Contestaţie la executare. Decizia nr. 1529/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1529/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 1317/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Noiembrie 2014
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – D. I.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1529/2014
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de către D. V., D. A. împotriva deciziei civile nr. 2022 din 03.10.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ **, în contradictoriu cu intimata A. P. Valorificarea Activelor Statului(A.), având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 02 octombrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, la solicitarea apărătorului ales al contestatorilor, s-a amânat pronunțarea pentru 06 noiembrie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de revizuire de față constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2022 din 3.10.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ ** a fost admis recursul formulat de A. pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 3638/21.12.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, sentință care a fost modificată în parte în sensul că, s-a respins contestația la executare formulată de contestatorii D. V. și D. A. în contradictoriu cu A. pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva ofertei de vânzare prin licitație publică privind apartamentul cu două camere situat în P., .. 82,., județul Iași.
Prin aceeași decizie a fost menținut restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin deciziei.
P. a pronunța această hotărâre instanța de control judiciar a reținut că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente.
Arătând că, prima instanță a fost investită de contestatorii D. V. și D. A. cu o cerere formulată în contradictoriu cu intimata A. pentru Valorificarea Activelor Statului solicitându-se anularea ofertei de vânzare prin licitație publică privind apartamentul cu două camere situat în P., .. B2, ., Tribunalul a apreciat că soluția legală și temeinică care se impune în cază este cea a respingerii contestației la executare promovată de contestatorii D. V. și D. A..
Un prim aspect reținut de instanța de control judiciar, a fost acela că, lecturând motivarea contradictorie a contestației la executare este cel al interesului celor doi contestatori în promovarea prezentei cereri, în condițiile în care se afirmă că ,,nu poate fi pornită o nouă executare cu privire la același bun imobil asupra cărui atributele dreptului de proprietate aparțin numitului G. Stelică”.
Tribunalul a reținut că, pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul contestatorilor din prezenta cauză trebuie să vizeze protejarea propriului drept de proprietate, iar din informațiile oferite în adresa nr. 4593/05.03.2010 a Primăriei P. rezultă că proprietarul imobilului situat în P., .. B2, ., jud. Iași este D. V..
Astfel, analizând mai departe actele prezentate cu privire la presupusul proprietar al imobilului, respectiv numitul G. Stelică, Tribunalul constată că cele două chitanțe emise pentru sumele de 2100 și 4000 lei sunt datate 30.07.2009 purtând mențiunea c.v.-licitație DomTour, deși sentința prin care lichidatorul a fost autorizat să vândă apartamentul ipotecat este ulterioară acestei date, respectiv la data de 28.09.1999.Mai mult, Tribunalul a reținut că, din considerentele sentinței nr. 7/..1999 rezultă că s-a autorizat vânzarea directă către numitul G. Stelică a imobilului situat în P., .. B2, ., jud. Iași, pentru prețul de 5500 lei ce va fi achitat în termen de 10 zile de la data la care lichidatorul îi va notifica obținerea autorizării, urmând a se perfecta actul de înstrăinare în formă autentică, fapt care nu s-a mai realizat.
Prin urmare, deoarece transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în P., .. B2, ., jud. Iași nu a fost finalizată, iar contestatorii figurează în evidențele autorităților ca și titulari ai dreptului de proprietate, aspect care a avut consecința reținerii interesului în promovarea prezentei contestații, Tribunalul a apreciat că această situație nu poate fi interpretată în defavoarea recurentei care este titulara unui drept de ipotecă asupra acestui imobil, fiind îndreptățită la recuperarea totală a creanței.
Față de toate cele reținute, coroborat și cu faptul că nu mai pot fi reținute alte aspecte de nelegalitate ale actului contestat, Tribunalul a admis recursul formulat de A. pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 3638/21.12.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, sentință pe care a modificat-o în parte, respingând e contestația la executare formulată de contestatorii D. V. și D. A. în contradictoriu cu A. pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva ofertei de vânzare prin licitație publică privind apartamentul.
Împotriva acestei decizii civile au formulat contestație în anulare contestatorii D. V. și D. A., pentru următoarele considerente:
În motivarea contestației, contestatorii susțin că, soluția Tribunalului, de admitere a recursului este nelegală și netemeinică, deoarece este pronunțată cu ignorarea situației de fapt dar și pentru că le provoacă o gravă încălcare a drepturilor lor.
