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea obligației stabilite.
Obligă reclamanții să plătească în solidar expertului Keller V. diferența de onorariu de 9 lei.
Obligă pe intervenientul T. C. să plătească expertului Keller V. onorariul în cuantum de 605 lei pentru suplimentul la raportul de expertiză.
Obligă pârâții să plătească, în solidar, reclamanților suma de 950 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă intervenientul să plătească reclamanților suma de 950, cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a reținut că:
„Reclamanții sunt moștenitori ai defunctului B. I., conform certificatului de moștenitor nr. 1083/03.09.1990, aflat la fila 51 dosar care, potrivit registrului agricol pentru perioada 1956 – 1958, de la filele 27 și 28 dosar, a fost proprietarul suprafeței totale de teren de 4,88 ha.
P. cererea nr. 6377/19.03.1991, aflată la fila 83 dosar, reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 4,88 ha, ce a aparținut autorului lor și le-a fost validat dreptul de proprietate pentru suprafețele de teren de 4,15 ha – anexa nr. 30 și 0,49 ha – anexa nr. 3, anexe aflate la filele 6 și 7 dosar.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, suprafața de teren de 2754 mp ce face obiectul litigiului de față poate fi retrocedată în natură reclamanților.
A precizat expertul că suprafața de teren de 1105 mp solicitată de către reclamanți este în prezent în folosința intervenientului.
Instanța constată că prin sentința civilă nr. 5355/17.03.2011 pronunțată în dosarul nr. 32._ al Judecătoriei Iași, s-a respins acțiunea formulată de către T. C., intervenientul din cauza de față, prin care acesta a solicitat să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare asupra suprafeței de teren de 650 mp, situată în satul Vorovești, ., în baza unui act sub semnătură privată încheiat la data de 08.09.1995, astfel că intervenientul din cauza de față nu face dovada existenței vreunui drept de proprietate asupra terenului cu care solicită reclamanții să fie puși în posesie.
Față de aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 5 din HG 890/2005, ale art. 51 și următ. din Legea 18/1991 republicată, precum și dispozițiile art. 64 din aceeași lege, în ce privește daunele cominatorii, instanța va admite acțiunea așa cum a fost precizată ulterior, dispunând în sensul celor solicitate de către reclamanți, respingând, totodată, ca neîntemeiată, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul T. C..
Instanța va obliga pe reclamanți la plata diferenței de onorariu de 9 lei către expert, sumă ce nu a fost achitată, deși li s-a pus în vedere reclamanților să achite întreaga diferență de onorariu de 409 lei rămasă de achitat după cenzurarea onorariului la termenul de judecată din data de 08.09.2011 pentru raportul inițial de expertiză.
Având în vedere că obiectivul suplimentar la expertiză s-a stabilit la cererea intervenientului, urmează ca acesta să fie obligat la plata sume de 605 lei onorariu expert, constatând că este neîntemeiată cererea expertului pentru diferența de onorariu de 605 lei, solicitată pentru răspunsurile la obiecțiunile la expertiză, care nu mai era necesar a fi formulate în cazul în care ar fi răspuns exact la toate obiectivele inițiale ale expertizei.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,”
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P. C. M. și C. L. de Fond Funciar M. și intervenientul T. C. criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. Intervenientul T. C. a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât prima instanță a omis să se pronunțe asupra excepțiilor invocate de către acesta, respectiv, excepția tardivității solicitării de a se completa titlul de proprietate cu diferența de 5184 mp, precizată apoi la 2754 mp, excepția lipsei procedurii prealabile, lipsa hotărârii Comisiei Județene pentru reconstituirea diferenței de tern solicitate. Mai critică recurentul și faptul că a fost obligat să achite onorariul expertului Keller V. în cuantum de 605 lei pentru suplimentul la raportul de expertiză în condițiile în care nu a solicitat un obiectiv suplimentar, ci doar a făcut obiecțiuni. Recurenții P. C. M. și C. L. de Fond Funciar M. critică sentința primei instanțe sub aspectul obligării Primarului la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 lei și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, arată recurenții că ,în condițiile în care reclamanții au precizat că solicită punerea în posesie doar pentru suprafața de 2754 mp au fost și sunt de acord cu această solicitare achiesând la pretențiile acestora. Mai susțin recurenții că nu au refuzat punerea în posesie a reclamanților și în aceste condiții nu pot fi obligați la plata de daune cominatorii.
Se mai critică și faptul că prima instanță a dispus obligarea primarului la plata de daune cominatorii de la data rămânerii definitive a sentinței și nu de la data la care aceasta va rămâne definitivă și irevocabilă, iar cuantumul acestora este exagerat de mare.
O ultimă critică a recurenților vizează obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată susținând că în condițiile în care au fost de acord cu acțiunea obligarea la plata cheltuielilor de judecată este greșită.
