Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1706/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1706/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-07-2013 în dosarul nr. 3223/866/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Iulie 2013
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – A. C.
JUDECĂTOR – I. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1706/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către pârâții M. M., M. V., H. L., H. E. ( C. ) împotriva sentinței civile nr. 383 din 07.02.2012 pronunțată de Judecătoria P., intimată fiind D. V. - prin mandatar D. G., având ca obiect revendicare imobiliară, grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 21.06.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 28.06.2013, 04.07.2013 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor civile de fata, constata:
Prin sentința civila nr. 383/7.02.2012 pronunțată de Judecătoria P. s-au dispus următoarele:
Admite cererea, așa cum a fost precizată, formulată de reclamantele D. G., cu domiciliul în ., jud. Iași, și I. V., cu domiciliul în București, sector 6, . nr. 7, ., ., (în calitate de moștenitoare ale reclamantei defuncte D. V.), în contradictoriu cu pârâții H. L., H. E., M. M. și M. V., cu domiciliile în ..
Obligă pârâții H. L. și H. E. să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie și folosință terenul în suprafață totală de 108 mp, situat în intravilanul satului Dumbrăvița, ., delimitat prin punctele 22,23,24,25,26,30,22, menționate în raportul de expertiză tehnică judiciară, topo-cadastrală, întocmit de expertul Rachieru P..
Obligă pârâții M. M. și M. V. să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie și folosință terenul în suprafață totală de 159 mp, situat în intravilanul satului Dumbrăvița, ., delimitat prin punctele 8,26,31,41,40,8, menționate în raportul de expertiză tehnică judiciară, topo-cadastrală, întocmit de expertul Rachieru P..
Trasează linia de hotar între proprietățile reclamantelor și pârâților H. L. și H. E. pe aliniamentul punctelor 30, 26 din schița anexă 8 la raportul de expertiză întocmit de expertul Rachieru P..
Trasează linia de hotar între proprietățile reclamantelor și pârâților M. M. și M. V. pe aliniamentul punctelor 40, 41 din planul de situație anexă 8 la raportul de expertiză întocmit de expertul Rachieru P..
Obligă pârâții H. L. și H. E. să ridice gardul edificat pe proprietatea reclamantelor, pe aliniamentul punctelor 22,23,24,25,26 din planul de situație anexă 8 la raportul de expertiză întocmit de expertul Rachieru P..
Obligă pârâții M. M. și M. V. să ridice gardul edificat pe proprietatea reclamantelor, pe aliniamentul punctelor 8,26 din planul de situație anexă 8 la raportul de expertiză întocmit de expertul Rachieru P..
Omologhează planul de situație anexă 8 la raportul de expertiză întocmit de expertul Rachieru P., ce face parte integrantă din această hotărâre.
Obligă pârâții H. L. și H. E., în solidar, să achite reclamantelor suma de 642,10 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâții M. M. și M. V., în solidar, să achite reclamantelor suma de 642,10 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a reținut:
“Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.07.2010 sub nr._, reclamanta D. V. a chemat în judecată pe pârâții H. L., H. E., M. M. și M. V., solicitând obligarea pârâților să-i lase în proprietate și liniștită posesie suprafața de 293 mp (H. L. și H. E. 200 mp ; M. M. și M. V. – 93 mp), să fie obligați pârâții să-și ridice gardul edificat fără drept pe terenul proprietatea sa și să se dispună grănițuirea proprietăților. Cu cheltuieli de judecată.
In fapt, reclamanta a arătat că este proprietara suprafeței de 1800 mp, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1341/21.05.2010, pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă, teren situat în intravilanul . au ocupat din suprafața proprietatea lor, prin construirea unui gard în interiorul proprietății sale, iar pârâții M. au construit și ei un gard pe proprietatea sa, ocupând astfel teren.
Reclamanta își afirmă calitatea de proprietar asupra terenului revendicat, în baza sentinței civile nr. 1341/21.05.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei P., definitivă și irevocabilă, prin care s-a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1800 mp tern situate în intravilanul ., învecinat cu R. V., H. L., drum sătesc și M. M..