Reluând motivele expuse prin întâmpinarea formulată în fața instanței de recurs, contestatorii au învederat că, recursul era nul, nefiind invocate care să se circumscrie prevederilor art. 304 ci, expunându-se numai nemulțumiri ale recurentei.
Pretind contestatorii că, din considerentele deciziei nu rezultă dacă instanța de control judiciar s-a pronunțat asupra excepției nulității recursului dar și că, sunt încălcate prevederile art. 261 alin 1 Cod procedură civilă, pentru că nu rezultă motivele pentru care s-a respins această excepție.
Printr-un alt motiv, contestatorii susțin că, decizia a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilități deoarece, din completul care a pronunțat decizia nr. 1568 din 20 iunie 2012 prin care s-a casat sentința nr. 887 din 31 martie 2011 a Judecătoriei P., făcea parte dna judecător G. C., membru și în completul ce a pronunțat decizia contestată prin prezenta contestație.
În continuarea motivării, contestatorii expun critici de netemeinicie al deciziei pronunțate în recurs, reiterând atât situația de fapt cât și argumente referitoare la netemeinicia recursului formulat de A. pentru Valorificarea Activelor Statului.
În final, s-a solicitat suspendarea executării deciziei.
Contestația a fost întemeiată în drept, pe dispozițiile art. 318 alin 1, ale art. 319 și ale art. 3191 Cod procedură civilă din 1865.
La solicitarea instanței fost atașat dosarul nr._ **, dosar în care s-a pronunțat decizia atacată.
Contestatorul a depus la dosar, în copii, un set de înscrisuri.
Intimata A. pentru Valorificarea Activelor Statului, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
Prin Încheierea din 23 iulie 2014, a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei nr. 2022 din 3.10.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată prin prisma motivelor contestației în anulare și a dispozițiilor legale aplicabile, că cererea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Așa după cum s-a arătat mai sus, prin decizia civilă nr. 2022 din 3.10.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul_ **, a fost admis recursul formulat de A. pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 3638/21.12.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, sentință care a fost modificată în parte în sensul că, s-a respins contestația la executare formulată de contestatorii D. V. și D. A. în contradictoriu cu A. pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva ofertei de vânzare prin licitație publică privind apartamentul cu două camere situat în P., .. 82,., județul Iași.
Prin aceeași decizie a fost menținut restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin deciziei.
P. a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că, pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul contestatorilor din prezenta cauză trebuie să vizeze protejarea propriului drept de proprietate, iar din informațiile oferite în adresa nr. 4593/05.03.2010 a Primăriei P. rezultă că proprietarul imobilului situat în P., .. B2, ., jud. Iași este D. V.. Astfel, analizând mai departe actele prezentate cu privire la presupusul proprietar al imobilului, respectiv numitul G. Stelică, Tribunalul constată că cele două chitanțe emise pentru sumele de 2100 și 4000 lei sunt datate 30.07.2009 purtând mențiunea c.v.-licitație DomTour, deși sentința prin care lichidatorul a fost autorizat să vândă apartamentul ipotecat este ulterioară acestei date, respectiv la data de 28.09.1999.Mai mult, Tribunalul a reținut că, din considerentele sentinței nr. 7/..1999 rezultă că s-a autorizat vânzarea directă către numitul G. Stelică a imobilului situat în P., .. B2, ., jud. Iași, pentru prețul de 5500 lei ce va fi achitat în termen de 10 zile de la data la care lichidatorul îi va notifica obținerea autorizării, urmând a se perfecta actul de înstrăinare în formă autentică, fapt care nu s-a mai realizat.
Prin urmare, deoarece transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în P., .. B2, ., jud. Iași nu a fost finalizată, iar contestatorii figurează în evidențele autorităților ca și titulari ai dreptului de proprietate, aspect care a avut consecința reținerii interesului în promovarea prezentei contestații, Tribunalul a apreciat că această situație nu poate fi interpretată în defavoarea recurentei care este titulara unui drept de ipotecă asupra acestui imobil, fiind îndreptățită la recuperarea totală a creanței.
Potrivit art. 317 Cod procedură civilă din 1865: „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare, pentru motivele aratate mai jos, numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:1. cand procedura de chemare a partii, pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerintele legii;2. cand hotararea a fost data de judecatori cu calcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta”.: art. 318: „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare ”.
Analizând prezenta contestație în anulare, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, instanța constată că aceasta este neîntemeiată.
