Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1124/2014. Tribunalul IAŞI

Tribunalul IAŞI - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 1124/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 527/245/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 27 Iunie 2014

PREȘEDINTE – T. DOINIȚA

JUDECĂTOR – S. M.

JUDECĂTOR – D. C.

GREFIER – I. G.

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1124/2014

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către M. C. N. precum și recursul declarat de S. D. împotriva sentinței civile nr. 6024/16.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, având ca obiect acțiune in răspundere delictuala .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.

Procedura este completă.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 06 iunie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 13 iunie 2014, 20 iunie 2014 și apoi pentru azi când,

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6024 din 16.04.2013 a Judecătoriei Iași, s-au admis respins excepțiile privind nelegala timbrare a acțiunii, dreptul de drept procesual și lipsa calității procesuale pasive invocate de pârât, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M. C. N. în contradictoriu cu pârâtul S. D., a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei sumele de: 724,25 lei reprezentând daune, actualizată în raport de rata inflației pentru 07.2009 – 12.2012 și 1800 lei cheltuieli de judecată.

A fost obligată reclamanta să plătească B.E.T.C. Iași pentru expert Keller V. suma de 962 lei reprezentând diferență de onorariu și s-au respins celelalte cereri ale părților (conform considerentelor).

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Din expertiza Keller V. coroborată cu înscrisurile, adresele și alte acte de la dosar, rezultă următoarele: prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3823/1.09.1967, A. Constantrin și A. M. au cumpărat imobilul din Iași, . A, în suprafață de 399,50 mp de la H. I. și H. E., în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3823/01.09.1967.

Conform autorizației pentru înstrăinare de teren cu sau fără construcții nr. 3/02.06.1969, A. C. și M. au donat suprafața de teren de 150 mp situată în . A către Oficiul de Construcții Locuințe Proprietate Personală, donație acceptată de Consiliul Popular al Județului Iași, prin decizia 268 din 0.VI.1969, finalizată prin actul de donație nr. 6240 din 26 iulie 1969.

Prin decizia nr. 321/28.08.1969 Oficiul de Construcții Locuințe Proprietate Personală a atribuit terenul în suprafață de 150 mp din Iași, . A lui S. D. și E..

Prin minuta încheiată la 21 oct. 1971, A. C. și M. și S. D. și E., cele două părți au construit trotuarul din spatele casei proprietatea lui S. D., lat de 60 cm, iar gardul va fi executat cu eleveu de beton și să nu fie mai mare de 10 cm lipit de trotuar.

În anul 1973 s-a eliberat procesul-verbal de recepție finală nr. 5446/21.09.1973, pentru vila C. nr. 17 A.

În anul 1985 s-a emis decizia nr. 2063/2.10.1985 a Tribunalului Suprem având obiectul cauzei grănițuirea proprietăților între S. D., S. I. și A. C., A. M. din . A, în dosar efectuându-se și o expertiză topografică, întocmită de expert P. E..

Conform certificatelor de moștenitor nr. 33/11.feb.1998 și nr. 11/14.02.2002, M. N. a devenit unica moștenitoare a imobilului din Iași, . A.

În anul 2010, reclamanta M. N. a intabulat prin persoană fizică autorizată, imobilul proprietate din . A, cu număr cadastral_ înscris în Cartea Funciară nr._ a Municipiului Iași.

În anul 2011 s-a emis titlul de proprietate nr._/29.03.2011 pe numele S. N. D. și S. G. I. în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 6214/7.12.2011.

În 2011 S. D. și S. I. au intabulat prin persoană fizică autorizată imobilul proprietate din Iași, ., cu număr cadastral_, înscris în cartea funciară nr._ a Municipiului Iași.

Expertul a constatat că proprietățile în litigiu sunt delimitate cu garduri de jur împrejur . Suprafața de teren delimitată de reclamantă este de S 1 = 245 mp, pe care este edificată construcția C 1 cu destinație de casă de locuit, anexa nr. 1, punctele: 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 și 2.

Suprafața de teren deținută de pârât este de S 2 = 150 mp, pe care este edificată construcția C1 cu destinație de casă de locuit, este delimitată de punctele 1, 2, 12, 120, 9, 87 și 1 (anexa nr. 1).

Litigiul dintre părți este legat de gardul din spatele casei lui S. D., în anexa nr. 1, evidențiat între punctele 7 -8, construit în anul 1971.

Expertul a concluzionat că prin suprapunerea planurilor de amplasament din cele două documentații cadastrale ale celor două imobile vecine (a reclamantei și pârâtului), care au știut că în baza înscrierii în Cartea Funciară nr._ a reclamantei M. N. și nr._ a pârâtului S. D.: a anexei de la raportul de expertiză întocmită de expert P. E. și a măsurătorilor executate, a rezultat planul de situație prezentat în anexa nr. 1.

Expertul a susținut că în urma lucrărilor de izolație termică, constând în aplicarea unui strat de termoizolație pe peretele exterior al construcției, lucrări efectuate de pârât la locuința sa, a dus la îngroșarea peretelui dinspre reclamantă, pe limita dintre punctele 10-11 cu aproximativ 10 cm, însă nu încalcă proprietatea și nu ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea reclamantei M. N. între punctele 10-11 din anexa 1.

Aplicarea stratului de termoizolație exterioare nu este făcută până la nivelul solului, ci la aproximativ 2,20 m deasupra solului, până la nivelul ușii de intrare în garaj

În cazul de față se poate reveni la situația inițială prin decopertarea stratului de termoizolație aplicat între punctele 10-11.

Referitor la gardul de sârmă din spatele casei, dintre punctele 7-8 din anexa 1, despre care se pretinde că a fost mutat, expertul constată că limita stabilită prin schițele și descrierile din actele de proprietate, coincide cu limita măsurată de către expert cât și cu limita terenurilor așa cum au fost ele măsurate și intabulate de către reclamantă și de către pârât.

Din răspunsurile la obiecțiuni rezultă că reclamanta are înscrisă în cartea funciară o suprafață mai mică cu 3,5 mp cauzată de faptul că și limita dinspre Fundac Triumfului așa cum este prezentată în documentația cadastrală înregistrată la OCPI Iași sub nr._/25.05.2010 este mai scurtă cu 0,58 m decât cea deținută în fizic de 22,55 metri.

