Contestaţie la executare. Decizia nr. 1353/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1353/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 5148/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Octombrie 2014
PREȘEDINTE – A. C.
JUDECĂTOR – T. P.
JUDECĂTOR – M. M.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1353/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 7855 din 22.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimatul P. I., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cererii de recurs.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 7855/22.05.2013 Judecătoria Iași a admis contestația la executare formulată de contestatorul P. I. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, a anulat actele de executare emise de intimată pentru suma de 5041 lei, a obligat intimata să restituie contestatorului suma de 1813 lei și să plătească contestatorului suma de 195 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul de dosar de mai sus, astfel cum a fost completată ulterior, contestatorul P. I. a solicitat în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași anularea actelor de executare emise de intimată pentru suma de 5041 lei și întoarcerea executării prin restituirea tuturor sumei de 1813 lei care a fost reținute prin poprire.
Contestatorul a arătat că nu avut cunoștință că datorează sumele respective, nu a primit nici o înștiințare de la CAS sau de la intimată pentru a avea posibilitatea de a le achita și să nu mai fie demarată executarea silită. Întrucât înființarea popririi a fost emisă abia în anul 2013 contestatorul înțelege să invoce excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită pentru sumele aferente anilor 2005-2008. A arătat că a achitat deja suma de 787 lei pentru a evita curgerea dobânzilor și i-a fost poprită suma de 1413+400 lei, pentru care solicită întoarcerea executării.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a arătat că împotriva deciziei de impunere 7815/21.12.2010 contestatorul putea formula contestație potrivit art. 205 C.proc.fiscală la organul fiscal și ulterior la instanța de contencios administrativ, actul administrativ fiind comunicat prin publicitate potrivit art. 44 alin.3 C.proc.fiscală. Nu a intervenit prescripția de pretinde creanța bugetară deoarece termenul de 5 ani de la data 01 ianuarie a anului următor celui în care a fost realizat venitul
La dosar au fost depuse copii de pe actele dosarului de executare silită, alte înscrisuri.
Analizând lucrările cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis pe numele contestatorului decizia de impunere nr. 3566/11.10.2010 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada 04._. Decizia stabilea, în temeiul art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, ale art. 85 alin. 1 lit. b) și art. 91 alin. 1 și 3 din OG nr. 92/2003, în sarcina contestatorului obligația de plată a următoarelor sume: 2413 lei cu titlu de contribuție datorată, 2271 lei cu titlu de dobânzi, 357 lei cu titlu de penalități de întârziere-total 5041 lei.
La 21.12.2010 Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis în baza deciziei de impunere somație și titlu executoriu potrivit art. 145 C.proc.fiscală pentru sumele menționate iar la 24.01.2013 intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, preluând executarea silită potrivit OUG nr. 125/2011 a emis adresă de înființare a popririi la terții Bancpost SA, Alpha Bank SA și Piraeus Bank SA.
Instanța de fond a reținut că executarea silită nu poate fi declanșată sau continuată înainte ca respectiva decizie de impunere valorând titlu de creanță să fi fost comunicată contestatorului și înainte de expirarea termenului de plată a sumelor respective, ci numai în caz de depășire a scadenței titlul de creanță putea deveni titlu executoriu ( art. 110-111, 141 C.proc.fiscală). Totodată, în măsura în care organele fiscale de executare au înțeles să declanșeze, respectiv să continue executarea silită, ele aveau obligația de a comunica debitorului actele de executare. Comunicarea ar fi trebuit realizată în conformitate cu art.44 Cod procedură fiscală, respectiv comunicarea prin publicitate era valabilă numai dacă în prealabil nu a fost posibilă comunicarea în alte forme dintre acelea menționate ( a se vedea Decizia Curții Constituționale nr.536/28.04.2011 publicată în M. Of. la 07.07.2011). Or intimata nu adus nici o probă în această privință.