Intimații A. M. și B. V. legal citați au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate. În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că este întemeiat doar recursul promovat de intervenientul în interes propriu T. C. pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Recurentul T. C. a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a invocat excepția tardivității solicitării reclamanților de a se completa titlul de proprietate cu diferența de 5184 mp și excepția lipsei procedurii prealabile, respectiv lipsa hotărârii Comisiei Județene pentru reconstituirea diferenței de teren solicitată prin acțiune. Deși, acestea excepții invocate de intervenient nu sunt veritabile excepții procesuale, ci constituie mai mult apărări de fond,vizează fondul cauzei, respectiv îndreptățirea reclamanților de a fi puși în posesie cu suprafața solicitată prima instanță nici nu le-a analizat și nici nu s-a pronunțat cu privire la ele deși a admis în principiu cererea de intervenție. Însă, nepronunțarea cu privire la acestea nu atrage casarea sentinței cu consecința trimiterii spre rejudecare, instanța de recurs prin admiterea recursului urmând să se pronunțe pe aceste excepții, omisiunea instanței de fond urmând a fi complinită de către Tribunal.
Astfel, Tribunalul constată că reclamanții și-au restrâns pretențiile prin precizările formulate oral în ședința publică din 07.04.2011 și prin precizările scrise de la fila 31 în sensul solicită punerea în posesie doar cu privire la suprafața de 2754 mp teren reprezentând diferența dintre terenul validat și cel pentru care nu s-a realizat punerea în posesie. Față de aceste precizări ale reclamanților ambele excepții ale intervenientului sunt nefondate și vor fi respinse. În ceea ce privește obligarea intervenientului la plata sumei de 605 lei reprezentând onorariul de expert pentru suplimentul la expertiză, tribunalul constată că această dispoziție este nelegală.
P. încheierea din dat de 24.11.2011 prima instanță a admis obiecțiunile formulate de către reclamanți și pârâți la raportul de expertiză Pentru suplimentul la raportul de expertiză, expertul a fixat un decont total de 1210 lei, suma ce urmează a fi suportată în cuantum de ½ fiecare, respectiv 605 lei de către reclamanți, pe de o parte și de către pârâți, și nu de către intervenient care nu a formulat nicio obiecțiune. P. urmare, urmează a fi înlăturată din dispozitiv obligarea intervenientului la plata sumei de 605 lei reprezentând onorariul pentru suplimentul la expertiză, acesta urmând a fi suportat doar de către reclamanți și de pârâți în proporție de 1/2 fiecare. În ceea ce privește cheltuielile de judecată avansate de către reclamanți pe parcursul judecății cauzei în primă instanță acestea se ridică la suma totală de 2505 lei din care 700 lei reprezintă onorariul apărătorului ales, iar restul onorariul expertului, sumă la care urmează a fi obligați să o plătească intervenientul pe de o parte-respectiv 755 lei, iar pârâții pe de altă parte-respectiv 1750 lei în condițiile admiterii acțiunii reclamanților și în conformitate cu dispozițiile art.274 Cod procedură civilă. În ceea ce privește recursul pârâților referitor la obligarea Primarului C. M. la plata de daune cominatorii, tribunalul constată că: Măsura reconstituirii dreptului de proprietate presupune redarea foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, a terenurilor care au fost preluate în orice mod de cooperativă. Caracterul reparatoriu al reconstituirii presupune, în principal, dreptul fostului proprietar de a primi în fizic terenul de care a fost deposedat pentru a se bucura de plenitudinea prerogativelor dreptului de proprietate. Din perspectiva legislatiei funciare interne în materie, se poate observa ca, deși reclamanții au un drept de proprietate recunoscut si necontestat, aceștia nu pot uza de prerogativele acestuia, fiind împiedicați de conduita Comisiei Locale de Fond Funciar M., de pasivitatea acesteia care sub rezerva atribuțiilor ce îi revine fiecărei autorități administrativ-jurisdicționale nu a nu a procedat a punerea în posesie a reclamanților măcar cu diferența dintre suprafața de teren ce fusese inițial validată și cea pentru care au primit titlu de proprietate și cu care au fost puși deja în posesie, diferență la care erau îndreptățiți fără a fi necesar. Din perspectiva reglementarilor internationale:
Conform art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauza de utilitate publica si în conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international".De asemenea, art. 20 alin 2 din Constitutia României prevede ca: 2) Daca exista neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile". Astfel, în ceea ce priveste Conventia europeana privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ca principiu general, dispozitiile acesteia au forta constitutionala si supralegislativa.Este de observat ca, normele juridice internationale privitoare la protectia drepturilor omului au aplicabilitate directa în dreptul intern - self executing - obligatia interpretarii si aplicarii dispozitiilor constitutionale în materia drepturilor omului în conformitate cu tratatele internationale ratificate de România, deci si în conformitate cu dispozitiile Conventiei, se impun tuturor autoritatilor publice române deoarece prevederile Constitutiei au aplicabilitate directa.Pentru aceste considerente se poate aprecia ca, normele cuprinse în Conventie si protocoalele aditionale alcatuiesc, împreuna cu jurisprudenta organelor sale, un . de la dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, instanta constata ca reclamanții beneficiaza de un drept de proprietate recunoscut si necontestat de catre pârâtă, însa este lipsita de aceasta proprietate, prin dispozitiile legale nationale enuntate mai sus.În aceste conditii, evident aceste norme nationale vin în contradictie directa cu dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, asa încât, instanta este obligata - art. 20 alin 2 din Constitutia României - conform sa faca aplicarea directa a reglementarilor internationale.