Prin suprapunerea planurilor de amplasament din cele două documentații cadastrale ale celor două imobile vecine (reclamantei și pârâtului, care au stat la baza intabulării în Cartea Funciară nr._ a reclamantei M. N. și nr._ a pârâtului S. D., a anexei de la raportul de expertiză întocmită de expertul P. E. și a măsurătorilor executare, a rezultat planul de situație prezentat în anexa nr. 1.

Expertul a prezentat situația lucrărilor de izolație termică, constând în aplicarea unui stat de termoizolație pe partea exterioară a construcției, lucrări efectuate de pârât la locuința sa, a dus la îngroșarea peretelui dinspre reclamantă pe limita dintre punctele 10-11 cu aproximativ 10 cm, dar nu încalcă proprietatea și nu ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea reclamantei M. N. între punctele 10-11 și din anexa nr. 1.

Aplicarea statului de termoizolație nu este făcută până la nivelul solului și la aproximativ 2,20 m deasupra solului, până la nivelul ușii de intrare în garaj.

În cazul de față se poate reveni la situația anterioară prin decopertarea statului de termoizolație aplicat între punctele 10-11.

Referitor la gardul de sârmă din spatele casei, dintre punctele 7-8 din anexa nr. 1, despre care se pretinde că a fost mutat, expertul constată că limitele stabilite prin actele și descrierile din actele de proprietate coroborate cu limita cunoscută de expert cât și cu limita terenurilor așa cum au fost ele măsurate și intabulate de către reclamantă și de către pârât.

Gardul și soclul nu prezintă urme de lucrări recente.

Din expertiza U. –M. (fila 218 dosar), rezultă următoarele:

Pârâtul S. D. și-a înlocuit învelitoarea din țiglă tip M. de pe acoperișul aferent apartamentului său pe întreaga suprafață, până la limita proprietății, concretizată prin axul peretelui despărțitor X –X. Nu se constată extinderea și pe acoperișul reclamantei M. N. a țiglei montate de către S. D.. Prin înlocuirea țiglei vechi de către S. D., nu s-a modificat cota acoperișului, țigla nouă de pe acoperișul pârâtului este la același nivel cu cea veche de pe acoperișul reclamantei. Prin vizualizări și analize minuțioase la fața locului (prin podul imobilului), nu se constată urme de infiltrații – atât pe zidul – calcan despărțitor și nici pe pardoseala din pod și astereală. Nu se constată distrugeri la țigla de pe acoperișul reclamantei, starea fizică generală a țiglei este una caracteristică unei vechimi de peste 40 ani. Detaliul de rezolvare a îmbinării între cele două tipuri de învelitori se poate face prin realizarea unui sondaj în zona de îmbinare.

Executarea statului de termoizolație pe peretele exterior al locuinței pârâtului s-a făcut din dorința acestuia de îmbunătățire a confortului termic, acțiune care se înscrie, de altfel, în strategia și recomandările naționale și chiar internaționale actuale de conservare a energiei în clădiri.

Cum însă prin îngroșarea peretelui respectiv cu 10 cm pe seama proprietății reclamantei M. N., fără a se face dovada în vreun fel că există și acordul acesteia de încălcare a proprietății prin executarea acestei lucrări, se justifică pretenția acesteia de a se aduce peretele respectiv la starea inițială. În consecință, neexistând nici acordul post factum al reclamantei pentru executarea termoizolației, respectiv pe fața exterioară a zidului, se va proceda la desfacerea de către pârâtul S. D. a stratului termoizolant, zona balconului de la fațada principală și refacerea finisajului pe porțiunea afectată de stratul termoizolant desfăcut, evident prin grija și cheltuiala pârâtului.

Pentru gardul de sârmă a fost efectuată o expertiză topometrică.

Gardul despărțitor de la fațada principală executat din plasă de sârmă este unul inestetic și mai puțin discret, motiv pentru care pârâtul S. D. l-a dublat pe partea sa cu folie de tip policarbonat semitransparent. Cum însă nu s-a intervenit la timp pentru îndepărtarea de pe această folie protectoare, gardul a devenit inestetic pentru reclamantă și în consecință, se va curăța dacă este posibil, dacă nu, se vor înlocui zonele afectate de vechea protecție cu placaj nou.

Expertiza prezintă și că ancora cablului telefonic se va muta de pe stâlpul din lemn al balconului pe peretele din zidărie. În poziția actuală a ancorei cablului, nu se periclitează rezistența clădirii. În situația în care pârâtul S. D. înțelege să procedeze la aducerea imobilului la starea inițială prin grija și cheltuiala sa, nu se justifică înlocuirea unui deviz de cheltuieli, acesta intrând, de altfel, în competența unei firme de construcții aferente.

Din cuprinsul obiecțiunilor la expertiza în construcții rezultă următoarele:

Nu se constată extinderea și pe acoperișul reclamantei M. N. a țiglei montate de către S. D..

Prin înlocuirea țiglei vechi de către S. D., nu s-a modificat cota acoperișului, țigla nouă de pe acoperișul pârâtului este la același nivel cu cea veche de pe acoperișul reclamantei. Prin vizualizări și analize minuțioase la fața locului (prin podul imobilului), nu se constată urme de infiltrații – atât pe zidul – calcan despărțitor și nici pe pardoseala din pod și astereală. Nu se constată distrugeri la țigla de pe acoperișul reclamantei, starea fizică generală a țiglei este una caracteristică unei vechimi de peste 40 ani. Detaliul de rezolvare a îmbinării între cele două tipuri de învelitori se poate face prin realizarea unui sondaj în zona de îmbinare. Accesul la zona de îmbinare se poate face după realizarea unei căi de acces pe acoperiș și demontarea câtorva țigle. Lucrarea va fi realizată de o persoană autorizată pentru lucrul la înălțime conform Normele de protecție a muncii. După înlocuirea plăcilor de țiglă, se poate verifica dacă detaliul de etanșare a fost realizat conform detaliului prezentat în dosar la fila 120.

Prin îngroșarea peretelui respectiv cu 10 cm pe seama proprietății reclamantei M. N., fără a se face dovada în vreun fel că există și acordul acesteia de încălcare a proprietății prin executarea acestei lucrări, se justifică pretenția acesteia de a se aduce peretele respectiv la starea inițială. În consecință, neexistând nici acordul post factum al reclamantei pentru executarea termoizolației, respectiv pe fața exterioară a zidului, se va proceda la desfacerea de către pârâtul S. D. a stratului termoizolant, zona balconului de la fațada principală și refacerea finisajului pe porțiunea afectată de stratul termoizolant desfăcut, evident prin grija și cheltuiala pârâtului.

