Acţiune în constatare. Decizia nr. 1005/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1005/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 7269/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Noiembrie 2014
Președinte - C. E. C.
Judecător C. R.
Grefier Ș. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1005/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanții C. H. N., S. L., S. C. și pe intimații T. T., I. A., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2014, susținerile apărătorului apelanților C. H. N. și S. L. fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când pentru a se depune concluzii scrise de către părți s-a amânat pronunțarea pentru data de 20.11.2014, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 27.11.2014, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civile de față, Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/08.11.2013 Judecătoria Iași a constatat disjunse cererile completatoare formulate de unul dintre reclamanți S. C. în contradictoriu cu pârâții T. T., I. A. și Municipiul Iași, prin încheierea de amânare inițială din data de 25 octombrie 2013 și a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată ( modificată din punct de vedere al obiectului în hotărâre care ține loc de act autentic) promovată de reclamanții C. H. N., S. L. și S. C. în contradictoriu cu pârâții T. T. și I. A.
A reținut instanța de fond că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 28.02.2013, reclamanții C. H. N., S. L. și S. C. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții T. T. și I. A., pe calea unei acțiuni în constatare - constatarea intervenirii vânzării cumpărării cotei de 1/7 din imobilul teren intravilan, în Iași, fundac Zlataust nr.7, în suprafață totală de 1280 mp.
În motivare s-a arătat că între autorii părților a intervenit în 1957 vânzarea cumpărarea unei cote de 1/7 din imobilul astfel individualizat. P. G. și P. E. ( în calitate de cumpărători inițiali) au achiziționat de la I. E. V., C. C. și S. T. ( în calitate de vânzători inițiali) cota de 1/7 din imobilul din fundac Zlataust. Ulterior, în perioada 1970 – 1975 soții P. au revândut proprietarilor inițiali aceeași cotă indiviză de 1/7, fără a perfecta tranzacția în forma prevăzută de lege. Cu toate acestea, în anul 2001, P. M. G. a confirmat existența în fapt a tranzacției și transmiterea dreptului de proprietate prin declarație autentică. Având în vedere că între timp a intervenit decesul unora dintre părți s-a formulat prezenta acțiune prin succesori. În anul 1971 terenul în suprafață de 430 mp a format obiectul unui contract de donație către stat, suprafața din imobil rămasă în proprietate fiind de 850 mp, față de care autorii reclamanților și după decesul acestora reclamanții s-au comportat ca adevărați proprietari.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1669 C.civ.
Au fost anexate cererii: împuternicire avocațială, declarație autentică P. G., certificat de legatar 65, certificat de moștenitor 98/30 mai 2006, certificat de moștenitor 31/2011, act de donație 1971, schiță plan.
La data de 2 aprilie 2013, terenul a fost evaluat preliminar de reclamanți pentru stabilirea taxei de timbru și s-a solicitat sub aspect probatoriu încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu suma de 91 lei taxă de timbru și timbru judiciar aferent.
La data de 7 mai 2013, reclamanții au mai depus declarație notarială autentică a numitei I. A., iar la data de 27 mai 2013 anumitei T. T..
Pârâtele nu au formulat întâmpinare în forma arătată de lege și termenul indicat de instanță în acest sens.
La termenul de judecată din data de 21 iunie 2013, instanța a solicitat clarificarea obiectului cererii de chemare în judecată. Reclamanții au precizat că exprimarea utilizată este una greșită și că ceea ce se solicită este nu constatarea intervenirii operațiunii de vânzare cumpărare ci pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act de vânzare cumpărare.
Instanța a pus în discuție depunerea actelor despre care s-a făcut vorbire în cererea inițială și a solicitat o copie lizibilă a contractului de donație semnat în anul 1971.
La data de 23 iulie 2013, unul dintre reclamanți S. C. a formulat, doar în numele său o cerere completatoare a cererii de chemare în judecată arătând că înțelege să cheme în judecată și primăria Municipiului Iași solicitând constatarea existenței și valabilității donației familiei S. către Primăria Iași, a valabilității contractului de partaj voluntar din 1987 și inexistența formelor legale de procedură în schimbul de terenuri din 1988. susține acest reclamant că acțiunea de constatare a drepturilor de proprietate trebuie lămurită sub toate aspectele. Au fost reiterate mențiunile din cererea de chemare în judecată, fiind detaliate modurile în care se pretinde că proprietatea a trecut de la un proprietar la altul.
S-a solicitat efectuarea unei expertize topo-cadastrale și judecarea cauzei în lipsă, fiind invocate prevederile art. 111, 132 C.pr.civ, 954,961 și 964 C.civ .