Instanța de fond a reținut că în speță nu s-a făcut dovada că somația și titlul executoriu ar fi fost comunicate cu respectarea acestor exigențe, astfel încât contestatorul trebuie considerat în termenul de 15 zile pentru exercitarea contestației la executare prevăzut de art.173 alin.1 lit. a) Cod proc.fiscală, cât timp a exercitat contestația în termen de 15 zile de la data comunicării adresei de înființare a popririi.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că nu poate analiza aspectele invocate de contestator privind existența și întinderea obligației de plată astfel cum aceasta a fost stabilite prin decizia de impunere pentru că în acest scop contestatorul are deschisă calea contestației împotriva deciziei de impunere ca și act administrativ fiscal reglementată de art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, după cum se arată chiar în cuprinsul său. Implicit nu poate fi analizată prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale în sensul art. 91 C.proc.fiscală.
In cadrul contestației la executare potrivit art. 172 și urm. C.proc.fiscală nu pot fi examinate decât aspecte privind legalitatea executării silite. Evident nu s-a împlinit termenul de 5 ani prescripție a dreptului de a cere executarea silită în sensul art.131 C.proc.fiscală între data deciziei de creanță și data declanșării executării silite.
Instanța de fond a considerat însă întemeiat motivul referitor la necomunicarea deciziei de impunere titlu de creanță prin care s-a stabilit debitul, în condițiile în care contestatorul a arătat că nu a avut cunoștință despre acesta înainte de declanșarea executării iar intimata nu a făcut dovada legalei comunicări.
În consecință, instanța de fond a admis contestația la executare și a anulat actele de executare emise pentru suma de 5041 lei, iar în baza art. 174 alin.4 C.proc.fiscală a obligat intimata să restituie contestatorului suma de 1813 lei reținută prin poprire de la ultimii doi terți popriți potrivit extraselor de cont depuse în copie la filele 40-41 dosar.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs Directia Generala Regionala a Finantelor Publice lasi Administratia Judeteana a Finantelor Publice lasi.
In motivarea recursului s-au aratat urmatoarele:
Contestatorul P. I. figurează cu obligatii fiscale neachitate la bugetul consolidat al statului, motiv pentru care s-a inceput executarea silita conform dispozitiilor Codului de procedura fiscala. Obligatiile fiscale, datorate bugetului consolidat al statului reprezinta contributie datorata, majorari si penalitati de intarziere.
Pentru recuperarea acestor sume s-a început executarea silita prin emiterea somatiei si a titlului executoriu, comunicate contestatorului prin plic, conform disp. art. 44 din Codul de procedura fiscala. Dupa preluarea dosarului de executare de catre Administratia Finantelor Publice a Municipiului lasi - in conformitate cu ORDINUL COMUN privind procedura de predare - primire a documentelor si informatiilor in vedere administrarii de catre Agentia N. de Administrare Fiscala - Administratia Finantelor Publice a mun. lasi a contributiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevazute la cap. II si III din Titlul IX2 al Codului Fiscal, in temeiul art.V alin. 5 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 125/2011, privind modificarea si completarea Legii nr.571/2003 - privind Codul fiscal, in baza art.304 pct.9 din Codul de procedura civila, s-a procedat la continuarea masurilor de executare silita.
Prin sentinta civila nr.7855/2013, Judecatoria lasi a admis contestatia la executare si a dispus anularea actelor de executare emise pentru suma de 1813 lei.
Instanta de fond, in motivarea hotararii, retine ca suma totala inscrisa in somatie si titlul executoriu nu reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila, motivat de împrejurarea ca titlul de creanta - decizia de impunere nu a fost comunicata contestatorului, potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala.
Recurenta considera solutia pronuntata de instanta netemenica si nelegala. Asa cum a precizat mai sus, CASS a comunicat organului fiscal dosarul de executare al contestatorului, in vederea continuarii masurilor de executare.
