Contestaţie la executare. Decizia nr. 1746/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1746/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-08-2013 în dosarul nr. 4965/866/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 August 2013
Președinte - R. C.
Judecător – M. D.
Judecător – D. C.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1746
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul R. M. împotriva sentinței civile nr. 256/25.01.2013 a Judecătoriei P. intimata R. L., având ca obiect contestație la executare, susp. exec..
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde recurentul personal și asistat de avocat A. G. S., lipsa fiind intimata.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Apărătorul recurentului depune la dosar delegație de reprezentare, chitanța nr._ din 21.08.2013 în cuantum de 97 lei și timbru judiciar în valoare 3,3 lei.
Instanța constată cauza la primul termen de judecată, recursul declarat în termen, motivat, semnat, complinit timbrajul, că este competentă material, general, teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Instanța acordă cuvântul la probe.
Apărătorul recurentului având cuvântul arată că recurentul înțelege să se folosească de înscrisurile care sunt deja depuse la dosar, precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Apărătorul recurentului având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii instanței de fond, admiterea contestației la executare și anularea actelor de executare nelegale .Cu cheltuieli de judecată. Instanța de fond este nelegală și netemeinică pentru faptul că excepția nulității actelor de executare silită ca urmare a nerespectării dispozițiilor art.371 alin. 1 raportat la art.387 alin.1 și art.387 alin.2 C.. Potrivit art.371 alin.1 COPC, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. Abia în situația în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se duce la îndeplinirea prin executare silită, potrivit dispozițiilor codului. Coroborând aceste dispoziții cu cele ale art.387 alin.1 C. și cele ale alin.2 „ dacă în termenul arătat în somație debitorul nu-și execută de bunăvoie obligația, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită”, vom constata, fără putință de tăgadă, că debitorul R. M. a fost privat în mod nelegal de dreptul de apărare în faza de executare silită, prin întocmirea formelor de executare înaintea comunicării obligatorii a somației. În concret somația are data de 23.10.2012 și a fost comunicată la data de 25.10.2012.Termenul în care debitorul poate executa de bunăvoie creanța cuprinsă în titlu executor este de 15 zile de la comunicării somației. Acest termen nu poate fi respectat deoarece somația este însoțită de copia procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit, în mod inexplicabil, anterior somației, respectiv la data de 15.10.2012. Instanța de fond apreciază faptul că procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare este necesar să fie întocmit anterior somației de executare, tocmai pentru ca în somație să fie menționat cuantumul acestor cheltuieli „ pe care debitorul le va suporta, în cazul în care nu se conformă somația și nu va executa obligația stabilită în sarcina sa”. Potrivit dispozițiilor art.387 C.. Executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație care va cuprinde: denumirea și sediul organului de executare; data emiterii somației și numărul dosarului de executare; numele și domiciliul său, după caz, denumirea și sediul debitorului; arătarea titlului executoriu anexat în baza căruia urmează să se facă executarea silită; termenul în care cel somat urmează să-și execute de bunăvoie obligația prevăzută în titlu executoriu și arătarea consecințelor nerespectării acesteia; semnătura și ștampila organului de executare. De asemenea solicită restituirea cauțiunii reclamantului.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
P. sentința civilă nr. 256/25.01.2013 pronunțată de Judecătoria P. s-a respins cererea de suspendare a executării silite formulate de contestator.
S-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul R. M. în contradictoriu cu intimata R. L..
S-a dispus restituirea către contestator a cauțiunii în cuantum de 1000 lei depusă cu recipisa de consemnare nr._/1 din 25.01.2013.
A fost obligat contestatorul să plătească intimatei suma de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a constatat prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ din 09.11.2012 contestatorul R. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata R. L. anularea formelor de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. 251/2012 al B. C. V., respectiv somația de executare din data de 23.10.2012 și procesul verbal din data de 15.10.2012 de stabilire a cheltuielilor de executare, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că la data de 25.10.2012 i s-au comunicat somația și procesul verbal contestate, fiind înștiințat ca în termen de 15 zile de la primire să se conformeze titlului executoriu sentința civilă nr. 2417/2011, urmând a achita creditoarei suma de 8244 lei reprezentând despăgubiri civile și cheltuieli de judecată și suma de 1358,05 lei reprezentând cheltuieli de executare și onorariu executor judecătoresc.
