Contestaţie la executare. Decizia nr. 269/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 269/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 2216/866/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Aprilie 2014
Președinte - M. S.
Judecător Doinița T.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 269/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI și pe intimat R. I. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Potrivit dispozițiilor legale aplicabile, în urma verificării, s-a stabilit de către instanță că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina aflată pe rol.
Instanța constată apelul la primul termen de judecată, formulat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru. Prin cererea de apel nu s-au formulat probe noi și nici prin întâmpinarea depusă de intimată. Având în vedere lipsa părților și faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată încheiată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 14.05.2013 contestatoarea R. I. M. a solicitat anularea titlului executoriu nr._/08.04.2013 și a somației nr. 22/30//2/2013/_/08.04.2013 emise de Administrația Finanțelor Publice a municipiului P..
În motivarea cererii contestatoarea arată că la data de 15.04.2013 a primit somația și titlul executoriu menționate prin care i se aduce la cunoștință că are de plată suma de 338 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorată de persoane care realizează venituri din activități independente.
Menționează aceasta că din data de 15.04.2008 este angajata Primăriei comunei Ruginoasa, fiind achitate lunar contribuțiile de sănătate. De la această dată nu a mai avut nicio calitate în cadrul Întreprinderii Individuale „ R. D.” și nu a mai obținut nici un fel de venit de la aceasta.
Față de aceste împrejurări, consideră că actele de executare au fost nelegal emise, astfel că solicită admiterea cererii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 172-173 din OG 92/2003.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 2345/866 din 22.05.2013 contestatoarea R. I. M. a formulat contestație la executare împotriva popririi înființate de Administrația Finanțelor Publice a municipiului P..
În motivarea cererii contestatoarea arată că la data de 10.05.2013 a primit înștiințarea de poprire nr._/02.04.2013 din care rezultă că s-a indisponibilizat suma de 2451 lei în baza titlului executoriu nr. 8096/21.12.2010 și că această sumă reprezintă contribuții de asigurări sociale de sănătate datorată de persoane care realizează venituri din activități independente.
Arată că nu are cunoștință despre titlul executoriu nr. 8096/21.12.2010 și nu i s-a adus la cunoștință de către CAS că are obligația de plată a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate.
Menționează aceasta că din data de 15.04.2008 este angajata Primăriei comunei Ruginoasa, fiind achitate lunar contribuțiile de sănătate. De la această dată nu a mai avut nicio calitate în cadrul Întreprinderii Individuale „ R. D.” și nu a mai obținut nici un fel de venit de la aceasta.
Față de aceste împrejurări, consideră că actele de executare au fost nelegal emise, astfel că solicită admiterea cererii.
Prin încheierea nr. 184/20.09.2013 instanța a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 2786 din 18.10.2012 Judecătoria P. a admis contestația la executare formulată de R. I. M., domiciliată în ., jud. Iași, în contradictoriu cu intimata ANAF-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P., cu sediul în P., ., jud. Iași.
A anulat titlul executoriu nr._/08.04.2013, somația nr. 22/_ /_ și actele de executare emise pe numele contestatoarei în baza titlului executoriu nr._/08.04.2013 și a deciziilor nr._/01.07.2012, nr._/13.12.2012 și nr. 3885/11.10.2010.
A reținut instanța de fond următoarele motive:
Conform titlului executoriu nr._/08.04.2013 contestatoarea are obligația fiscală de plată a sumei totale de 338 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorată de persoane care realizează venituri din activități independente. Acest titlu executoriu a fost emis în baza deciziilor calcul accesorii nr._/31.12.2012 și nr._/01.07.2012.
Conform titlului executoriu nr. 8096/21.12.2010 emis de CAS Iași în sarcina contestatoarei s-a stabilit obligația de plată a sumei totale de 2451 lei, din care 1027 lei reprezentând contribuții de asigurări de sănătate, 1262 lei reprezentând dobânzi și 162 lei reprezentând penalități de întârziere. Acest titlul a fost emis în baza deciziei de impunere nr. 3885/2010.
La data de 17.04.2013 a fost emisă către contestatoare înștiințarea prin care i se aduce la cunoștință că pentru suma de 2451 lei datorată în baza titlului executoriu nr. 8096/21.12.2010 a fost înființată poprirea asupra conturilor și veniturilor sale.
Împotriva deciziilor de impunere contestatoarea avea posibilitatea de a formula contestație la organul fiscal emitent în termen de 30 de zile de la data comunicării, această posibilitate fiind indicată expres în deciziile de impunere.
