Fond funciar. Decizia nr. 1738/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1738/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 814/866/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Decembrie 2014
Președinte - E.-C. P.
Judecător - A. M. C.
Judecător - P. T.
Grefier - F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1738/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent M. V., recurent M. A., prin mandatar M. V., recurent D. M.,prin mandatar M. V. și pe intimat S. A., intimat S. I. - D., intimat S. T. - D., intimat U. E. - D., intimat C. E., intimat S. D., intimat C. L. DE FOND FUNCIAR STOLNICENI P., având ca obiect fond funciar, constatare nulitate PV.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26.11.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 03.12.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10.12.2014, când:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 3253/25.11.2013, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului S. I.; s-a respins acțiunea formulată de reclamanții M. V., M. A. și D. M. în contradictoriu cu pârâții S. T., S. I. și U. E., ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință; s-a admis excepția lipsei de interes a reclamanților, invocată de pârâta C. L. de Fond Funciar Stolniceni P. și s-a respins ca atare acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 235/12.05.1997 formulată de reclamanții M. V., M. A. și D. M. în contradictoriu cu pârâții S. A., C. E., S. D. și C. L. de Fond Funciar Stolniceni P.; au fost obligați reclamanții în solidar să plătească pârâtului S. A. suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin cererea înregistrată la data de 11.02.2013 sub nr._ pe rolul Judecătoriei P., reclamanții M. V., M. A. și D. M. au chemat în judecată pârâții S. A., S. I., S. T., U. E., C. E., S. D. și C. L. DE FOND FUNCIAR STOLNICENI P. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea procesului verbal de punere în posesie nr. 235/ 12.05.1997 privind suprafața de 3300 m.p. situată în localitatea Cozmești, .. Iași.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că au cumpărat cu actul autentic nr. 2324/ 2002 de la defunctul D. E. suprafața de 1000 m.p., iar prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2570/ 18.07.2011 au mai primit promisiunea de a putea cumpăra suprafața de 2800 m.p. de la D. M., ambele parcele arătate formând un singur trup. Terenurile au aparținut lui D. P., dreptul acestuia fiind reconstituit în baza legii 18/1991 prin emiterea titlului de proprietate nr._/ 17.06.2002. D. E. și D. Maricia au primit în proprietate terenurile prin moștenire. Mai arată reclamanții că justifică interesul și calitatea procesuală activă prin aspectul că o parte din terenul identificat în cele două convenții arătate a fost ocupat de pârâți prin mutarea gardului despărțitor, iar în acțiunea în revendicare și grănițuire judecată între aceleași părți apărarea esențială a pârâtului S. A. s-a axat pe procesul verbal de punere în posesie nr. 235/ 12.05.1997. Se mai învederează că procesul verbal de punere în posesie arătat este lovit de nulitate întrucât nu se regăsește și în arhiva Consiliului Local Stolniceni P., nu apare în registrul de intrări-ieșiri al instituției arătate, nu are titlu de proprietate emis iar acest act probabil a fost fabricat de pârâți.
În drept: art. III din Lg. 169/1997.
Alăturat acțiunii au fost depuse: certificat de moștenitor nr. 97/2011 după D. P., certificat de moștenitor nr. 98/ 2011 după D. E., certificat de moștenitor după D. A., antecontract de vânzare-cumpărare nr. 2570/2011 pentru 2800 m.p., contract de vânzare-cumpărare nr.2624/2002 pentru 1000 m.p., TP nr._/2002 – D. E. – 2,57 ha, proces verbal de constatare emis de Primăria St.-P., adeverință teren Spridon A., proces verbal de punere în posesie nr. 235/ 1997 (f.6-21).