Pârâții H. E. și H. L. își afirmă calitatea de proprietari asupra terenului revendicat, în baza în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 451/31.07.2008 al BNP T. A.-M., prin care au cumpărat de la vânzătorii Barbi I. și Barbi V. următoarele imobile situate în ., jud. Iași:
-1375 mp, teren categoria arabil, situată în intrav. ., jud. Iași, amplasată în T26, A1719, cu vecinii: N- D. Gh., E- DS 1189, S- F. I., V-DS1684;
-190 mp, teren categoria livezi, situată în intrav. ., jud. Iași, amplasată în T26, A1717, cu vecinii: N- D. Gh., E- DS 1189, S- F. I., V-DS1684 și
-235 mp, teren categoria curți construcții, situată în intrav. ., jud. Iași, amplasată în T26, A1718, cu vecinii: N- D. Gh., E- DS 1189, S- F. I., V-DS1684, precum și o casă de locuit situată pe acest teren.
Terenul a fost dobândit de vânzători prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 potrivit TP nr._/27.07.1994.
Pârâții M. M. și M. V. își afirmă calitatea de proprietari asupra terenului revendicat, în baza în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1796/17.02.1995 al notariatului de Stat P., prin care au cumpărat de la vânzătorul C. I. următoarele imobile situate în ., jud. Iași:
-1800 mp, teren arabil, situată în intrav. ., jud. Iași, având vecinii N- C. D., S- A. P., V- H. L. și E – drum sătesc.
Terenul a fost dobândit de vânzător prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 conform adeverinței nr. 22/991 și pentru care a fost pus în posesie în baza procesului-verbal nr. 1245/1994 eliberat de Comisia comunală Ruginoasa.
potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, din măsurătorile efectuate a rezultat că pârâții și-au extins limita proprietății lor, pârâții H. L. și H. E. cu suprafața de 108 mp, iar pârâții M. M. și M. V. cu suprafața de 159 mp, suprafețele de teren ale părților fiind identificate potrivit aceluiași raport de expertiză. Astfel, terenul proprietatea reclamantului este în suprafață de 1800 mp, iar terenul proprietatea pârâților H. L. și H. E. este în suprafață totală de 1563 mp, față de 1800 mp cât este în titlul lor de proprietate, iar a pârâților M. M. și M. V. este în suprafață totală de 1738 mp, față de 1800 mp cât este în titlul lor de proprietate.
Cu toate că limitele proprietăților pârâților prezintă diferențe în minus față de suprafețele de teren înscrise în actele lor de proprietate, instanța reține că pârâții ocupă fără drept suprafețele de 108 mp, respectiv, 159 mp deoarece concluziile raportului de expertiză se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Din analiza documentației care a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 451/31.07.2008, instanța constată că pârâții H. L. și H. E. au cumpărat de la vânzătorii U. V. și Barbi I. suprafața de 1800 mp înscrisă în titlul de proprietate nr._/27.07.1994 în T26, parcelele 1717, 1718 și 1719. Din procesul-verbal de măsurare nr. 8084/17.12.2008 efectuat de Comisia Locală Ruginoasa la cererea pârâtei H. E. din prezenta cauză rezultă că s-a procedat prin identificarea prin măsurare a suprafeței, iar lățimea la drumul sătesc este de 23 m (fila 129). De asemenea, pârâții H. L. și H. E. și-au intabulat dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1792 m (suprafața de act 1800 mp) potrivit încheierii nr. 609/23.01.2009 (fila 33 dosar), însă din planul de amplasament și delimitare a drumului (fila 34) rezultă că lățimea la drum este de 23,01 m. Instanța nu a reținut cererea pârâților de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea cauzei având ca obiect rectificare carte funciară, în cadrul căreia au susținut că lățimea la drumul sătesc a fost întotdeauna de 25,80 m, iar nu de 23 m, având în vedere că, în reglementarea în vigoare, efectul intabulării este acela de a face actul înscris în cartea funciară opozabil terților. Chiar dacă pârâții H. L. și H. E. și-ar intabula o lățime la drum de 25,80 lei, ulterior introducerii acțiunii în revendicare, intabularea nu este constitutivă de drepturi. De asemenea, înscrierea în cartea funciară are ca efect opozabilitatea față de eventualii titulari de drepturi reale imobiliare cu același obiect, de la același autor, însă nu este situația din prezenta speță.
