Anulare act. Sentința nr. 4242/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4242/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-12-2014 în dosarul nr. 9817/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 23 Decembrie 2014
Președinte - A. M. C.
Grefier - F. L. I.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4242/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant A. M. și pe pârât G. A., pârât G. V., pârât R. F., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17.12.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23.12.2014, când:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr._, reclamantul A. M. a chemat în judecată pe pârâții G. A., G. V. și R. F. spre a se constata, prin hotărâre judecătorească, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1888/23.04.2008; repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului și obligarea acestora la restituirea sumei de 6000 euro achitată cu titlu de avans. Totodată, reclamantul a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat instanței că, în fapt, în data de 23.04.2008, între el în calitate de cumpărător și pârâta G. A. (reprezentată de mandatarii săi G. V. și R. F.) în calitate de vânzătoare a intervenit contractul de cesiune de drepturi litigioase nr. 1888. Obiectul prezentului contract l-a constituit înstrăinarea de către pârâți a drepturilor ce formau obiectul dosarului nr. 11._ . Prin Dispoziția nr. 3424/26.10.2005, Primarul Municipiului Iași a respins cererea de restituire în natură a unui imobil situat în Iași, ., nr. 4, formulată de intimata G. A., motivat de faptul că imobilul a cărui restituire se solicită a fost demolat, iar suprafața de teren aferentă este în prezent ocupată de alte construcții. În aceste condiții, Primarul Municipiului Iași a decis că intimata G. A. este îndreptățită doar la acordarea de despăgubiri. Împotriva acestei dispoziții, intimata G. A. a formulat o contestație, în temeiul Legii 10/2001, înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 11._ . Practic, obiectul dosarului nr. 11._ l-a constituit anularea dispoziției emise de Primarul Municipiului Iași și obligarea acestei instituții la restituirea în natură a imobilului solicitat. Înainte de încheierea contractului de vânzare - cumpărare, reclamantul s-a deplasat împreună cu pârâții G. V. si R. F. pe . nr. 4 din Municipiul Iași pentru a viziona imobilul ce formează obiectul dosarului nr. 11._ . La verificarea în teren, pârâții G. V. și R. F. i-au prezentat un imobil cu o suprafață de aproximativ 800 m2 amprentă la sol, compus din subsol, parter, două etaje și mansardă, spunându-i că aceasta este clădirea la a cărei restituire este îndreptățită pârâta G. A.. Cu această ocazie a constatat că imobilul avea o suprafață utilă de aproximativ 2400 mp, iar intimata prin mandatarii săi i-a adus la cunoștință că anul înscris pe frontispiciul clădirii este anul de naștere al lui G. M. (bunicul lui G. A.), iar blazonul de la ferestrele construcției reprezintă sigla magistraturii, întrucât G. M. a fost magistrat de Bacău. De asemenea, pentru imobilul ce forma obiectul dosarului nr. 11._, pârâții i-au prezentat și două expertize tehnice întocmite de experții A. C. și S. E., expertize care au stat la baza încheierii negocierilor și care spuneau că imobilul la a cărei restituire este îndreptățită intimata există, fiind cel pe care pârâții i l-au prezentat în teren. Potrivit convenției intervenite între părți, prețul contractului de vânzare-cumpărare a fost de 1.000.000 de EURO, achitabil astfel: suma de 6.000 de EURO achitată înainte de încheierea contractului; suma 94.000 de EURO trebuia achitată în termen de 30 de zile de la data perfectării contractului, iar diferența de preț trebuia achitată în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile. La scurt timp după semnarea contractului reclamantul A. M. s-a deplasat la OCPI Iași pentru a verifica și în cadrul acestei instituții care este situația juridică a imobilului pentru care s-a obligat să achite suma de 1.000.000 de EURO. Cu această ocazie a aflat că numitul B. V. din județul N. și-a notat în cartea funciară a imobilului un contract de cesiune întocmit sub semnătură privată, dar cu privire la aceleași drepturi ce formau obiectul dosarului nr. 11._ . Cu privire la acest act juridic, foarte important de reținut este faptul că data acestui contract de cesiune încheiat de numitul B. V. era 17.02.2008, deci anterioară contractului deținut de reclamantul A. M.. După încheierea contractului de vânzare cumpărare, reclamantul a început să se ocupe de administrarea dosarului nr. 11._, aflat la acea dată pe rolul Curții de Apel lași, iar acest lucru a presupus în principal efectuarea unor cheltuieli foarte mari cu angajarea unor avocați, plata expertizelor tehnice, etc. Cu privire la desfășurarea dosarului nr. 11._, face precizarea că prin sentința nr. 957 pronunțată de Tribunalul lași în data de 09.05.2007, această instanță a respins contestația formulată de pârâta G. A. împotriva dispoziției Primarului Municipiului Iași. Împotriva acestei sentințe, s-a formulat apel. Prin decizia nr. 175 pronunțată de Curtea de Apel Iași în data de 30.10.2008, a fost admis apelul declarat de pârâtă și a fost obligat Primarul Municipiului Iași la atribuirea în natură a imobilului a cărui restituire a fost solicitată. Decizia Curții de Apel Iași a fost atacată cu recurs de către Primarul Municipiului Iași, iar prin decizia nr. 9402 pronunțată în data de 18.11.2009 ÎCCJ a casat această decizie și a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel.
