Fond funciar. Decizia nr. 1644/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1644/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 3198/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Noiembrie 2014
Președinte - C. I.
Judecător O. I.
Judecător A. M. C.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1644/2014
Pe rol judecarea recursului civil privind pe revizuentul E. C. și pe intimații E. M., C. C. C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROP. ASUPRA TERENURILOR PRIN PRIMAR, C. J.. IAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROP. ASUPRA TERENURILOR PRIN PREFECT, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 06.11.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 13.11.2014, 20.11.2014 și apoi pentru astăzi, 27.11.2014, când:
T R I B U N A L UL
Sub numărul de dosar de mai sus a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la 14.04.2014 cererea formulata de revizuientul E. C. in contradictoriu impotriva deciziei civile nr. 2300/1.11.2013 dată de această instanță în dosarul nr._/245/2011 prin care s-a solicitat revizuirea deciziei în sensul schimbării ei în tot.
În motivare revizuientul a arătat că prin respectiva decizie s-a reținut contrar înscrisurilor depuse de ambele Comisii de fond funciar că la baza emiterii titlului de proprietate a cărei nulitate se solicită a stat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate validată de C. Județeană de Fond Funciar așa cum rezultă din anexa 3. În realitate anexa 3 avută în vedere de instanță a reprezentat numai o propunere a Comisiei Comunale însă în mod surprinzător instanța de recurs a apreciat că ar fost validarea pentru E. Gh. M. care, conform fișei de punere în posesie s-ar regăsi în anexa 3 la poziția 75 a satului L. Cetățuii. Însă prin demersurile ulterioare ale reclamantului s-a obținut un înscris adresa nr. 437/25.03.2014 a Prefectului Județului Iași din care rezultă că Titlul de proprietate nr._/1994 pentru suprafața de 0,4954 ha a fost emis pe numele E. Gh.M. fără să aibă la bază cererea acesteia și hotărârea-anexă de validare. Respectiva anexă a avut numai 43 de poziții iar E. Gh. M. nu se regăsește în adevărata anexa 3, aceasta reprezentând un înscris nou.
De asemenea revizuientul a arătat că instanța de recurs a apreciat în mod eronat altor aspecte esențiale ale cauzei.
Astfel instanța de recurs nu a analizat adresele Comisiei Județene de Fond Funciar Iași, recursul acesteia si nici adresele Comisiei Locale C. filele 78 si 88 -dosar recurs si 16, 27-28 - dosar fond. Prin acestea se specifica expres ca intimata „nu figurează cu cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate si nici anexa de validare" si, respectiv ca „nu cunoaștem care a fost motivul pentru care la solicitarea doamnei E. M. (fosta Sacaleanu) C. Locala de fond funciar C. a propus validarea ei in anexa 3 a moștenitorilor la poziția 75. cu suprafața de 0.49 ha teren, deși legislația in vigoare nu recunoaște vocația succesorala a fostei soții la decesul fostului soț.
Instanța nu a fost investita cu vreo cerere de verificare (nulitate absoluta) a legalității actelor care au stat la baza Hotărârii de validare emise in favoarea mea de către C. Județeană de Fond Funciar nr. 441/29.12.1995 însa a depășit cadrul procesual si atribuțiile analizandu-le. Nu a fost nici un moment anulata sau constatata nulitatea absoluta a Hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar nr. 441/29.12.1995 emisa in favoarea mea. Instanța de recurs a apreciat ca Actul de schimb nr. 77/1960 nu a imbracat forma autentica si nu poate produce efecte fata de mine, dar, produce efecte fata de terți. Or instanța de recurs apreciază ca același act (nevalabil in opinia instanței) poate produce efecte fata de terți, adică fata de intimata E. M., dar nu si fata de revizuient. Altfel nu se explica cum intimata ar fi indreptatita sa primească un teren din satul B. N. (in prezent C.) pe care doar revizuientul (iar nu si mama sa) l-a obținut prin Actul de schimb si pe care mama E. L. nu 1-a avut niciodată, intrucat dumneaei a fost conform Actul de vindere cumpărare din 1959 proprietara terenului din satul Ciurbesti (corn. M.), iar nicidecum din B. N. (corn. C.). În situația in care intimata ar fi primit vreun teren ca zestre de la mama lor, aceasta ii putea transmite doar ceea ce avea adică terenul din Ciurbesti, sau oricare alt teren din rolul agricol, iar nu pe cel din B. N. asupra căruia nu a avut vreun drept. Nu a existat vreun act de zestre, in nici o forma, intre E. L. si E. M., insa acest aspect nu a fost avut in vedere de către instanța de recurs, chiar daca pentru actul revizuientului se solicita forma autentica. Nu a existat nici măcar un „transfer" al terenului din rolul mamei in rolul intimatei, intrucat in rolul mamei nu a existat vreo data acest teren. Conform principiului de drept
„nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet", nici E. L. nu-i putea lasă ca zestre intimatei un teren a cărui proprietara nu a fost, intrucat un act de instrainare consimțit de un neproprietar este esentialmente viciat, fiind lipsit de eficienta juridica.Daca ar fi fost primit ca zestre ar fi fost inregistrat in rolul intimatei in anul casatoriei-1960 iar nicidecum după plecarea revizuientului in armata, adică in 1961.