Din analiza documentației care a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1796/1995 al M. M. și M. V. au cumpărat de la vânzătorul C. I. suprafața de 1800 mp conform adeverinței nr. 22/1991 și pentru care a fost pus în posesie în baza procesului-verbal nr. 1245/1994 eliberat de Comisia comunală Ruginoasa. In raportul de expertiză a fost identificată suprafața de teren așa cum rezultă și din planul de situație care se află la documentația vânzării (fila 117).
Față de toate acestea și având în vedere că reclamanta și-a precizat cererea, în temeiul art. 132 pct. 2 Cod proc. civ, câtimea obiectului cererii, instanța va admite capătul de cerere având ca obiect revendicare imobiliară, așa cum a fost precizat, și va obliga pârâții H. L. și H. E. să lase în deplină proprietate si posesie suprafața de teren de 108 mp, iar pârâții M. M. și M. V., suprafața de 159 mp, identificate potrivit raportului de expertiza, ce va fi omologat de instanta, în temeiul art.480 C.civ.
Privitor la capătul de cerere având ca obiect grănițuire, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 584 Cod civil, orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa. Prin acțiunea în grănițuire se urmărește determinarea prin hotărâre judecătorească a limitelor dintre proprietăți și stabilirea traseului real pe care trebuie să-l urmeze hotarul.
Prin raportul de expertiză topometrică efectuat în cauză s-a stabilit că linia de hotar între proprietatea reclamantului și proprietatea pârâților H. L. și H. E., așa cum rezultă din actele de proprietate și documentația cadastrală, este constituită de punctele 22,23,24,25,26,30,22, iar linia de hotar între proprietatea reclamantului și proprietatea pârâților M. M. și M. V., este constituită de punctele 8,26,31,41,40,8. Astfel, acțiunea în grănițuire formulată de reclamant își justifică rațiunea deoarece între părți nu s-a mai purtat un proces de grănițuire pentru ca acestea să se poată prevala de hotarele stabilite judiciar și este evident că între acestea există neînțelegeri cu privire la limitele proprietăților.
Privitor la capătul de cerere având ca obiect ridicare gard, prin raportul de expertiza topometrică s-a identificat gardul ridicat de pârâții H. L. și H. E. și pârâții M. M. și M. V., ca fiind pe terenul proprietatea reclamantei și, în consecință, instanța apreciază că, din perspectiva pârâților gardurile nu mai prezintă nici o utilitate deoarece nu îngrădesc proprietatea lor.
În temeiul art.274 si 275 C.pr.civ., constatându-se culpa procesuala a pârâților, instanța va dispune obligarea acestora și la plata cheltuielilor de judecata, reprezentând taxe de timbru, onorarii experți si onorariu avocat, având în vedere culpa procesuală a fiecărui pârât.”
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții M. V. si M. M., care au criticat-o prin prisma următoarelor motive:
Arata recurenții ca soluția Judecătoriei P. se dovedește a fi pronunțată printr-o apreciere absolut eronată a probelor ce au fost administrate în cauză, a raportului de expertiză tehnică întocmit.
Consideră aceștia că instanța de fond, deși avea îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, tocmai în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, nu a procedat de această manieră instituită imperativ de codul de procedură civilă și, cu atât mai mult, deși se precizează că, deși expertiza stabilește că recurenții nu ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea reclamantelor, „celelalte probe administrate în cauză (...) duc la concluzia soluției de admitere a cererii reclamantei".
Deși instanța de judecată avea obligația să pornească în soluția pe care o va dispune de la înseși caracterele acțiunii în revendicare și care este o acțiune reală exercitată de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, să analizeze actele de proprietate pe care le opun părțile și care demonstrează sau nu un drept de proprietate, nu s-a făcut acest lucru.
Mai mult decât atât, se reține că ar fi vorba de „o prezumție de proprietate (...), care nu este, însă, una absolută" și, cu toate acestea, deși aceeași instanță reține că poate fi răsturnată prin probe contrare, probe contrare pe care recurenții susțin ca le-au administrat, acestea au fost înlăturate fără nici un suport ca și motivare.