Recurenta precizeaza faptul ca actele de executare sunt acte emise de Casa de Asigurari de Sanatate lasi si ele au fost preluate de institutie în baza ORDINULUI COMUN nr.806/06.06.2012 privind Protocolul Cadru de predare - primire a documentelor si informatiilor in vederea administrarii de catre Agentia N. de Administrare Fiscala - Administrate Finantelor Publice a mun. lasi a contributiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevazute la cap. II si III din Titlul IX2 al Codului Fiscal, in temeiul art. V alin. 4 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.125/2011, privind modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 - privind Codul fiscal.
Prin urmare, dosarul de executare al contestatorului nu contine alte documente decat cele comunicate de Casa de Sanatate lasi.
CAS IASI a îndeplinit procedura de comunicare prin publicitate, in conformitate cu prev art.44 Cod proc.fiscala.
Referitor la plata cheltuielilor de judecata, a precizat că, potrivit prevederilor art.274 alin.1 din Cod proc.civ., partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala sau prin atitudinea sa in cursul derularii procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli. In cazul institutiei nu este indeplinita nici una din aceste conditii.
De asemenea, a menționat că nici reaua credinta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi retinute în sarcina AFPM lasi pentru ca aceasta sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata.
In concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, respingerea contestatiei la executare formulata de P. I. ca fiind neîntemeiată și, pe cale de consecință, mentinerea actele de executare ca fiind temeinice si legale.
În drept, a invocat art. 299, 3041 C.pr.civ.
P. I., intimat in dosar, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat in cauză și mentinerea sentintei Judecatoriei lasi ca fiind legala si temeinica, pentru umatoarele motive:
Conform art.44 din O.G. nr.92/2003, este obligatorie comunicarea actului de executare, dupa cum urmeaza:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatura, data comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului;
b) prin remiterea, sub semnatura, a actului administrativ fiscal, de catre persoanele imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicarii fiind data remilerii sub semnatura a actului;
c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandala cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal, confirmarea primirii acestuia:
d) prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afisarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrate Fiscala, a unui anunt in care se mentioneaza ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. In cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevazute la art.35, afisarea se face, concomitent, la sediul acestora si pe pagina de internet a autoritatii administradei publice locale respective. In lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judetean. In toate cazurile, actul administrativ fiscal se considera, comunicat in termen de 15 zile de la data afisarii anuntului.
(4) Dispozitiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile in mod corespunzator.
Ca urmare, asa cum s-a retinut in decizia Curtii Constitutionale nr. 667/2009, comunicarea prin publicitate reprezinta doar o modalitate ultima si subsidiara de comunicare a actelor administrative fiscale, folosita doar in cazul in care celelalte modalitati de comunicare nu au putut fi indeplinite din motive obiective.
In speta, recurenta nu a sustinut si nu a dovedit ca s-a incercat comunicarea actelor de executare catre intimat in ordinea prevazuta de lege si in conformitate cu dispozitiile obligatorii ale deciziei Curtii Constitutionale menționate, singurul act de executare de care a avut cunostinta si care a fost in mod corect comunicat intimatului fiind înstiintarea cu privire la infiintarea popririi.
Mai mult, recurenta nu a îndeplinit în mod corect procedura comunicarii prin publicitate întrucat nu a facut dovada afisarii concomitente la sediul sau a anuntului in care se mentioneaza ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele intimatului.
Potrivit pct.44/1 din Normele de aplicare ale Codului de procedura fiscala "Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligaliei stabilite in sarcina contribuabilului prin actul administrativ daca aeest act nu a fost comunicat contribuabilului potrivit legii".
Avand in vedere ca recurenta nu a respectat in totalitate obligatiile legale privind comunicarea actului administrativ care a stat la baza calculului contributiei la fondul de sanatate, intimatul precizeaza ca acest act nu i-a fost comunicat la data emiterii titlului executoriu si somatiei.
Nefiind comunicat, titlul de creanță, nu a devenit executoriu anterior emiterii somatiei si titlului executoriu mentionat.
Potrivit art.141 alin.1 Cod procedura fiscala, "Executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prezentului cod de procedura fiscala".