În ipoteza în care reclamanta nu permite acest lucru, a anexat un deviz estimativ pentru costul refacerii.

Pentru gardul de sârmă s-a făcut din nou referire la un expert topometrist.

S-a învederat și că gardul despărțitor de la fațada principală, executat din plasă de sârmă a fost dublat pe partea sa cu folie de tip policarbonat semitransparent. Placa de policarbonat în cauză a fost înlocuită și prinsă în șuruburi pe contur. Ancora cablului nu a fost mutată în timpul lucrărilor de termoizolări. În poziția actuală a ancorei cablului, nu se periclitează rezistența clădirii.

Din ordonanța nr. 601/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași rezultă că S. D. - a recunoscut fapta comisă. Prin ordonanța menționată s-a dispus neînceperea urmăririi penale în conformitate cu prevederile art. 220 Cod penal și pentru art. 192 alin. 1 Cod procedură penală.

Prin rezoluția din 5.01.2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a respins plângerea Nicoletei M. împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 601/P/2010.

Prin sentința penală nr. 1715/2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-a respins plângerea Nicoletei M. (pentru sesizarea infracțiunii de „violare de domiciliu” prevăzută și pedepsită de art. 31 alin. 2 Cod procedură civilă și art. 192 alin. 1 Cod procedură penală).

Prin încheierea nr._/18.05.2010 a O.C.P.I. Iași – Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași s-a admis cererea cu privire la imobilul cu numărul cadastral_, înscris în Cartea Funciară nr._ a Municipiului Iași, și s-a intabulat dreptul de proprietate - mod de dobândire succesiune în cota de 1/1 asupra A 1, A 1.l în favoarea lui M. N., sub B/1 din cartea funciară_ UAT Iași.

Martora L. E. a precizat că a văzut 2 muncitori care lucrau la gardul dintre cele două curți din față și l-a văzut și pe pârât. Balconul a fost îngroșat cu grosimea unui polestier, de sus până jos, cam suprafața de 6-7 mp. Muncitorii au lucrat cu neglijență și stăteau pe acoperișul reclamantei, dar lucrau la cel al pârâtului și nu aveau acordul doamnei M..

Pe zidul despărțitor s-a pus o folie de policarbonat. Gardul din față dintre cele două proprietăți nu a fost mutat. Peretele despărțitor a ajuns la culoarea gri, aspectul clădirii a fost afectat. Muncitorii nu au avut acordul reclamantei, deoarece acesta era plecată.

Martorul D. C. D. a precizat că a lucrat în echipa de la cele două proprietăți și că a lucrat la C. nr. 17 B exterior și interior și a lucrat îngrijit, fără a afecta proprietatea vecină. A lucrat și la acoperiș și la fațada casei. Pe acoperiș a urcat pe partea deținută de pârât cu o schelă metalică. Pe balcon a lucrat pe partea interioară, iar la exterior pe partea reclamantei s-a pus un dulap de material lemnos sprijinit de balconul reclamantei, întrucât era un perete, a trebuit să fie pus un dulap de pe schelă pe balconul reclamantei. Martorul a mai declarat că nu a dat cu material pe fațadă. La acoperiș nu s-a urcat decât pe partea domnului S., fără a interveni pe cea a reclamantei. S-a scos țigla veche și s-a pus țiglă prin îmbinare. Între acoperișul celor două părți nu există nici o diferență. La gard a lucrat pe partea pârâtului deoarece a montat policarbonat care este un material din plastic, transparent, care se folosește la gardul de fier forjat pentru a nu se avea vizibilitate de persoanele străine. Țigla de pe partea casei doamnei M. este veche. Martorul a precizat că muncitorii au avut intervenție spre balconul reclamantei, dar au făcut curățenie. La balconul de la etaj s-a intrat în interiorul balconului ce aparține reclamantei pentru a pune polistiren pe peretele ce aparține proprietății pârâtului, s-a făcut acest lucru pe baza acordului verbal al doamnei M.. Martorul a precizat că a fost în serviciul domnului S. la diverse activități, când era chemat să execute diverse lucrări și că a lucrat cu muncitori a căror nume nu le cunoaște, decât porecla. La balcon a lucrat circa 2 ore și a văzuto pe doamna S., iar la acoperiș și fațadă am văzut-o în diverse zile. A mai precizat că nu reține când a văzut-o pe doamna L., dar știe că a văzut-o în diverse zile.

Martora L. E. a precizat că nu poate preciza dacă era domnul D. C. sau era o altă persoană.

La răspunsul la interogatoriu (fila 150 dosar), reclamanta a declarat că era plecată din localitate când s- a făcut termoizolareea.

Pârâtul S. D. a arătat că la ultima (din cele 3) discuții cu reclamanta, aceasta a fost de acord cu termoizolația (căptușirea pereților) cu condiția de a vărui apartamentul său pe interior cu aceeași culoare ca la dânsul.

Discuția era la 4-5 metri de muncitori care lucrau în dreptul garajului și aceștia au auzit că pârâtul s-a înțeles cu reclamanta.

Estimând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

1. a) Excepția de nelegală timbrare a acțiuni este neîntemeiată și prin urmare, instanța a respins-o.

Astfel s-a constatat că reclamanta a achitat conform chitanțelor depuse taxa de timbru dispusă de instanță corespunzătoare valorii pretențiilor sale, conform Legii nr. 146/1997.

b) Excepția abuzului de drept, conform art. 723 Cod procedură civilă este de asemenea, neîntemeiată și, prin urmare, instanța a respins-o, deoarece din probele administrate rezultă că exercițiul dreptului la acțiune de către petiționară s-a făcut fără rea-credință, aceasta solicitând daune pentru un prejudiciu, care s-a precizat parțial, accesul în justiție al acesteia fiind garantat de Constituție și de normele europene.

Conform art. 998 din vechiul Cod civil, aplicabil în speță: Orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s- a efectuat a- l repara.

Conform art. 1000 alin. 3 cod civil comitenții răspund în solidar cu prepușii lor pentru faptele comise în funcțiile ce li s- au încredințat

Or, la 21.07.2009, fără acordul reclamantei (după cum rezultă din declarația martorilor muncitorii angajați de pârâtul S. D. au efectuat lucrări de termoizolație la apartamentul acestuia din . B.

