Pretenţii. Decizia nr. 566/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 566/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 21515/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Iunie 2014
Președinte – M. M.
Judecător –M. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 566
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelantul M. IAȘI impotriva sentintei civile nr._/27.11.2013 pronuntata de Judecatoria Iasi ,intimat C. A., având ca obiect evacuare pretenții; reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13.06.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă ,când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de, 20.06.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 .06.2013, când
TRIBUNALUL
Asupra cererii de apel de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr._/27.11.2013 Judecătoria Iași a dispus în sensul că:
„Admite în parte acțiunea, formulată de reclamanta M. IAȘI – prin Primar, cu sediul în Iași, . și Sfânt, județul Iași în contradictoriu cu pârâta C. A., cu domiciliul în Iași, . B, ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 264,53 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada februarie 2012 – martie 2013 și suma de 1564,15 lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate la data de 22.04.2013.
Respinge ca neîntemeiate cererile reclamantei M. IAȘI – prin Primar privind rezilierea contractului de închiriere nr._/05.01.2010, precum și cererea privind evacuarea pârâtei din imobilul situat în ., ., județul Iași.
Ia act că nu s-a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 05 iulie 2013, sub nr._ /2012, reclamantul M. IAȘI PRIN PRIMAR a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâta C. A. la plata sumei de 3264,53 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada februarie 2012 – martie 2013 și suma de 1564,15 lei cu titlu de penalități de întârziere, calculate la data de 31.03.2013. S-a solicitat totodată și rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâtei din locuință.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta deține locuința de necesitate, situată în Iași, ., ., în baza contractului de închiriere nr._/2010. Locuința deținută de pârâta este situată în imobilul proprietatea reclamantei și aflat în administrarea .. În temeiul dispozițiilor contractuale, cheltuielile de întreținere sunt în sarcina pârâtei, neachitarea acestora atrăgând calcularea de penalități de întârziere, penalități calculate în baza legii 51/2006 – 0,04% pentru fiecare zi de întârziere. Pârâta a fost somată să achite debitele restante prin adresa nr._/2012.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 969, art. 970 Cod civil, iar în baza art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentanților săi.
În temeiul dispozițiilor art. 30 OUG 80/2013 cererea este scutită de plata taxelor de timbru.
În susținerea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus în copie următoarele înscrisuri: adresele nr._/19.07.2012, contractul de închiriere nr._/05.01.2010 și actele adiționale, listele de plată la întreținere pentru perioada februarie 2012 – martie.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat în instanță, la fiecare termen, de fiecare dată aducând dovezi de plata parțială a debitului, fiind atașate la dosar mai multe chitanțe de plată.
La data de 15 noiembrie 2013, reclamantul a adus la cunoștința instanței efectuarea de către pârâtă a unor plăți parțiale arătând că debitul este de 1164,53 lei, iar penalitățile calculate la 22.04.2013 sunt în cuantum de 1564,15 lei. A atașat în copie adresa nr._/11.11.2013, fișa individuală la 07.11.2013.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma probatoriului administrat in cauza, instanța constată următoarele:
În fapt, la data de 19 mai 2009, reclamantul M. IAȘI PRIN PRIMAR, în calitate de locator, a încheiat contractul nr. de închiriere nr._/05.01.2010 (filele 7-9) cu pârâta C. A., în calitate de locatar, având ca obiect locuința de necesitate situată în municipiul Iași, . B, ., contractul fiind încheiat pe perioadă determinată (până la data de 06.11.2010), fiind prelungit succesiv prin actele adiționale 1/11.11.2010 și nr. 2/02.12.2011 până la data de 06.11.2011, respectiv 06.11.2012.
Potrivit prevederilor contractuale, în speță, VI art.6.14 pârâta, în calitate de locatar are obligația de a efectua plata utilităților către asociația de locatari/proprietari, în termen de 15 zile de la data afișării listei de plată. Neplata utilităților mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit atrage acționarea în justiție a chiriașilor vinovați.
Locuința închiriată pârâtei este situată în imobilul situat în ., aflat în proprietatea reclamantei M. Iași, administrarea acestuia fiind încredințată . potrivit dispozițiilor HCL nr. 424/2004. Penalitățile solicitate de furnizorii de utilități sunt repartizate potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 3 HG 1588/2007 „dacă terții impun penalități pentru întârzierea la plata facturilor, acestea se vor recupera de la restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor”, cuantumul acestora fiind cel prevăzut în contractele de furnizare utilități.