Recurenții arata ca și-au dovedit calitatea de proprietari asupra terenului revendicat de reclamanți, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1796/17 februarie 1995 a Notariatului de Stat P., prin care au cumpărat de la vânzătorul C. I.:
- suprafața de teren de 1800 mp, teren arabil (grădină), situată în intravilanul satului Dumbrăvița, ., având ca vecini: la Nord - C. D., la Sud - A. P., la Vest -Hrimiciuc L. si la Est - drum sătesc. In conținutul contractului de vânzare-cumpărare se menționează în mod indubitabil - aspect ignorat de instanța de fond - că la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare au stat actele de proprietate ale vânzătorului C. I., întocmite în baza Legii fondului funciar, astfel că acestuia i-a fost stabilit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, conform adeverinței nr. 22/1991 și pentru care acesta a fost pus în posesie în baza procesului-verbal nr. 1245/1994, eliberat de Comisia comunală de fond funciar Ruginoasa, județul Iași.
Acest contract de vânzare-cumpărare se află la fila nr. 30 dosar, precum și schița anexă-plan de situație, anexă contractului de vânzare-cumpărare (fila nr. 54).
Ca in cauza de față s-a administrat o probă cu expertiză tehnică topografică întocmită de expertul R. P., expertiză care, în ciuda faptului că s-a invocat nulitatea acesteia, instanța de judecată, prin încheierea de ședință din 25.10.2011 (fila nr. 155 dosar) respinge excepția nulității invocată, iar prin încheierea de ședință din 22 noiembrie 2011 (fila nr. 161 dosar), solicitarea de efectuare a unei noi expertize de ceilalți pârâți, H. L. și E., instanța de judecată a respins-o, motivarea fiind că „este lămurită instanța de judecată prin expertiza efectuată".
a)prin încheierea de ședință din 30 noiembrie 2010 a fost desemnat ca expert expertul P. A..
Grefiera de ședință G. A., care a substituit colega ce era desemnată în mod obișnuit la acest complet de judecată, în ciuda faptului că expertul desemnat a fost P. A., pentru care s-a și fixat avansul de onorariu, care a fost achitat de reclamanți în contul acestui expert în cuantum de 400 lei, a făcut adresă de înaintare, cu obiectivele discutate, expertului R. P. (fila nr. 41 dosar).
b)la filele nr. 68-78 există expertiza R. P.;
c)la fila nr. 98 se achită de reclamanți cu chitanța nr._/1 diferență de onorariu expertiză. în cuantum de 800 lei, pentru expert P. A.. fapt care se și consemnează în încheierea de ședință din 03 mai 2011 (fila nr. 95 dosar);
d)s-au formulat obiecțiuni la expertiza R. de reclamanți, precum și de pârâții H., fapt care se află consemnat în încheierea de ședință din 08 martie 2011 (fila nr. 82 dosar), însă instanța de judecată se pronunță doar asupra obiectiunilor formulate de reclamanți:
e)la fila nr. 67 dosar există decont justificat expert R. P., de 800 lei, pentru ca, la fila nr. 138 dosar să ceară diferență de onorariu în cuantum de 400 lei;
f)la fila nr. 133 dosar sunt depuse obiecțiuni de pârâții H., se solicită de aceștia contraexpertize, instanța de judecată nu se pronunță asupra ei si nici nu se consemnează în încheierea de ședință din 28 iunie 2011 această solicitare;
g)prin încheierea de ședință din 25.10.2011 s-a invocat nulitatea absolută a raportului de expertiză tehnică topografică efectuat de un alt expert decât cel care a fost desemnat prin încheierea de ședință din 30 noiembrie 2010, însă instanța de judecată dispune - în mod cu totul surprinzător și cu încălcarea tuturor normelor de procedură în materia desemnării unui expert - înlocuirea acestui expert P. A. cu expertul R. P..
Mai arata recurentii ca expert R. P. a efectuat expertiză tehnică topografică în cauza atașata prezentului dosar si înregistrată sub nr. 2091/2001. prin care reclamanta D. V. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra unei suprafețe de 1800 mp.
Chiar și în atare condiții, arata că expertiza tehnică topografică întocmită de expertul R. P. în această cauză nu precizează că pârâții ocupă vreo suprafață de teren în plus din terenul pretins a fi al reclamantei, el menționând că pârâții stăpânesc o suprafață de 1658 mp fata de 1800 mp, suprafața de teren pe care o au materializată în actul de vânzare-cumpărare încheiat la nivelul anului 1995.
