Anulare act. Decizia nr. 1741/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1741/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 36122/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Decembrie 2014
Președinte - P. T.
Judecător - E.-C. P.
Judecător - A. M. C.
Grefier - F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1741/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent B. I. C. și pe intimat P. C. S., intimat P. N. M., intimat B.N.P. M. R. M., având ca obiect anulare act contract.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26.11.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 03.12.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10.12.2014, când:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 9195/17.06.2013, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul B. I. C. în contradictoriu cu pârâții P. C. S., P. N. M., B. M. R. M.; s-a constatat că prin încheierea din 26.03.2013 instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesual pasive a B. M. R. M. și s-a respins ca atare acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu acest pârât; a fost obligat reclamantul la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin acțiunea formulată, reclamantul B. I. C., în contradictoriu cu pârâții P. C. S. și P. N. M., a solicitat desființarea(anularea) contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.09.2009 și autentificat sub nr. 8629 la B. M. R. M.. În motivarea acțiunii, arată reclamantul că în perioada premergătoare încheierii contractului de vânzare cumpărare, respectiv 23.09.2009, se simțea rău, suferind de diabet zaharat, boli cardiace. De acest lucru știau și pârâții, vecini cu dânsul care periodic îl frecventau. Au mers la notarul public și s-au consultat în vedere încheierii acestui contract de vânzare cumpărare, cu promisiunea de a-l îngriji și înmormânta. Pârâții i-au luat actele casei și buletinul și s-au ocupat de încheierea acestui contract de vânzare-cumpărare, în tot acest timp reclamantul fiind imobilizat la pat.În momentul când starea sa de sănătatea s-a ameliorat, pârâții l-au dus la B. M. R.-M. unde l-au determinat să semneze fără să își dea seama ce semnează, fiind într-o stare avansată de boală. Ulterior, după ce a intrat în posesia actului de vânzare-cumpărare și-a dat seama că a fost înșelat, iar pârâții au înceta să mai treacă pe la dânsul. Arată că nu a primit sub nicio formă suma de_ lei, care este trecută în contract. Iar după încheierea contractului pârâții nu au achitat nici un ban privind întreținerea sa.
În dovedire, reclamantul a depus înscrisurile existente la filele 7-9 dosar (contract de vânzare-cumpărare) și a solicitat completarea acțiunii potrivit filelor 16-17, în sensul constatării nulității absolute a contractului atacat, invocând ca și cauză de nulitate: „violenta sub forma temerii insuflate prin amenințare”, lipsa elementului de validitate „prețul care nu a fost serios, determinat sau determinabil”, dolul provenit din partea cocontractantului prin omisiunea informării, cestiuni de ordin medical care impuneau expertizarea sa psihiatrică la momentul încheierii actului în fața notarului moment la care reclamantul susține că s-ar fi aflat în stare de comă diabetică.
Reclamantul a fost asistat pe parcursul procesului de avocat cu delegație la dosar.
Pârâții prezenți și asistați de avocat cu delegație la dosar, nu au formulat întâmpinare.
B. M. R. M. a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive și solicitând respingerea acțiunii.
Reclamantul, prin avocat a indicat la solicitarea instanței, temeiurile de drept ale acțiunii, respectiv disp. art. 1246, 47, 48 din Lg. 36/1995, art. 60.
Pârâții, prin avocat, au formulat apărări privitoare la cererile completatoare ale acțiunii, invocând chestiuni relative la:
a) aplicarea legii civile materiale
b) cauzele de nulitate absolută și relativă nedovedite de reclamant.
Reclamantul, prin avocat a răspuns în scris la aceste apărări, potrivit aserțiunilor făcute și existente la filele 56-58.
Analizând acțiunea cu care reclamantul a investit instanța, a cererii completatoare, a tuturor apărărilor formulate de pârâți, a probelor administrate – expertiză grafoscopică, martori, interogatoriu, ordonanța Parchetului dosar nr. 20/2012 din 12.06.2012, în spiritul dispozițiilor generale și speciale ce guvernează materia dedusă judecății, instanța de fond a apreciat:
a) Cu valoare de considerente de principiu în materia legii aplicabile
- Raportul juridic litigios dedus judecății s-a născut la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv 23.09.2009 (potrivit încheierii nr. 3113/23.09.2009) moment care atrage aplicabilitatea legii civile substanțiale în vigoare la momentul nașterii sale, deci codul civil intrat în vigoare (cu modificările de rigoare) în februarie 1865.