Au fost anexate cererii completatoare: contract de vânzare cumpărare, act de donație, partaj voluntar, certificat de deces S. T., certificat de moștenitor 750/1990.
În cadrul ședinței publice din data de 6 septembrie 2013, reclamanții au depus setul complet al actelor de stare civilă solicitate de instanță, o copie lizibilă a contractului de donație, iar instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes în formularea prezentei acțiuni.
S-a dispus introducerea în cauză a Primăriei Municipiului Iași, acordându-se un nou termen pentru depunerea de concluzii legate de excepția lipsei de interes.
La termenul din data de 25 octombrie 2013, instanța a luat act de a doua cerere completatoare formulată de S. C. și a interpelat avocatul reclamanților cu privire la această cerere.
De asemenea, s-a pus în discuție excepția lipsei de interes a acțiunii, iar după ascultarea concluziilor asupra acesteia, instanța a procedat la respingerea ei ca neîntemeiată. Instanța a pus în discuție, la același termen utilitatea disjungerii cererilor completatoare formulate de unul dintre pârâți, a admis această măsură și a acordat termen pentru ambele cereri disjunse la 6 decembrie 2013.
Sub aspect probatoriu în cadrul cererii principale, în stare de judecată, în raport de concluziile reclamanților, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și a acordat cuvântul pe fondul cauzei. pronunțarea a fost amânată pe o perioadă legală de 14 zile, prin două încheieri de amânare distincte.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În anul 1956 prin act de vânzare cumpărare autentic I. E. V., C. C. și S. T. ( în calitate de cumpărători inițiali) au achiziționat de la A. A., în calitate de vânzător imobilul format din 128 mp teren pe care se află o construcție, situat în Iași, Fundac Zlataust nr.7. ( filele 38, 39 dosar).
Ulterior, în anul 1957, prin act de vânzare cumpărare autentificat proprietarii I. E. V., C. C. și S. T. au înstrăinat o cotă parte indiviză din teren și construcție de 1/7 ( o șeptime) din imobilul achiziționat de cumpărători cu un an înainte.
Potrivit actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei, I. E. este autoarea reclamantei S. L. ( fiica acesteia), C. Constanta este autoarea numitului C. H. N., iar S. T. este autorul reclamantului S. C. ( fiul acestuia). Cu privire la pârâți T. T. ( soră cu P. E.) și I. A. ( nepoată de soră P. E.) sunt succesoarele familiei P..
Reclamanții susțin că familia P., în calitate de cumpărători ai cotei de 1/7 din imobil în anul 1957 a revândut în anul 1970-1975 fără respectarea formelor legale dreptul de proprietate asupra acestei cote justificat de lipsa finalității inițiale a achiziționării terenului.
Pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de vânzare cumpărare legea solicită existența unei înțelegeri prealabile a părților ( dovedite cu privire la transmiterea dreptului), iar pe de altă parte manifestarea unui refuz al celeilalte părți de îndeplinire a obligațiilor ce i-ar f revenit în acord cu înțelegerea părților și a oricăror alte impedimente legale pentru înstrăinarea bunului. Numai într-un atare context al refuzului și al lipsei impedimentelor legale, instanța re posibilitatea de a interveni prin suplinirea consimțământului celui care refuză finalizarea acordului de voință. În lipsa unui atare refuz, instanța nu poate interveni pentru a valida printr-o hotărâre care ține loc de act autentic consimțământul părților, pronunțarea unei hotărâri într-un atare caz constituind o deturnare a instituției de la scopul prevăzut de legiuitor.
Or, din studierea actelor depuse la dosarul cauzei, precum și a declarațiilor autentice ale persoanelor succesoare în drepturi ale autorilor inițiali, rezultă că nu există un atare dezacord al persoanelor, în raport de care reclamanții pretind că au înstrăinat inițial cota indiviză și care ar fi procedat la revânzare.
Potrivit art. 1669 C.civ când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză nejustificat să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții sunt îndeplinite. Dreptul se prescrie în 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat. Cu privire la acest din urmă aspect, având în vedere declarațiile de recunoaștere ale părților, instanța nu a mai procedat la invocarea din oficiu a acestui aspect.
Lipsind condiția esențială a refuzului nejustificat al părții contractante a promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare, instanța constată că nu sunt îndeplinite cerințele legale cumulative de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
În considerarea acestor aspecte, instanța urmează a constata disjunse cererile completatoare ale reclamantului S. C., prin încheierea de amânare inițială din data de 25 octombrie 2013 și a respinge ca neîntemeiată prezenta acțiune, luând act că părțile nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată efectuate.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat apel reclamanții prin avocat.
Susțin apelanții că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât analiza situației deduse judecății s-a făcut în baza dispozițiilor legii civile noi, art 1669 cod civil.