Nici cele două răspunsuri la obiecțiuni și nici răspunsul suplimentar la raportul de expertiză tehnică topografică nu atestă faptul material de ocupare a vreunei suprafețe de teren din proprietatea reclamanților.
Se critica si faptul ca greșit instanța de judecată a admis și capătul de cerere privind stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul pct. 40, 41 din planul de situație anexă nr. 8 la raportul de expertiză întocmit de expertul R. P., prin acest aliniamentul stabilit încălcându-se dreptul paratilor de proprietate.
De altfel, nici nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 584 Cod civil, în condițiile în care între proprietatea lor și proprietatea reclamanților existau semne exterioare vizibile care nu încălcau în niciun caz proprietatea reclamantei.
Recurenții mai susțin ca soluția se dovedește a fi nelegală și netemeinică și în ceea ce privește obligarea lor la ridicarea unui gard pretins a fi edificat pe proprietatea reclamantelor, pe aliniamentul pct. 8, 26 din planul de situație anexa nr. 8 la raportul de expertiză, în condițiile în care acest gard este unul și același cu cel deținut de C. I., nu s-a schimbat amplasament, gardul fiind edificat pe terenul proprietatea noastră.
Cu privire la toate capetele de cerere, invocă excepția lipsei calității procesual pasive, deoarece nu ocupă nicio suprafață de teren din proprietatea reclamantelor, nu au edificat niciun gard pe nicio latură pe proprietatea acestora, nefiind identitate între dreptul reclamat în justiție și persoanele care pretind reclamantele că le-ar ocupa terenul.
De asemenea, invocă excepția lipsei de interes a reclamantelor în promovarea acestei acțiuni, acestea nefăcând dovada unui interes legitim, personal și actual în promovarea acestei acțiuni.
8.Nu este corectă nici dispoziția instanței de judecată de obligare la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 642,10 lei, deoarece, neocupând nicio suprafață de teren și nici exercitând vreun act material de natura celor invocate de reclamante în capetele de cerere accesorii, nu pot fi apreciați ca părți care să cadă în pretenții în spiritul și lumina dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Aceeași hotărâre a fost recurata si de către paratii H. L. si H. E., care au criticat-o, arătând ca Judecătoria P., comparând titlurile de proprietate opuse precum și de reclamante, a apreciat în mod injust că titlul acestora este preferențial.
Aceasta, în condițiile în care au dobândit terenul prin contract autentic încheiat în anul 2008 (contractul având la bază titlul de proprietate emis în anul 1994 obținut de către vânzători prin reconstituirea dreptului de proprietate în conformitate cu disp. Legii 18/1991), iar defunctei D. V. i s-a constatat calitatea de proprietară prin hotărâre judecătorească pronunțată în anul 2010.
Pe de altă parte, recurenții arata ca sentința civilă nr. 1341/2010 (prin care s-a constatat calitatea de proprietară a defunctei cu privire la o suprafață de 1800 m.p. teren) nu le este opozabilă.
Această hotărâre este din punctul lor de vedere nelegală.
Mai arata recurenții ca instanța de judecată a luat în considerare la pronunțarea sentinței civile nr. 383/2012 raportul de expertiză întocmit de către expertul R. P., lucrare ce a fost contestată de ei și de asemenea, au invocat nulitatea acesteia.
Așa cum se poate observa, în cauza de față, când recurenții nu beneficiau de apărare calificată și nu aveau cunoștință de lucrările dosarului, instanța de judecată a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru identificarea terenurilor, fiind numit ca expert dl. P. A..
Printr-o . împrejurări, s-a ajuns ca expertiza să fie efectuată de același expert care a întocmit expertiza și în dosarul nr. 2091/2009 în care recurenții nu au fost părți, respectiv dl. R. P..
Întrucât raportul de expertiză nu a fost întocmit corect și obiectiv de către dl. R. P., au invocat nulitatea raportului si în același timp am solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice, de către alt expert.