Potrivit legii, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de art. 317 Cod procedură civilă (lipsa procedurii sau necompetența instanței) și de art. 318 Cod procedură civilă (când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului sau omiterea din eroare de a examina vreunul dintre motivele de casare). Ea tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului.
Contestația în anulare ca o cale de retractare, iar nu de reformare a soluției atacate, vizează numai hotărârea instanței de recurs și nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
În privința motivelor prevăzute de art. 317 Cod procedură civilă tribunalul reține pe de o parte faptul că nu sunt aplicabile în cauză iar pe de altă parte împrejurarea că, acest text de lege nu constituie temeiul contestației în anulare.
Pe de altă parte, instanța reține și faptul că, în speță, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, în speță nefiind vorba de nici de o eroare materială și nici de o nepronunțare asupra vreunui motiv de recurs.
De reținut că, prevederile art. 318 Cod procedură civilă, se referă exclusiv la nepronunțarea asupra unui motiv de recurs și nu asupra vreunei apărăi formulate de intimați. Așadar, acest motiv nu se circumscrie prevederilor art. 318 Cod procedură civilă. Pe de altă parte, este de remarcat că, instanța de recurs a verificat îndeplinirea condițiilor de formă ale recursului, la termenul din 17 iulie 2013, constatând că recursul este motivat (fila 19 dosar recurs).
Nici motivul referitor la incompatibilitatea magistratului C. G. nu se circumscrie prevederilor speciale dar instanța constată, incidental că acest motiv este și nefondat deoarece, prin decizia nr. 1568 din 20 iunie 2012 a fost respinsă numai excepția tardivității formulării contestației la executare. De altfel, pe parcursul soluționării recursului, contestatorii din prezenta cauză, beneficiind și de apărare calificată nu au formulat nicio cerere de recuzare.
Tribunalul reține că nici celelalte motive nu se circumscriu motivelor limitativ prevăzute de lege referitoare la admisibilitatea contestației în anulare, criticile aduse deciziei pronunțate în recurs, nereferindu-se la pretinse erori materiale ale instanței de control judiciar.
Greșeala materială la care face referire legiuitorul are caracter procedural și, în speța de față, ar exista dacă s-ar constata că, în mod greșit s-a anulat recursul ca nemotivat deși motivarea s-a făcut chiar prin cererea de recurs. P. verificarea acestei eventuale greșeli nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
În speță, prin motivele invocate, contestatorii au arătat faptul că, în mod greșit, Tribunalul Iași a admis recursul promovat, fiind nemulțumit deoarece nu a fost apreciat corect probatoriul administrat în cauză și de o presupusă interpretare eronată a situației de fapt.
Din actele dosarului de recurs rezultă că nu ne aflăm în situația unei greșeli materiale, instanța de recurs verificând existența condițiilor impuse prin dispozițiile legilor fondului funciar, în limitele motivelor de casare invocate prin intermediul căii de atac a recursului de către recurent. Așadar, nu ne aflăm în prezența unei erori materiale atât timp cât, instanța s-a pronunțat în baza actelor și lucrărilor dosarului existente la momentul pronunțării.
Mai mult decât atât, prin aceste motive, contestatorii nu invocă practic omisiunea instanței de a analiza un anume motiv de recurs, ci omisiunea instanței de a analiza anumite aspecte, referitoare fondul cauzei, precum aprecierea probatoriului administrat în cauză. Ori, pe de o parte, omisiunea cercetării motivelor de recurs nu echivalează cu pretinsa omisiune a instanței de a analiza probele ori susținerile părților referitoare pretenția dedusă judecății iar pe de altă parte, instanța de control judiciar este ținută să soluționeze recursul doar în limitele sesizării legale, respectiv în limitele solicitate prin declarația de recurs singura modalitate de contestare a hotărârii primei instanțe.
Având în vedere că, în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă, urmează ca Tribunalul să respingă contestația în anulare formulată de contestatorii D. V. și D. A. împotriva deciziei civile 2022/3.10.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul_ **.
În acest sens, este și practica instanței supreme care a statuat: „Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317 C. proc. civ. (necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art. 318 C. proc. civ. (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, și nu în contestația în anulare (C.S.J., secția de contencios administrativ, decizia nr. 1182/2002, în B.J. - Bază de date).”Î.C.C.J., Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 453 din 22 ianuarie 2007.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii D. V. și D. A. împotriva deciziei civile 2022/3.10.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul_ **.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.11.2014
Președinte, C. D. | Judecător, I. D. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, G. I. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 23.12.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 911/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1530/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
