Contestaţie la executare. Decizia nr. 1855/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1855/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 35652/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Decembrie 2014
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – A. C.
JUDECĂTOR – T. P.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1855/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către B. D. împotriva sentinței civile nr. 3694 din 12 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind M. D., M. A. S. Și Asociația De P. PT 7 Socola, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 11 decembrie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 17 decembrie 2014 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 3694/12.03.2014 Judecătoria Iași a dispus următoarele:
S-a admis contestația la executare, formulată de contestatorii M. D. E. și M. A. S. în contradictoriu cu intimații Asociația De P. PT 9 Socola și B. D..
S-au anulat actele și formele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1703/2012 al B.E.J.A. „M. L. și M. I.”.
S-a respins ca neîntemeiată cererea intimatului B. D. de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data 05 noiembrie 2013 sub nr._, contestatorii M. D. și M. A. S., au formulat, în contradictoriu cu intimații ASOCIAȚIA DE proprietari PT 7 SOCOLA și B. D., contestație la executare, solicitând, în principal anularea procesului – verbal de rezultat la vânzare la licitație cu adjudecare încheiat la 16.10.2013 în dosarul de executare nr. 1703/2012 al B. M. L. și M. I.,privind vânzarea apartamentului nr. 18, situat în Iași, .. 51 A, ., . subsidiar, anularea actelor de executare îndeplinite în dosarul de executare nr. 1703/2013.
În motivare, contestatorii au arătat că somația și procesul verbal nu au fost comunicate în mod legal. S-a susținut în esență, că de mai mulți ani domiciliul contestatorilor este în Italia, imobilul unde s-a comunicat somația fiind locuit de chiriași, fapt cunoscut de asociația intimată. De asemenea din copia somației nu rezultă cine a semnat pentru primirea acestui act de procedură.
Contestatorii au mai susținut că nu au fost înștiințați despre data, ora și locul vânzării, motiv pentru care procesul verbal de rezultat la vânzarea la licitație este nul. Dacă ar fi avut cunoștință de existența titlului executoriu sau a executării silite ar fi plătit suma de 6850 lei, o suma mică în raport cu valoarea imobilului.
În drept au fost invocate prevederile art. 387, art. 391, art. 399 și art. 504 Cod de procedură civilă. În dovedirea cererii au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul intimatei Asociația de proprietari PT7 Socola, dar și atașarea în copie certificată a dosarului de executare nr. 1703/2013. La cererea de chemare în judecată a fost atașat în copie procesul verbal de rezultat la vânzarea la licitație cu adjudecare din 16.10.2013.
Cererea a fost legal taxată, contestatorii făcând dovada achitării unei taxe de timbru în valoare de 1000 lei, conform art. 10 OUG 80/2013.
Contestația a fost semnată și susținută în fața instanței de mandatar avocat D. L., conform împuternicirii ./_/2013.
Legal citat, intimatul B. D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. Intimatul a invocat tardivitatea formulării prezentei contestații, toate actele de executare fiind comunicate contestatorilor la domiciliul acestora. În fapt intimatul arătat că a adjudecat imobilul în urma unei licitații, a achitat prețul stabilit, fiind de bună credință. În drept s-au invocat dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă. A anexat în copie încheierea de intabulare nr._/27.05.2013. Intimatul a fost reprezentat de mandatar avocat O. B.,conform împuternicirii ./_/2013.
La solicitarea instanței contestatorii au formulat precizări arătând că, prezenta contestație la executare este formulată împotriva actului începător de executare, respectiv somația comunicată la 21 noiembrie 2013, dar și împotriva tuturor actelor de executare subsecvente, inclusiv actului de adjudecare din 01.11.2013. De asemenea contestatorii au invocat faptul că, deși titlul executoriu a fost obținut doar în contradictoriu cu unul dintre soți, actele de executare au fost efectuate împotriva ambilor soți, chiar dacă legea în vigoare la momentul declanșării executării silite nu permitea creditorilor personali ai unui dintre soți să urmăresc că bunurile comune, fără a demara procedura partajului.
La solicitarea instanței, B. M. L. și M. I. a depus la dosarul cauzei fotocopii certificate de pe actele dosarului de executare silită nr. 1703/2013.
În cadrul cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri.