Convenția de vânzare cumpărare a fost încheiată în perioada 1970 – 1975 regulile privind executarea acesteia fiind supuse legii în vigoare la acea dată respectiv Codul civil 1864.
Temeiul juridic în baza căruia trebuia analizată situația era cel reglementat de art 969 942, 1073 cod civil și 1294 cod civil.
Potrivit acestor prevederi legale două condiții sunt esențiale posibilității de a pronunța o hotărâre care ține loc de act: a antecontractul să aibă îndeplinite condițiile generale de valabilitate a actului juridic prevăzut de art. 948 cod civil, b) bunul să se afle în patrimoniul vânzătorului promitent și să nu existe alte impedimente la vânzare.
Contractul de vânzare cumpărare a cotei de 1/7 către soții P. încheiat la data de 30.09.1957 și declarația notarială din 2001 a vânzătorului Palde M GH stau dovada a îndeplinirii acestor condiții mai cu seamă a voinței reale a vânzătorului de înstrăinare prin înscrisul mai sus amintit și care urmează a fi coroborat cu primul titlu de proprietate.
Instanța a analizat condiția refuzului nejustificat al părții raportat la părțile din dosar, cu ignorarea faptului că acestea sunt moștenitoareale vânzătorilor preluând o situație pe care o recunosc în fapt dar pe care o privesc cu reticență din punct de vedere juridic.Mai mult decât atât există multiple impedimente legale la perfectarea vânzării pe cale notarială legate de succesiunea actelor fde proprietate arătată în prezentul dosar.
În ceea ce privește prescripția de 6 luni la care instanța de fond a făcut referire arată că dispoziția legală este inaplicabilă, în prezent cumpărătorii au preluat bunul odată cu încheierea convenției de vânzare cumpărare din 1970 – 1975 moștenitorii având stăpânirea lui și în prezent iar pârâtele confirmă acest fapt ceea ce echivalează cu recunoașterea dreptului acestora.
În drept au invocat dis part 466 cpc.
Apelul a fost legal timbrat. În etapa scrisă s-a depus la dosar întâmpinare de către Municipiul Iași care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive. Apelantul S. C. a formulat cerere scrisă prin care arată că nu a semnat nici o cerere de apel și nu are calitate de apelant în cauză.
Prin încheierea din 23 mai 2014 Tribunalul a constata lipsa calității de intimat a Municipiului Iași și a constatat că cererea de apel a fost formulată de către av G. B. I. pentru toți reclamanții în calitate de avocat al acestora la fond.
Astfel s-a dispus interpelarea reclamantului S. C. cu privire la renunțarea la calea de atac declarată de către avocat sau la însușirea acesteia.
La 18 iunie 2014 apelantul S. C. a depus la dosar cerere scrisă de renunțare la apel.
În apel s-a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar extras de carte funciară emis pe numele C. H. N., adresă emisă de Municipiul Iași înregistrată sub nr._ din 10 oct 2012.
Analizând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Tribunalul reține că cererea de apel formulată este nefondată și urmează a fi admisă pentru considerentele ce urmează:
Prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost aceasta modificată, reclamanții C. H. N., S. L. și S. C. au solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții T. T. și I. A. să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare a cotei de 1/7 din terenul în suprafață de 1280 mp situat în Iași Fundac Zlataust nr 7 încheiat între P. M G. și P. E. în calitate de vânzători și I. C E. V., C. C. și S. T. în calitate de cumpărători.
Instanța de fond a reținut în ceea ce privește cererea modificată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dis part 1669 cod civil pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vindere cumpărare arătând că nu există refuzul nejustificat al promitenților vânzători la înstrăinare.
Reține Tribunalul că în dovedirea existenței convenției de vânzare încheiate de către autorii părților s-a depus la dosar declarația autentificată dată de P. M G. care arată că în perioada 1970 – 1975 a revândut rudelor sale I. C. E. V. și C. C. cota de 1/7 din suprafața de 1280 mp teren construit și neconstruit situat în intravilanul mun Iași . 7. De asemenea, la dosar s-au depus declarații autentificate date de pârâtele din prezenta cauză, pârâte ce declară că autorii lor ar fi revândut în perioada 1970 – 1975 acest teren autorilor reclamanților.
Este real că instanța de fond a analizat condițiile impuse de noul cod civil pentru admisibilitatea pronunțării unei hotărâri de vânzare cumpărare deși legea aplicabilă în cauză este cea de la data încheierii promisiunii de vânzare, așa cum susțin apelanții.