Expertiza în construcție U. – M. a reținut că prin îngroșarea peretelui cu 10 cm pe seama proprietății reclamantei M. N., fără acordul acesteia (aspect rezultat și din declarații martori și din răspunsul la interogatoriu al reclamantei, rezultă că se impune aducerea peretelui la starea anterioară, fiind necesare: desfacerea stratului termoizolant în zona balconului și a peretelui de la fațada principală și refacerea finisajului pe porțiunea afectată de stratul termoizolant desfăcut. Costul refacerii este de 724,25 lei, conform anexei la expertiză, ce va fi actualizat conform art. 1073 Cod civil pentru justă reparare a prejudiciului va fi actualizată în raport cu rata inflației, conform art. 1073 Cod civil) pe perioada 07._.

Expertiza a constatat că nu există extindere și pe acoperișul reclamantei a țiglei montate de către pârât, că nu sunt urme de infiltrații pe pardoseala din pod și astereală și pe zidul calcan despărțitor și la țigla montată la același nivel cu cea veche de pe acoperișul reclamantei.

Expertiza Keller a concluzionat că aplicarea stratului de termoizolație nu este făcută până la nivelul solului, ci la aproximativ 2,20 m deasupra solului, până la nivelul ușii de intrare în garaj și că se poate reveni la situația anterioară prin decopertarea stratului de termoizolație aplicat între punctele 10-11.

Expertiza Keller (avizată de O.C.P.I.) a mai arătat și că reclamanta are înscrisă în cartea funciară o suprafață mai mică cu 3,5 mp, cauzată de faptul că limita dinspre Fundacul Triumfului așa cum este prezentată în documentația cadastrală, înregistrată de O.C.P.I. Iași sub numărul_/25.05.2010, este mai scurtă cu 0,58 m decât cea deținută în fizic de 22,55 m. Probele nu au relevat afectarea proprietății și a terenului sau/și tronsonului în alt mod decât cel relevat de expertiză.

Cuantumul daunelor este de 724,25 lei; condițiile răspunderii civile delictuale fiind îndeplinite (existența unei fapte ilicite, comisă cu vinovăție, existența prejudiciului în legătură de cauzalitate - faptă/prejudiciu și raportul de prepușenie dintre pârât și muncitorii angajați de acesta). Se reține și faptul că pârâtul avea posibilitatea de a realiza lucrarea respectivă, astfel încât să nu îi afecteze proprietatea reclamantei și să nu o prejudicieze.

Deoarece din expertize nu rezultă alte daune decât cele menționate, rezultă că sunt nefondate celelalte pretenții deduse judecății de către reclamantă, expertiza N. fiind extrajudiciară. Calculul ratei inflației este o problemă de executare, cel reprezentat de reclamantă nefiind susținut de dovezi.

Față de cele reținute, rezultă că prezenta acțiune este parțial întemeiată și, în baza art. 998 Cod civil și 1000 (3) și art. 1073 Cod civil și art. 274 – 275 Cod procedură civilă, instanța de fond admițând-o în parte și obligându-l pe pârât să plătească reclamantei sumele de: 724,25 lei reprezentând daune, actualizată în raport de rata inflației la data plății pentru 07._ și 1800 lei cheltuieli de judecată în măsura în care au fost concludente conform celor expuse mai sus celelalte cheltuieli nefiind probate.

În baza art. 170 Cod procedură civilă, instanța de fond a obliga t-o pe reclamantă să plătească B.L.E.T.C. Iași pentru expert Keller V. suma de 962 lei reprezentând diferență de onorariu.

3. Pentru motivele care au fost expuse mai sus, instanț de fond a respins celelalte cereri de pretenții ca neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:

Reclamanta recurentă M. N. a solicitat admiterea recursului și modificarea parțială a sentinței civile 6024 /2013, in sensul admiterii cererii privind obligarea intimatului S. D. la plata sumei de 3624 de lei cu titlu de despăgubiri pentru fapta proprie a intimatului și suma de 6650,87 de lei cheltuieli de judecată ocazionate de primul ciclu procesual al acestui dosar.

Un prim motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pc. 9 C.pr.civ. instanța pronunțând o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.

Solicitarea recurentei reclamante de despăgubire pentru fapta culpabilă a intimatului a pornit tocmai de la conculziile cercetării penale efectuate împotriva intimatului, cercetări care au stabilit faptul că acesta a săvârșit o infracțiune de distrugere a imobilului proprietatea sa, în condițiile ordonanței nr.601/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, intimatul fiind condamnat la plata de despăgubiri și la o amendă administrativă de 200 de lei.

Or, în aceste condiții, fapta culpabilă a intimatului și prepusului acestuia - martorul intimatului în cauza de față D. C.- este dovedită. Din această perspectivă motivarea instanței de fond cu privire la cuantumul despăgubirilor este lipsită de sens, în condițiile în care în timpul cercetării penale s-a făcut dovada prejudiciului, intimatul prin ordonanța procurorului fiind obligat la plata despăgubirilor .

Înlăturarea expertizei extrajudiciare N. efectuată în timpul cercetării penale, care în fapt este cea care a stat la stabilirea măsurilor de refacere a locuinței recurentei, motivat de faptul că aceasta este extrajudiciară, încalcă principiul preeminenței soluției penale față de cea civilă.

Pe de altă parte, și în cadrul expertizelor judiciare prețuitoare se reține faptul că intimatul a produs o diferențiere între cele două învelișuri ale acoperișului comun, fapt care chiar dacă " este la același nivel" produce prejudicii privind întreținerea imobilului prin lipsa izolației dintre rosturi, diferențele de grosime ale țiglei folosite fiind evidente. Acest aspect a fost ignorat de instanța de judecată, care nu a apreciat ca pertinente obiecțiunile sale la expertiza U.-M..

Mai mult instanța de judecată nu a reușit, în ceea ce privește obiectivele expertizei topografgice, să se raporteze la autoritatea de lucru judecat a deciziei 2063/ 1985 a Tribunalului Suprem care prin decizie irevocabilă a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantei recurente și cea a pârâților, trecând în mod superficial peste ceea ce ea însăși stabilise ca obiectiv, anume să se stabilească daca s-a încălcat proprietatea sa.

Or, instanța de fond a acceptat o nouă măsurătoare a proprietăților, aspect care a ieșit din cadrul fixat de obiectivele expertizei și care a făcut posibil ca expertiza P. administrată în cadrul dosarului_/1982 și menținută ca valabilă de Decizia 2063/1985 a Tribunalului Suprem în cadrul dosarului 194 /1985, să fíe ignorată. Nimeni nu a stabilit valabilitatea liniei de hotar în condițiile existenței trotuarului de 60 cm, iar expertul topografic nici măcar nul-a inclus în măsurători.