Prin nota de obiecțiuni au învederat printre altele faptul că dl. expert nu a ținut seama de împrejurarea că lotul de 293 m.p. identificat pe schița aflată în dosarul 2091/2009 nu se afla în posesia defunctei la data efectuării primei expertize tehnice si asa cum însuși expertul a menționat în acel raport de expertiză terenul respectiv a fost dat în posesie si proprietate altor persoane în temeiul legii 18/1991.
Instanța de judecată nu a avut în vedere o . aspecte deosebit de importante cum ar fi spre exemplu:
-sentința civilă nr. 1341/2010 nu le este opozabilă,
-defuncta D. V. nu se afla în posesia suprafeței de 293 m.p. (din care face parte și lotul de 108 m.p), cel puțin din anul 1991 (deci și la data când pe rol se afla acțiunea în constatare introdusă în dos. 2091/2009)și prin urmare, cu privire la acest teren nu erau îndeplinite condițiile dobândirii proprietății prin efectul uzucapiunii,
-în dosarul nr. 2091/2009 al Judecătoriei P., în care nu au fost părți, expertul R. P. a concluzionat (din informațiile primite de la defuncta D. V., precum și de la reprezentanții Primăriei Ruginoasa) că suprafața de 293 m.p. pe care aceasta o pretindea a fost dată în proprietate altor persoane conform legii fondului funciar,
-terenul ce a aparținut defunctei U. C. (bunica pârâtei H. E.) și care a fost retrocedat vânzătorilor Bărbi I. și U. V. a avut întotdeauna la drumul sătesc o lățime de 25,8 metri,
-expertiza efectuată în dosarul nr. 2091/2009 nu a fost omologată,
-din nici o probă de la dosar nu rezultă că hotarul dintre terenul dobândit de recurenti și cel aflat în posesia defunctei D. V. a fost modificat după anul 1991.
Intimații D. V. si D. G. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursurilor, aratand ca instanța a avut în vedere atunci când a admis acțiunea, pe de o parte, că mama lor a stăpânit suprafața de 1800 mp teren și a invocat în mod corect că în cazul de față se poate reține uzucapiunea ce, potrivit literaturii de specialitate, are efect retroactiv și a menționat în mod clar că mama reclamanților și, ulterior, reclamanții, sunt considerați ca proprietari din chiar ziua în care a început posesia. Instanța a avut în vedere, pe de o parte, dobândirea proprietății de către reclamante, prin efectul uzucapiunii, astfel cum s-a stabilit prin sentința civilă nr. 1341/2010, cu privire la suprafața de 1800 mp teren având în vedere că au exercitat cu titlu de proprietar posesia cu mai bine de 30 ani în urmă, încât împrejurarea menționată de recurenți în motive, că actul lor de vânzare-cumpărare este anterior hotărârii judecătorești este lipsită de relevanță, atâta vreme cât mama și, implicit, reclamantele au fost considerate ca proprietare, începând cu momentul la care s-a declanșat posesia.
Aspectele învederate de recurenți cu referire la dosarul nr. 2091/2009 sunt neîntemeiate, recurenții susținând în mod cu totul nejustificat că din anul 1991 un lot de 293 mp ar fi fost dat în posesia altor persoane. Recurenții au solicitat printr-o acțiune separată constatarea nulității hotărârii prin care s-a constatat dreptul reclamantelor de proprietate ca fiind dobândit pe cale de uzucapiune, cauză care a fost rezolvată în sensul respingerii ca inadmisibilă a unei astfel de cereri.
Este lipsită de relevanță împrejurarea că prin sentința civilă nr. 1341/2010 nu s-a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză. In prezentul recurs, nu se discută expertiza din dosarul nr._, ci recurenții aveau obligația să se raporteze strict la înscrisurile ce au fost depuse în dosarul nr._ și în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 383/2012.
Sunt neîntemeiate și susținerile recurenților cu privire la expertiza efectuată de expertul R. P., atâta vreme cât părțile prezente, cu apărare calificată, nu au contestat numirea expertului R. P. și din moment ce această expertiză efectuată în cauză a fost contestată prin obiecțiuni de reclamante, dar și de pârâți, iar în final răspunsul expertului a lămurit cauza cu privire la amplasamentul terenurilor părților, instanța având posibilitatea ca, în baza tuturor probelor de la dosar, să se pronunțe în cauză, susținerea recurenților cu privire la nulitatea raportului de expertiză fiind, de asemenea, lipsite de temei.