Consideră contestatorul că nu au fost respectate dispozițiile art. 3711 al. 1 cod proc. civ. raportat la art. 387 al. 1 și 387 al. 2. Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bună voie, iar dacă debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se va aduce la îndeplinire prin executare silită. Consideră că a fost privat de dreptul la apărare deoarece somația are data de 23.10.2012, i-a fost comunicată la data de 25.10.2012, iar termenul de 15 zile în care poate executa de bună voie obligația nu este respectat întrucât somația a fost însoțită de procesul verbal de stabilire a cheltuielilor întocmit la data de 15.10.2012. Nu s-au respectat nici dispozițiile art. 387 al. 1 raportat la art. 723 al. 1, somația fiind emisă în baza art. 497, fiind act prealabil vânzării la licitație, lipsind procedurii somația de executare.
A mai arătat contestatorul că procesul verbal de stabilire a cheltuielilor este nelegal deoarece suma totală specificată, respectiv 1358,05 lei reprezintă aproximativ 16,47% din valoarea debitului, încălcându-se astfel dispozițiile art. 37 al. 1 din legea 188/2000 conform cărora cuantumul maxim al onorariului este de 10% din valoarea creanței.
Cu privire la cererea de suspendare, contestatorul a arătatcă se impune suspendarea executării silite întrucât prin executarea imediată a titlului executoriu i s-ar aduce grave prejudicii, intimata urmărind adjudecarea imobilului asupra căruia au existat numeroase dosare prin care aceasta a încercat nelegal transferul dreptului de proprietate.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației cu cheltuieli de judecată. A arătat aceasta că nu există nici un motiv pentru a se reține nulitatea procedurii de executare în contextul în care obligația stabilită pin titlul executoriu nu a fost adusă la îndeplinire de bună voie de către debitor. Întrucât actele de executare au fost întocmite potrivit dispozițiilor legale, iar debitorul nu și-a executat de bună voie obligația, nu există nici un motiv de anulare a executării.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma normelor legale aplicabile, instanța a reținut următoarele:
P. sentința civilă nr. 2417/26.09.2011 a Judecătoriei P., irevocabilă prin decizia nr. 1237/21.05.2012 a Tribunalului Iași contestatorul a fost obligat la plata în favoarea statului a sumei de_ lei cu titlu de amendă civilă pentru neexecutarea obligației stabilite prin sentința civilă nr. 2906/2007. Totodată, acesta a fost obligat să plătească intimatei suma de 6955 lei reprezentând despăgubiri civile și suma de 889 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
P. decizia nr. 1237/2012 a fost respins recursul declarat de contestator împotriva acestei sentințe, acesta fiind obligat și la plata sumei de 400 lei către intimată reprezentând cheltuieli de judecată din recurs.
P. sentința menționată s-a reținut că contestatorul nu a respectat obligația stabilită prin sentința civilă nr. 2906/2007, respectiv aceea de a se prezenta la notariat pentru a încheia cu intimata contractul de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul situat în P., ., .. Întrucât contestatorul nu s-a conformat acestei obligații, prin încheierea nr. 129/03.04.2009 acesta a fost obligat la plata în favoarea statului a unei amenzi civile în cuantum de 20 lei pe zi de întârziere.
Față de aceste împrejurări, instanța a constatat că susținerile contestatorului potrivit cărora intimata a încercat nelegal transferul dreptului de proprietate asupra imobilului nu corespund adevărului, acesta fiind obligat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă să se prezinte la notariat în vederea încheierii cu intimata a contractului de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul respectiv. Din probele care au fost administrate rezultă că nici până în prezent contestatorul nu și-a îndeplinit această obligație stabilită prin sentința civilă nr. 2906/2007, intimata fiind nevoită să apeleze la toate mijloacele puse la îndemâna sa de către lege pentru executarea silită a acestei obligații.
La data de 15.10.2012 intimata s-a adresat cu o cerere executorului judecătoresc, solicitând punerea în executare silită a sentinței civile nr. 2417/2012, la aceeași dată achitând executorului suma de 1240 lei reprezentând avans cheltuieli de executare.
La data de 15.10.2012 prin procesul verbal încheiat executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare la suma de 1358,05 lei ( din care 229,05 lei reprezentând TVA ), din care 824,4 lei+197,85 lei TVA reprezentând onorariu, 14,6 lei taxa de timbru, 10 lei + 2,4 lei TVA taxă formare dosar, 10 lei + 2,4 lei TVA taxă redactare adresă, 20 lei + 4,8 lei TVA cheltuieli de îndeplinire a procedurii, 50 lei+ 12 lei TVA cheltuieli poștă, 160 lei taxe carte funciară, 10 lei+2,4 lei TVA emitere somație, 30 lei+7,2 lei TVA arhivare dosar, cheltuieli stabilite conform Hotărârii nr. 2/2007 a UNEJ.
