Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 563/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 563/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 18464/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Iunie 2014
Instanța constituită din:
Președinte - M. M.
Judecător C. A.
Grefier I. A. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 563/2014
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe apelanta DIRECȚIA R. PT. ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI și pe intimatul C. V., având ca obiect actiune in raspundere delictuala.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.06.2014, apoi la 25.06.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/29.11.2013, Judecătoria Iași a admis excepția inadmisibilității și în consecință a respins cererea reclamantei Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași formulată în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor în contradictoriu cu pârâtul C. V..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii:
„Față de cererea reclamantei DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI formulată în nume propriu și pentru AUTORITATEA N. A VAMILOR în contradictoriu cu pârâtul C. V., prin care solicită obligarea acestuia la plata sumei de 41.169 lei reprezentând prejudiciul adus reclamantei cauzat prin prescrierea dosarului de executare silita nr. 502/2001.
În susținerea cereri sale, reclamanta arată că astfel, comisia constituită potrivit Dispoziției nr. 23 din 08.05.2012, modificată ulterior prin Dispoziția nr. 32 din 24.07.2012, ambele dispoziții emise de directorul executiv al Dicției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în aplicarea Deciziilor nr. 7 și 9/2912 privind înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în raportul de control nr. 7346/2012 al Camerei de Conturi Iași, a întocmit Raportul nr._/17.12.2012.
În conținutul acestui raport, se reține că în conformitate cu prevederile art.2 al Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 1566/23.08.1995 „răspunderea stabilirii și lichidării diferențelor de taxe și a altor drepturi în vamă aparține, conform Regulamentului de Organizare și Funcționare al Direcției Generale a Vămilor, șefului unității vamale, responsabilului cu operațiunile financiare și lucrătorului vamal desemnat să răspundă în cadrul unității de această activitate”. „Ținând cont de faptul că dosarele de executare silită în care nu există dovada comunicării titlului de creanță (care se regăsește la poziția 45 din anexa la raport)nu au fost returnate emitenților titlurilor de creanță și nici nu li s-a solicitat dovada comunicării acestora, comisia consideră că executorul fiscal nu a verificat temeinic documentele și a început în mod eronat executarea silită, neavând dovada existenței unui titlu executoriu.”
Potrivit atribuțiilor din fișa postului, pârâtul primește, constituie și înregistrează dosarele de executare, în care sunt stabilite creanțe bugetare ori alte despăgubiri civile datorate bugetului de stat sau instituției vamale, devenind astfel titular de dosare, repartizate de către șeful serviciului în vederea punerii în executare; urmărește încasarea creanțelor bugetare, recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau un alt titlu executoriu; întocmește și comunică în termenele prevăzute de reglementările legale actele necesare pentru folosirea succesivă sau concomitentă a modalităților de executare prevăzute de lege.
Încălcarea cu vinovăție a atribuțiilor corespunzătoare funcției publice pe care o deținea funcționarul public C. V. a determinat producerea unei pagube patrimoniului autorității publice prin prescripția dreptului de a cere executarea silită în dosarul de executare:
1. nr. 502/2001 – debitor Fundația Umanitară Maranata – titlu de creanță AC nr. 79 și 80/15.05.1998 emis de Biroul Vamal Piatra N., valoare debit 6.319 lei plus accesorii 34.850 lei.
- s-a emis somația nr. 4964/28.03.2011 de care dl C. V., comunicată în data de 29.10.002, prin procesul-verbal privind comunicarea somației;
- termenul de prescripție s-a împlinit la 29.10.2007;
- de la data constituirii dosarului și până la data prescrierii dreptului de a cere executarea silită nu s-a găsit nici un proces-verbal de predare-primire, din care să rezulte că un alt executor fiscal a gestionat acest dosar.