Nu are nicio relevanță împrejurarea că i s-a cerut expertului să se raporteze la suprafața de 293 mp, pentru că în răspunsul la obiecțiunile la raport expertul a întocmit mai multe schițe prin care au fost identificate suprafețele astfel cum sunt ele menționate în actele de proprietate și cum se regăsesc în planurile parcelare.
Instanța a procedat în mod corect atunci când a respins cererea de suspendare și a pronunțat în cauză o soluție în raport cu probele administrate, în mod nejustificat menționează recurenții că hotarul dintre proprietăți nu a fost modificat, din chiar schița anexă contractului de vânzare-cumpărare existent la dosar se poate observa care este lățimea terenului recurenților la frontul stradal, de doar 23 m, schiță ce se găsește la fila nr. 129, ce a constituit, de altfel, și punerea în posesie pentru H. E..
Mai arata intimatii ca in mod cert H. L. si H. E. și-au intabulat proprietatea pentru 1792 mp și lățimea terenului, potrivit încheierea de intabulare, este de 23 m. Corect a reținut instanța că și dacă H. L. și H. E. ulterior introducerii acțiunii în revendicare și ar intabula o lățime de 25,80 m, aceasta ar fi fără valoare, având în vedere că intabularea nu este constitutivă de drepturi.
Ca urmare, comparând actele de proprietate, dar și cu raportare la efectul uzucapiunii, instanța a stabilit în mod corect că acțiunea este întemeiată și a admis-o, fara ca împrejurarea formulării de plângeri pentru membri ai comisiei locale sa constituie motive de recurs într-o astfel de cauză.
S-a solicitat de către recurenții H. L. si H. E. suspendarea judecații recursurilor, având in vedere ca împotriva sentinței nr. 1341/21.05.2010 pronunțata in dosarul nr._ s-a promovat cerere de revizuire, întemeiata pe disp. art. 322 alin.1 pct.3 C.p.civ., in raport cu Ordonanța de scoatere de sub urmărire penala si aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ dispusa in dosarul penal nr. 562/P/2012 al Parchetului de pe langa Judecătoria P..
In recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate si a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul retine:
Expertiza judiciara este definita in literatura de specialitate ca acel mijloc de proba prin care se aduce la cunoștința organelor judiciare opinia unor specialiști cu privire la acele împrejurări de fapt pentru a căror lămurire sunt necesare cunoștințe deosebite, opinie care se formează pe baza unei activități de cercetare concreta a cazului si a aplicării unor date de specialitate de către persoanele competente desemnate de organul judiciar.
Art. 17 din OG nr. 2/2000 instituie procedura de urmat in cazul administrării probei cu expertiza tehnica judiciara.
(1) Organul îndreptățit sa dispună efectuarea expertizei judiciare numește expertul sau, după caz, specialistul, indica in scris, prin încheiere sau prin ordonanța, obiectul expertizei si întrebările la care trebuie sa răspundă acesta, stabilește data depunerii raportului de expertiza, fixează onorariul provizoriu, avansul pentru cheltuielile de deplasare, atunci când este cazul, si comunica biroului local pentru expertize tehnice judiciare numele persoanei desemnate sa efectueze expertiza.
(2) La termenul la care a avut loc numirea expertului, organul cu atribuții jurisdicționale care a dispus efectuarea expertizei instiintează partea despre suma ce trebuie avansata pentru expertiza dispusa in contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare si ii pune in vedere sa plătească aceasta suma in termen de 5 zile de la instiintare.
(3) Adresa privind numirea expertului se comunica biroului local pentru expertize tehnice judiciare si expertului tehnic judiciar, după efectuarea plații in condițiile alin. (2), si cuprinde următoarele:
a) denumirea si datele de contact ale organului cu atribuții jurisdicționale care a dispus numirea;
b) numărul si obiectul dosarului in care a fost dispusa efectuarea expertizei tehnice judiciare;
c) numele sau, după caz, denumirea parților din dosar si datele de contact ale acestora: domiciliul sau, după caz, sediul acestora, precum si numărul de telefon, numărul de fax si adresa de e-mail, daca acestea sunt cunoscute;
d) numărul si data încheierii sau ordonanței prin care a fost numit expertul;
e) obiectivele expertizei tehnice judiciare dispuse la care trebuie sa răspundă expertul;
f) termenul stabilit pentru depunerea raportului de expertiza;
g) suma stabilita cu titlu de onorariu provizoriu;
h) suma stabilita cu titlu de cheltuieli provizorii;
i) mențiunea ca sumele provizorii, stabilite cu titlu de onorariu provizoriu si cheltuieli provizorii, au fost plătite in contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare.