La data de 23.10.2012 executorul a emis somație către contestator prin care a solicitat acestuia să se conformeze dispozițiilor titlului executoriu sentința civilă nr._/2011, în sensul ca în termen de 15 zile de la comunicare să achite intimatei suma de 8244 lei reprezentând despăgubiri civile și cheltuieli de judecată și suma de 1358,05 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Conform prevederilor Ordinului nr. 2550/2006 emis de Ministerul Justiției privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești onorariul inițial stabilit de executor, respectiv 824,4 lei este onorariul maxim pentru punerea în executare silită a unui titlu executoriu având ca obiect o creanță. Pentru creanțele în valoare de până la_ lei ordinul stabilește un onorariu maxim de 10% din suma reprezentând valoarea creanței pusă în executare.
Față de aceste dispoziții legale, instanța a constatat că onorariul stabilit inițial de către executorul judecătoresc se încadrează în limitele maxime prevăzute de lege. Contestatorul face o confuzie arătând că onorariul stabilit ar fi de 1358,05 lei. Or, această sumă nu reprezintă onorariul executorului, ci suma totală datorată, respectiv onorariul plus cheltuielile de executare stabilite conform legii.
Verificând cheltuielile de executare, instanța a constatat că acestea au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile legale, respectiv Hotărârea UNEJ nr. 2/2007.
În ceea ce privește somația emisă la data de 23.10.2012, instanța a constatat că aceasta cuprinde mențiunile prevăzute de dispozițiile art. 387 cod proc. civ.
Conform art. 3717 al. 2 cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare silită și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Din interpretarea logică a textelor legale în vigoare în materie de executare silită rezultă că este necesar ca procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit în baza art. 3717 să fie întocmit anterior somației tocmai pentru ca în somație să poată fi menționat cuantumul acestor cheltuieli pe care debitorul le va suporta în cazul în care nu se va conforma somației și nu va executa obligația stabilită în sarcina sa.
Față de cele reținute, instanța a constatat că actele de executare contestate, respectiv somația și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor au fost întocmite conform dispozițiilor legale în vigoare. Din probele care au fost administrate rezultă că nici până în prezent debitorul nu și-a executat obligația stabilită în sarcina sa.
Instanța a constatat și faptul că nu se impune suspendarea executării silite având în vedere motivele invocate de către contestator, intimata neurmărind prin executarea silită decât să obțină îndeplinirea de către contestator a obligației stabilite prin hotărâre judecătorească. Chiar în situația în care aceasta ar urmări adjudecarea imobilului situat în P., ., ., această împrejurarea nu înseamnă prejudicierea contestatorului, ci, de fapt, obținerea proprietății asupra imobilului respectiv. Or, prin sentința civilă 2906/2007 contestatorul a fost obligat să se prezinte la notariat pentru a încheia contract de vânzare cumpărare cu intimata cu privire la acest imobil, obligație pe care nici până astăzi nu a executat-o, acesta fiind motivul pentru care s-a ajuns la pronunțarea sentinței 2417/2011 care reprezintă titlul executoriu pus în executare silită în dosarul nr. 251/2012. P. urmare, tocmai atitudinea contestatorului de a refuza timp îndelungat să-și execute obligațiile stabilite în sarcina sa de către o instanță judecătorească a condus la stabilirea și a altor obligații în sarcina sa, obligații pe care acesta, de asemenea, refuză să le execute.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a constatat că atât contestația, cât și cererea de suspendare a executării silite sunt neîntemeiate și le-a respins.
Totodată, instanța a dispus restituirea către contestator a cauțiunii în cuantum de 1000 lei depusă cu recipisa de consemnare nr._/1 din 25.01.2013.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul R. M..
Recurentul a susținut că nu s-a respectat termenul de 15 zile stabilit prin somație iar procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare a fost întocmit anterior somației.
A invocat recurentul disp. art. 317 alin. 1 și 3171 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 39 alin. 4 legea 188/2000 și a criticat motivarea instanței de fond în legătură cu întocmirea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare anterior somației.
Recurentul arată faptul că potrivit disp. art. 317 alin. 1 și 723 alin. 1 Cod procedură civilă, executarea silită începe după ce se constată că debitorul nu-și execută de bună voie obligația. Consideră recurentul că somația din dosar a fost întocmită în raport de disp. art. 497 Cod procedură civilă și nu conf. art. 387 Cod procedură civilă neexistând o altă somație.
Recurentul critică și susținerile instanței în legătură cu cheltuielile de executare respectiv onorariul de executare silită care nu putea fi calculat la momentul în care nu era comunicată somația privind începerea executării silite.