- Ca atare, temeiurile de drept incidente în speță, sunt disp. art. 942, art. 948, 954, 956, 960 și urm. Cod civil, privitoare la valabilitatea convențiilor precum și la interpretarea lor potrivit art. 977 și urm.
b) Cu valoare de considerente de facto și de jure
- Potrivit disp. art. 948 cod civil „Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt:
1.capacitatea de a contracta;
2.consimtamintul valabil al partii ce se obliga;
3.un obiect determinat;
4.o cauza licita”
- Potrivit art. 951 Cod civil „Minorele nu poate ataca angajamentul sau pentru cauza de necapacitate decit in caz de leziune”
- Potrivit art. 960 Cod civil „Dolul este o cauza de nulitate a conventiei când mijloacele viclene, intrebuintate de una din parti, sunt astfel, incit este evident ca, fara aceste masinatii, cealalta parte n-ar fi contractat.
Dolul nu se presupune.”
Privitor la cauza de nulitate invocată ca fiind violența - sub forma temerii insuflate de pârâți pentru a determina reclamantul să încheie contractul de vânzare-cumpărare - aceasta nu a fost reținută, ca fiind susținută de probatoriu și trebuie coroborată din punct de vedere al a efectelor sale cu teza susținută ab inițio de reclamant, potrivit căreia „acesta ar fi încheiat o convenție de întreținere” și cu soluția parchetului de netrimitere dată pe calea ordonanței din 12.06.2012.
Astfel, analiza condițiilor de incidență a violenței ca și cauză de nulitate relativă a actului juridic civil, presupune cu necesitate dovedirea de către partea ce o invocă a cerințelor:
a) să provină de la co-contractant (în speță de la pârâți);
b) să lovească actul juridic încheiat – contractul de vânzare-cumpărare – în ceea ce privește elementul de validitate – consimțământul;
c) să fie contemporană momentului încheierii actului (23.09.2009);
d) să vicieze consimțământul părții ce-l invocă într-o asemenea măsură încât partea nu l-ar fi încheiat în forma în care este încheiat actul (atacat).
În speță, reclamantul a încheiat valabil contractul de vânzare cumpărare dat fiind expresa sa manifestare de voință de a vinde apartamentul situat în Iași, . A, blocul I 1, . pârâților, în considerarea următoarelor argumente:
a)pe parcursul procesului reclamantul a fost prezent la toate termenele de judecată, manifestând un interes procesual statornic și pe deplin conștient, situație care degajă raportarea corectă a acestuia la realitatea de fapt și juridică la momentul judecății.
Aplicarea prezumției simple conținute de art. 1203 Cod civil obligă la interpretarea acestei situații potrivit argumentului a priori rationae, ca fiind contrară celor afirmate de reclamant, (și nesusținută nici de proba testimonială, nici de interogatoriu și nici de expertiză) în sensul următor: dacă reclamantul a avut (și are) aptitudinea de a înțelege și de a avea reprezentarea corectă a demersului său procesual în anul 2012-2013, cu atât mai mult a avut cel puțin aceeași aptitudine de a-și manifesta valabil acordul sau dezacordul în privința încheierii contractului.
Evident că viciul de consimțământ invocat – violența – este unul care se apreciază în concret, în funcție de persoana de la care provine și de persoana căreia i se adresează, viciul violenței sub forma amenințării temerii insuflate - fiind unul relativ, având ca efect afectarea actului juridic cu nulitatea relativă.
Cercetarea coroborată a tuturor probelor, conduce la concluzia inexistentei unui impediment serios, real, provenit de la cocontractant și existent la momentul încheierii actului juridic, dat fiind lipsa de conținut juridic a raționamentului invocat de reclamant potrivit căruia starea sa de sănătate, precară, comă diabetică, presiunile exercitate de pârâți prin conducerea sa aproape forțată în fața notarului public au fost cauzele care au generat acea temere esențială a reclamantului, care astfel, a fost constrâns să semneze contractul în fața notarului public.