Instanța de recurs a văzut ca in rolul revizuientului (care nu era căsătorit si aveam același rol cu cel al părinților conform legii, neputand avea rol separat) nu s-a inregistrat terenul (deși am arătat cu acte ca după câteva luni ulterioare schimbului s-a înrolat si pana la lăsarea la vatra fuses deja finalizata colectivizarea- desfășurata intre anii 1949 - 1962), insa nu a sesizat faptul ca nici in rolul mamei lui nu a fost inscris.
Terenul a fost ocupat abuziv cat revizuientul era in armata si la intoarcere nu a mai avut de la cine sa il solicite, fiind preluat de către stat. De altfel, aducerea in C.A.P. a terenurilor se realiza pe baza de declarație/cerere, fara a se verifica existenta dreptului de proprietate. De altfel intimata recunoaște prin cererea de recurs (la pagina a 3-a) ca după ce si-a construit abuziv o casa in 1962 când revizuientul
era inrolat in armata „cei doi soți (s.n. ea si fostul soi) s-au trecut la rol", fără a avea deci vreun act in acest sens;
Chiar daca ar fi fost proprietara suprafeței adusa in C.A.P., intimatei i s-a reconstituit ilegal un drept nedetinut anterior si asupra suprafeței de 1941 m.p. pe care nu o predaseră CAP-ului (4941 m.p. clin Titlu-3000m.p. din rolul agricol 1962). Nu s-a verificat lipsa identității dintre terenul din rolul intimatei si al fostului sau sot si cel din Actul de schimb, diferind suprafața (rol - 0,30 ha in 1962 fata de actul de schimb - 0,54 ha;) si ne fiind specificat in rolul agricol amplasamentul terenului. Nu s-a analizat nici lipsa identității intre terenul inscris in rolul intimatei si cel reconstituit prin Titlul nr._/26.10.1994 ( diferă suprafața totala: 0,30 ha fata de 0,4941 ha, suprafața reconstituita in intravilan este de 224,66% mai mare decât cea inscrisa in rolul agricol din 1962; 674 m.p. fata de 300 mp).În situația in care Actul de schimb nu ar fi fost valabil corect era ca terenul al cărui proprietara a fost mama părților situat in satul Ciurbesti sa le revină amanduroara, in cote egale, ca singurii ei moștenitori. Actul de schimb nr. 77/1960 nu a imbracat . conferita de către un notar, insa a fost vizat si inregistrat spre neschimbare la Comitetul Executiv al Sfatului Popular sub nr. 77/17.02.1960, in acea perioada autoritățile administrativ-teritoriale locale având si prerogativa autentificării inscrisurilor;
În realitate, asa cum am arătat la judecarea recursului, intre Actul de vanzare-cumparare perfectat de către mama revizuientului-E. L. in 20.08.1959 si Actul de schimb a trecut o perioada de 6 luni (fara câteva zile), timp in care dreptul de proprietate al mamei mele mi-a fost transmisă mie. De altfel, daca intimata ar fi avut in mod real vreun dubiu asupra dreptului de proprietate al revizuientului, putea solicita instanței de judecata sau vreunei altei instituții competente sa verifice modul in care s-a realizat aceasta transmitere a dreptului de proprietate către mine, solicitând suspendarea prezentei cauze pana la judecarea celuilalt dosar. De altfel, cu prilejul concluziilor formulate la judecarea recursului, apărătorul intimatei a recunoscut ca cele doua acte au avut la baza o manifestare de voința a mamei părților care a ințeles sa-i lasă acest teren ca si casa celui care locuia cu dansa si o îngrijea (adică revizuientului), apărătorul arătând ca „nici partea mea nu poate susține de ce a făcut mama sa acest lucru". Recunoașterea lipsei de temeinicie a susținerilor intimatei rezulta si din faptul ca aceasta a fost de acord cu constatarea nulității absolute parțiale a Titlului analizat (mentinandu-1 ca valabil pentru suprafața de 0.36 ha, atât cat avea in rolul agricol), exprimandu-si inclusiv in cuprinsul concluziilor scrise de la recurs aceasta poziție.Prin adresa nr. 2309/05.11.2013 a Primăriei Comunei M. ni s-a comunicat rolul agricol al lui Orzu E. - cea cu care eu am perfectat schimbul de terenuri, așa cum rezulta din filele 97-98 ale dosarului de recurs schimbul a fost operat ("la poziția 5 pct. II. B), producând efecte fata de cealaltă proprietara, putând avea doar aceeași consecința fireasca si fata de mine.