În rejudecare, ca urmare a expertizelor tehnice efectuate în cauză, Curtea de Apel Iași a constatat că imobilul la a cărui restituire ar fi fost îndreptățită pârâta G. A. nu mai există de foarte mult timp, fiind demolat. Tot prin această decizie, Curtea de Apel Iași a constatat că imobilul a cărui restituire a solicitat-o pârâta G. A. (din Iași . nr. 4) și care i-a fost prezentat înainte de semnarea contractului de vânzare, nu îi aparține autorului acesteia, astfel cum au susținut pârâții. Tot cu această ocazie, instanța de apel a mai stabilit că imobilul la a cărui restituire ar fi fost îndreptățită intimata nu avea o suprafață de 800 m2 ci una mult mai mică. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta G. A., iar prin Decizia nr. 8268/22.11.2011 ICCJ a respins recursul acesteia și a menținut în mod irevocabil decizia Curții de Apel Iași. În aceste condiții, din desfășurarea dosarului cu nr. 11._, rezultă că la momentul încheierii contractului de vânzare reclamantul A. M. a fost dus în eroare cu privire la existența imobilului pentru care a fost formulată cererea de restituite, cu privire la suprafața și amplasamentul acestei clădiri. În aceste condiții, rezultă că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare reclamantul a fost indus în eroare cu privire la identitatea fizică a obiectului pentru care a contractat. În speță, este vorba de o eroare obstacol, în sensul prevăzut de art. 954 din C. civ., cu privire la bunul la care s-a contractat, eroare în lipsa căreia reclamantul nu ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare. Astfel cum a arătat și mai sus, reclamantul a încheiat contractul de vânzare - cumpărare în considerarea imobilului prezentat în teren de pârâții G. V. și R. F. și cu privire la care aceștia i-au zis ca a aparținut autorului pârâtei G. A..În luarea de către reclamant a hotărârii de a contracta, cel mai mult a cântărit faptul că pârâții i-au prezentat acel imobil în teren. Fără prezentarea acelui imobil reclamantul nu ar fi încheiat acel contract de vânzare - cumpărare. Solicită să se constatate că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare reclamantul a avut o falsă reprezentare a realității, acesta crezând că în realitate a încheiat contractul de vânzare - cumpărare cu privire la acel imobil. De asemenea, solicită instanței să constate faptul că pârâții s-au folosit de mijloace dolosive pentru a-l convinge pe reclamant să încheie contractul de vânzare-cumpărare. Astfel, în primul rând, pârâții au încheiat cu reclamantul contractul cu nr. 1888/23.04.2003 deși în luna februarie mai încheiaseră un contract asemănător cu numitul B. V. pentru același imobil.În al doilea rând, pârâții G. V. și R. F. l-au indus și menținut pe reclamant în eroare cu privire la existența imobilului ce a aparținut autorului pârâtei G. A.. În al treilea rând, deși prin contractul de vânzare nr. 1888/23.04.2008 reclamantul A. M. a dobândit calitatea de proprietar asupra drepturilor din dosarul nr. 11._ , pârâta G. A. nu i-a recunoscut acest drept iar printr-o cerere trimisă la dosarul nr. 11._, în calea de atac a recursului, aceasta s-a opus cererii de intervenție formulată de reclamant și a solicitat respingerea oricărui recurs formulat de reclamant în temeiul contractului de cesiune nr. 1888/23.04.2008. În al patrulea rând, deși reclamantul a formulat, pe cheltuiala proprie, o acțiune în anularea contractului de cesiune nr. 18/17.02.2007 încheiat cu B. V., înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr._, pârâta G. A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepții și a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat rezilierea contractului de cesiune nr. 1888/23.04.2008. Tot în această cauză (dosar nr._ ) și pârâții G. V. și R. F. au dat dovadă de o poziție procesuală contrară celor stabilite prin contractul nr. 1888/23.04.2008. Așadar, din desfășurarea celor două litigii (dosar nr. 11._ și nr._ ) care au legătură directă cu contractul de vânzare nr. 1888/23.04.2008, se poate limpede observa că pârâții au dat în mod constant dovadă de rea-credință, având o poziție procesuală opusă intereselor reclamantului. În aceste condiții, solicită instanței să constate că la încheierea contractului de vânzare - cumpărare nr. 1888/23.04.2008 au existat două cauze care au afectat consimțământul reclamantului - cumpărător si anume, eroarea obstacol și dolul, vicii de consimțământ în lipsa cărora reclamantul ar fi putut cunoaște situația reală a imobilului și nu ar fi contractat.