Agrearea acestei posibilități ar fi acceptabilă exclusiv în ipoteza în care reclamantul ar fi fost în stare de inconștiență în momentul perfectării vânzării în fața notarului, acesta ar fi ignorat starea iar semnătura existentă ar aparține unei alte persoane.
Or, această ipoteză a fost infirmată în mod indubitabil de proba științifică – expertiza criminalistică – care prezumă adevărul judiciar potrivit căruia semnătura reclamantului vânzător aparține reclamantului.
Privitor la condițiile de valabilitate a contractului de vânzare-cumpărare atacat – prețul – aserțiunile făcute de reclamant prin acțiunea introductivă și precizările ulterioare potrivit cărora reclamantul nu „a primit prețul … pentru că nu a dorit să vândă apartamentul, suma de_ lei, fiind menționată fictiv de notar”, instanța de fond a apreciat următoarele:
Prin rezoluția de neurmărire din 9.11.2012, organele de cercetare și urmărire penală au verificat aspectele de ordin penal invocate de reclamant cu privire la săvârșirea de către pârâți a infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 Cod penal, dispunând neînceperea urmăririi penale.
Această soluție de neurmărire, nefiind atacată de către reclamant, la dosar neexistând o dovadă din contră - beneficiază de puterea lucrului judecat, cu efectul corespunzător în cadrul procesului civil, sub aspectul vinovăției, a faptei și a făptuitorului.
Or, în condițiile în care soluția de neurmărire reține ca și considerente faptul că reclamantul B. C. a semnat în fața notarului contractul de vânzare cumpătate, a solicitat prin cerere întocmirea acestuia, la încheierea sa a existat la dosar adeverința medicală din 21.09.2009 a medicului care atestă deplinătatea facultăților mintale, nu există legitimitate substanțială a demersului procesului civil în persoana reclamantului, cu privire la cauzele de nulitate invocate.
Toate aceste argumente sunt de natură a susține soluția de respingere a acțiunii ca fiind nefondată, cu reiterarea consemnării în prezentele considerente și a dispozitivului încheierii din 26.03.2013 prin care instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a B. M. R. M. în sensul admiterii sale, cu efectul subsidiar al respingerii prezentei acțiuni ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate.
Potrivit art. 274 și urm. C.pr.civ., reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul B. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, recurentul a susținut că, în fapt, Judecătoria Iași a respins acțiunea civila introdusa de el in contradictoriu cu pârâții P. C.S., P. N. M. si B. M. R.-M.. Susține recurentul că prin toate probele administrate și-a probat motivele cuprinse in cererea de chemare in judecată. Referitor la probe, așa cum se arată de altfel și in sentința recurată pârâții nu au formulat și depus întâmpinare. D. au fost asistați de avocat cu delegație la dosar. In aceste condiții, deoarece nu au depus întâmpinare, trebuia ca instanța de fond sa-i decadă din dreptul de a propune si administra probe sau de a invoca excepții, mai puțin cele de ordine publică. Conform art.118 C.pr.civ., întâmpinarea este obligatorie. Conform art.138 C.pr.civ., dovezile care nu au fost cerute in condițiile art.112, 115 si 132 nu vor mai putea fi invocate, operand astfel decăderea. Cu toate acestea, Judecătoria le-a admis si administrat probele solicitate, deși pârâții nu au depus întâmpinare, așa cum aveau obligația. O alta critică pe care înțelege să o aducă sentinței Judecătoriei Iași este aceea că nu s-a pronunțat asupra unui motiv invocat de el în acțiune, și anume că pârâții nu și-au îndeplinit obligația asumată in contract de a achita in numele său datoriile si cheltuielile la Asociația de Proprietari, eventualele restante si penalitățile aferente. Prin actul juridic semnat pârâții s-au obligat sa-i plătească toate cheltuielile privind întreținerea la Asociația de Proprietari. Din momentul semnării contractului, 23.09.2009 si până în prezent numai el a fost acela care a plătit toate datoriile apartamentului. Va dovedi acest lucru cu chitanțe care au fost tăiate pe numele lui. Acest motiv invocat de el in acțiunea introductivă, pe care urmează să îl dovedească, arată culpa pârâților deoarece nu