Avand in vedere ca titlul executoriu nu a fost emis cu respectarea in totalitate a prevederilor Codului de procedura fiscala, considera ca in mod corect instanta de fond a admis contestatia intimatului si a dispus anularea actelor de executare emise cu încălcarea legii.
Avand in vedere împrejurarea că intimatul nu a avut cunoștință că datorează sumele pretinse de recurenta nu poate fi reținută reaua sa credință pentru neplata acestora.
Intimatul a precizat că nu a primit niciodată o înștiintare de la CAS ori de la recurentă din care să rezulte că datoreaza sume de bani cu acest titlu, astfel incat sa aiba posibilitatea sa le achite si sa nu mai fie demarata executarea silita.
Cu toate acestea, au fost emise acte de executare pe numele intimatului pentru sume aferente perioadei 2005-2010 (!) care nici nu i-au fost comunicate, așa cum a arătat.
Având în vedere că înștiințarea privind înființarea popririi a fost emisă abia în anul 2013, intimatul a înteles să invoce exceptia prescriptiei dreptului recurentei de a cere executarea silita pentru sumele aferente anilor 2005-2008.
Intimatul solicită respingerea sustinerii recurentei privind suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, având în vedere că aceasta a cazut in pretentii, în sensul art.274 Cod procedură civilă.
Analizând recursul de față, tribunalul reține următoarele:
Contestatorul P. I. a chemat în judecată pe intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, solicitând anularea actelor de executare emise de intimată pentru suma de 5041 lei și întoarcerea executării prin restituirea tuturor sumei de 1813 lei care i-a fost reținută prin poprire, întrucât nu a avut cunoștință că datorează sumele respective, nu a primit nici o înștiințare de la CAS sau de la intimată pentru a avea posibilitatea de a le achita.
Pe numele contestatorului a fost emisă decizia de impunere nr. 3566/11.10.2010 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS aferente perioadei aprilie 2005- octombrie 2010.
În sarcina contestatorului s-a stabilit obligația de plată a sumei de 2413 lei cu titlu de contribuție datorată, 2271 lei dobânzi și 357 lei cu titlu de penalități de întârziere, în total 5041 lei,
La data de 21.12.2010 a fost emisă în baza deciziei de impunere somația și titlul executoriu, iar la data de 24.01.2013 Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași( în baza OUG nr. 125/2011) a emis adresa de înființare a popririi la terții Bancpost SA, Alpha Bank SA și Piraeus Bank SA.
În mod corect a reținut instanța de fond că executarea silită nu poate fi declanșată sau continuată înainte ca decizia de impunere care reprezintă titlul de creanță să fi fost comunicată contestatorului, precum și faptul că în măsura în care organele fiscale de executare au declanșat sau au continuat executarea silită, aveau obligația de a comunica debitorului actele de executare. Comunicarea ar fi trebuit realizată conform art.44 din Codul de procedură fiscală, comunicarea prin publicitate ar fi fost valabilă numai dacă în prealabil nu ar fi fost posibilă comunicarea în alte forme dintre cele menționate de reglementările legale(Decizia Curții Constituționale nr.536/28.04.2011 publicată în M. Of. la 07.07.2011).
În speță nu s-a făcut dovada că somația și titlul executoriu ar fi fost comunicate cu respectarea prevederilor art.44 din Codul de proc.fiscală și art. 90-92 din Codul de procedură civilă, astfel încât acest motiv de recurs este neîntemeiat.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la obligarea recurentei la fond la plata cheltuielilor de judecată, în modalitatea în care l-a invocat, respectiv că nu este în culpa procesuală, și acesta este neîntemeiat, intimata de la fond fiind căzută în pretenții.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 7855/22.05.2013, sentință pe care o va menține
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 7855/22.05.2013, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A.C. M.M. T.P. I.G.
Redactat: A.C.
2 EX/07.01.2015
Judecător de fond:I. O. I., Judecătoria Iași
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 746/2014.... | Succesiune. Decizia nr. 1599/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