Cu toate acestea reține Tribunalul că potrivit dis part 1073 cod civil 1864 creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare. Astfel pronunțarea unei hotărâri judecătorești de această natură reprezintă o modalitate de executare în natură a obligațiilor de a face asumate dar neexecutate de debitor.
În vederea asigurării dreptului creditorului de a obține executarea obligației doctrina a admis că în temeiul dis part 1073 cod civil, instanțele pot pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vindere cumpărare dacă se dovedește existența obligației de a vinde respectiv dreptul de a cumpăra potrivit unei convenții valabil încheiate și refuzul nejustificat al debitorului de a-și îndeplini obligația asumată prin antecontract(promisiune bilaterală de vânzare cumpărare).
În speță potrivit contractului de vindere cumpărare depus la fila 40 dosar fond în copie simplă la 30 nov 1957 numiți I. C E. V., C. C. și S. T. vând soților P. G. și P. E. în calitate de cumpărători a intervenit contractul de vindere cumpărare apartamentul 2 și pentru cota de 1/7 din terenul construit și neconstruit în suprafață de 1280 mp intravilan situat în Iași ..
Susțin reclamanții că ulterior în anii 1970 – 1975 cumpărătorii au revândut aceste teren vânzătorilor inițiali și solicită ca instanța să pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act de vindere cumpărare.
În cauză reclamanții nu au dovedit existența convenției bilaterale de vânzare cumpărare intervenită între părți. Faptul că P. G. declară în anul 2001 că în anii 1970 – 1975 a revândut numitelor I. C E. V., C. C. terenul cumpărat în anul 1957 nu reprezintă în sine o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare ce ar putea sta la baza unei hotărâri judecătorești care să suplinească lipsurile formale și nu pe cele de fond.
Condițiile de fond ale unei vânzări cumpărări sunt cele prevăzute la dis part 1294 cod civil iar în cauză nu s-a făcut dovada conținutului înțelegerii părților privind lucrul vândut și prețul convenit. Nici dovada calității de proprietar al promitenților vânzători nu este certă în speță având în vedere circuitul juridic ulterior al terenului.
De altfel părți în actul de vindere cumpărare din anul 1957 sunt inclusiv S. C. în calitate de vânzător, către care nu se mai menționează revânzarea în declarația dată de P. G. cumpărător, și P. E. în calitate de cumpărător, nici obligarea acesteia la revânzarea bunului nefiind dovedită în cauză.
Chiar apelanții susțin în cuprinsul cererii de apel că existe numeroase impedimente la vânzare. Aceste impedimente nu pot fi înlăturate de către instanța de judecată ci, pentru a se putea pronunța hotărârea solicită, este necesar a fi în prealabil îndeplinite toate condițiile vânzării, instanța fiind chemată să suplinească acordul promitentului la încheierea actului în formă autentică.
Condiții existenței și dovedirii refuzului nejustificat al debitorilor de a-și îndeplini obligația valabil asumată este comună indiferent de norma legală sub incidența căreia se analizează cererea reclamanților iar concluzia instanței de fond privind inexistența unui refuz nejustificat al pârâților de a-și da acordul la vindere cumpărare este corectă, declarațiile autentificate depuse de pârâte la dosar relevând recunoașterea dreptului invocat de către reclamanți.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune reține Tribunalul că instanța de fond a făcut referire la termenul de 6 luni prevăzut de noul cod civil deși normele aplicabile sunt cele ale Decretului 167/1957, dar a apreciat în mod corect că nu este incidentă prescripția existând recunoașterea dreptului invocat de către reclamanți din partea pârâților ce reprezintă o cauză de întrerupere a cursului prescripției.
Pentru motivele arătate, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile necesare pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare a cotei de 1/7 din terenul în suprafață de 1280 mp situat în Iași, Fundac Zlataust nr. 7 încheiat între P. M G. și P. E. în calitate de vânzători și I. C. E. V., C. C. și S. T. în calitate de cumpărători Tribunalul va respinge apelul formulat de reclamanții C. H. N. și S. L. împotriva sentinței civile nr._/08.11.2013 a Judecătoriei Iași sentință pe care o păstrează.
În ceea ce privește cererea de apel formulată de apelantul S. C. prin reprezentant convențional, reține Tribunalul că prin declarația scrisă atașată la fila 70 dosar apel acesta a renunțat la calea de atac, instanța urmând a lua act de renunțarea apelantului la calea de atac a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanții C. H. N. și S. L. împotriva sentinței civile nr._/08.11.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Ia act de renunțarea apelantului S. C. la judecata apelului declarat împotriva aceleași sentinței civile.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 27.11.2014
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C.C.E. R.C. D.Ș.
Red./tehnored. R.C.
7 ex., 13.03.2015
Judecător fond: I. I.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 1006/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