au respectat o clauza contractuală și ar putea duce in final la admiterea cererii de chemare in judecată. A treia critică pe care înțelege să o aducă hotărârii instanței de fond vizează greșita reținere a instanței de fond a faptului că reclamantul ar fi încheiat valabil contractul de vânzare-cumpărare cu motivarea ca „pe parcursul procesului acesta a fost prezent la toate termenele de judecata, manifestând un interes procesual statornic și pe deplin conștient, situație care degajă raportarea corectă a acestuia la realitatea de fapt si juridică la momentul judecății”. Nu este legală aplicarea de către instanța a prezumției simple conținută de art.1203 Cod Civil conform căreia, dacă reclamantul a avut aptitudinea de a înțelege și de a avea reprezentarea corectă a demersului său procesual în anii 2012-2013, cu atât mai mult ar fi avut cel puțin aceeași aptitudine de a-si manifesta valabil acordul sau dezacordul in privința încheierii contractului”. Instanța ar fi trebuit să se raporteze nu la situația existentă în momentul judecății cauzei, ci la situația existentă la momentul încheierii actului juridic, și anume 23.09.2009. Acesta este momentul la care trebuia să se raporteze instanța in momentul pronunțării hotărârii: dacă atunci a avut sau nu aptitudinea de a-și manifesta valabil acordul, dacă a avut o reprezentare corectă a consecințelor semnării unui act de dispoziție de asemenea importanță. Instanța trebuia sa se convingă daca reclamantul și-a dat seama ce semnează. Referitor la acest aspect, solicită admiterea recursului pentru ca în cazul rejudecării după casare, conform art.315 alin.3 indice 1 să poată fi efectuată o expertiză medicală de specialitate care să stabilească dacă în momentul semnării actului reclamantul a avut aptitudinea de a-si manifesta valabil acordul sau dezacordul in privința încheierii contractului. Tot cu aceasta ocazie dorește sa dovedească cu martori si înscrisuri că din 23.09.2009 numai el s-a prezentat personal la Asociația de proprietari si a achitat datoriile apartamentului, cu toate că aceasta obligație era în sarcina pârâților, așa cum a fost stabilita în contract. In perioada încheierii contractului de vânzare-cumpărare, reclamantul s-a simțit foarte rău, suferind de diabet zaharat si boli cardiace. In momentul prezentării la notar reclamantul afirmă ca s-ar fi aflat . coma diabetică. Tocmai din aceasta cauză, datorita stării avansate de boală, ar fi utila administrarea unei expertize medicale de specialitate care sa stabilească dacă la data semnării contractului de vânzare-cumpărare, 23.09.2009, reclamantul a avut discernământ sau nu.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate și, rejudecându-se cauza in fond, admiterea acțiunea așa cum a fost introdusă de el, și anume să se dispună desființarea (anularea) contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.09.2009 si autentificat sub nr.8629 la B. M. R. M. din Mun. Iași.
In drept, a invocat art.304 pct.9 si art.304 indice 1 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimații P. S. și P. M. au solicitat respingerea recursului. În motivarea acestei poziții procesuale, intimații au arătat că reclamantul a pretins că la data când s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare pentru apartamentul situat în Iași, ., se afla într-o stare de boală și că intenția sa a fost de a se încheia un contract cu clauză de întreținere. S-a susținut de către reclamant că prețul apartamentului menționat în contract nu este cel corect pentru că nu are la bază un raport evaluator și că acest preț nu l-a încasat, iar după perfectarea vânzării, nu l-au vizitat și nu au achitat cheltuielile legate de întreținerea apartamentului. Ulterior, reclamantul și-a completat acțiunea în sensul constatării nulității contractului de vânzare cumpărare deoarece ar fi fost încălcate disp.art.60 din Legea nr.36/1995 și că adeverința medicală existentă la dosarul notarial nu este eliberată de un medic specialist psihiatru. În fața instanței de fond s-a administrat un probatoriu amplu, cu interogatoriul părților, înscrisuri, martori, atașarea dosarului notarial și expertiza grafologică, în baza cărora instanța a apreciat că acțiunea introdusă este nefondată.
Recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.9195/2013, vizează aspecte legate de încălcarea normelor de procedură, respectiv: nedepunerea întâmpinării de către intimați în calitate de pârâți; nepronunțarea de către instanță asupra unui capăt de cerere și anume cel legat de asumarea obligației de către cumpărători de a achita cheltuielile și datoriile apartamentului și neefectuarea unei expertize medico legale prin care să se stabilească dacă la momentul semnării contractului, reclamantul a avut reprezentarea actului juridic asumat. Consideră că recursul reclamantului nu este întemeiat, din mai multe puncte de vedere. La termenele de judecată din 9.01.2012 și 7.05.2012, au depus, în calitate de pârâți întâmpinare la acțiunea reclamantului și precizări ale acesteia, ca urmare a încadrării greșite a acțiunii făcută de reclamant. Din acest punct de vedere, și-au îndeplinit obligațiile procedurale impuse de reglementările VCPC sub imperiul cărora s-a soluționat această cauză. Cu privire la faptul că instanța ar fi omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere cu care ar fi fost investită, și anume acela al asumării obligației lor de a achita cheltuielile și datoriile apartamentului, trebuie subliniat faptul că o astfel de cerere nu a fost formulată de reclamant ca motiv al desființării contractului. În fine, se pretinde că nu s-a administrat o expertiză medico legala prin care să se verifice dacă la data încheierii contractului, reclamantul a avut sau nu discernământul necesar, menționează că o asemenea solicitare nu s-a făcut în fața instanței de fond. Reclamantul a solicitat doar să se verifice, printr-o expertiză grafologică, dacă semnătura de pe contract este sau nu a sa, probă care a și fost administrată.
Pe fondul acțiunii, intimații au arătat că, în primul rând, convenția pe care au avut-o cu reclamantul la data întocmirii actului a fost una de vânzare cumpărare și nu de întreținere, așa cum eronat se susține în acțiune. Reclamantul se afla într-o stare bună a sănătății, aspect verificat de către notarul public care a încheiat actul prin adeverința medicală adusă de către vânzător de la medicul de familie. Singura clauză asupra căreia au convenit toate părțile din proces a fost cea legată de abitația viageră a reclamantului în apartament, clauză inserată în contract. În al doilea rând, prețul menționat în contract este cel negociat de părțile contractante, iar valoarea acestuia se încadrează în baremul notarial valabil la momentul semnării convenției, preț ce a fost achitat conform mențiunilor din contract. Martorii audiați în cauză au relatat că reclamantul a fost cel care a insistat în perfectarea actului de vânzare cumpărare, că acesta a procurat actele necesare încheierii actului, aspect pe care de altfel l-a și recunoscut la interogator. Au mai relatat martorii că părțile se aflau într-o stare de prietenie, că în momentul în care au mers la notar se aflau în relații bune și că după încheierea actului au serbat acest eveniment la un grătar organizat în fața blocului. Martorii au discutat cu reclamantul și nici un moment acesta nu le-a comunicat intenția de a se încheia un contract cu clauză de întreținere și ulterior nu li s-a plâns că nu ar fi încasat prețul convenit. În fine, se pretinde că după semnarea contractului, nu au achitat cheltuielile legate de întreținerea apartamentului și că au încetat să-l viziteze. Situația care s-a ivit în ultimul timp, se datorează în exclusivitate reclamantului, care, fiind sub influența altor persoane, i-a îndepărtat și nu i-a mai primit în apartament. Această situație, care s-a ivit ulterior încheierii contractului, nu influențează cu nimic valabilitatea juridică a acestuia, după cum nu are importanță nici împrejurarea că nu achită cheltuielile apartamentului. Deși au dorit, din punct de vedere umanitar, să se implice în acoperirea acestor cheltuieli, atât timp cât reclamantul refuză orice dialog cu ei, nu au posibilitatea să se ocupe de aceste cheltuieli.
Cu privire la aplicarea legii civile contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3113/23.09.2009, în raport de care urmează a fi verificată validitatea perfectării lui, urmează să se constatate că analizarea condițiilor se vor efectua conf. art.948 din vechiul Cod Civil și urm, aspect prevăzut de disp.art.6 al.1,2 și 3 din actualul Cod Civil, care a intrat în vigoare la data de 1.10.2011.