În privința cuantumului cheltuielilor de executare, recurentul a susținut că nu este rezonabil încălcând disp. art. 37 alin. 1 Legea 188/2000.
A solicitat admiterea recursului și a contestației.
Legal citată intimata nu s-a prezentat în instanță.
În recurs nu au fost administrate noi probe.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conf. art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată recursul întemeiat.
P. încheierea nr. 1082/18.10.2012 pronunțată de Judecătoria P. a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu – sentința civilă 2417/2011 pronunțată de Judecătoria P..
În dosarul de executare 251/2012 al B. C. V. procesul verbal privind cheltuielile de executare a fost întocmit la 15.10.2012 - anterior încheierii de încuviințare a executării silite.
La 23.10.2012 a fost încheiat un proces verbal (f. 24) de identificare a imobilului supus executării silite.
La aceeași dată, 23.10.2012 a fost întocmit o somație conf. art. 497 Cod procedură civilă către debitor prin care i se punea în vedere că în termen de 15 zile de la primire, trebuie să execute obligația din titlul executoriu.
Conform art. 371 Cod procedură civilă obligația stabilită prin hotărâre judecătorească sau alt titlu se aduce la îndeplinire de bună voie.
Conform art. 317 Cod procedură civilă executarea silită poate începe numai după ce i s-a comunicat debitorului o somație.
Rolul somației este acela de informare a debitorului că a fost emis un titlu executoriu, că poate îndeplini obligația din titlu de bună voie (pct. 5) iar în caz contrar, se va proceda la executarea silită (alin. 2).
Somația din dosarul de executare 251/2012 a fost emisă în baza art. 497 Cod procedură civilă dar îi acordă debitorului un termen de 15 zile pentru îndeplinirea obligației.
Art. 497 Cod procedură civilă se referă la executarea silită prin vânzarea la licitație a unui bun imobil și nu are legătură cu somația emisă conf. art. 387 Cod procedură civilă.
P. urmare, somația ca act de început al executării silite, nu există atât timp cât la 25.10.,2012 a fost încheiat un proces verbal de identificare a imobilului aparținând contestatorului și conf. art. 496 Cod procedură civilă – f. 24.
Mai mult, nu a fost respectat nici termenul de 15 zile pentru executarea de bună voie a datoriei.
Sunt întemeiate, astfel, susținerile recurentului contestator și vor fi apreciate ca atare de Tribunal.
Nu putem reține nici argumentarea instanței de fond în legătură cu autoritatea întocmirii procesului verbal de stabilire a cheltuielilor executorii deoarece aceste cheltuieli nu trebuie înscris în somația emisă conf. art. 387 Cod procedură civilă. Raționamentul logic constă în a acorda debitorului un termen pentru îndeplinirea de bună voie a obligației caz în care cheltuielile de executare vor fi diferite față de situația continuării executării silite.
Cheltuielile de executare stabilite au fost în sumă de 824,4 lei onorariu executor (la creanța de 8244 lei) și alte cheltuieli executare, total 1129 lei la care s-a adăugat TVA.
Rezultă astfel că au fost calculate conf. Ord. 2550/2006 al Ministrului Justiției, astfel cum corect a reținut prima instanță.
Ținând cont însă că executarea silită a fost începută în lipsa somației prev. de art. 387 Cod procedură civilă și că nu s-a respectat termenul acordat pentru executarea de bună voie a creanței, Tribunalul apreciază întemeiat recursul care va fi admis, conf. art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă cu modificarea în parte a sentinței primei instanțe.
Pe fond, va fi admisă contestația la executare și vor fi anulate actele de executare din dosarul de executare 251/2012 respectiv somația din 23.10.2012 și procesul verbal din 15.10.2012, ca nelegal emise.
Vor fi menținute dispozițiile primei instanțe privind respingerea cererii de suspendare a executării silite.
Conform art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată suportate de recurentul contestator în fond și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de recurentul R. M. împotriva sentinței civile nr. 256/25.01.2013 a Judecătoriei P. pe care o modifică în parte.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul R. M. și anulează actele de executare în dosarul de executare 251/2012 al B. C. V., somația de executare din 23 oct 2012 și procesul verbal din 15 oct 2012.
Menține dispozițiile sentinței de fond privind respingerea cererii de suspendare a executării și pe cele privind restituirea cauțiunii.
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată către recurent constând în 194 lei taxă de timbru și 3 lei timbru judiciar, achitate la fond și 97 lei taxă de timbru și 3 lei timbru judiciar achitate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 21.08.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R.C. M.D. D.C.
GREFIER,
M.G.
Red. D.C.
Tehn. A.G.
2 ex./18.02.2014
Jud. fond: S. A. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1666/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1747/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