În drept art. 322 alin.1 pct.5 C.proc.civ.
Intimata E. Gh. M. a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire. A invocat excepția de tardivitate a cererii de revizuire cu referire la cazul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 C.proc.civ întrucât cererea a fost formulată cu depășirea termenului de 1 lună de la data pronunțării deciziei iar anexa 3 a fost deja depusă la dosar și verificat de instanță. Revizuientul încearcă o nouă judecata a recursului, invocând aceleași aspecte precum în cererea de recurs împotriva sentinței Judecătoriei Iași și în contestația în anulare formulate.
La dosar a fost depuse în copie adresele nr.437/25.03.2014 și nr. 551/08.04.2014, extras din anexa 3 . pentru conformitate cu originalul de Instituția Prefectului Iași. A fost atașat dosarul nr._/245/2011 al Judecătoriei Iași.
Analizând lucrările cauzei, Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința nr.9565/07.05.2012 a Judecătoriei Iași în dosarul nr._/245/2012 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul E. C. în contradictoriu cu pârâții E. M., C. Locală C. de Fond Funciar și C. Județeană de Fond Funciar Iași, s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/1994 emis pe numele E. M. și s-a dispus obligarea Comisiei județene de fond funciar la emiterea unui titlu de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 0,54 ha teren arabil situat in satul L. Cetățuii .> Prin decizia irevocabilă nr.1039/26.04.2013 Tribunalul Iași a admis recursurile formulate de și C. Județeană de Fond Funciar Iași și E. M., a casat în tot sentința și a reținut cauza spre rejudecare în fond. Prin decizia irevocabilă nr.2300/01.11.2013, în rejudecare, Tribunalul Iași a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Potrivit art. 322 alin.1 pct.5 și 324 alin.1 pct.4 din codul de procedură civilă de la 1865 se poate cere revizuirea unei decizii de recurs ce evocă fondul cauzei în anumite cazuri, între care acela în care după darea deciziei s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. În acest caz cererea de revizuire poate fi formulată în termen de 1 lună de la data descoperirii înscrisurilor.
Instanța va respinge excepția de tardivitate a cererii de revizuire observând că aceasta a fost formulată în termen de 1 lună de la data la care revizuientul a obținut adresa nr.437/25.03.2014 potrivit căreia anexa 3 a satului L. Cetățuii ar avea numai 43 de poziții, adresa nr. 551/08.04.2014 de înaintare a „ultimei pagini din anexă” și în sine extrasul reprezentând această „ultimă pagină” din anexă care reprezintă temeiul cererii de revizuire. Susținerea intimatei E. Gh. M. precum că nu ar fi vorba despre un înscris nou este o chestiune ce ține de fondul cererii de revizuire.
Pe fond, instanța reține că revizuirea este o cale extraordinară de atac, deschisă în anumite cazuri limitativ prevăzute de art. 322 alin.1 C.proc.civ, care, ca atare se impune a primi o interpretare restrictivă. Revizuirea unei decizii de recurs nu echivalează cu un nou recurs la sentința recurată ci rejudecarea recursului este posibilă numai în măsura în care este incident unul dintre cazurile menționate.