Pârâta C. locală Stolniceni P. a formulat întâmpinare (f. 40-41) prin care a invocat excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii (motivat de decesul pârâților S. I., S. T. și U. E. și neindicarea moștenitorilor acestora), excepția prescripției dreptului material la acțiune față de obiectul cauzei – constatarea nulității absolute a procesului verbal - și excepția lipsei de interes a reclamanților motivat de faptul că antecontractul de vânzare-cumpărare nu dă dreptul reclamanților de a promova acțiunea, iar certificatele de moștenitor nu justifică de asemenea calitatea procesuală activă. Mai arată pârâta că suprafața de 1000 m.p. prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare a fost vândută la persoane diferite de două ori.
Alăturat întâmpinării au fost depuse: proces verbal de constatare privind nerespectarea distanței minime obligatorii de construire față de hat, adresă justificativă pentru neemiterea TP pentru pârâți, adresă nr. 1873/ 2012 privind neidentificarea procesului verbal în arhiva, schiță teren D. P., proces verbal de punere în posesie D. P. (f. 43-48).
Pârâtul S. A. a formulat întâmpinare (f. 53-55) prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință pentru pârâții decedați Spridon T. și U. E.. Solicită a se pune în vedere reclamanților să indice exact cu ce suprafață de teren sunt prejudiciați de actul atacat, mai ales în condițiile în care antecontractul de vânzare-cumpărare invocat nu este translativ de proprietate. Cu privire la litigiul amintit de reclamanți – revendicare și grănițuire – arată pârâtul că în cadrul respectivului dosar s-a reținut că S. A. nu ocupa teren din proprietatea reclamanților și nici nu a existat vreun act de tulburare de posesie din partea pârâtului. Reclamanților le lipsesc 678 m.p. în posesie, dar acest teren nu este ocupat de pârâți în baza procesului verbal de punere în posesie ci este deținută de vecinul de la latura de sud. Solicită respingerea acțiunii.
Alăturat întâmpinării au fost depuse: certificat de deces S. I. (f.58).
La solicitarea instanței au fost depuse certificatele de deces pentru S. T. și U. E. (f.67-68).
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinările pârâților (f.69-70) prin care solicită admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință și respingerea a excepțiilor lipsei coparticipării procesuale pasive și lipsei calității procesuale active. Arată că pârâtul este moștenitor al defunctei U. E. și în această calitate are dreptul la suprafața de 0,27 ha și nu 3300 m.p. cât deține în fapt în baza procesului verbal de punere în posesie nr. 235/ 1997. Diferența de 600 m.p. se susține că ar proveni de la autorul pârâtului, defunctul S. T., dar în registrul agricol acesta din urmă este înscris cu 800 m.p. ce au fost însă înstrăinați cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 634/ 1972 soților I. C. și C. care la rândul lor l-au vândut numiților C. E. și V. în anul 2008. De pe urma defunctului S. Teoader (căsătorit cu M.) a rămas casa de locuit și suprafața de 800 m.p. în vatra satului Cozmesti. Dacă pârâtul deține după măsurarea terenului peste 3200 m.p., diferența până la suprafața de 2700 m.p. reprezintă terenul proprietatea reclamanților. O dovadă în plus că procesul verbal de punere în posesie nr. 235/1997 este fabricat îl constituie formularul folosit care nu a fost legiferat decât în anul 2005. Solicită admiterea acțiunii.
Alăturat au fost depuse: certificat de moștenitor nr. 363/ 1971 după S. M. (f.71-72), contract de vânzare-cumpărare I. – C. pentru 800 m.p. (f.73-74).
Din oficiu instanța a listat din ECRIS sentința civilă nr. 2089/ 2012 – ds._ al Judecătoriei P. având ca obiect revendicare, grănițuire, menționat de părți (f.82-84).
Din oficiu instanța a solicitat reclamanților schițele ambelor contracte invocate în acțiune, de la OCPI documentația ce a stat la baza emiterii TP nr._/2002 – D. P. (f.118-120, 137-139) și pârâților indicarea actelor de reconstituire ce au stat la baza emiterii procesului verbal contestat, fiind depuse: adeverința tip 1702/ 1994- moșt. S. T. – 2,78 ha – HCJ nr. 4307/ 1994 poziția 219 (f.123), adeverința tip din 2012- moșt. U. E.- S. A. – 0,95 ha – HCJ nr. 4307/ 1994 poziția 245 (f.124), anexe de validare (f.125,126), rol agricol U. E. (f.127), rol agricol S. T. (f.128), rezoluție de neîncepere a urmăririi penale în ds. 2172/P/2012 (f.130-131), act de vânzare din 1939 (f.132-133) .