In acest fel, a fost posibil ca instanța de fond ignorându-și propriile dispoziții să considere că în ceea ce privește gardul realizat de intimat, nu au fost încălcări ale proprietății.

Instanța a încălcat în ceea ce privește aplicarea principiului consacrat de art. 129 C.pr.civ., aspectul necenzurării mărturiei prepusului intimatului - martorul D. C. - care avea tot interesul să depună o mărturie care să modifice faptele în favoarea intimatului.

În aceste condiții preluarea ca atare a acestei probe testimoniale fără a o pune în relația de colaborare la comiterea faptei culpabile cu intimatul, este o aplicare greșită a legii în ceea ce privește aprecierea relevanței și pertinenței probatoriului.

Un alt motiv de recurs constituie nemotivarea soluției date cu privire la reducerea cheltuieilor de judecată, instanța mărginindu-se să constate că acestea nu sunt dovedite, dar fără a preciza din ce este formată suma de 1800 de lei acordată ca și cheltuieli judiciare.

În condițiile în care intimatul a căzut în pretenții, potrivit art. 274 C.pr.civ. cheltuielile de judecată trebuiau acordate raportat la capetele de cerere admise. Or, capătul principal de cerere a fost admis intimatul fiind constatat culpabil și obligat la plata unei despăgubiri indexate. În acest caz se consideră că sunt câștigate cheltuielile de judecată integral instanța neavând niciun temei de drept în reducerea acestora.

Pe fond, solicitarea recurentei are ca temei de fapt nerespectarea de către intimat a dispozițiilor imperative privind art.998 C.civ. coroborat cu art. 1000 alin.3 C.civ. privind momentul nașterii dreptului său la acțiune referitor la disp. art. 1349, 1357, 1373 și art. 1374 din Noul Cod civ. referitor la momentul introducerii acțiunii de față.

Față de acest cadru procesual, față de faptul că în fața instanței de fond intimatul nici măcar nu a negat existența culpei, se consideră că acțiunea este întemeiată ,fiind admisibilă sub toate aspectele

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pc.9, art. 303 alin.2, art. 304¹ C.pr.civ. art.998 C.civ. coroborat cu art. 1000 alin.3 C.civ. referitor la disp. art. 1349, 1357, 1373 și art. 1374 din Noul Cod civ.

A formulat recurs și pârâtul S. D., arătând faptul că din materialul probatoriu a dosarului_ nu rezulta ca, in calitate de parat, ar fi recunoscut producerea de pagube prin tulburare de posesie si contestă cu vehementa aceasta concluzie si afirmație a instanței. Amenda contravenționala de 200 RON data de procuratura subsemnatului prin odonata nr. 601 /p/2010 a fost dispusa nu pentru vinovățiile cu caracter penal, ci l-a amenitarile paratei ca se duce la Haga.

Toate instanțele de judecata inclusiv instanța de fond nu au aprofundat toate probele din dosar privind speța " DACA AM AVUT ACORDUL RECLAMANTEI " pentru petieul de placaj de 3,5 mp la peretele proprietatea sa din balconul proprietatea reclamantei si la peticul de placaj de 2,5mp pana la cota planseului de sub balcon tot la peretele proprietatea sa.

Daca la balconul deschis sub streașina casei, prin cei 10 cm de perete îngroșat s-a ocupat din spațiul pardoselii cu 0.10 % volumul balconului neînchis s-a ocupat volumul de 0,073% la parter pana la cota dc sus a ușii garajului s-a ocupat un volum de 0,324mc volum care " s-a ocupat din atmosfera curții. Conform planului alăturat se poate analiza si concluziona legalitatea proprietatii sale si a reclamantei privind costurile tronsoanelor de pereți pe care s-au izolat termic.

Se precizează ca tronsonul de perete al reclamantei din spate, de sus pana jos, l-a izolat termic pe cheltuiala sa 1-a rugămintea fostului soț al reclamantei ing. M. prin închiderea balconului din spate ( etaj ) si izolarea termica prin glasvant - termopan la parter - demisol, etapa când s-au bucurat amândoi ca nu au suportat financiar lucrarea. Finisajul 1-a izolarea termica a pereților reclamantei l-a adus la 90 % fata de culoarea veche de 43 de ani (tencuiala in calciu ) a fațadei apartamentului reclamantei.

Toate motivele din reclamația reclamantei către parchete sunt sicanii perpetuate din anul 1970 dovada ca si instanța de fond prin sentința nr. 6024 pronunțata in data dc 16.04.2013 a respins acțiunea reclamantei la toate motivele, ramanand conform hotararii, numai probabilitatea desfacerii placajului termoizolant dc 6.5 mp si retencuirea suprafeței de către recurentul pârât, această dispoziție fiind contestată prin prezenta cale de atac.

Se solicită a se sa analiza comportarea indarjila in susținerea reclamantei de a desface placajul si prin prevederile legii 159/2013 (aprilie) publicata in monitorul oficial 20-30 mai, care modifica si completeaza legea 372/2005, cu prevederi obligatorii sub incidența amenzilor pentru reabilitarea energetica a clădirilor ( blocuri si locuințe individuale ) cu termene, pentru fiecare proprietar in obținerea CERTIFICATULUI ENERGETIC, certificat condiționat si la închiriere de spatii, la înstrăinare imobile prin contract de vindere cumpărare si mai ales la administrația financiara pentru impozite clădiri.

Prin sentința civilă nr. 7390 din 24.09.1983 a Judecătoriei Iași, decizia civila nr. 281/18.05.1984 a Tribunalului Județean V. si decizia Tribunalului Suprem nr. 2063 (dosar nr. 194/1985 din data de 02.08.1985), parat - recurent are dreptul de servitute la controlul si supravegherea instalațiilor electrice, canalizare si alte instalații, cu poarta de acces in spatele curții reclamantei. Alimentarea cu energie electrica cu mare pericol de incendiu traversează locuința sa pe planșeul podului - mansarda, cablul tv si telefon traversează curtea locuinței, canalizarea traversează terenul său.

Se arată faptul că se contestă hotărârea instanței de fond și cu privire la soluția dată pe excepția de netimbrare; instanța nu a reținut ca reclamanta a mărit foarte mult pe parcursul derulării procesului valoarea prejudiciului.

