Obligaţie de a face. Decizia nr. 1097/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1097/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 10470/245/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Decembrie 2014
Președinte - A. M. C.
Judecător - P. T.
Grefier - F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1097/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant B. M.-I. și pe intimat P. M. IAȘI, intimat B. A.-F., având ca obiect obligație de a face autorizare desființare lucrări.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, la solicitarea părților, a amânat pronunțarea pentru data de 26.11.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 03.12.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10.12.2014, când:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin încheierea din 28.11.2008, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul_, s-a dispus respingerea cererii de intervenție în nume propriu formulată de către B. M. I. și s-a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de aceasta.
În acest sens, s-a reținut că față de obiectul prezentei cauze, analizând înscrisurile existente la dosar, instanța a apreciat că numita B. M. I. nu-și justifica interesul propriu printr-un drept al său dovedit, însă, raportat ls dispozițiile art. 49 alin. 3, a apreciat că cererea de intervenție accesorie, ce vine în sprijinul reclamantului este întemeiată, motiv pentru are a respins cererea de intervenție în nume propriu și a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interesul reclamantului.
Prin sentința civilă nr._/ 11.09.2013, Judecători Iași a hotărât următoarele:
„Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. M. Iași, în contradictoriu cu pârâtul B. A.-F., având ca obiect „obligație de a face” – desființare lucrări realizate fără a deține autorizație de construire la adresa din Iași, ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta B. M. I., în interesul reclamantului P. M. Iași, ca neîntemeiată.
Constată că pârâtul nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Respinge cererile reclamantei și intervenientei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 28 din 22 martie 2007 încheiat de către P. M. IAȘI – prin agent constatator G. M., pârâtul B. A.-F. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 3.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 2 lit. a din Legea nr. 50/1991republicată, reținându-se că domnul B. A.-F., a efectuat lucrări de construire a unei locuințe în . fără a deține autorizație de construire. S-a menționat că stadiul fizic al lucrărilor este demisol executat, structura de rezistență a parterului executată, armați și cofrați stâlpii de la etaj. Totodată, prin același proces-verbal de contravenție, s-a pus în vedere pârâtului ca, până la data de 15 mi 2007 să intre în legalitate prin obținerea autorizației de construire, dispunându-se sistarea lucrărilor până la obținerea autorizației de construire, dacă condițiile urbanistice permit.
În drept, instanța a reținut aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, potrivit cărora, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal; în cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurii desființării, iar, în cazul nerespectării termenului limită stabilit, masurile dispuse de instanță se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de politie, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.
În ceea ce privește procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 28 din 22 martie 2007, instanța a reținut că acesta nu a fost contestat înlăuntrul termenului legal, mai mult chiar pârâtul și-a recunoscut fapta contravențională înțelegând să achite amenda, conform chitanței . nr._/27.03.2007.
Instanța a reținut totodată faptul că la data de 10 septembrie 2009 Primăria M. Iași a emis în favoarea pârâtului autorizația nr. 1172/10.09.2008, prin care a fost autorizată executarea lucrărilor de construire pe terenul deținut în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 170/2006 și actul de alipire nr. 811/2008 în .. Mai mult chiar la data de 26 ianuarie 2009 a fost încheiat procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 52/26.01.2009, proces verbal semnat de către pârât, dar și de către reprezentantul reclamantei. Chiar dacă nu a exprimat expres o poziție de retragere a acțiunii formulate, prin răspunsurile înaintate la solicitările instanței a confirmat recepționarea lucrării. Totodată reclamanta a arătat că, art. 3 din Legea nr. 50/1991 republicată potrivit căruia „măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care (…) contravenientul nu a obținut autorizația necesară”, nu își mai găsește aplicabilitate în speță motivat de emiterea autorizației și recepționarea acesteia.
Față de situația de fapt reținută și dispozițiile legale invocate, instanța a respins acțiunea fiind în imposibilitatea de a dispune obligarea pârâtului să desființeze construcția, în contextul în care aceasta a fost finalizată și recepționată de aproape 5 ani de zile.
Având în vedere natura juridică a cererii de intervenție voluntară accesorie formulată de către intervenienta B. M. I., cerere formulată în sprijinul reclamantului P. MUNICIPIUL IAȘI și soluția respingerii acțiunii promovate de către reclamant, instanța urmează să respingă și cererea de intervenție menționată.
Având în vedere soluția de respingere, instanța în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă a respins cererile reclamantei și intervenientei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Față de conținutul principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța a luat act că pârâtul nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Apelant B. M. I. a formulat apel împotriva sentinței civile nr._/ 11.09.2013 și împotriva încheierii din 28.11.2008 pronunțate de Judecătoria Iași în dosarul nr._ .
În motivarea cererii de apel se arată că respingerea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu este incorectă, fiind o formă de negare a dreptului fundamental la petiție.
Pin cererea de intervenție în interes propriu din 24.10.2008 a chemat în judecată nu numai pe B. A. F. ci și pe B. M. I., iar aceasta din urmă nu a fot citată. Acest lucru este incorect, deoarece caracterul de cerere independentă de chemare în judecată al cererii de intervenție impune respectarea obligativității citării tuturor părților chemate în judecată, sub sancțiunea casării hotărârii și retrimiterea cauzei spre rejudecare.