În lumina doctrinei juridice și a practicii judiciare, cazul de revizuire invocat în cauză presupune îndeplinirea următoarelor condiții cumulative:
1.Revizuientul să se bazeze pe un înscris probator, înscris nou care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea. În măsura în care înscrisul a făcut obiect de cercetare și era cunoscut de instanță, el nu mai poate fi considerat înscris nou.
2.Înscrisul să fi fost descoperit după pronunțarea hotărârii, ceea ce în principiu presupune ca acesta să fi existat la data pronunțării însă în practică s-a apreciat că este îndeplinită această condiție și în ipoteza în care acesta are o dată ulterioară însă se referă la situații atestate de înscrisuri preexistente.
3.Partea să fi fost în imposibilitatea de a prezenta înscrisul fie datorită deținerii de către partea potrivnică, fie datorită unei împrejurări mai presus de voința ei
4.Înscrisul să fie prezentat de partea care declanșează revizuirea
5.Înscrisul să aibă caracter determinant, respectiv să fi fost apt de a conduce la o altă soluție decât aceea pronunțată. ( a se vedea V.M.C., G.B., T.C.B., D. procesual civil, C. selectiv. Teste grilă, Ed.a 5-a, Editura CH B., București, 2011, f.394-399).
Analizând îndeplinirea acestor condiții în speță, instanța reține că înscrisul reprezentând extras din anexa 3 . pentru conformitate cu originalul de Instituția Prefectului Iași, despre care revizuientul susține că ar reprezenta ultima pagină a acestei anexe, înscris depus în copie ca temei al cererii de revizuire, nu se găsește ca atare la dosarul nr._/245/2011. Cât privește adresele nr. 437/25.03.2014 și nr.551/08.04.2014, deși sunt, în materialitate ei, ulterioare deciziei, ele se referă la situația atestată de anexa, mai exact ele atestă constatarea emitentului cu privire la conținutul respectivei anexe. În consecință instanța apreciază că primele două și a patra condiție sunt îndeplinite.
Este adevărat că existența unei cereri de reconstituire formulate de intimata E. Gh.M. și a validării în beneficiul acesteia au făcut obiectul analizei instanței potrivit considerentelor deciziei ( fila 9 paragraf 4): „Astfel rezultă din anexele depuse de reclamantă la dosar că E. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren în suprafață de 0,50 ha în L. Cetățuii așa cum rezultă din includerea acesteia în anexa de validare a dreptului de proprietate(fila 85 dosar recurs, depusă de C. Locală de Fond Funciar C.). Aceasta a fost trecută în anexa 3 potrivit acelorași acte emanând de la C. Locală de Fond Funciar C.. Deși atât C. Locală de Fond Funciar cât și C. Județeană de Fond Funciar susțin că nu au găsit nici o cerere de reconstituire formulată de pârâtă, în Registrul de intrare-ieșire privind cererile de reconstituire și constituire transmis în copie certificată de C. Locală de Fond Funciar C., la poziția 2941 figurează cererea formulată de E. M. la 7.03.1991.”
Aceasta împrejurare nu justifică însă susținerea intimatei precum că extrasul și cele două adrese nu ar fi înscrisuri noi. Este vorba despre înscrisuri noi în sensul art.322 alin.1 pct.5 C.proc.civ respectiv înscrisuri constatatoare ( instrumentum probationis) noi, mijloace de probă noi cu privire la aspecte de fapt și de drept reținute de instanță, respectiv existența unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate și a unei hotărâri de validare în beneficiul intimatei E. M..
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut în mod constant că principiul securității juridice, inerent Convenției Europene a Drepturilor Omului și dreptului comunitar, nu permite revizuirea unei hotărâri irevocabile, intrate în puterea lucrului judecat, poate interveni decât pentru un „defect fundamental” care a devenit cunoscut după terminarea procesului sens în care pot fi invocate numai „circumstanțe nou descoperite” nu și „circumstanțe noi”. Circumstanțele care au legătură cu cazul, au existat în cursul procesului și nu au fost dezvăluite judecătorului, devenind cunoscute numai după terminarea procesului, sunt „nou descoperite”, în timp ce circumstanțele care privesc cazul dar au luat naștere după proces, sunt „noi” ( a se vedea cauza S. P. c. României, cauza Pradevnaia împotriva Rusiei, D. B., Procesul civil echitabil în jurisprudența CEDO, Vol I. Accesul la justiție, București, 2009, f.338-340). Sub acest aspect este vorba în speță despre înscrisuri noi și circumstanță nou descoperite ca și probă pentru inexistența unei cereri și a unei validări formulate de/ pentru reclamantă, acestea din urmă nefiind evident circumstanțe noi.