P. încheierea de ședință din 17.06.2013 instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților S. T. și U. E., a respins excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii și excepția prescripției dreptului la acțiune și a unit cu fondul excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii (f.140-141).
De la comisia județeană Iași au fost solicitate documentațiile aferente reconstituirii D. P. (hcj nr. 60/1991- anexa 2a poziția 109 –f.152-158) și HCJ nr. 4307/ 1994 pozițiile 219 și 245 pentru reconstituirile pârâților (f.159-164, 176-179) și HCJ nr. 60/1991 anexa 3 pozițiile 244/566 și 218/503 (f. 185-190).
Pentru soluționarea cauzei au fost încuviințate și administrate următoarele probe: înscrisuri – comunicare neîncepere urmărire penală 2172/P/2012 pentru fals intelectual și uz de fals (f.85), raport de expertiză în dosarul_ (f.87-104) -,interogatoriu – S. A. (f.165-166), reclamanți (nu s-au prezentat pentru a răspunde –f.167-169), C. L. (f.170-171, 191-192) -.
La termenul din 25.11.2013 instanța a acordat cuvântul părților și asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului S. I. și a reținut cauza spre judecarea excepției unite cu fondul și/sau fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului S. I. instanța de fond a constatat-o întemeiată întrucât, potrivit certificatului de deces de la fila 58 dosar acesta a decedat la data de 18.02.2008, anterior deschiderii procesului de față.
Capacitatea de folosință a unei persoane începe la data nașterii și ia sfârșit la momentul decesului. Pentru a putea sta în proces, respectiv a avea capacitate procesuală, persoana respectivă trebuie să aibă capacitate de folosință. Cum la momentul promovării prezentei acțiuni S. I. era decedat, deci nu mai avea capacitate de folosință, acesta nu putea avea nici capacitate procesuală de folosință. Pe cale de consecință excepția a fost admisă și acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul S. I. a fost respinsă ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
Având în vedere că prin încheierea de ședință din 17.06.2013 a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință și pentru pârâții S. T. și U. E., acțiunea a fost respinsă și în contradictoriu cu aceștia ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamanților:
P. Hotărârea Comisiei Județene Iași cu nr. 60/1991 defunctului D. P. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,37 ha, din care 0,36 ha intravilan, acesta fiind înscris în anexa 2a la poziția 188 (f.154 dosar).
P. procesul verbal de punere în posesie nr. 1204/ 26.11.1994 lui D. P. i-au fost atribuiți 3800 m.p. intravilan (cu 200 m.p. în plus față de forma validării) . P., jud. Iași.
Potrivit procesului verbal nr. 1204/1994 și schiței aferentă acestuia, terenul în suprafață de 3800 m.p. atribuit lui D. P. se învecinează în partea de nord cu terenul proprietatea S. A. (f.47 dosar).
Potrivit fișei suprafețelor primite în proprietate nr. 1804 D. P. a primit în proprietate suprafața totală de 4600 m.p. intravilan, din care 3800 m.p. în T 47 . fișe terenul din T 47 are ca vecin la nord pe S. A..
La data de 17.06.2002 a fost eliberat titlul de proprietate nr._ pe numele D. P. pentru suprafața de 2,57 ha, din care 4600 m.p. intravilan (3800 m.p. în T 47 cu vecin la nord S. A.) (f. 13 dosar).
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2624/ 06.06.2002 D. P. a vândut reclamanților M. A. și M. V. suprafața de 1000 m.p. din T 47 (”Cv ”47) cu vecinii: N- S. A., S- M. D., V- I. C. și E- ”restul proprietății vânzătorului” (f. 12 dosar).
P. antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2570/ 18.07.2011 D. M., în calitate de moștenitor al lui D. E., promite să vândă reclamanților M. V. și M. A. suprafața de 2800 m.p. din T 47, cu vecinii: N- S. A., E- DE, S- M. D și V- I. C (f.11 dosar).
Comparând vecinătățile celor două terenuri rezultă că suprafața de 2800 m.p. este situată în partea de est a suprafeței de 1000 m.p., făcând parte din ”restul proprietății vânzătorului”, iar vecinul de la nord este același: S. A..
Important este de menționat și faptul că nici suprafața de 1000 m.p. și nici cea de 2800 m.p. nu au fost intabulate anterior perfectării actelor autentice indicate mai sus.
P. Hotărârea Comisiei Județene Iași cu nr. 60/ 1991 pârâtului S. A. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate după doi autori: S. T. și U. E..
În calitate de moștenitor al defunctei U. E., S. A. a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,95 ha, din care 0,27 ha intravilan, fiind înscris (singur) în anexa 3 la poziția 244/566 (f.189 dosar).
În calitate de moștenitori ai defunctului S. T., pârâții S. A., C. E., S. I. și S. D. au obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,55 ha, din care 0,06 ha intravilan, fiind înscris (singur) în anexa 3 la poziția 218/503 (f.190 dosar).
P. procesul verbal de punere în posesie nr. 235/ 12.05.1997, S. A., S. I., S. D. și C. E. au fost puși în posesie cu suprafața de 3300 m.p. (0,27 ha + 0,06 ha) în T 47 intravilan . P.. Conform procesului verbal vecinul de la sud al suprafeței de 3300 m.p. proprietatea pârâților este D. P. (f.19 dosar), aspect ce se corelează cu situația indicată în procesul verbal al lui D. P. al cărui teren se învecinează la nord cu S. A..
Reclamanții au promovat acțiunea prezentă, prin care solicită instanței să constate nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr. 235/ 1997 motivat de faptul că terenul pe care îl dețin reclamanții nu însumează 3800 m.p. cât apare înscris în contractul de vânzare-cumpărare și antecontractul de vânzare-cumpărare încheiate cu D. E. și D. M., iar diferența de suprafață s-ar regăsi în posesia pârâților, posesie legitimată nelegal cu procesul verbal de punere în posesie atacat.
De asemenea, susțin reclamanții că au pierdut acțiunea în revendicare ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei P. întrucât pârâtul s-a folosit de procesul verbal de punere în posesie nr. 235/ 1997 si în funcție de acest act a fost dată soluția de respingere a revendicării.
Față de situația de fapt și de drept de mai sus instanța de fond a constatat excepția lipsei de interes a reclamanților întemeiată pentru argumentele ce succed:
Potrivit raportului de expertiză întocmit în dosarul de revendicare și grănițuire nr._ al Judecătoriei P., de către expert G. O., reclamanții M. V., M. A. și D. M. dețin din suprafața de 3800 m.p. (conform contractului de vânzare-cumpărare și antecontractului de vânzare-cumpărare)mai puțin cu 678 m.p. (f.89 dosar ultimul paragraf).
Expertul a identificat suprafața de teren la care au dreptul reclamanții în funcție de procesul verbal de punere în posesie nr. 593/ 2001 și titlul de proprietate nr._/ 17.06.2002, ambele emise pe numele D. P., concluzionând ” constat că limita proprietîții cu pârâtul S. A., respectiv între punctele 18-11 corespunde atât scriptic cât și fizic situației de la punerea în posesie”.
Expertul a mai arătat în raportul său că și pârâții dețin mai puțin decât 3300 m.p., dar mai ales a arătat că aceștia nu dețin teren din proprietatea D. P., transmisă ulterior decesului acestuia reclamanților.