Conform Deciziei nr. XIV din 05.02.2007 dată în soluționarea unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr.733/30.10.2007,”posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.”
Conform art.110 alin.3 Cod procedură fiscală :” titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii”, deci, în speță, titlul de creanță fiscală este reprezentat de deciziile de impunere nr._/31.12.2012, nr._/01.07.2012 și nr. 3885/11.10.2010.
Potrivit art. 141 alin.2 Cod procedură fiscală :” titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.
Coroborând cele două texte de lege citate mai sus cu prevederile Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că atâta timp cât decizia de impunere nu a fost contestată în termenul de 30 de zile indicat în aceasta la organul fiscal competent, și în caz de respingere a contestației respective, la instanța de judecată de contencios administrativ, în fața instanței învestite cu contestație la executare nu mai pot fi invocate aspecte de fond ale acestui titlu de creanță fiscală.
Pe cale de consecință, limitele posibilității de analiză a instanței de executare sunt doar cele ce țin de respectarea condițiilor de formă ale actelor de executare emise în baza titlului de creanță.
Față de considerentele de mai sus, instanța constată că titlul executoriu și somația îndeplinesc condițiile de formă prevăzute de lege.
Astfel, conform art. 141 alin.4 Cod procedură fiscală, titlul executoriu va cuprinde :” pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului”. Titlul executoriu cuprinde elementele cerute pe lângă cele vizate de art. 43 alin. 2 Cod procedură fiscală, iar mențiunile din art. 43 alin.2 Cod procedură fiscală sunt întrunite în cadrul deciziei de impunere care face parte integrantă practic din titlul executoriu.
Mai mult, conform art. 46 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal ce constituie titlu executoriu în baza art. 141 alin.3 Cod pr.fisc. este nul doar pentru :” lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3)”, iar în speță înscrisul denumit titlu executoriu cuprinde aceste elemente obligatorii vizate de art. 46. Față de prevederea expresă a elementelor obligatorii sub sancțiunea nulității, rezultă ca lipsa oricăror alte mențiuni ar atrage nulitatea relativă în condițiile în care debitorul ar dovedi că a suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anulare (art.105 alin.2 cod procedură civilă).
Instanța constată însă că executarea silită a fost pornită cu nerespectarea dispozițiilor art. 141 alin. 1 și 2 Cod procedură fiscală, în sensul că titlul de creanță arătat de organul de executare – deciziile de impunere nu au fost comunicate în conformitate cu dispozițiile legale, ceea ce are drept consecință faptul că acest titlu de creanță nu a putut deveni titlu executoriu.
S-a arătat de către organul de executare prin adresa nr._/17.10.2013 ( f. 102) că deciziile de impunere au fost comunicată prin publicitate conform art. 44 din OUG 92/2003 ( instanța solicitând acesteia să precizeze dacă anterior comunicării prin publicitate s-a încercat comunicarea și prin vreo altă modalitate din cele prevăzute de art. 44 din OUG 92/2003).
Procedura de comunicare prin publicitate a fost urmată în mod nelegal de către organul administrativ, întrucât art. 44 alin. 2 din Codul de procedură fiscală dispune ca: „Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.
Potrivit alineatului 3: „Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului”.
Alineatul 4 prevede că „Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător”.
Creditoarea nu se poate prevala de faptul că a făcut comunicarea pe pagina de internet și în presa locală, întrucât această modalitate de comunicare prin publicitate este subsidiară celorlalte forme de comunicare ale actului administrativ fiscal prevăzute de art. 44 Cod procedură fiscală, fiind permisă numai dacă identificarea domiciliului destinatarului este imposibilă, întrucât dispozițiile art. 95 alin. 1 Cod procedură civilă, privind citarea/comunicare prin publicitate, sunt pe deplin aplicabile, complinindu-le pe cele ale Codului de procedură fiscală.
Art. 45 din Codul de procedură fiscală prevede că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Corelativ, art. 86 alin. 6 din același cod dispune ca decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
Prin decizia nr. 536/28.04.2011 pronunțată de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din aceeași ordonanță.
Cum deciziile de impunere nu i-au fost comunicată niciodată debitorului în conformitate cu dispozițiile legale, obligația de plată nu era exigibilă, iar titlurile executorii au fost nelegal emise.
