Fond funciar. Decizia nr. 1661/2014. Tribunalul IAŞI

De altfel, potrivit art.33 din Legea nr.1/2000 în cazul în care suprafața de teren nu s-ar fi aflat în raza de competență a Comisiei Locale de Fond Funciar M., aceasta din urmă avea obligația să o înainteze comisiei locale de fond funciar competente lucru pe care însă nu l-a făcut ci a reținut cererea spre soluționare propunând însă invalidarea motiv de neindicarea amplasamentului și de lipsa cererii de predare teren la CAP M..

În dosarul cu numărul_/245/2009, instanțele judecătorești prin cele două hotărâri pronunțate au reținut, antamând temeinicia dreptului la reconstituire, faptul că există o puternică aparență de îndreptățire a reclamanților pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1,5 ha teren agricol.

Instanța de față notează că dreptul reclamantelor, alături de al celorlalți moștenitori, la reconstituirea dreptului de proprietate după autoarea acestora R. C. este dovedit prin rolul agricol înaintat la dosar în copie certificată de Primăria Comunei Voinești, din care rezultă faptul că R. I .A. și soția acestuia R. C. au fost înscriși în registrul agricol al comunei de domiciliu, . 1956-1958 precum și în registrul agricol aferent anilor 1959-1961 cu suprafața totală de 2,56 ha teren din care suprafața de 1,50 ha „în alte comune”- respectiv în „Cornești Focușoaia”( filele 117-120 dosar).

Conform art.8 din Legea nr.18/1991„(1) Stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se gasesc in patrimoniul cooperativelor agricole de productie se face in conditiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.(2)De prevederile legii beneficiaza membrii cooperatori care au adus pamant in cooperativa agricola de productie sau carora li s-a preluat in orice mod teren de catre aceasta.”

Faptul că reclamanții nu au putut prezenta o cerere de înscriere a autorilor lor în CAP M. nu poate fi un motiv consistent de respingere a cererii de reconstituire a dreptului, având în vedere că suprafața de teren ce se dorește a fi reconstituită a aparținut unei zone cooperativizate, autorii reclamanților domiciliau în . în . tot intervalul anterior cooperativizării (1956-1961) aceștia au figurat constant cu suprafața de teren de 1,50 ha teren pe raza satului Cornești din . Focușoaia.

Dispozițiile legii reparatorii se adresează nu numai foștilor membri cooperatori care au predat terenurile cooperativei agricole de producție benevol ci și tuturor acelor persoane care au deținut teren agricol preluat ulterior în orice mod de cooperativa agricolă de producție, în acest sens fiind dispozițiile art.8 alin.2, 11 alin.2, 14 alin.1, 15 alin.2 din Legea 18/1991 care fac referire la terenuri preluate sau trecute în patrimoniul cooperativelor agricole de producție, așadar terenuri în privința cărora fostului proprietar nu i s-ar putea cere, în mod rezonabil, să prezinte o cerere de înscriere în CAP sau predare în CAP a terenului.

În ceea ce privește susținerea conform căreia moștenitorii nu cunosc amplasamentul terenului, instanța reține că în cererea de reconstituire adresată Comisiei Locale de Fond Funciar în anul 1998, autoarea reclamanților, decedată doi ani mai târziu, a menționat că terenul „se află la SDE” iar în rolul agricol aferent anilor 1956-1958 apare mențiunea că terenul se află în „Cornești Focușoaia”.

De asemenea, se reține că potrivit dispozițiilor art. 5 lit.c din Regulamentul de aplicare a Legii nr.18/1991 aprobat prin HG nr. 890/2005, stabilirea amplasamentului terenului pentru care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate este atributul Comisiei Locale de Fond Funciar, evident fără ca prin aceasta să se înțeleagă faptul că solicitanții sunt exonerați de orice obligație în a furniza date cu privire la amplasament. În cauză, după cum rezultă din documentația aferentă hotărârii atacate depusă de ambele comisii, nu rezultă că, plecând de la mențiunile rolului agricol sau de la cererea de reconstituire înregistrată la Primăria M. în anul 1998, acestea au fost preocupate vreun moment de stabilirea acestui amplasament pe raza de competență a comunei M.. Prin urmare instanța găsește că această apărare este numai una conjuncturală și nu poate să conducă la concluzia lipsei îndreptățirii la reconstituire a dreptului de proprietate, pentru că în mod evident nu lipsa indicațiilor de amplasament a fost cea care a determinat propunerea de invalidare.

Îndreptățirea la reconstituire rezultă și din certificatul nr.886/22.02.1994 eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului conform căruia „cercetându-se arhiva Insp. tehnic cadastral Iași dosar nr.34/1945-1948 vol.I din Tabelul nominal cu locuitorii comunei Cornești împroprietăriți în anul 1945 rezultă că la fila 97 verso, nr. de crt. 38 figurează numita B. C. din . atribuită de 1,50 ha” (certificat depus în copie de autoarea R. (fostă B.) C. la dosarul de reconstituire, și a fost înaintat instanței împreună cu documentația aferentă în dosarul numărul_/245/2009 al Judecătoriei Iași (fila 44 verso dosar atașat).