Mai important, expertul a arătat în mod pertinent că diferența de 678 m.p. ce le lipsește reclamanților este deținută de numitul Țimpău C., în partea de sud a proprietății reclamanților. Astfel, expertul observă că ” imobilul deținut de M. A. și V. nu este împrejmuit pe latura de sud (…) M. nu confirmă o limită certă. Limita proprietății lui D. P. în titlu de proprietate (…) are evidențiată pe partea de vest, vecin cu irimia C. o întidere de 30 m.l. În teren se confirmă doar 21,99 m.l. Diferența de 8,01 m.l. este motivată de faptul că ar fi a lui Țimpău C.. Pe latura de sud, conform punerii în posesie, proprietatea lui D. P. ar fi trebuit să fie vecină cu M. D.. Între proprietatea lui M. D. (…)și schița aferentă (…) rămâne o suprafață de teren pe care M. V. nu o confirmă ca fiind proprietatea D. P. și care este deținută de Țimpău C.. Nu am o confirmare certă pentru acest proprietar (…) interpus între M. D. și moștenitorii D. P.”.
Față de cele prezentate se poate observa că terenul deținut de pârâți nu se suprapune și nu lezează ca formă și dimensiuni terenul proprietatea reclamanților.
Suprafața de teren ce lipsește din posesia reclamanților este deținută de numitul Țimpău C. (cu sau fără titlu) acesta fiind singurul care nu respectă datele furnizate de actele reclamanților și pârâților.
Astfel, cum a sesizat și expertul, proprietatea D. trebuie să se învecineze la sud cu M. D. și la Vest cu I. C.. La fața locului s-a constatat că între terenul deținut de reclamanți și terenurile persoanelor ce trebuiau să le fie vecini la sud și la vest (M. și I.) s-a interpus Țimpău C.. Limita proprietății D. P. din partea de nord (unde se învecinează conform actelor cu S. A.) este nemodificată, corespunzând titlului reclamanților.
În contextul în care terenul deținut de pârâți nu face parte din terenul proprietatea reclamanților, pârâții nu ocupă nici în fapt și nici în drept terenul proprietatea reclamanților (cum a reținut cu putere de lucru judecat instanța în dosarul nr._ respingând revendicarea), procesul verbal de punere în posesie nr. 235/1997 al pârâților nu a constituit proba principală în dosarul_ în cadrul căruia terenurile au fost identificate prin raportare la actele reclamanților și nu ale pârâților și luând în considerare și interpunerea de folosință a numitului Țimpău C., instanța constată că anularea procesului verbal de punere în posesie nr. 235/ 1997 nu ar aduce nici un avantaj, nici în fapt și nici în drept reclamanților.
Chiar în ipoteza anulării actului atacat limita dintre proprietățile D. – S. nu s-ar schimba, aceasta fiind stabilită în funcție de TP al lui D. P. și nu al pârâților.
Soluția în revendicarea și grănițuirea ce face obiectul dosarului_ (aflat în stadiu de recurs) nu s-ar putea schimba tocmai față de cele arătate mai sus: pârâții respectă, cu sau fără procesul verbal de punere în posesie limita proprietății trasată prin procesul verbal de punere în posesie și TP al defunctului D. P..
Pentru a justifica interesul procesual reclamanții trebuie să facă dovada că ar avea un câștig real, palpabil și efectiv ca urmare a acțiunii promovate.
În speță, instanța de fond a apreciat că eventuala admitere a acțiunii reclamanților nu ar produce absolut nici un efect situației reclamanților, al căror teren este deținut de Țimpău C. și nu de S. A. sau vreunul dintre pârâți în baza procesului verbal de punere în posesie contestat.
Față de cele expuse excepția lipsei de interes a reclamanților a fost admisă cu consecința respingerii acțiunii promovată de aceștia în contradictoriu cu pârâții S. A., C. E. și S. D. ca fiind promovată de persoane lipsite de interes procesual.