În raport de dispozițiile art. 394 alin. 2 Cod procedură civilă, intimatul B. D. a formulat note de concluzii, avute în vedere de instanță la pronunțarea cauzei.
Analizând cu prioritate excepția puse în discuție la ultimul termen de judecată, instanța reține următoarele:
În fapt, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă_/28.11.11, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2011, la data de 05 noiembrie 2012 creditorul ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI PT 7 SOCOLA a solicitat B. M. L. declanșarea executării silite împotriva debitorului M. D., pentru suma de 5644,57 lei reprezentând debit, penalități și onorariu de avocat, formându-se dosarul de executare nr. 1703/2012.
În temeiul cererii creditorului, B. M. I. și M. L. a solicitat Judecătoriei Iași, încuviințarea executării silite, cerere admisă prin încheierea pronunțată în dosarul nr._/245/2012 la data de 12 noiembrie 2012, împotriva debitorului M. D..
La data de 16 noiembrie 2012, B. M. I. și M. L. au emis procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare și somația, acte de executare comunicate debitorului, conform dovezii aflate la fila 9 dosar de executare, prin afișare la data de 20.11.2012, în localitatea IAȘI.
Față de mențiunile agentului procedural, înscrise în dovada de comunicare, instanța apreciază că somația de exercitare, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și titlul executoriu nu au fost comunicate legal.
La data de 21 mai 2013 B. M. I. și M. L. a emis procesul verbal de situație și o somația imobiliară, acte de executare întocmite în contradictoriu atât cu debitorul M. D. E., dar și cu soția acestuia M. S.. Somația imobiliară și procesul verbal de situația au fost comunicate contestatorilor prin procesele verbale aflate la filele 13-14 dosar de executare. Din conținutul celor două procese verbale rezultă că dovezile de primire nu sunt semnate, agentul procedural consemnând că s-a refuzat primirea acestora de către M. A. S.. Din înscrisurile atașate la dosar de către contestatori – contract de închiriere și o diagramă tahograf, instanța reține că, la data de 23.05.2012 contestatorii se aflau în Italia, țară în care muncesc și locuiesc efectiv.
Față de cele reținute instanța apreciază că nu s-a făcut dovada comunicării legale a somației imobiliare și a procesului verbal de situație, sens în care contestatorii sunt în termen pentru a formula prezenta contestație la executare.
Raportat la obiectul cererii, precum și la data înregistrării pe rolul B. M. I. și M. L. a cererii de executare silită, respectiv 05.11.2012, instanța reține că prezenta cauză se circumscrie dispozițiilor Vechiului Cod de procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 401 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când „debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare atunci când nu a primit somația sau executarea se face fără somație”.
Față de cele reținute instanța va respinge ca neîntemeiată excepția tardivității.
Potrivit art. 399 Cod procedură civilă, „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281 ind. 1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.”
De asemenea, conform art. 371 ind.1 alin.1 si 2 Cod procedură civilă, „obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită,dacă legea nu prevede altfel.”
Din cuprinsul dosarului de executare, rezultă că executarea silită in dosarul de executare nr. 1703/2012 de pe rolul B. M. I. M. L. a fost încuviințată prin încheierea din 12.11.2012, în baza cererii de executare formulate de intimat la 05.11.2012, împotriva debitorului contestator M. D.. Prin titlul executoriu – sentința civilă nr._/28.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, s-a admis cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu M. D., acesta fiind obligat să plătească reclamantei ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI PT 7 SOCOLA suma de 3224,67 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei februarie 2009 – martie 2011 și a sumei de 1969,90 lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei august 2009 – martie 2011 și cheltuieli de judecată în valoare de 450 lei.
Lecturând cele de mai sus, raportat la cererea de executare, rezultă în mod clar că executarea silita s-a declanșat în contradictoriu cu debitorul M. D.. Cercetările efectuate de executorul judecătoresc au relevat faptul că debitor împreună cu soția sa dețin un imobil compus din 2 camere situat în Iași, .. 51A, ., ., județul Iași, imobil pentru care este notată de către BCR și o interdicție de înstrăinare, grevare, dezmembrare sau închiriere.
Instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 alin. 1 Cod procedură civilă „creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora”.
În contextul în care titlul executoriu este obținut doar în contradictoriu cu debitorul M. D., rezultă că nu poate fi urmări silit imobilul proprietatea comună a soților M. D. și M. A. S., fără a fi solicitat în prealabil partajarea acestuia.