Pentru toate considerentele expuse cererea reclamantelor urmează a fi admisă iar hotărârea atacată anulată, cu consecința obligării comisiei la emiterea unei hotărâri de validare a dreptului pentru moștenitorii defunctei R. C..

În ceea ce privește solicitarea reclamantelor de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, cerere făcută în acțiunea introductivă, constatând lipsa de la dosar a dovezilor privind cheltuielile de judecată pretinse, instanța o va respinge ca neîntemeiată.”

Împotriva acestei hotărâri au promovat recurs C. Județeană de Fond Funciar Iași și C. L. de Fond Funciar M..

Recurenta C. Județeană de Fond Funciar Iași a criticat sentința Judecătoriei Iași ca netemeinică și nelegală, precizând, în esență, că din înscrisurile administrate în cauză rezultă că nu există cerere de predare a terenului la CAP Voinești sau la Cap M..

În mod greșit, apreciază recurenta că s-a reținut autoritatea de lucru judecat raportat la sentința civilă nr._/2010, întrucât în acel caz instanța a dispus obligarea pârâtei C. L. de Fond Funciar M. să întocmească documentația, respectiv referatul cu propunere de validare/invalidare și să o înainteze Comisiei Județene de Fond Funciar Iași în vederea emiterii unei hotărâri de validare/invalidare.

Recurenta C. L. de Fond Funciar M. a criticat soluția primei instanțe, precizând următoarele:

Prin sentința civilă nr._/2010 instanța a obligat C. L. M. să în tocmească documentația, respectiv referatul cu propunere de validare/invalidare cu privire la suprafața de 1,5 ha teren situat pe raza Comunei M.; atât timp cât prin cerere petenții solicitau reconstituirea dreptului pentru suprafața de 1,50 ha în . la obiectul cererii, nu se putea pronunța asupra unui teren aflat în altă comună, ci asupra a ceea ce s-a cerut, prin urmare susținerea reclamantei că ar exista autoritate de lucru judecat în privința faptului că terenul s-ar afla pe raza comunei M., este nefondată în prezentul dosar.

Analizând actele depuse de petenți în susținerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,50 ha teren, C. L. de Fond Funciar M. a propus Comisiei județene invalidarea cererii motivat de faptul că moștenitorii defunctei R. C. nu au făcut dovada că această suprafață de teren s-ar afla pe raza Comunei M..

C. Județeană Iași emite Hotărârea nr. 528/2012, respingând cererea reclamantei motivat de faptul că terenul se află pe raza comunei Voinești, nu pe raza comunei M..

Nu se poate da valoarea de autoritate de lucru judecat, cum se precizează în acțiune, faptului că terenul în suprafață de 1,50 ha s-ar afla pe raza comunei M..

R. I. A., cu soție C., figurează cu partida de registru agricol în . 1959 – 1963, deținând suprafața de 2,65 ha teren. Pe raza comunei Voinești obține reconstituirea dreptului de proprietate și înscrierea în anexa 2a cu suprafața de 0,90 ha teren, urmând ca și suprafața de 1,50 ha să o primească tot în Voinești.

Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă la . care a obținut invalidarea, a fost soluționată în această manieră ca urmare a faptului că nu se face dovada dreptului de proprietate pe raza comunei M., dar și pentru că moștenitorii autoarei R. C. nu cunosc amplasamentul suprafeței de 1,50 ha pe raza comunei M..

În prezenta cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 8 alin. 2 din Legea 18/1991 și art. 11 din același act normativ și reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,00 ha teren pe raza comunei M..

Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea 18/1991, „de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ in cooperativa agricola de producție sau cărora li s-a preluat in orice mod teren de către aceasta, precum si, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă si alte persoane anume stabilite”.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 18/1991, „suprafața adusă în cooperativa agricola de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”.

Atunci când dovada proprietății se face cu înscrisuri, legea cere ca persoana care apare în act să aibă calitatea de proprietar deposedat, art. 3 alin. 5 din Legea 1/2000, iar art. 6 alin. 1 ind. 2 din Legea 1/2000 stipulează: „Consemnările efectuate intre anii 1945 si 1990 in registrele agricole, cererile de intrare in fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate”.

În situația de față avem un registru agricol care atestă proprietatea în . avem o cerere prin care în anul 1962 autoarea să fi predat terenul la CAP M., autoritatea de lucru judecat privind îndreptățirea la suprafața de 1,50 ha pe raza comunei M. este incertă.

Pentru termenul de judecată din data de 31.01.2014, numita R. E. a formulat cerere de intervenție în interes alăturat intimatelor V. A. și N. M., cu motivarea că este sora acestor intimate.

În drept, a invocat disp. art. 53 – 55, 66 din Vechiul Cod de procedură civilă.

Alăturat cererii de intervenție a depus o . înscrisuri.