După introducerea acțiunii, pârâta a achitat parțial debitul. Astfel, așa cum precizează și reclamanta prin adresa nr._/13.11.2013, pârâta achitase la data emiterii adresei din debitul principal suma de 2100 lei, pentru perioada februarie 2012 – martie 2013 rămânând un debit neachitat de 1164,53 lei și penalitățile de întârziere. Din fișa individuală aflată la fila 46, precum și din chitanțele anexate la dosar, instanța reține că la data de 07.11.2013 pârâta achitase din debitul principal de 3264,53 lei, suma de 2100 lei, conform chitanței nr. 168/03.06.2013 în valoare de 300 lei și nr. 214/26.07.2013 în valoare de 1.800 lei. La data de 14 noiembrie 2013 pârâta C. A. a mai efectuat o plată parțială în valoare de 550 lei, fapt dovedit cu chitanța nr. 340/14._, chitanța fiind atașată la dosar, iar la data de 26 noiembrie 2013 o nouă plată parțială în valoare de 350 lei, conform chitanței nr._/26.11.2013. Instanța reține așadar că, în prezent din cei 3264,53 lei solicitați de către reclamant, pârâta a făcut dovada plății parțiale a debitului principal, rămânând un debit neachitat de 264,53 lei.
În drept instanța reține că sunt incidente în cauză dispozițiile Codului civil de la 1865, art. 3 din legea nr. 71/2011, legea de punere în aplicare a Noului cod civil stabilind că „Actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz a săvârșirii ori producerii lor”.
În temeiul art. 969 Cod civil de la 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Astfel, instanța urmează a constata că pretențiile reclamantei își au temeiul într-o convenție legal încheiată între părți, în vigoare la data formulării prezentei cereri, respectând întocmai clauzele contractuale stipulate.
Instanța reține că pârâta are obligația achitării cheltuielilor de întreținere, așa cum au fost stabilite prin contract, fapt recunoscut de către aceasta prin plățile efectuate debitul neachitat fiind în valoare de 264,53 lei.
În ceea ce privește majorările de întârziere, instanța constată că raporturile dintre părți s-au derulat pe baza convenției părților, în care au prevăzut o clauză penală potrivit căreia, pentru neplata la termen a cheltuielilor de întreținere, se percepe o penalitate calculată în funcție de penalitatea impusă furnizorul de utilități.
Clauza penală este o convenție prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a unei obligații contractuale și, implicit daunele ce i se cuvin pentru acoperirea acestuia. În cauza dedusă judecății, aceste daune, stabilite anticipat și convenționale, au natură moratorie, fiind datorate pentru întârzierea în executarea obligației.
Întrucât pârâta a acceptat contractul, însușindu-și conținutul acestuia prin semnătură, aceasta și-a însușit implicit și conținutul clauzei penale stipulate.
În prezența clauzei penale, instanței nu îi este permis să verifice întinderea prejudiciului suferit de către creditor și nici să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit. Clauza penală fiind rezultatul unui acord de voință, este obligatorie pentru părți și pentru instanță. Pârâta a acceptat o astfel de evaluare a prejudiciului născut prin neexecutarea obligației.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite cererea de chemare în judecată și a obliga pârâta la plata sumei de 1564,16 lei cu titlu de majorări de întârziere calculat la data de 22.04.2013.
Rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se realizează, potrivit art. 7.1.3 “La cererea asociației de proprietari, atunci când locatarul nu și-a achitat obligațiile ce-i revin din cheltuielile comune pe o perioada de 3 luni și plata cheltuielilor privind întreținerea curentă potrivit prevederilor legii”. Sub acest aspect, instanța reține că sunt reale susținerile reclamantului privind achitarea cheltuielilor de întreținere cu depășirea termenului prevăzut de contract și acumularea unor restanțe mai mari de 3 luni consecutiv. Totodată aceste împrejurări sunt de natura a activa clauza contractuală referitoare la rezilierea contractului. Cu toate acestea instanța nu va dispune rezilierea contractului, având în vedere eforturile depuse de către pârâtă pentru a achita debitele restante.