Față de considerentele expuse la analiza primului motiv al contestației formulate împotriva executării silite însăși, se impune admiterea contestației și anularea tuturor actelor și formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1703 al B.E.J.A. „M. L. și M. I.”.
Instanța observă că la data de 18.11.2013, executarea silită a încetat, procedura de vânzare a imobilului executarea silită a fost finalizată, buna credință invocată de adjudecatar putând fi folosită pentru acoperirea prejudiciilor suferite.
Reținând culpa procesuală a pârâtei ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI PT 9 SOCOLA în declanșarea litigiului, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea intimatului B. D. de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs B. D. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii cererii introductive a contestatorilor M. E. și M. A. S. cu menținerea ca temeinice și legale a formelor de executare . A precizat recurentul că în cauză se impune admiterea excepției tardivității contestației la executare și respingerea ei ca tardivă, făcând referiri la faptul că intimații M. nu au comunicat executorului judecătoresc, Asociației de proprietari sau Judecătoriei Iași în dos. nr._ o altă adresă unde să fie citați. Art. 92 Cod proc. civ. arată cum se înmânează citația iar art.98 prevede faptul că schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub sancțiunea neluării în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată. D. contestatorii intimați au o culpă în acest caz domiciliul de la adresa imobilului fiind singurul cu care figurau la Administrația Finanțelor Publice., instanță și cartea funciară. Invocă recurentul Decizia nr. 1829/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia nr. 1559/1994 a aceleiași instanțe și practică judiciară în domeniu. Reclamantul a susținut că decizia Tribunalului nu i-a fost comunicată pentru că s-a mutat la o altă adresă dar nu a respectat disp. art. 98
Cod proc. civ arătat mai sus. Dacă partea nu a notificat schimbarea domiciliului, actele de procedură se îndeplinesc valabil la vechiul său domiciliu. Executorul judecătoresc nu are alte reguli de citare decât cele prev. de Codul de proc. civ. Instanța de fond nu a arătat în raport de care dată se calculează cele 15 zile în care contestatorii au dreptul de a formula contestația la executare, astfel că nu se poate ști dacă această contestație a fost formulată sau nu în termen. Cei doi contestatori s-au sesizat după ce imobilul a fost vândut prin licitație publică fiind adjudecat de către recurent, mai ales că actul de adjudecare a fost comunicat la aceeași adresă. Persoana care avea închiriat imobilul a comunicat celor doi contestatori prin e-mail toate înștiințările care soseau la adresa lor de domiciliu. Cu privire la fondul cauzei recurentul a precizat că imobilul adjudecat este bun comun, cheltuielile care privesc apartamentul sunt comune și imobilul poate fi scos la licitație publică. Recurentul a fost de bună credință la momentul adjudecării și a avut credința fermă că debitorii știau de dosarul de executare. Există toate dovezile de comunicare ale notificărilor, formele de executare fiind corecte. Face referiri recurentul la procedura derulată în timpul adjudecării precizând în final că a achitat un preț pentru acest imobil iar buna credință și teoria aparenței în drept protejează dobânditorul.
Numita C. A. M. a formulat în cauză cerere de intervenție în interesul recurentului B. D. solicitând admiterea cererii de intervenție, admiterea cererii de recurs și respingerea contestației la executare. În motivarea cererii a arătat că a fost chiriașa soților M. iar după ce apartamentul în care locuia cu chirie a fost adjudecat, a cumpărat imobilul de la adjudecatar. A precizat în esență că a trimis prin e-mail la adresa soților M., toate a actele ce i-au sosit de la Cartea funciară privind executarea silită. A discutat cu soții M. despre ipoteza vânzării imobilului cât și despre cheltuielile pe care aceștia le datorau Asociației de proprietari. A mai arătat că este un cumpărător de bună credință achiziționând apartamentul prin programul Prima casă
Prin încheierea de ședință din data de 18.09.2014 instanța de recurs a admis în principiu cererea de intervenție accesorie.
În recurs s-au depus la dosar înscrisuri.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată nefondat recursul promovat în cauză pentru următoarele considerente:
Cererea de executare silită cu privire la apartamentul în litigiu a fost formulată de creditoarea Asociația de proprietari PT 7 Socola la data de 5.X.2012.