Se mai contestă soluția data de instanța de respingere asupra excepției abuzului de drept procesual conform art. 723 C.pr.civ. Exercițiul dreptului la justiție a reclamantei, s-a făcut cu dușmănie, rea credința, cerând prejudicii închipuite si imaginare, exorbitante . dovada ca instanța i-a respins toate motivele din acțiune.

Se contestă expertiza extrajudiciara al expertului tehnic N. I. depusa la dosar ca nereala, neprofesionista si tendențioasa evaluând prejudicii fără suport real si tehnic, după dorința reclamantei bine plătit.

De asemenea, se contestă expertiza tehnica întocmita de ing. U. si Moisanu ; aceștia nu au aprofundat materialul probatoriu din dosar si prevederile legislației de reabilitare energetica a locuințelor. De frica reclamantei, de a nu-i reclama si de a obține diferența de onorar, au apreciat nedrept desfacerea placajului termoizolant .Acești ingineri au alăturat raportului de expertiza si un deviz mult exagerat, a cărui valoare de bun simt nu putea depăși 250.0 - 300. RON in regie propria

Se contestă hotărârea instanței de a evalua valoarea devizului de 724 RON și a hotara ca recurentul pârât sa o suporte pentru desfacerea termoizolației.

Prin soluția instanței de fond nr. 6024 din 16.04.2013 s-a hotărât respingerea tuturor cererilor de pretenții ale reclamantei ca neîntemeiate, motiv pentru care contestă obligarea sa la suportarea cheltuielilor de judecata in valoare de 1800.0 RON .

Având in vedere cele mai sus prezentate in temeiul art. 312 cod. prod. civ. se solicit respingerea acțiunii reclamantei M. N. ca neadevărata, nefondata, tendențioasa si nelegala.

In temeiul art. 274 cod. prod. civ. solicită recurentul obligarea reclamantei la plata tuturor cheltuielilor de judecata.

In drept au fost invocate dispozițiile art.299-316 cod. prod. civ., precum si celelalte dispoziții legale invocate in cuprinsul acesteia.

Prin motivele de recurs depuse ulterior s-a mai arătat faptul că așa zisul perete pe care a aplicat stratul de izolație termica in baza procedurilor obligatorii pentru reabilitarea energetica a clădirilor pentru obținerea certificatului energetic este PROPRIETATEA EXCLUSIVA a sa, motiv pentru care nu consideră necesar acordul intimatei - reclamante pentru aceasta operațiune. În mod eronat, instanța de fond nu a constatat ca reclamanta a deturnat dreptul procesual de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege si 1-a exercitat cu rea-credința, săvârșind un abuz de drept procesual, conform art.723 cod procedura civila.

In mod greșit retine instanța de judecata ca prin îngroșarea peretelui respectiv cu 10 cm pe seama proprietatii reclamantei se justifica pretenția acesteia de a se aduce peretele respectiv la starea inițiala întrucât nu a făcut decât lucrări pentru a-și izola locuința si nu i-a produs reclamantei nici o stricăciune.

Toate cererile reclamantei au fost soluționate cu neînceperea urmăririi penale, respectiv scoatere de sub urmărire penala, făcând dovada relei-credințe a reclamantei, care in mod constant îl șicanează cu diferite acțiuni in justiție neîntemeiate.

Din expertiza efectuata de dl expert Koller V. rezulta ca in urma lucrărilor de izolație termica s-a dus la îngroșarea peretelui dinspre reclamanta cu aprox. 10 cm, însa nu încălca proprietatea si nu ocupa vreo suprafața de teren din proprietatea reclamantei M. N..

Un alt motiv de netemeinicie privește cheltuielile de judecata care au fost acordate de instanța de fond reclamantei M. N.. Suma ce-i este imputata, in valoare totala de 1800 lei reprezentând cheltuieli de judecata este prea mare, având in vedere ca acțiunea a fost admisa in parte si acestea nu au fost calculate proporțional.

Având in vedere cele mai sus relatate, se solicită admiterea prezentului recurs, casarea hotărârii pronunțate, si, rejudecând cauza in fond, respingerea acțiunii formulate.

Recursurile au fost formulat în termen, motivate, semnate, legal timbrate conform dispoziției instanței de control judiciar.

În prezenta cauză s-a administrat proba cu acte, acestea fiind depuse în copie.

Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține următoarele aspecte:

În ceea ce privește recursul reclamantei tribunalul reține faptul că acesta este nefondat pentru următoarele motive: suntem în prezența unei acțiuni în răsundere civilă delictuală întemeiată pe dispozițiile art. 998 Cod Civil aplicabil ce reglementează răspunderea civilă delictuală: “Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”.

Din acest punct de vedere, Tribunalul reține faptul că – în mod corect – nu au putut fi reținute dispozițiile art. 1349 Noul Cod Civil .

Cu privire la dispozițiile legale incidente, instanța de control judiciar reține că prevederile noului Cod civil au intrat în vigoare, conform Legii nr. 71/2011, la data de 01.10.2011, în cursul judecării cauzei în fond.

De asemenea, Tribunalul reține că, Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil conține dispoziții tranzitorii, care dispun expres, prin art. 223, că dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal investite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite.

In aceste condiții, dispozițiile aplicabile in cauza de fata, raportat la momentul înregistrării acțiunii, sunt cele ale V.C.civil.

Revenind, pentru a se reține culpa civilă delictuală trebuie întrunite cumulativ mai multe condiții printre care și existența unui prejudiciu (efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a faptei unei alte persoane; pagubele rezultate din încălcarea unor simple interese ale persoanei vătămate)- în cauza de față prejudiciul este suma solicitată de către reclamanta recurentă cu titlu de daune materiale (prejudiciu adus prin lucrările efectuate de către pârât). Pentru a se putea obține repararea prejudiciului este necesară întrunirea cumulativă a unor condiții: prejudiciul să fie cert și să nu fi fost reparat încă.

Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur atât în privința existenței cât și al posibilității de evaluare.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, se reține faptul că prin ordonanța depusă la fila 37 dosar fond dată de P. de pe lângă Curtea de Apel Iași la 30.11.2000, dosar nr. 601/P/2010 s-a reținut existența unei singure fapte – de a fi determinat un muncitor să pătrundă fără drept în curtea petentei-reclamante în cauză – pentru a realiza izolarea cu polistiren și tencuirea imobilului.

Potrivit art. 22 alin. 1 din Codul de procedură penală aplicabil: “Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritatea de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiune civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia”.