În legătură cu nulitatea absolută a contractului, invocată de reclamant, pentru considerentul că la data semnării acestuia, notarul, care are îndoieli cu privire la starea sănătății mintale a părților, procedează la autentificarea actului numai dacă un medic specialist atestă în scris starea de sănătate a părții respective. Se mai susține de recurent că în conformitate cu art.60 din Legea nr.36/1995, contractul este lovit de nulitate absolută pentru faptul că adeverința medicală privind starea sănătății reclamantului a fost eliberată de medicul de familie și nu de un medic specialist. Interpretarea dată art.60 din Legea nr.36/1995 este aceea că numai în situația în care notarul, cu propriile sale simțuri, constată că una dintre părțile contractante ar prezenta o atitudine care ar pune la îndoială starea sănătății sale psihice, se solicită atestarea medicală din partea unui medic specialist. În speță, din documentația aferentă încheierii contractului, rezultă cu claritate că la data când acesta a fost semnat, reclamantul avea discernământul necesar, fiind în cunoștință de cauză cu privire la conținutul convenției inserată în actul scris. În susținerea acestei situații, invocă cererea olografă adresată notarului, prin care reclamantul solicita încheierea contractului de vânzare cumpărare precum și împrejurarea că înainte de semnare, i s-a citit conținutul actului, „cuvânt cu cuvânt, cu voce tare, la cererea sa motivată de faptul că are vederea slăbită și nu are ochelarii, declarând că a înțeles conținutul acestuia, cu care a fost de acord, a consimțit la autentificarea prezentului înscris și a semnat toate exemplarele redactate”. Aceste mențiuni se regăsesc în încheierea de autentificare a contractului nr.3113/23.09.2009. Aspectele sus menționate fac dovada deplină a împrejurării că reclamantul a cunoscut și acceptat conținutul contractului, situație în care ar fi fost inutila o adeverință medicală din partea unui medic specialist. Cu toate acestea, din spirit de prevedere profesională a notarului, reclamantului i s-a solicitat prezentarea unui act medical din partea medicului de familie, care cunoaște cel mai bine starea sănătății unui pacient pe care îl are în evidență și-l tratează de o perioadă mare de timp. Adeverința medicală eliberată de dr. M. C. R. atestă împrejurarea că nu se află în evidența cabinetului cu boli psihice. De altfel, chiar actele medicale depuse de reclamant la dosar relevă faptul că acesta este un bolnav cu afecțiuni cardiace, hepatice, diabet și renale, iar biletul de ieșire din spital, din 20.05.2011(la un interval de 2 ani de la semnarea actului) și Scrisoarea Medicală a Clinicii a III-a Medicală Cardiologică, nu menționează o alterare a facultăților mintale ale pacientului. Pentru motivele mai sus expuse, consideră că actul a fost încheiat cu respectarea legii.
În legătură cu nulitatea relativă, probabil pentru lipsa discernământului la data încheierii contractului, apărările sus-menționate sunt valabile și aplicabile și în acest caz. Referitor la vicierea consimțământului prin dol și violență,că l-au înșelat cu privire la natura juridică a contractului, organele de anchetă penală au făcut cercetări sub acest aspect, situație consemnată în Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 9.01.2012, constatându-se ca cele reclamate nu corespund realității. Așa cum au arătat și în prima întâmpinare, relațiile dintre ei au fost normale atât înainte cât și după încheierea contractului, că ele s-au deteriorat pe parcursul timpului datorită influenței exercitate asupra reclamantului de către alte persoane care l-au instigat împotriva lor.
În această fază procesuală recurentul s-a folosit de proba cu acte, în acest sens fiind depusă la dosar adeverința nr. 26/6 mai 2014 eliberată de Asociația PT. 21 Tătărași. Intimații nu au administrat probe noi în recurs.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată neîntemeiat recursul formulat.
Contrar susținerilor recurentului, tribunalul notează că la prima instanță pârâții P. și-au formulat apărări prin întâmpinarea depusă la data de 03.01.2012 și comunicată reclamantului în ședința publică din 09.01.2012. Chiar dacă nu ar fi fost formulată întâmpinarea, nu exista un temei legal pentru a se dispune decăderea pârâților din dreptul de a propune și administra probe, respectiv de a invoca excepții, susținerile recurentului în acest sens fiind lipsite de suport legal.