Față de soluția ce o va primi excepția și consecința acestei soluții instanța de fond a constatat că nu se mai impune analiza pe fond a cauzelor de nulitate ale procesului verbal de punere în posesie invocate de reclamanți.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a constatat că pârâtul S. A. a suportat cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei reprezentând onorariu avocat (f. 198,199). Chitanța de la fila 211 dosar nu reprezintă onorariu plătit pentru apărare în prezenta cauză, astfel încât nu a fost inclus în cheltuielile de judecată acordate în prezentul dosar. Având în vedere că pârâtul a solicitat cheltuielile de judecată, instanța de fond a obligat reclamanții în solidar să plătească pârâtului S. A. suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal, reclamanții M. V., M. A. și D. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, recurenții au susținut că instanța a analizat probele administrate în acțiunea în revendicare, respectiv raportul de expertiză topo-cadastrală G. O., potrivit căruia nu ar exista suprapunere de terenuri între ei și pârâți. S-a mai arătat de către instanță că atât timp cât terenul deținut de pârâți nu face parte din proprietatea reclamanților, așacum s-a reținut cu putere de lucru judecat în dosarul nr._, în care s-a respins acțiunea reclamanților în revendicare, iar procesul verbal de punere în posesie nr.235/1997 nu a constituit proba principală în cadrul acestui dosar, anularea acestuia nu le-ar aduce nici un avantaj. Consideră că sentința pronunțată de instanță este nelegala pentru următoarele motive:
Reclamanții M. V. și A. au cumpărat cu actul autentic nr. 2624/6.06.2002 de la defunctul D. E. suprafața de 1000 mp teren aferent construcției de locuit, în Cv.47, A.14, iar prin antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2570/18.07.2011 a cumpărat de la D. M. suprafața de 2800 mp, ambele parcele fiind un singur trup.
Terenul care a făcut obiectul celor două contracte a aparținut defunctului D. P., fiindu-i reconstituit conform Legii nr.18/1991, procedură finalizată prin emiterea titlului de proprietate nr._/17.06.2002. Cu privire la calitatea procesuală activă în promovarea acestei acțiuni, recurenții arată că titularul dreptului de proprietate pentru terenul sus-menționat a fost D. P., care a decedat la data de 14.01.2001, iar conform certificatului de moștenitor nr. 158/2001 și 97/2011, moștenitorul acestuia a fost fiul său, D. E.. D. E. a decedat la data de 24.07.2006, iar prin certificatul de moștenitor nr.98/2011, s-a stabilit ca unică succesoare a acestuia soția supraviețuitoare, respectiv reclamanta D. M.. Și-au justificat interesul juridic și calitatea procesuală activă, pentru D. M., cu certificatele de moștenitor sus amintite iar pentru reclamanții M., cu contractul autentic de vânzare cumpărare a suprafeței de 1000 mp teren cuprinsă în titlul de proprietate cât și cu antecontractul de vânzare cumpărare pentru diferența de teren de 2800 mp. Pe de altă parte, au introdus la Judecătoria P. o acțiune în revendicare si grănițuire proprietăți în contradictoriu cu pârâtul S. A., apreciind că o parte din terenul identificat în cele două contracte a fost ocupat de către acesta prin mutarea gardului despărțitor înspre proprietatea reclamanților, în anul 2001, imediat după decesul lui D. P.. În cadrul acestei acțiuni, apărarea esențială a pârâtului S. A. s-a axat pe procesul verbal de punere în posesie nr.235/12.C5.1997, prin care a făcut dovada că ar fi fost pus în posesie cu suprafața totală de 3300 mp teren amplasat în imediata vecinătate cu proprietatea M. și D.. Acest act administrativ a fost folosit atât în instanță cât și cu prilejul efectuării expertizei topo care l-a avut în vedere atunci când a efectuat constatările la fața locului, expertiză în baza căreia a fost pronunțată sentința civilă nr.2089/4.07.2012, aflată în faza controlului judiciar, a cărei judecată a fost suspendată până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze. Situația prezentată le justifică interesul legitim în promovarea acțiunii în constatarea nulității, pentru că un asemenea înscris este generator de efecte juridice neconforme cu realitatea, care îi prejudiciază în mod direct prin includerea suprafeței de 600 mp teren din proprietatea lor.