În al doilea rând, lipsa de interes în cauză nu poate fi o justificare pentru respingerea cererii de intervenției în nume propriu deoarece instanța de fond a reținut deja contrarul, respectiv faptul că și-a dovedit interesul.
Mai arată că sentința civilă nr._/2013 este incorectă prin incompletitudine, respectiv prin necercetarea completă a fondului.
Din cele două categorii de lucrări neautorizate în discuție, unele înființate de soții B. pe terenul lor, și altele pe terenul său, instanța nu a luat în seamă și nu a analizat decât cele de pe terenul lor, acelea fiind singurele lucrări pentru care, ulterior introducerii cauzei în dosarul de față, pârâtul B. A. F. a primit autorizație.
Dar instanța de fond nu a analizat deloc construcțiile neautorizate înființate de soții B. pe terenul său, pentru care ei nu au primit niciodată autorizație de construire și nici nu au calitatea de a solicita (deci nici de a primi) o autorizație de construire. Adică pentru construcțiile pe trenul său instanța nu a cercetat fondul.
Pentru aceste construcții soții B. nu au contestat procesul verbal contravențional, nu s-au conformat lui, nu aveau și nici nu au cum să se conformeze obținând o autorizație de construire, deoarece nu au calitatea să solicite una.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, P. M. Iași a solicitat în contradictor cu pârâtul B. A. F. desființare lucrărilor realizate fără a deține autorizație de construire la adresa din Iași, ..
La data de 24.10.2008, apelanta B. M. I. a formulat cerere de intervenție în nume propriu, prin care a solicitat obligarea pârâților B. A. F. și B. M. I. să desființeze construcțiile neautorizate (gard și casă) de pe terenul proprietatea dânsei conform titlului de proprietate nr._/ 1992 din Iași, . și de pe terenul din Iași, ., solicitat prin notificarea nr. 1760N/200 și în caz de refuz, autorizarea dânsei de a ridica construcțiile pe cheltuiala pârâților, să facă modificarea de terasamente pentru aducerea terenului la forma inițială, să modifice documentația cadastrală pentru imobilul din Iași, ., . de 294 mp, în sensul excluderii căii de acces de pe terenul proprietatea intervenientei și să solicite O.C.P.I. modificarea acestei documentații cadastrale, să fie obligați la plata de daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit prevederilor art. 49 alin. 1 C. pr. civ. „oricine are un interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane”, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său.
Prin urmare, în cazul intervenției principale, cel care intervine urmărește valorificarea unui drept al său, tinzând sa câștige pentru sine obiectul procesului.
Pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție este necesară, în principal, îndeplinirea a două condiții: terțul să invoce un drept al său sau o situație juridică ocrotită de lege, iar acest drept să fie în legătură cu pricina dedusă judecății.
În spetă, prin cererea reclamantului P. M., întemeiată pe prevederile art. 32 din Legea nr. 50/1991, s-a solicitat obligarea pârâtului să desființeze construcția realizată nelegal, iar intervenienta B. M. I. prin cererea de interventie în interes propriu nu a invocat un drept al sau in ceea ce priveste acest imobil pentru care s-a solicitat demolarea.
În ceea ce privește citarea persoanelor prevăzute în cererea de intervenție, tribunalul reține ca potrivit disp. art. 52 alin. 3 din Codul de procedură civilă, după încuviințarea în principiu, instanta dispune comunicarea interventiei. Prin urmare, după încuvințarea în principiu a interventiei, alte persoane, prevăzute în aceasta cerere, pot fi introduse in cauza și citate pentru formularea eventualelor aparari.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul disp. art. 296 din Codul de procedură civilă, tribunalul urmează a respinge apelul formulat de B. M. I. împotriva încheierii din 28.11.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, încheiere pe care o păstrează.
Potrivit prevederilor art. 49 alin. 3 Cod procedura civila, cererea de intervenție in interesul uneia din parti este aceea care sprijina numai apărarea acesteia.
În considerarea poziției procesuale a intervenientului accesoriu, calea de atac declarată de acesta poate fi admisibilă, doar atunci când însăși partea pe care intervenientul o sprijină în proces a înțeles să declare și ea apel sau recurs.
Potrivit dispozițiilor art. 56 din Cod procedura civila, apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia dintre părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs.
În speta, intervenienta B. M. I. a formulat cerere de interventie în interesul reclamantului P. M. Iași, parte ce nu a înteles sa formuleze apel împotriva sentinței civile nr._/11.09.2013 pronunțată de Judecătoria Iași.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul disp. art. 56 din Codul de procedură civilă, tribunalul urmează a respinge ca neavenit apelul formulat de intervenienta în interes accesoriu B. M. I. împotriva sentinței civile nr._/11.09.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Cererea intimatului B. A. F. privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsa ca nedovedita.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neavenit apelul formulat de intervenienta în interes accesoriu B. M. I. împotriva sentinței civile nr._/11.09.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Respinge apelul formulat de B. M. I. împotriva încheierii din 28.11.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, încheiere pe care o păstrează.
Respinge cererea intimatului B. A. F. privind cheltuielile de judecată.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică din 10.12.2014.
Președinte, A. M. C. | Judecător, P. T. | |
Grefier, F. L. I. |
Red./ thred. – jud. T.P./N.D
23 Aprilie 2015/ 2 ex.
Jud. fond M. N.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1738/2014. Tribunalul IAŞI | Uzucapiune. Decizia nr. 948/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