În ce privește fondul litigios, tribunalul reține că, prin acțiunea cu a cărei soluționare a învestit instanța, reclamantul a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3113 din 23.09.2009 la B. R. M., invocând faptul că: pârâții au fost cei care au formulat, în numele lui, cereri pentru eliberarea certificatului de neurmărire fiscală la Primăria mun. Iași și pentru eliberarea unui extras de carte funciară la O.C.P.I.; pârâții au exercitat asupra sa violențe fizice și psihice, determinându-l în acest mod să încheie contractul; nu i s-a remis prețul vânzării de 69.000 lei precizat în contract, care oricum nu ar reprezenta valoare a apartamentului; a fost indus în eroare de pârâți, prin mijloace viclene, să încheie contractul, fiind dus la notar în comă diabetică. În drept, conform precizărilor formulate, reclamantul a invocat dispozițiile Noului Cod civil – art. 1246, art. 1247, art. 1248 (filele 43, 44 dosar fond), susținând totodată și faptul că au fost încălcate de către notarul public, la momentul încheierii contractului, dispozițiile art. 60 din Legea 36/1995, întrucât nu a existat avizul unui medic specialist ci doar a medicului de familie. Se reține în raport de cele expuse, că instanța de fond nu a analizat condițiile în care s-au achitat cheltuielile de întreținere pentru apartamentul ce a făcut obiectul contractului întrucât nu a fost învestită în acest sens, iar aspectul invocat în această fază procesuală era oricum străin de motivele de nulitate invocate de reclamant. Prin urmare, nu poate fi primită nici critica recurentului relativă la faptul că instanța de fond nu a analizat faptul că pârâții nu și-au respectat obligațiile asumate prin contract.
În ce privește ultimul motiv invocat de recurent, acesta vizează faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că, la momentul încheierii actului, vânzătorul avea reprezentarea naturii contractului încheiat și a obligațiilor asumate prin acesta.
Tribunalul notează că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3113/23.09.2009 la B. M. R. – M., reclamantul-recurent B. I. C. a înstrăinat către pârâții P. S. și P. M. apartamentul nr. 4 situat în Iași, ., . A, etaj 4, pentru prețul de 69.000 lei. În încheierea de autentificare a acestui contract s-a menționat că vânzătorul, căruia i-a fost citit de către notar actul cuvânt cu cuvânt la cererea acestuia (motivată de faptul că are vederea slăbită și nu are ochelari), a declarat că a înțeles conținutul acestuia și a consimțit la autentificarea actului pe care l-a și semnat.
Prin cauze de nulitate se înțeleg acele împrejurări care privesc lipsa unui element structural al actului juridic sau încălcarea unei condiții legale de validitate. În acest sens art.948 pct.2 Cod civil face referire la "consimțământul valabil al părții care se obligă". Consimțământul este din acest punct de vedere elementul fundamental al oricărui act juridic, reprezentând exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil.
Pentru a fi valabil, consimțământul trebuie să îndeplinească printre altele si condițiile referitoare la intenția de a produce efecte juridice și să fie exteriorizat, condiții care dacă nu sunt îndeplinite, atrag nulitatea absolută a actului juridic civil.
Din analiza întregului material probator administrat în cauză în nu se poate reține lipsa vreuneia dintre condițiile mai sus menționate, care ar putea contura lipsa intenției de a produce efecte juridice a contractului de vânzare-cumpărare intervenit între părți.
Pe de altă parte, constatările personale ale notarului relative la exteriorizarea consimțământului fac dovada până la înscrierea în fals, procedură de care reclamantul, căruia îi revenea sarcina probei, nu a uzat.
În considerarea celor expuse, tribunalul constată neîntemeiat recursul formulat astfel că, în baza art.304 pct.1 Cod procedură civilă, îl va respinge ca atare și va menține sentința atacată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurentul să plătească intimaților suma de 500 lei cheltuieli de judecată in recurs (onorariu de avocat redus raportat la obiectul și complexitatea cauzei prezente).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul B. C. împotriva sentinței civile nr 9195/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Obliga recurentul să plătească intimaților P. M. și P. S. suma de 500 lei cheltuieli de judecată in recurs ( onorariu de avocat redus ).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.12.2014.
Președinte, P. T. | Judecător, E.-C. P. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, F. L. I. |
Red. C.A.M
Tehn. M.M.D.
2 ex./01.07.2015
Judecător fond Ș. B.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1629/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1737/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