Consideră că procesul verbal de punere în posesie este lovit de nulitate, fiind un înscris contrafăcut, pentru următoarele motive:
- conform adresei nr. 1873/24.04.2012, Consiliul Local al corn. Stolniceni P., jud. Iași se atestă împrejurarea că în arhiva acestei instituții nu s-a găsit nici un proces verbal de punere în posesie pe numele S. A.;
- prin adresa nr.2453/8.06.2012 aceeași instituție confirmă faptul "ca în urma verificării registrului general intrare ieșire din anul 1997, luna mai, în data de 12 nu au fost operate intrări ieșiri, respectiv proces verbal de punere în posesie."
- OCPI, cu adresa nr._/29.06.2012, comunică faptul că nu a fost identificat nici un titlu de proprietate emis pe numele menționate în procesul verbal de punere în posesie nr.235/12.05.1997 în care să apară parcelele menționate în acest înscris. Este evidentă frauda produsă de pârâți în fabricarea procesului verbal de punere în posesie pentru suprafața de 3300 mp teren intravilan Cozmești, mult mai mare decât ar fi avut dreptul în realitate, atât timp cât autoritățile abilitate cu întocmirea unui asemenea înscris nu l-au emis. În al doilea rând, instanța s-a bazat în admiterea excepției lipsei lor de interes în promovarea acestei acțiuni pe fapte și înscrisuri care au fost administrate în acțiunea în revendicare a cărei soluționare a fost suspendată până la rezolvarea acestei acțiuni.Ca atare, instanța și-a depășit cadrul procesual cu care a fost investită, substituindu-se instanței de recurs care are de analizat acțiunea reclamanților în revendicare și care a apreciat ca fiind utila suspendarea judecății acesteia până la rezolvarea prezentei acțiuni - dos._ Tribunalul Iași. Așadar, nu se poate invoca o autoritate de lucru judecat, cum greșit a reținut instanța de fond. În plus, instanța în mod nelegal a apreciat că procesul verbal nr.235/12.05.1997nu constituie o probă principală în acțiunea în revendicare, probele unei cauze având valoare juridică egală în fața instanței, pe de o parte, iar pe de altă parte, o astfel de apreciere nu poate să o facă decât instanța legal sesizată, respectiv cea care soluționează acțiunea în revendicare.În concluzie, solicită admiterea recursului și casarea sentinței instanței de fond cu trimitere spre o nouă judecare.
P. întâmpinarea formulată, intimatul S. A. a solicitat respingerea recursului. În motivarea acestei poziții procesuale, intimatul a arătat că la momentul perfectării actului de vânzare-cumpărare privitor la suprafața de 1000 mp, vânzătorul nu deținea titlu de proprietate, act indispensabil în perfectarea unei vânzări. La vânzare s-a avut în vedere procesul-verbal de punere în posesie nr. 1904 din 26.02.1994, din care face parte integrantă schița anexă; în schița anexă sunt prezentate dimensiunile lotului de 3.800 mp, vecinii. Acest proces-verbal nu a identificat terenul sub aspectul numerelor de . fost precar întocmită. Dimensiunile suprafeței de teren din această schiță nu corespund cu dimensiunile și datele tehnice prevăzute în schița întocmită de expertul G. O.. Recurenții au formulat plângere penală pentru fals și uz de fals în legătură cu modalitatea de întocmire a procesului-verbal de punere în posesie contestat în prezenta cauză, fără a avea în vedere că organul de urmărire penală a dat o soluție care atestă că în procesul de emitere a adeverinței de punere în posesie nu au fost încălcate dispozițiile legale, nu există infracțiunile de fals și uz de fals. Rezoluția dată de P. de pe lângă Judecătoria P. în dosarul nr. 2172/P/2012 a rămas definitivă. De asemenea, S. T. A., la data de 09.02.1998, a trebuit să predea la Comisia comunală de fond funciar Stolniceni P. procesul-verbal de punere în posesie, fișa titlului, copie de pe actele de reconstituire, acte de stare civilă, în vederea obținerii titlului. Există act doveditor depus la dosar în acest sens. Din acest motiv, în momentul de față acesta nu poate prezenta alte documente la dosar. Ceilalți intimați nu au depus întâmpinări și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală relativă la recursul formulat.