În drept, a invocat art. 189 și urm. NCPC, art. 953, 954, 960, 961 și urm. din vechiul Cod civil.
Pentru aceste motive, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1888/23.04.2008, repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului și obligarea acestora la restituirea sumei de 6000 de EURO achitată cu titlu de avans, cu cheltuieli de judecată.
În procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, la solicitarea instanței, reclamantul a precizat că valoarea primului capăt de cerere - nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare – este de 4.300.000 lei, iar valoarea obiectului cererii vizând repunerea părților în situația anterioară este de 292.400 lei (fila 36 dosar – vol. I). În raport de aceste precizări, reclamantului i s-a pus în vedere achitarea unei taxe de timbru de 48.005 lei, taxă cu privire la care reclamantul a formulat cerere de ajutor public judiciar. Prin încheierea nr. 491/20.11.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant, dispunându-se reducerea taxei de timbru de la 48.005 lei la 24.005 lei și eșalonarea acesteia din urmă în 6 rate lunare a câte 4.000 lei. Împotriva acestei încheieri reclamantul a formulat cerere de reexaminare, respinsă prin încheierea nr. 509/09.12.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ /a1.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta G. V. a susținut că acțiunea reclamantului este întemeiată pe disp. art. 954 NCC care a intrat în vigoare la 01.10.2011, ori dispozițiile acestui act nu au efect retroactiv, acțiunea fiind astfel lipsită de temei legal. Totodată, pârâta a invocat și excepția netimbrării cererii de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că acțiunea este neîntemeiată. În motivarea acestei poziții procesuale, pârâta a arătat că reclamantul arată că la data de 23 aprilie 2008, în calitate de procuratori ai mandantei pârâte G. A., ea împreuna cu R. F. au încheiat cu reclamantul contractul nr. 1888 prin care au cesionat dreptul litigios din cauza civilă nr._/99/2005, având ca obiect retrocedare imobil conform legii nr. 10/ 2001. Reclamantul pretinde că înainte de încheierea contractului s-a deplasat împreună cu pârâta și cu R. F. pe ., nr. 4 din Iași unde i s-a prezentat imobilul ce făcea obiectul notificării și al dosarului nr._/99/2005, care avea o suprafață de 800 mp amprentă la sol, compus din subsol, parter si mansardă, spunându-i ca aceea este clădirea la a cărei restituire este îndreptățită mandanta lor G. A.. Mai pretinde că ei i-au arătat două expertize întocmite de experții A. C. si S. E., expertize care au stat la baza încheierii negocierii si care spuneau ca imobilul la a cărei restituire este îndreptățită intimata exista in materialitate lui nefiind demolat, astfel cum greșit se indica in dispoziția Primarului lași. După ce descrie cum s-au convenit eșalonările de plată în contract, reclamantul susține că în afara celor 6000 Euro avans achitat la data perfectării contractului, le-a mai înmânat și alte sume, în total 68.000 Euro. Ulterior, prezentându-se la OCPI lași, a aflat că B. V. din județul N., notase in cartea funciara un alt contract de cesiune drept litigios pe același dosar la data de 17.02.2008, anterior deci datei de perfectare a contractului nr. 1888/2008. Considerând ca are un drept mai preferat decât B. V. a introdus la Judecătoria Bacău acțiunea in anulare ce face obiectul dosarului nr._ . Mai arată ca s-a hotărât sa se ocupe de dosarul nr._/99/2005 cheltuind importante sume cu judecată. Reclamantul descrie situația reala, în sensul că dosarul nr._/99/2005, la data încheierii contractului de cesiune se afla in faza de apel împotriva sentinței civile nr. 957 din 9.05.2007 pronunțată de Tribunalul lași prin care numitei G. A. i se respinsese de către Tribunalul lași contestația împotriva Deciziei nr. 3424/26.10.2005 prin care i se stabilise dreptul la despăgubiri, in loc de restituire in natura. Deși el însuși arată că a hotărât să se ocupe de dosarul aflat în faza de apel, precizând și că a cheltuit sume importante cu judecată fără a dovedi însă cu înscrisuri aceste susțineri; reclamantul arată că Decizia nr. 175 din 30.