Cu privire la ultimele două condiții rămase de analizat (3. și 5.), potrivit aceleiași jurisprudențe repunerea în discuție a unui aspect tranșat prin hotărâre judecătorească intrat în puterea lucrului judecat (precum valabilitatea titlului de proprietate emis pe numele intimatei E. M. reținută prin decizia nr.2300/01.11.2013) presupune că există probe ce nu fuseseră anterior disponibile în ciuda unui comportament diligent al celui care solicită acum revizuirea iar aceste probe să fie de natură a conduce la un rezultat diferit al procesului. Cel care solicită revizuirea ar trebui să demonstreze că nu a avut posibilitatea de a prezenta dovada respectivă la ultima ședință a procesului și că acea dovadă este decisivă ( D. B., op.cit, f. 338)
Instanța reține că înscrisurile invocate în cererea de revizuire provin de la Instituția Prefectului. Este adevărat că în cursul judecății a avut calitatea de pârât în cererea de reclamantului revizuient și C. Județeană de Fond Județean, subordonată Prefectului și reprezentată de acesta. Totuși nu poate fi vorba despre înscrisuri „reținute” de o parte potrivnică cât timp nu s-a făcut dovada că în cursul judecății acest pârât ar fi refuzat vreo solicitare de a prezenta anexa respectivă (anexa 3 a satului L. Cetățuii, . sau date cu privire la conținutul ei. De altfel, la fila 78 dosar recurs se află adresa nr. 859/06.02.2013 prin care C. Județeană de Fond Județean face o susținere în sens favorabil reclamantului, precum că din verificarea arhivelor s-a constatat că E. M. nu figurează cu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și nici cu anexă de validare (însă această susținere care nu a fost în final primită de instanța de judecată). Or revizuientul nu a adus nici o explicație cu privire la omisiunea de a înfățișa probele pe care se întemeiază cererea de revizuire cu prilejul judecății recursului, respectiv nu a demonstrat că această omisiune s-ar fi datorat unor împrejurări care exclud culpa sa sub forma lipsei de diligență, că nu ar fi putut obține probele respective până la soluționarea recursului în același mod în care le-a obținut ulterior, pe calea unei cereri adresate Prefectului de verificare a arhivelor instituției cu referire la un anume înscris ( anexa 3 a satului L. Cetățuii, . calea unei cereri ca instanța să solicite Comisiei Județene de Fond Funciar să depună sau să verifice acest înscris anume. Este evident că potrivnicia efectivă a existat nu între revizuient și C. Județeană de Fond Județean ci între revizuient și E. M., beneficiara titlului de proprietate, care ar fi prima afectată de repunerea în discuție a titlului, înscrisul nu a fost reținut de E. M. iar celelalte părți nu au avut o poziție procesuală potrivnică revizuientului sub aspectul în discuție ci dimpotrivă ( a se vedea și adresa nr. 72/05.02.2013 a Comunei C. –f.88 dosar recurs).