(4) Plata sumei provizorii către expertul tehnic judiciar numit se va efectua prin intermediul biroului local pentru expertize tehnice judiciare, după depunerea raportului de expertiza la organul cu atribuții jurisdicționale care a dispus efectuarea expertizei."
Art. 202 alin.1 din Codul de procedura civila reglementează modul concret de numire a expertului judiciar: “Dacă părțile nu se învoiesc asupra numirii experților, ei se vor numi de către instanță, prin tragere la sorți, în ședință publică, de pe lista întocmită și comunicată de către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidența celor autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare
Dispozițiile legale instituie regula imperativa potrivit căreia expertiza trebuie efectuata de expertul numit de instanța de judecata,înlocuirea acestuia fiind posibila numai pentru motive temeinice si numai urmând aceeași procedura de numire, adică desemnarea prin acordul expres al tuturor parților cauzei, ori in lipsa acestui acord, prin tragere la sorti si, in toate cazurile, numai după punerea in discuția contradictorie a măsurii înlocuirii.
Nerespectarea acestor reguli atrage nulitatea absoluta a raportului de expertiza astfel întocmit.
In speța, tribunalul constata ca prin încheierea de ședința de la data de 30.11.2010 instanța de fond a încuviințat proba cu expertiza topocadastrala, numindu-l ca expert pe domnul P. A., expert in contul căruia reclamanții au achitat onorariul provizoriu.
Insa, adresa pentru efectuarea expertizei a fost expediata, din eroare, unui alt expert- Rachieru P., care a procedat la realizarea expertizei, depunând-o ulterior la dosarul cauzei.
Partile au formulat obiecțiuni la raportul de expertiza astfel întocmit, obiecțiuni care au vizat concluziile expertului, iar in ședința publica de la data de 25.10.2011 paratii H. L. si H. E. au invocat nulitatea raportului de expertiza, derivata din faptul întocmirii raportului de expertiza de către un alt expert decât cel numit prin încheierea din 30.11.2010.
Tribunalul retine ca expertiza realizata de expert Rachieru P. este lovita de nulitate, astfel încât măsura luata de prima instanta - de a dispune înlocuirea expertului inițial numit- P. A., cu expertul Rachieru P. ulterior depunerii la dosar a raportului de expertiza si fara motive temeinicie care sa justifice inlocuirea - este nelegala.
Hotărârea pronunțata pe baza unei expertize nule nu rezolva in mod real fondul cauzei, soluționarea pe fond a acțiunii presupunând o completa identificare a terenului revendicat, adică a obiectului acțiunii, expertiza topocadastrala constituind o proba esențiala pentru dezlegarea pricinii.
Tribunalul urmează a admite recursurile de față, în baza art. 312 alin.2 și 5 Cod procedură civilă, a casa sentința civilă nr. 383/2012 a Judecătoriei Iași și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cat privește cererea de suspendare a judecații recursurilor, tribunalul a reținut ca partile au posibilitatea de a obține revizuirea hotărârii ce va rezolva pricina de fata, in baza art. 322 pct. 5 teza ultima C.p.civ., astfel incat măsura solicitata in raport cu dosarul nr._, având ca obiect revizuirea sentinței civile 1341/2010 a Judecătoriei P., nu se impune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de M. M., M. V. și H. L., H. E.(C.) împotriva sentinței civile nr. 383/07.02.2013 a Judecătoriei P., sentință pe care o casează în tot și, în consecință:
Trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Iași în vederea pronunțării unei hotărâri după efectuarea unei expertize topocadastrale legale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.07.2013.
.
Președinte, M. M. | Judecător, C. A. | Judecător, C. I. |
Grefier, G. I. |
Red 2 ex, IC/IC
30.08.2013, judecator fond O. A. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1649/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1666/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