Față de considerentele expuse, instanța constată că prezenta contestație este întemeiată, astfel că o va admite și va anula titlul executoriu nr._/08.04.2013, somația nr. 22/_ /_ și actele de executare emise pe numele contestatoarei în baza titlului executoriu nr._/08.04.2013 și a deciziilor nr._/01.07.2012, nr._/31.12.2012 și nr. 3885/11.10.2010.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie:
S-a reținut de către instanța de fond că nu au fost comunicate contestatoarei deciziile de impunere nr._ din 1-.07.2012 și nr._ din 13.12.2012 in conformitate cu disp. art. 44 alin 2 din Cod pr. Fiscală. Ori, potrivit art. 141 din Cod pr. Fiscală titlul executoriu care a stat la baza demarării procedurii de executare silită este dat de deciziile de calcul accesorii, acte administrativ fiscale. Acestea pot fi contestate numai pe calea procedurii reglementate de disp. art. 209 alin 2 din O.G. 92/2003, procedură care nu a fost urmată de către contestatoare. Este inadmisibilă analiza modalității de comunicare a actului administrativ pe calea contestației la executare. Simpla promovare a unei contestații împotriva unui act de executare ce beneficiază de prezumția de legalitate nu este suficientă pentru a se dispune anularea lui.
Al doilea motiv de apel vizează greșita obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată. Susține că nu se află in culpă procesuală iar obligarea la plata cheltuielilor presupune câștigarea in mod irevocabil a procesului de către partea adversă.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Prin întâmpinare intimata R. M. a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat. Susține in genere că sentința apelată este legală și temeinică, apelanta nu și-a îndeplinit obligația de comunicare a titlurilor de creanță, ceea ce atrage nulitatea actelor de executare întocmite.
Apelul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Motivul de apel conform căruia este inadmisibilă cercetarea modalității de comunicare a titlurilor de creanță pe calea contestației la executare este nefondat.
Este corectă susținerea recurentei potrivit căreia contestarea titlurilor de creanță excede limitelor de analiză in cadrul contestației la executare prin raportare la disp. art. 209 alin 2 din O.G. 92/2003. Cu toate acestea instanța de executare învestită cu contestația la executare era ținută să analizeze aspectul invocat de către contestatoare, anume comunicarea deciziilor de impunere, acest demers condiționând însăși existența valabilă a titlurilor executorii. Aceasta întrucât, potrivit art. 141 alin. 2 din OUG. 92/2003 „Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
In ceea ce privește conceptul de scadență pentru creanța fiscală determinarea sa nu este lăsată la latitudinea judecătorului; accepțiunea sa este determinată de legiuitor in chiar cuprinsul textului citat, anume creanța fiscală este scadentă la data la care a expirat termenul de plată ( stabilit de lege sau determinat . prevăzut de lege). In speță titlul de creanță este dat de deciziile de impunere nr._ din 1-.07.2012 și nr._ din 13.12.2012 in cuprinsul cărora se prevede că termenul de plată pentru suma de 250 lei, respectiv de 88 lei este cel prevăzut de art. 111 alin 2 din O.G. nr. 92/2003. Potrivit acestui text „Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel:
a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.”
Nu s-a depus la dosar dovada comunicării deciziei de impunere către recurent, prin urmare, in lipsa acestuia, instanța era ținută să constate că titlul de creanță nu a devenit titlu executoriu in condițiile art. 141 alin. 2 din OUG. 92/2003. Executarea silită este demarată in absența unui titlu executoriu, motiv pentru care in mod corect a fost admisă contestația la executare. In cadrul acesteia cercetarea procedurii de comunicare a titlurilor de creanță este de esența cercetării validității titlurilor executorii contestate prin prisma art. 141 alin. 2 din OUG. 92/2003, obiect al contestației la executare formulate. Prin urmare critica de inadmisibilitate nu se susține.
Nici cel de-al doilea motiv de apel nu este fondat. Prin sentința apelată nu s-a dispus obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, prin urmare critica formulată asupra condițiilor în care se dispune obligarea la plata cheltuielilor de judecată este lipsită de interes.
Pentru aceste motive in temeiul art. 480 alin 1 Cod pr.civilă Tribunalul va respinge ca nefondat apelul, va păstra sentința apelată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 2786 din 18.10.2013 pronunțată de Judecătoria P., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 7.04.2014.
Președinte, M. S. | Judecător, Doinița T. | |
Grefier, A. M. |
RED. ȘI TEHN./T.D./21.07.2014/2 EX
JUDECĂTORIA P.: S. A.-I.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 501/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare act. Sentința nr. 1039/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