Pe de altă parte, față de considerentelor deciziei nr.1039/26.04.2013 prin care a fost casată în tot sentința nr. 9565/07.05.2012 și ale deciziei de rejudecare după casare cu reținere nr.2300/2013, instanța apreciază că nu este vorba despre dovezi noi determinante. Sub aspectul existenței unei cereri de reconstituire formulate de intimata E. M. instanța de recurs a reținut cererea din 07.03.1991. Cât privește susținerea referitoare la lipsa unei hotărâri de validare, care ar fi dovedită de înscrisurile pe care se întemeiază revizuirea, chiar dacă această susținere ar fi reală, fără ca instanța de revizuire să analizeze în fond această susținere, tot nu s-ar justifica constatarea nulității titlului de proprietate la solicitarea reclamantului revizuient. În acest sens instanța are în vedere vulnerabilitățile argumentelor din care ar decurge îndreptățirea acestuia la respectivul amplasament („Reclamantul, deși susține că este proprietar al terenului pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele pârâtei, nu mai deține în afara actului de schimb și actul de vânzare cumpărare despre care susține că l-a încheiat cu mama sa, E. Lucreția, care a cumpărat terenul ce a fost dat la schimb de către reclamant.De asemenea, actul de schimb depus în copie certificată de reclamant la dosar nu cuprinde și încheierea de autentificare a acestuia deși forma autentică a contractului de schimb de terenuri este o condiție de valabilitate.Reține instanța că de la momentul la care s-a emis titlul de proprietate pe numele pârâtei și până la formularea acțiunii în nulitate de către reclamant au trecut 10 ani. Pe terenul pentru care s-a emis titlul de proprietate pârâta are construită locuința încă din anul 1962”, „Terenul pentru care i s-a reconstituit pârâtei dreptul de proprietate a fost cumpărat de mama sa în anul 1958 de la G. T., și a fost înscris în rolul agricol al familiei S. S. și M. în anul 1961 aceștia folosindu-l până la momentul predării către cooperativa agricolă. La momentul la care pârâtei i s-a eliberat titlul de proprietate, în anul 1994, reclamantul nu formulase cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra aceluiași teren, cererea sa fiind formulată abia la 07.09.1995. Actul de schimb prin reclamantul își susține cererea, în lipsa îmbrăcării formei autentice și a faptului că aceste era proprietar al terenului pe care l-a dat la schimb nu este în măsură să înlăture prezumția de îndreptățire a pârâtei la reconstituirea dreptului cu privire la terenul cu care s-a înscris în cooperativă și pe care l-a folosit). Aceste aspecte au trecut în puterea lucrului judecat ca și considerente ale deciziei care se reflectă în dispoziția de respingere a cererii de constatare a nulității titlului de proprietate, nu sunt vizate de înscrisurile în considerarea cărora se solicită revizuirea și ca atare nu pot face obiectul unei noi analize în cadrul revizuirii pentru că aceasta nu poate fi un nou recurs sau un recurs la recurs.
În aceste condiții, rezultatul calculului de proporționalitate privitor la ingerința solicitată în dreptul de proprietate al intimatei E. M. (căreia, în continuare, nu i se poate imputa că prin conduita proprie s-ar fi abătut în vreun fel de la prevederile legale privind reconstituirea dreptului de proprietate), conținut în ultimul paragraf al deciziei prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nu suferă modificare în opinia acestei instanțe („Curtea a considerat că anularea titlurilor de proprietate … justificată exclusiv prin fapte imputabile autorităților și fără ca reclamanților să li se acorde vreo despăgubire sau să li se propună un teren echivalent, chiar dacă s-ar putea demonstra că privarea de proprietate a servit unei cauze de interes public, nu păstrează echilibrul just și că reclamanții ar suferi un prejudiciu special și exorbitant prin faptul că sunt fost privați nu numai de dreptul de folosință asupra celor două terenuri, ci și de orice despăgubire sau măsură reparatorie în această privință, fiind încălcate astfel disp art. 1 din Protocolul nr. 1.Cauza Toșcuță și alții contra României par. 38-40”), respectiv o dispoziție de anulare a titlului de proprietate ar fi în continuare disproporționată în împrejurările speței.
Cât privește celelalte critici aduse de revizuient raționamentului instanței de recurs, instanța reține că, după cum s-a arătat, revizuirea nu este un nou recurs sau un recurs la recurs încât aspectele respective, nefiind vizate de cazul de revizuire invocat, nu pot fi reanalizate.
Nefiind întrunite condițiile cumulative pentru revizuirea deciziei, cererea revizuientului va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge exceptia tardivitatii cererii de revizuire.
Respinge cererea de revizuire formulata de E. C. in contradictoriu cu E. M. impotriva deciziei civile nr. 2300/1.11.2013 pronuntata de Tribunalul Iasi.
Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Pronuntata in sedinta publica azi, 27.11.2014.
Președinte, C. I. | Judecător, O. I. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, D. M. B. |
O.I.I. 02.02.2015 2 EX
| ← Succesiune. Decizia nr. 1599/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1667/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