Prejudiciul total fiind de 41.169 lei, caz în care se impune constatarea obligației reparării acestuia de către funcționarul public, potrivit dispozițiilor art. 1349, art. 1357 și următoarele din Codul civil, coroborate cu prevederile art. 84 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pârâtul legal citat, depune întâmpinare, invocând excepția nulității absolute a acțiunii formulate, întrucât reclamanta nu-și precizează obiectul acțiunii și nu precizează temeiurile de drept care stau la baza pretențiilor solicitate.
Astfel: a) se invocă ca și temei de drept Noul Cod Civil, în condițiile în care din motivarea acțiunii rezultă că faptele de a nu fi executat o . sume datorate de către .. și N. I., datează din anii 2003 și respectiv 2002, când s-a format dosarul de executare, ceea ce duce la concluzia că în conformitate cu art. 6 alin. (2) din noul Cod civil, care precizează că: „actele și faptele juridice încheiate ori după caz săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii pro producerii lor.” Aceasta presupune că aplicabil în speță este Codul civil vechi.
Așa stând lucrule art.1357 și 1394 din Codul civil în vigoare la data săvârșirii presupuselor fapte care se referă la, răspunderea de viciile lucrului vândut și la strămutarea creanțelor și altor lucru necorporale nu-și au relevanță în prezenta cauză.
b) în cuprinsul acțiunii se invocă art. 84 din Legea nr.188/1999 – legea funcționalului public, care într-adevăr vorbește despre răspunderea civilă a funcționarului public, însă aceeași lege la art. 85 definește procedura de reparare a pagubelor aduse autorității astfel: „conducătorul autorității sau instituției publice dispune repararea pagubelor prin emiterea unui ordin sau dispoziție de imputare în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
„Al. (21) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.”
c) neprecizarea temeiurilor de drept incidente în speță și a obiectului acțiunii, conduce la creare de confuzii referitoare la normele procedurale și materiale ce pot fi aplicate în speța de față (competența, prescripție, răspundere civilă solidară sau conjuncta), motiv pentru care consideră nulă de drept cererea de chemare în judecată.
Pârâtul invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași în soluționarea prezentei acțiuni, în conformitate cu dispozițiile art. 108 din Legea nr. 188/1999, întrucât cauzele care au ca obiect raporturi de serviciu ale funcționarilor publici, sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal al Tribunalului și nu a Judecătoriei.
Pârâtul solicită instanței să constate că prezenta acțiune are ca părți o instituție publică pe de o parte și un funcționar public pe de altă parte, rezultată din raporturile de serviciu, acțiune care consideră că este conform Legii 188/1999 de competența Tribunalului Iași.
De altfel, dacă se vor verifica temeiurile de drept invocate de către reclamantă în acțiune, se va observa că marea majoritate a susținerii acesteia se înscriu în procedura specială prevăzută de Legea nr. 188/1999 legea funcționarului public, care reglementează raporturile de drept între o instituție publică și un funcționar public.
În ceea ce privește acțiunea formulată se invocă excepția inadmisibilității acțiunii formulate, motivat de următoarele:
Prin conținutul dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici au fost reglementate condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal privind prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor publice în care își desfășoară activitatea.
Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai funcționarilor publici, nu există în drept o opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general, care privesc angajarea răspunderii civile delictuale a oricărei persoane, potrivit principiului „specialia generalibus derogant”.
Prin urmare, în condițiile în care nu s-a emis nici un ordin sau dispoziție de imputare în sarcina funcționarului public de către conducătorul autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, acțiunea prin care se solicită angajarea răspunderii civile delictuale în temeiul art. 998 și 999 din vechiul Cod civil, consideră că este inadmisibilă.
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 248 din Noul Cod de procedură civilă, va analiza în mod prioritar excepțiile invocate în întimpinare reținând următoare:
Cu privire al excepția inadmisibilității ia act în fapt prin acțiunea sa că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor determinate de pârât în legătură cu neîndeplinirea unor obligații de serviciu.
Ori, față de acest aspect, reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 85 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici și care se aplică ca normă specială potrivit principiului ,,specialia generalibus derogant”.