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel lași care admisese apelul si pe fond contestația, a ajuns in rejudecare după ce ICCJ a admis recursul primarului, cauza ajungând in rejudecare la Curtea de Apel lași. După rejudecare, G. A. ar fi făcut recurs, iar ÎCCJ prin Decizia nr. 8268/22.11.2011 a respins recursul definitiv si irevocabil. Întrucât din desfășurarea dosarului nr._/99/2005 rezultă că la momentul încheierii contractului nr. 1888/2008 a fost indus in eroare cu privire la existența imobilului, că imobilul la a cărei restituire avea dreptul G. A. avea o suprafață mult mai mică și nu ar fi valorat suma de 1.000.000 Euro, că dobândind drept propriu de a continua procesul a efectuat cheltuieli cu procesul, că la cererea în anulare ce face obiectul dosarului nr._ G. A. nu a adoptat o poziție favorabila dânsului astfel cum ar fi fost normal și că s-a opus cererii de intervenție la al doilea recurs declarat la ICCJ, solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1888/23 aprilie 2008 pentru eroare obstacol asupra identității fizice și pentru obiect imposibil al actului juridic, pentru că cel ce a vândut nu era titularul dreptului, pentru lipsa cauzei și cauză imorală a actului juridic încheiat. Opune tuturor acestor motive faptul ca obiectul contractului nr. 1888/2008 este cesiunea dreptului litigios din cauza civila nr._/99/2005. Potrivit dispozițiilor legale din Codul Civil aplicabil la data perfectării contractului, ea si R. F. in calitate de mandatari nu i-au vândut reclamantului drepturile succesorale ale numitei G. A., ci dreptul litigios. Legea in vigoare nu îi obliga să-i garanteze cumpărătorului câștigarea procesului. El este cel ce si-a asumat riscul pierderii procesului. Pe ea si pe doamna B. M. - ruda pârâtului R. F. și prietena ei, reclamantul le-a cunoscut personal în luna martie 2008, la înmormântarea lui R. P., tatăl pârâtului R. F., fostul procurator al mandantei G. A.. După înmormântare, A. Mitrita le-a spus că de mai mult timp în urmă, tot negocia cu tatăl pârâtului R. F. despre cesionarea dreptului litigios din cauza nr._/99/2005; a făcut o descriere excesiv de precisă a locației imobilului din lași, a expus un istoric deosebit de interesant al proprietăților succesive de la data construcției până la confiscare, părând a ști totul despre casa pretinsă pentru restituire. Reclamantul știa și că la Bacău, în cauza nr._, G. A. obținuse hotărâre judecătoreasca pentru obligare la despăgubiri a Statului Român pentru suma de 6.186.000 Euro. S-a arătat încântat sa cumpere dreptul litigios asupra imobilului din lași pe prețul de 1.000.000 de Euro cu condiția sa încheie un contract de cesiune pentru cota de 40% din valoarea dreptului litigios de la Bacău, fără ca în realitate pentru aceasta cesiune sa mai achite vreo sumă de bani. După îndelungate negocieri a convenit cu G. A. sa încheie contracte de cesiune drepturi litigioase pentru ambele dosare. Deși in contractul pentru drept litigios de la Bacău s-a stipulat că A. Mitrita le-a achitat prețul convenit de 30.000 Euro, in realitate in afara celor 6000 Euro pe care i-au primit la încheierea contractului nr. 1888/ 2008, ulterior nu au mai primit de la acesta nici o sumă de bani. Tocmai pentru ca reclamantul nu și-a ținut promisiunea contractuală, la scurt timp au intrat in conflict direct . Pe B. V. si soția acestuia, avocata H. M. i-a reclamat la DNA pentru fals material, fals intelectual si uz de fals, dosarul fiind declinat de la P. de pe langa Curtea de Apel lași la cel de pe lângă Curtea de Apel Bacău si a refuzat sa-i susțină interesele lui A. Mitrita in cauza_ . Aceasta cauza este suspendata încă din luna octombrie 2012 întrucât reclamantul A. Mitrita nu