Referitor la contradictia dintre aceste norme, aceasta nu a fost constatata prima data de catre instanta, ci, de catre Curtea Europeana pentru Drepturile Omului, care, în cauza Cauza D. împotriva României(Cererea nr. 1818/02), referindu-se la recunoasterea dreptului de proprietate în favoarea unei persoane a retinut, pe de o parte ca: ....a creat în beneficiul reclamantei speranta legitima de a fi efectiv pusa în posesia terenurilor litigioase si de a obtine titlul de proprietate asupra lor (a se vedea, mutatis mutandis, Abaluta împotriva României, nr._/01, paragraful 55, 15 iunie 2006 si T. împotriva României, nr. 746/02, paragraful 37, 29 septembrie 2005). În aceste conditii, creanta sa este suficient stabilita pentru a constitui o valoare patrimoniala care implica aplicarea garantiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1." iar pe de alta parte:" în prezent reclamanții se afla în posesia unui titlu de proprietate, Curtea considera ca din cauza întârzierii în executare, aceștia a suferit un prejudiciu ce decurge din faptul ca nu au putut beneficia pe deplin de toate atributele dreptului de proprietate (a se vedea, mutatis mutandis, S. P. citat anterior, paragrafele 80-81) "Raportându-ne strict la prezenta speta, putem observa ca reclamanții nu se afla doar în prezenta unei sperante legitime ci chiar a unui drept de proprietate, drept de proprietate, recunoscut si necontestat de catre pârâtă, astfel ca determinat de prevederile legislative invocate de catre pârâtă, reclamanții nu pot beneficia de atributele acestui drept de proprietate . Mai mult decât atât, în aceeasi materie a fondului funciar Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a condamnat din nou România, în cauza Viasu împotriva României din data de 09.12.2008, retinând ca modificarile legislative s-au dovedit, ca lipsite de efect in plan practic si ca surse ale unui climat de incertitudine juridic" si în consecinta constatând ca constata ca reclamantul a fost victima unei violari a art. 1 din Protocolul nr. 1".În aceste conditii, facând aplicarea directa a reglementarilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului, este necesar a fi obligata C. L. M. de Fond Funciar să fie constrânsă sub aplicarea unor daune cominatorii în cuantumul fixat de către instanță având în vedere și timpul scurs de mai bine de 10 ani din momentul validării și până în prezent, timp în care nu a întreprins niciun demers.
P. urmare, avand in vedere consideratiile expuse mai sus, culpa Comisiei Locale constă tocmai in aceea ca nu si-a indeplinit atributiile prevazute de dispozitiile legale invocate, reclamanții fiind nevoiți sa demareze aceasta procedura judiciara. Deci, C. L. prin P. comunei M. în calitate de președinte al acesteia nu poate fi exonerata de la plata daunelor cominatorii. În ceea ce privește obligarea la plata cheltuililor de judecată, avaând în vedere modul în care a decurs judecat în fața primei instanțe, poziția procesuală adoptată de pârâtă prin reprezentantul legal al acesteia nu se poate reține în cauză că aceasta a achesat la pretențiile reclamanților, astfel încât să fie exonerată de plata cheltuielor de judecată avansate de aceștia.
In considerarea tuturor celor expuse mai sus, tribunalul in conformitate cu dispozitiile art.312 Cod proc civila va a dmite recursul promovat de către intervenientul T. C. și va modifica în parte sentința primei instanțe și va respinge ca neîntemeiat recursul promovat de pârâți.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intervenientul in interes propriu T. C. împotriva sentinței civile nr. 8981/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge excepția tardivității formulării acțiunii de către reclamanți precum și excepția lipsei procedurii prealabile – excepții invocate în cuprinsul întâmpinării.
Obligă reclamanții A. M. și B. V. să achite în solidar expertului Keller V. diferența de onorariu expert în cuantum de 614 (9 +605) lei.
Obligă intervenientul T. C. să achite în favoarea reclamanților suma de 755 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâții P. . L. de Fond Funciar M. să achite, în solidar, în favoarea reclamanților suma de 1750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de pârâții P. . L. de Fond Funciar M. împotriva sentinței civile nr. 8981/26.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași.
Respinge cererea recurentului T. de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Obligă recurenții-pârâți la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs de către intimații reclamanți A. M. și B. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2013.
Președinte, I. D. | Judecător, M. S. | Judecător, O. L. |
Grefier, D. C. |
Red. O.L.
Tehnored. O.L./M.M.D.
2 ex. /20.05.2013
Judecător fond M. O.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 452/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 444/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