Așadar, autoritatea hotărârii penale nu se manifestă asupra civilului în mod absolut și în toate cazurile, ci există o întreită limitare, sub care este mărginită. Aceasta privește: a) existența faptei; b) persoana care a săvârșit-o; c) vinovăția acesteia, aspecte care nu vor mai putea fi puse în discuție pe calea unui proces civil.

În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a administrat un probatoriu nou pentru a analiza cuantumul despăgubirilor ce urmează a se acorda, având ca punct de pornire chiar această ordonanță, menținută prin rezoluția din 5.01.2011 dată în dosarul nr. 1007/II/2/2010 prin care s-a respins plângerea împotriva ordonanței și prin sentința penală nr. 1715 din 31.05.2011 prin care Judecătoria Iași a respins plângerea formulată de reclamanta din cauză împotriva rezoluției menționate.

Pe de altă parte, susținerile recurentei, potrivit cu care instanța trebuia să țină cont de raportul de expertiză extrajudiciară sunt vădit neîntemeiate deoarece, codul de procedură civilă consacră principiul nemijlocirii, care constă în cercetarea directă și nemediată a situației de fapt, acest lucru impunându-se deoarece doar prin încuviințarea probei de către instanță, se pot cerceta direct și nemediat toate elementele ce servesc la lămurirea împrejurărilor de fapt, instanța trebuind să se sprijine pe probe primare, care implică un raport nemijlocit între probă și fapt .

Totodată, probele trebuie să fie încuviințate de către instanță, după ce, în respectarea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare, le-a pus în discuția contradictorie a părților .

Așadar, în mod corect instanța de fond nu a luat în considerare raportul de expertiză extrajudiciară, deoarece, această probă nu a fost propusă de reclamantă în condiții procedurale dar și pentru că altfel, instanța ar fi încălcat cele două principii amintite mai sus, producând astfel o vătămare părții adverse, care era pusă în imposibilitatea de a se putea apăra, ducând și la o inegalitate a armelor. Pe de altă parte, instanța era obligată să primească această lucrare la dosar.

De altfel, instanța supremă a statuat, într-o decizie de speță că: „Pot fi folosite într-un litigiu, ca mijloc de probă și probe extrajudiciare dar, pentru respectarea principiului nemijlocirii, care este un principiu fundamental al procesului civil, probele trebuie să aibă caracter judiciar. Mijloacele de probă extrajudiciare, ca o excepție de la principiul nemijlocirii probelor, se pot folosi numai în cazul în care nu pot fi administrate probe judiciare.” (ICCJ, Secția C. administrativ și fiscal, decizia 5115 din 13 noiembrie 2009)

În acest sens este și practica ÎCCJ: Decizia nr. 5115 din 13 noiembrie 2009 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curti de Casație și Justiție:”în vederea respectării principiului nemijlocirii, care reprezintă un principiu fundamental al procesului civil, probele trebuie să aibă caracter judiciar. Prin derogare de la acest principiu, pot fi folosite în cadrul procesului și mijloace de probă extrajudiciare, dar numai în cazul în care nu pot fi administrate probe judiciare”. În speță, instanța de fond a fost administrată o astfel de probă la solicitarea reclamantei recurente (chiar). Astfel, potrivit art.169 Cod procedura civila: "Administrarea probelor se face in fata instanței de judecata, daca legea nu dispune altfel". Acest text legal consacra expres principiul nemijlocirii administrării probelor, principiu fundamental in cadrul procesului civil. Așadar, expertiza se ordona si se administrează in cursul procesului, instanța fiind obligata ca, in cazul in care a admis acest mijloc de dovada, sa stabilească clar obiectivele, respectiv împrejurările de fapt asupra cărora i se cere expertului sa-si exprime părerea sau sa le constate ca specialist. Nu poate fi nici echivalata o astfel de expertiza extrajudiciara, cu un înscris, pentru ca natura juridica a lor, ca si probe, este diferita, fiecare încadrându-se ., predeterminata, de probe. Daca s-ar admite aceasta echivalenta, ar însemna ca s-ar putea denatura scopul legiuitorului urmărit prin reglementarea distincta, a fiecărei categorii de probe. De exemplu, s-ar putea înfrânge dispozițiile restrictive in materie de probe, cum ar fi inadmisibilitatea probei cu martori sau expertize in recurs, conform art.305 Cod procedura civila. Părțile ar putea prezenta expertize extrajudiciare sau declarații date la notar, de persoane pe care instanțele de recurs ar trebui sa aibă in vedere, in pofida restrictiei impuse, concluzie care nu poate fi admisa.

Aceeași opinie se reține și în expertiza Nuța și în ceea ce privește expertiza P..

În ceea ce privește existența unor diferențieri între cele două învelișuri tribunalul reține corectă concluzia expertizei tehnice, a suplimentului depus de expert în urma admiterii obiecțiunilor formulate de reclamanta recurentă. Este opinia unui specialist numit conform art. 200 C.pr.civ., neexistând niciun temei pentru a fi înlăturată această opinie.

În ceea ce privește existența unui eventual interes al martorului D. tribunalul reține faptul că declarația acestui martor a fost coroborată cu întreg probatoriul administrat; pentru aceste motive instanța de fond – în mod corect – a reținut chiar inexistența acordului reclamantei (raportat la cele reținute în ordonanța dată de P. de pe lângă Curtea de Apel Iași).

În ceea ce privește ultimul motiv de recurs tribunalul reține faptul că, în mod corect, cheltuielile de judecată au fost reduse de către instanța de fond raportat la soluția de admitere parțială a acțiunii și la dispozițiile art. 274 și 275 C.pr.civ. Dintr-un simplu calcul reiese compunerea acestei sume: onorariu de avocat, taxă de timbru parțială și onorarii expert parțiale.

În ceea ce privește recursul declarat de pârât tribunalul reține următoarele: procedura de judecată la fond a fost corectă, fiind respectate dispozițiile Codului de procedură civilă; de altfel, recurentul nu a arătat în ce constă faptul că procedura nu ar fi fost corectă.

Tribunalul reține faptul că susținerea recurentului precum că instanța de fond ar fi reținut recunoașterea sa în privința pagubelor rezultate din tulburarea de posesie, nu se regăsește în cuprinsul sentinței recurate.

În ceea ce privește un eventual acord al reclamantei, tribunalul reține că această problemă a fost tratată mai sus, reținându-se lipsa unui astfel de acord; în acest sens este și sentința penală nr. 1715 din 2011. Pârâtul a contestat săvârșirea faptei însă, tribunalul a reținut – în analizarea primului recurs – săvârșirea acesteia, motiv pentru care nu vor mai fi reluate aceste discuții.