Față de aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, precum și prevederile contractuale, instanța apreciază că cererea formulată de către reclamant este întemeiată în parte, urmând să o admită doar în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata debitului restant în valoare de 264,53 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada februarie 2012 – martie 2013 și suma de 1564,15 lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate la data de 22.04.2013, urmând să respingă ca neîntemeiate cererile de reziliere a contractului de închiriere nr._/05.01.2010 și evacuarea din imobilul situat în Iași, ., ., județul Iași. Instanța înțelege să atragă atenția pârâtei cu privire la obligațiile pe care le are privind achitarea cheltuielile de întreținere, neplata acestora putând duce la rezilierea contractului și evacuarea sa din locuința de necesitate pe care i-a pus-o la dispoziție reclamanta.
Față de dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă și de principiul disponibilității, instanța va lua act că nu au fost solicitate, de către părți, cheltuieli de judecată.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel M. Iasi, criticând sentința în sensul că în mod greșit s-a reținut că pârâta nu este de rea credință în condițiile în care nu a achitat integral debitul nici după data introducerii acțiunii, anterior semnând o convenție de eșalonare cu ., pe care nu a respectat-o, instanța neputând obliga locatorul să mențină în spațiile de locuit chiriași care nu își achită obligațiile.
Solicită, în consecință, admiterea apelului.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În apel s-au depus la dosar înscrisuri.
Analizand cererea de apel prin prisma motivelor invocate si a prevederilor legale incidente in cauza tribunalul retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata reclamantul M. Iasi a soliciitat obligarea paratei la plata sumei de 3264,53 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada februarie 2012 – martie 2013 și suma de 1564,15 lei cu titlu de penalități de întârziere, calculate la data de 31.03.2013. rezilierea contractului de închiriere nr._/05.01.2010 și evacuarea pârâtei din locuință. Prima instanță a reținut faptul că pârâta a achitat până la data pronunțării sentinței o mare parte din suma solicitată, rămânând un rest de 264,53 lei cheltuieli de întreținere și penalitățile de 1564,15 lei, obligând pârâta la plata acestor din urmă sume.
In ceea ce priveste motivele de apel referitoare la modul de solutionare a captelor de cerere referitoare la rezilierea contractului de inchiriere si la evacuarea paratei din locuinta inchiriata tribunalul retine ca nu sunt fondate.
Astfel potrivit contractului de inchiriere nr. nr._/05.01.2010 locuinta care face obiectul contractului de inchiriere a fost atribuita paratei cu destinatia de locuinta de necesitate în considerarea situației personale a pârâtei și a faptului ca veniturile realizate de aceasta o pun in imposibilitatea de a-si inchiria o locuinta la pretul pietei. . si-au indeplinit obligatia de a plati restanțele conform graficului de eșalonare semnat cu . pe parcursul procesului a dat dovadă de buna credință, achitând aproape integral cheltuielile de întreținere, după data pronunțării sentinței plătind suma de 600 lei la data de 11.12.2013 și de 300 lei la data de 14.01.2014, după cum reiese din fișa individuală depusă la dosar la fila 7 apel. Prin urmare, pârâta a achitat integral cheltuielile de întreținere și parțial penalitățile, astfel incat nu se poate retine reaua - credinta a acesteia in neindeplinirea obligatiilor contractuale.
Potrivit disp. art. 2 din Legea 114/1996, lit f), locuinta de necesitate este definită ca fiind locuinta destinata cazarii temporare a persoanelor si familiilor ale caror locuinte au devenit inutilizabile in urma unor catastrofe naturale sau accidente, sau ale caror locuinte sunt supuse demolarii in vederea realizarii de lucrari de utilitate publica, precum si lucrarilor de reabilitare ce nu se pot efectua in cladiri ocupate de locatari.
Prin urmare, asigurarea unui spațiu de locuit pârâtei de către apelantă s-a impus tocmai ca urmare a unei stări de necesitate, motiv pentru care instanța de apel apreciază că într-adevăr măsura rezilierii contractului și evacuării intimatei ar reprezenta o aplicare excesivă a literei contractului.
Motivat de aceste aspecte tribunalul retine ca in mod corect prima instanta a dispus respingerea capatului de cerere referitor la rezilierea contractului de inchiriere si implicit a respins cererea de evacuarea a pârâtei, motiv pentru care tribunalul va respinge apelul si va păstra sentinta atacata ca legala si temeinica.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge apelul declarat de M. Iasi impotriva sentintei civile nr._/27.11.2013 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care o pastreaza.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica azi 25.06.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
M.M. M.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
4 ex/15.07.2014
Jud. fond C. I.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1124/2014.... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 479/2014.... → |
|---|