Pentru același termen de judecată, numita Băzgă G. a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intimată, alături de celelalte intimate persoane fizice. A motivat în cererea de intervenție că în dosarul nr._/245/2009 (atașat prezentei cauze) are calitatea de reclamantă și cu toate acestea, într-un „mod total obscur … și discriminatoriu” a fost excl usă de pe citativul instanței. În dovedirea cererii au fost depuse la dosar și sentința civilă nr._/05.11.2010 a Judecătoriei Iași, decizia civilă nr. 2181/16.09.2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2009.

C. L. de Fond Funciar M. a solicitat respingerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de B. G., invocând și tardivitatea formulării acesteia raportat la dispozițiile art. 50 Cod procedură civilă, potrivit cărora cererea de intervenție în interes propriu se poate face numai în fața primei instanțe, nu direct în fața instanței de recurs (f. 109). Aceleași apărări le-a făcut C. L. de Fond Funciar M. și cu privire la cererea de intervenție formulată de R. E. (f. 167).

Calificând cele două cereri ca fiind cereri de intervenție în interes propriu, instanța de recurs le-a respins prin încheierea de ședință din data de 23.05.2015, cu motivarea că, potrivit disp. art. 50 Cod procedură civilă, cererea de intervenție în interes propriu poate fi făcută numai în fața primei instanțe și înainte de închiderea dezbaterilor.

În faza procesuală a recursului s-au depus la dosar înscrisuri și au fost solicitate, din oficiu, de către instanță relații de la C. L. de Fond Funciar Voinești și C. Județeană de Fond Funciar Iași.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată nefondate recursurile promovate în cauză.

Așa cum a arătat și prima instanță, prin sentința civilă nr._/2010 a Judecătoriei Iași, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2181/16.09.2011 a Tribunalului Iași, s-a reținut de către aceste două instanțe că terenul solicitat în cauză se află pe teritoriul administrativ al comunei M. – . pe raza comunei Voinești.

Prezenta instanță de recurs reține că potrivit copiei registrului agricol al numiților R. A. și R. C. (autorii intimatelor), aceștia figurau cu suprafața de 2,56 ha teren din care 1,50 ha în Cornești Focșoaia (situată pe teritoriul administrativ al . în ., 118).

Chiar C. de Fond Funciar M. recunoaște în cuprinsul întâmpinării depusă la judecata în primă instanță (f. 18 dosar fond) că „autoarea R. C. se găsește înscrisă în registrul agricol al Comunei Voinești, din perioada anilor 1959 – 1963, cu suprafața totală de 2,65 ha teren, din care 1,50 ha teren situat în Cornești”.

Din înscrisurile depuse la dosar reiese că în procedura reconstituirii prevăzută de Legea 18/1991, intimatele au solicitat în anul 1881 reconstituirea dreptului de proprietate pentru tot terenul înscris în rolul agricol, suprafețele de teren fiind delimitate în funcție de locul situării lor, cu precizarea că suprafața de 1,50 ha se află în locul numit Cornești Focșoaia, deci pe teritoriul . dosar recurs).

Această situație este confirmată și prin adeverințele emise de către Primăria ., 108) la data de 05.08.2006 care atestă că în perioada 1959 – 1961 părinții intimatelor figurau cu suprafața de 1,06 ha teren pe raza comunei Voinești și cu suprafața de 1,50 ha teren arabil în alte comune, respectiv Cornești.

Mai reține instanța de recurs că potrivit celor susținute de către Primăria Comunei M., autoarea R. C. a fost validată cu suprafața de 0,90 ha teren și înscrisă în anexa 2a a Comunei Voinești.

Împrejurarea că moștenitorii nu cunosc amplasamentul terenului solicitat și nu fac dovada înscrierii în CAP M. nu este relevantă din moment ce se face dovada cu rolul agricol a proprietății terenului în perioada 1959 – 1963.

Într-adevăr, consemnările efectuate în registrele agricole în perioada 1945 – 1990 au valoare declarativă, însă recurentele nu au combătut-o printr-o probă de aceeași forță juridică așa cum prevăd dispozițiile, respectiv art. 6 alin. 1⁴ din Legea 1/2000.

De altfel, art. 11 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, invocat de către recurenta C. L. de Fond Funciar M., face vorbire în alin. 2¹ (introdus prin Legea nr. 247/2005) despre terenurile preluate abuziv de către cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție.

În plus, asupra acestor aspecte s-a argumentat în mod judicios de către prima instanță în motivarea hotărârii, argumentație pe deplin însușită de către instanța de recurs.

Față de toate aceste considerente, Tribunalul va respinge ambele recursuri formulate în cauză, menținând sentința Judecătoriei Iași care este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de C. Județeana de fond funciar Iași și C. locala de fond funciar M. împotriva sentinței civile nr._/04.07.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.

Respinge cererea intimatelor privind obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecata.

Irevocabila.

Pronunțată în ședința publică din 27.11.2014.

Red. M.M.

Tehnored. M.M.D.

2 ex./19.01.2015

Judecător fond C. E. D.