Și în ceea ce privește excepția netimbrării cererii, tribunalul reține recursul drept nefondat, aspect ce reiese din studierea încheierii date în camera de consiliu la 25.04.2012 fără cale de atac și taxa de timbru achitată, aspect dovedit cu actul depus în original la fila 190 fond, vol I.

Abuzul de drept invocat de recurentul pârât nu poate fi reținut de instanța de control judiciar motivat de următoarele aspecte: abuz de drept procesual este o varietate a abuzului de drept concretizată în exercitarea unui drept procesual cu rea-credință, contrar scopului în vederea căruia a fost recunoscut de lege. Abuzul de drept procesual comportă două elemente, și anume: a) unul de natură subiectivă, constând în exercitarea dreptului cu rea-credință, fie în scopul de a-l șicana pe adversar, fie deliberat în vederea constrângerii acestuia la anumite concesii sau chiar la abandonarea dreptului său; b) altul de natură obiectivă, exprimat în deturnarea dreptului de la finalitatea social-economică pentru care a fost recunoscut și garantat juridi-cește titularului său. Abuzul de drept procesual se poate manifesta sub multiple forme, cum ar fi: efectuarea unui act procedural în scopul tergiversării judecării procesului sau numai pentru a pune în dificultate partea adversă în probarea unor situații; cererea de măsuri asigurătorii excesive, care, prin numărul și importanța lor, depășesc sfera interesului legitim privind conservarea creanței deduse în fața instanței; introducerea contestației la executare exclusiv în scopul șicanării creditorului și întârzierii punerii în executare a unei hotărâri judecătorești; exercitarea cu mare întârziere a apelului sau a recursului de către partea ce a fost prezentă la pronunțarea hotărârii, profitând de faptul că hotărârea nu i-a fost comunicată, dacă aceasta este făcută în mod deliberat, cu scopul de a obține despăgubiri cât mai mari.De asemenea, există Abuzul de drept procesual chiar atunci când titularul unui drept subiectiv promovează o acțiune în justiție, aparent întemeiată, dar care, prin referire la comportamentul pârâtului, se relevă a fi inutilă. Uneori, chiar legea califică anumite acte ca abuzive; de exemplu, în cazul declinării competenței, trimiterea dosarului instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent nu este împiedicată de exercitarea recursului de către partea care a invocat excepția de necompetență ce a fost admisă. Potrivit legii, Abuzul de drept procesual se sancționează, în principiu, cu obligarea la despăgubiri a celui vinovat de săvârșirea lui; întrucât niciun text de lege din codul de procedură civilă nu se referă la condițiile răspunderii pentru prejudiciul cauzat prin exercitarea abuzivă a unui drept procesual, se vor aplica regulile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie (art. 998 C. civ.).

Pe lângă obligația de a plăti despăgubiri, partea care a folosit anumite drepturi procesuale cu rea-credință, cum ar fi: introducerea unor cereri vădit netemeinice, formularea unei cereri de recuzare sau de strămutare, obținerea citării prin publicitate a oricărei părți, obținerea de către reclamantul căruia i s-a respins cererea, a unor măsuri asigurătorii prin care pârâtul a fost păgubit, contestarea scrierii sau semnăturii unui înscris, poate fi sancționată cu o amendă civilă, în cuantumul stabilit de lege.

În materie procesual-civilă, Codul de procedură civilă (art. 723) sancționează exercitarea drepturilor procedurale cu rea-credință și contrar scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, părții care folosește aceste drepturi în mod abuziv revenindu-i obligația de a răspunde pentru prejudiciile cauzate. În tăcerea Codului de procedură civilă, care nu arată criteriile pentru determinarea abuzului de drept, simpla respingere a unei cereri de chemare în judecată nu înseamnă, eo ipso, că reclamantul a acționat abuziv, astfel încât să fie tras la răspundere pentru invocarea unor pretenții nejustificate. Ca atare, s-a considerat că numai demersul judiciar, declanșat cu rea-credință sau dintr-o eroare gravă ce o apropie de dol, cu intenția de a produce o pagubă, morală sau materială, poate constitui abuz de drept; în cauza de față nu se poate reține o astfel de situație, motiv pentru care și din acest punct de vedere sentința recurată este legală și temeinică.

În privința lucrărilor efectuate de experți tribunalul, pe lângă cele reținute în analizarea primului recurs, va reține și faptul că cele invocate cu privire la expertiza U. sunt simple apărări de fond ce sunt avute în vedere la pronunțarea soluției, respectiv analizarea căii de atac raportat la soluția instanței de fond și sentința recurată.

Suma la care a fost obligat pârâtul reprezintă costul lucrărilor necesare aducerii imobilului reclamantei în starea inițială motivat de faptul că aceste lucrări nu au fost avizate de aceasta, temeiul de drept fiind, astfel cum am menționat, art. 998 C.civil. Ideea acoperirii acestui prejudiciu se desprinde din întreg materialul probator administrat în cauză. Nu sunt avute în vedere la stabilirea acestui prejudiciu lucrările efectuate la imobilul său, motiv pentru care nu se poate reține nici apărarea conform căreia nu era necesar acordul reclamantei.

În privința cheltuielilor de judecată tribunalul amintește recurentului pârât faptul că acțiunea reclamantei a fost admisăm parțial, nefiind respinsă cum arată acesta, în mod corect fiind aplicate dispozițiile art. 274 și 275 C.pr.civ. (astfel cum s-a analizat în cadrul primului recurs).

Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 304¹ Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, tribunalul va respinge recursul declarat de către reclamanta M. N. și recursul declarat de către pârâtul S. D. împotriva sentinței civile nr. 6024 din 16.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de către reclamanta M. N. și recursul declarat de către pârâtul S. D. împotriva sentinței civile nr. 6024 din 16.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, 27.06.2014.

Președinte,

Doinița T.

Judecător,

M. S.

Judecător,

C. D.

Grefier,

G. I.

RED/TEHNORED – M.S./M.S.

2 EX – 18. 07.2014

JUD. FOND – D. P.

← Anulare act. Decizia nr. 1122/2014. Tribunalul IAŞI		Pretenţii. Decizia nr. 566/2014. Tribunalul IAŞI →

Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1124/2014. Tribunalul IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1124/2014. Tribunalul IAŞI