Executarea silită în dosarul de executare nr. 1703/2012 al B. M. I. și M. L. a fost încuviințată la data de 12.11.2012. Din cuprinsul dosarului de executare reiese că prima somație și procesul verbal de situație au fost comunicate debitorilor M. E. și M. A. S. la adresa din Iași, .. 51 A .. Acestea au fost comunicate debitorilor prin afișare la data de 20.11.2012 ( f.9 dosar executare). O nouă somație către debitori a fost emisă de către executor la data de 22.05.2013 ( f. 13, 14 din dos. de executare) și trimisă la aceeași adresă. În mod corect a reținut instanța de fond că procedura de comunicare a acestor acte de executare nu a fost efectuată în mod legal. Deși în cuprinsul procedurii întocmite de agentul poștal s-a menționat că debitorul M. D. E. a primit actul dar a refuzat să semneze, nu s-a stabilit identitatea primitorului ( CNP, . numărul cărții de identitate a acestuia) astfel încât aceste consemnări apar ca nereale. Din actele dosarului reiese că imobilul era închiriat iar debitorii nu locuiau efectiv acolo. Dincolo de acest aspect de fapt, din relațiile obținute de la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date reies următoarele: Debitorul M. D. E. figurează înregistrat cu reședința în Iași, bld. N. I. nr. 51 A . în perioada 29.10._10. Începând cu data de 3.08.2012, M. D. E. figurează ca având adresa în Bârlad .. 5 ( f.36 dosar fond). În ceea ce o privește pe debitoarea M. A. S., din evidențele aceleiași instituții, reiese că acesta își are de asemenea stabilită reședința/domiciliul tot în Bârlad .. 5 din data de 3.08.2012. Rezultă în mod evident că în cursul procedurii executării silite ( demarata în luna octombrie 2012), comunicarea actelor de executare nu a fost efectuată la domiciliul debitorilor de mai sus din localitatea Bârlad .. 5 ci la adresa din Iași, .. 51 A . apt. 18. Împrejurarea că debitorii ar fi cunoscut despre procedura executării silite din înștiințarea pe e-mail de către o altă persoană decât cele implicate în procedura executării silite ( creditoarea, executorul judecătoresc) nu are relevanță asupra legalității formelor de executare. În ceea ce privește excepția tardivității contestației, în mod corect a fost respinsă de Judecătoria Iași având în vedere faptul necomunicării actelor de executare către debitori. Disp. art. 98 C. proc. civ. invocate de recurent nu sunt aplicabile în speță întrucât nu este vorba de o schimbare a domiciliului unei părți în timpul judecății. Domiciliul real al debitorilor reiese din chiar evidențele instituției care are atribuții în acest sens - Direcția pentru Evidența Persoanelor și la care și executorul judecătoresc și intimata Asociația de proprietari PT 7 Socola puteau apela. Debitorii M. au susținut și intimata Asociția de proprietari PT 7 Socola nu a contestat, că ei nu mai locuiau în apartamentul nr. 18 din Iași, bld. N. I. nr. 51 A „de 3 ani” și că imobilul era închiriat unor alte persoane. Numita C. A. M. a confirmat această susținere precizând ( fără a arăta perioada) că „ a fost chiriașa soților M.” și că plătea „ la asociație” doar cheltuielile de întreținere ce o priveau nu și pe cele anterioare ale soților M..
Referitor la buna credință a subdobânditorilor aceasta poate fi invocată în cadrul altor proceduri judiciare ( acțiune în pretenții, revendicare etc.)
Față de toate aceste considerente, Tribunalul va respinge recursul și va menține sentința Judecătoriei Iași.
Văzând și disp. art. 274 Cod proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Bacosca D. împotriva sentinței civile nr. 3694/12.03.2014, pronunțată de Judecătoria Iași, sentința pe care o menține.
Respinge cererea de intervenție în interes alăturat recurentului, formulată de intervenienta C. A. M..
Obligă recurentul să plătească intimatului M. D. E. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.12.2014.
Președinte, M. M. | Judecător, C. A. | Judecător, P. T. |
Grefier, G. I. |
Red./tehnored.M.M.
2 ex. – 10.04.2015
Judecător fond: N. M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1847/2014. Tribunalul IAŞI | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1177/2014.... → |
|---|