Astfel, luând act de calitatea de funcționar public a pârâtului, calitate care impune analizarea raporturilor de serviciu în raport de dispozițiile art. 84 din Legea nr. 188/1999, procedură care nu a fost urmată de către reclamantă, reține instanța că prezenta acțiune este inadmisibilă, fapt pentru care va dispune.”
Împotriva acestei hotărâri a promovat apel Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Iași invocând lipsa competenței materiale a Judecătoriei Iași, motivat de faptul că în cauză se pretinde producerea unui prejudiciu prin faptele funcționarului public în executarea atribuțiilor de serviciu. În baza art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, în speță Tribunalul Iași.
Pe fondul cauzei apelantul arătat, în esență, că în cauză sunt întrunite condițiile cumulative de legalitate și temeinicie pentru angajarea răspunderii civile delictuale reglementată de dispozițiile art. 1357 Cod civil.
Prin întâmpinare, intimatul C. V. a solicitat anularea sentinței civile nr._/2013 pronunțată de către Judecătoria Iași, ca fiind pronunțată de o instanță necompetentă.
Deși acțiunea a fost introdusă la Judecătoria Iași, a invocat necompetența materială a Judecătoriei în a soluționa pe fond cauza dedusă judecății întrucât, în speță se aplică legea specială pentru litigiile dintre angajator instituție publică și angajații săi funcționari publici. A invocat intimatul disp. art. 109 din Legea 188/1999 astfel încât acțiunea este de competența Tribunalului Iași.
A precizat că incidentă în cauză este calea de atac a recursului, iar în ceea ce privește acțiunea formulată reiterează excepția inadmisibilității acțiunii. A invocat și excepția nulității relative a acțiunii formulate, cât și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Analizând cu prioritate excepția invocată în temeiul disp. art. 248 NCPC, instanța constată întemeiată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași în a soluționa cauza dedusă judecății.
Astfel, acțiunea împotriva pârâtului C. V. este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1349, art. 1357 cod civil coroborate cu prevederile art. 84 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarului public, reclamanta Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași motivând „încălcarea cu vinovăție a atribuțiilor corespunzătoare funcției publice pe care o deține funcționarul public C. V.”.
Din actele dosarului (fila 66 dosar fond) reiese că pârâtul C. V. este angajat la Direcția R. Vamală Iași pe funcția publică de execuție de consilier juridic.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în procedura regularizării, în termen legal, pârâtul C. V. a invocat și excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași în soluționarea cauzei deduse judecății, precizând că instanța competentă este Tribunalul Iași – Secția C. Administrativ în conformitate cu disp. art. 109 din Legea 188/1999.
Tribunalul reține că potrivit acestei dispoziții din Statutul funcționarului public „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului…”.
Cum în cuprinsul acțiunii se invocă dispozițiile art. 84 din Legea 188/1999, care reglementează răspunderea civilă a funcționarului public, instanța constată că, în cauză, competenta a analiza pretențiile deduse judecății în primă instanță este Tribunalul Iași - Secția a II-a Civilă.
Față de toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 4 NCPC raportat la art. 109 din Legea 188/1999, Tribunalul Iași – Secția I Civilă va anula sentința civilă nr._/28.11.2013 a Judecătoriei Iași și va trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Tribunalului Iași – Secția a II-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul promovat de Direcția R. a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr._/28.11.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o anulează.
Trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul Iași – secția a II a civilă de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă
Pronunțată azi, 25.06.2014 și pusă la dispoziția părților prin grefa instanței conform disp. art. 396 alin 2 NCPC.
Președinte, M. M. | Judecător, C. A. | |
Grefier, I. A. G. Pentru grefier plecat de la această instanță, semnează grefier șef Secția I Civilă |
Red. M.M.
Tehnored. M.M.D.
5 ex./10.11.2014
Judecător fond C. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 560/2014. Tribunalul IAŞI | Superficie. Decizia nr. 1065/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