În această fază procesuală recurenții au solicitat proba cu acte.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată întemeiat recursul formulat.
Soluția primei instanțe de respingere a cererii având ca obiect nulitatea procesului-verbal de punere în posesie nr. 235/12.05.1997, pe excepția lipsei de interes a reclamanților M. V., M. A. și D. M. este argumentată pe împrejurarea că procesul-verbal de punere în posesie contestat nu stabilește un amplasament în favoarea pârâților persoane fizice care să se suprapună peste amplasamentul proprietății reclamanților. Această situație rezultă, astfel după cum reține și instanța de fond, din expertiza efectuată de expert G. O. în dosarul de revendicare și grănițuire nr._ al Judecătoriei P.. Sentința pronunțată de această instanță în dosarul menționat nu este irevocabilă, judecarea recursului aflat pe rolul Tribunalului Iași fiind suspendată la 08.03.2013 (după cum rezultă din extrasul de pe portalul Tribunalului Iași - fila 37 dosar recurs) până la soluționarea prezentei cauze. Tribunalul notează că, în aceste condiții, pentru justa soluționare a pricinii se impunea ca instanța de fond să administreze probatorii nemijlocit pentru determinarea situației de fapt ce a generat prezentul litigiu, în acest sens impunându-se să supună discuției contradictorii a părților necesitatea administrării probei cu expertiza topo-cadastrală pentru a stabili situația amplasamentelor proprietăților părților, expertiza G. efectuată în dosarul nr._ neputând fundamenta o soluție în litigiul de față atât timp cât aspectele pe care le-a stabilit nu au fost analizate și confirmate printr-o hotărâre irevocabilă.
Recurenții au criticat soluția primei instanțe sub acest aspect, iar în considerarea celor expuse instanța de control judiciar găsește întemeiat motivul de recurs arătat.
Reținând necesitatea administrării probei cu expertiză topo-cadastrală în vederea determinării corecte a situației care să fundamenteze opinia instanței atât în soluționarea excepției lipsei de interes a reclamanților cât și a fondului litigios (în subsidiar), precum și imposibilitatea administrării probei în această fază procesuală – în raport de limitările aduse de art. 305 Cod procedură civilă, reținând și faptul că modificarea sentinței primei instanțe nu este posibilă, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 312 alin, 1-3, 5 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va casa în parte sentința (în limitele învestirii, potrivit cererii de recurs) și va trimite aceleiași instanțe dosarul în vederea soluționării cererii formulate de M. V., M. A. și D. M. în contradictoriu cu pârâții S. A., C. E., S. D. și C. L. de Fond Funciar Stolniceni P..
Totodată, va menține dispozițiile sentinței recurate relative la admiterea excepției lipsei calității procesuale de folosință a pârâtului S. I. și la respingerea acțiunii reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâții S. I., S. T. și U. E., pe excepția menționată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții M. V., M. A. și D. M. împotriva sentinței civile nr. 3253/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o casează în parte, în sensul că:
Trimite cauza la Judecătoria P. pentru soluționarea cauzei.
Menține dispozițiile sentinței recurate relative la admiterea excepției lipsei calității procesuale de folosință a pârâtului S. I. și la respingerea acțiunii reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâții S. I., S. T. și U. E., pe excepția menționată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 10.12.2014.
Președinte, E.-C. P. | Judecător, A. M. C. | Judecător, P. T. |
Grefier, F. L. I. |
Red. A.M.C.
Tehn. M.M.D.
2 ex./29.05.2015
Judecător fond R. P. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1737/2014. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1097/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