a depus la dosar cele ce i-a învederat instanța. In luna februarie 2013 are stabilit termen pentru constatare perimare. Asta nu înseamnă însă că G. A. s-a opus intereselor reclamantului, cumpărătorul de drept litigios. ; în fapt, reclamantul, achitând 6000 de Euro pentru contractul nr. 1888 pentru prețul total de 1000.000 Euro urmărea să câștige fără nici cel mai mic efort si fără nici cea mai mică cheltuială, peste 2.400.000 Euro reprezentând cota de 40% din dosarul de la Bacău, conform contractului de cesiune nr. 1887 din 23 aprilie 2008 încheiat la același birou notarial ; în acest sens, a solicitat legalizarea sentinței civile a Judecătoriei Bacău chiar in timpul soluționării recursului declarat de Statul R. și I-a pus pe acesta în executare silită la B. Scaesteanu S. din București. Statul R. a obținut suspendarea executării până la rămânerea definitiva si irevocabilă a hotărârii judecătorești, iar Tribunalul Bacău a admis recursul si a casat definitiv si irevocabil recursul. Reclamantul face trimitere numai la temeiurile legale din Codul civil ce privesc nulitățile, dar nu face referire la temeiurile privind cesiunea dreptului litigios. A mai arătat pârâta că la data de 28 aprilie2013, Tribunalul lași a judecat dosarul penal nr._ având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului pentru netrimiterea in judecata a ei, a lui F. R. si G. A. pentru înșelăciune ori în cauza nr._ de la Curtea de Apel Suceava reclamantul are calitatea de inculpat într-un dosar de corupție cu un prejudiciu de peste 10.000.000 Euro. Având in vedere că in cauza civila nr._/99/2005 nu a fost prezenta decât o singura data, ca eu împreună cu R. F. si G. A. nu a administrat nici un probatoriu, nu a formulat nici o cerere, nu a cunoscut in mod direct sau indirect pe nici unul din experții tehnici si parte, ci s-au opus la declararea recursului de către persoana fara calitate B. V., consideră ca este necesară atașarea acestei cauze care acum se afla in arhiva Tribunalului lași. Întrucât in cauza penală nr._ sunt descrise toate amănuntele in legătura cu cesionarea drepturilor litigioase din contractele nr. 1887 si 1888/2008 ,solicită și atașarea acestui dosar ce se află la arhiva Tribunalului lași. Deoarece in cauza nr. 2803/180/ 2011 de la Judecătoria Bacău rezulta ca reclamantul nu a mai administrat probatoriile dispuse de instanța cu privire la hotărârea pronunțata de I.C.C.J. a României, pronunțata in cauza nr._/99/2005 a solicitat atașarea acestei cauze de la arhiva Judecătoriei Bacău. Deoarece in cauza nr._ de pe rolul Tribunalului lași, instanța a dispus respingerea plângerii împotriva rezoluției procurorului de N.U.P. împotriva ei, a lui R. F. și mandantei G. A., consideră că se impune atașarea acestui dosar la prezenta cauză ca si probatoriu. Întrucât in cauza nr._/99/2012 având ca obiect tot constatarea nulității absolute a aceluiași contract de cesiune drepturi litigioase, Tribunalul lași a anulat acțiunea ca netimbrată, și atașarea acestui dosar e necesară, toate elementele cauzei fiind analizate profund de instanța in considerente.
In cazul în care, se va aprecia că aceste dosare nu constituie suficient probatoriu, a solicitat încuviințarea probei cu martori, iar in caz de admitere citarea experților A. C. si S. E., precum și a ultimilor trei experți care au efectuat expertizele în faza de rejudecare a apelului la Curtea de Apel lași, cât și a doamnei Buriacu M. din Bacău pe care se obligă să o aducă personal. Cu depoziția experților face dovada că de la data cesiunii, strict personal de dosar s-a ocupat numai A. Mitrita prin avocata sa N. C., trimisă acum în judecată alături de reclamant ca instigatoare în cauza de la Curtea de Apel Suceava. Cu experții dorește să dovedească faptul că nu se cunoaște personal cu nici unul dintre ei și că nu este adevărat că i-a prezentat reclamantului ca adevărată constatarea din primele doua expertize potrivit cărora este identică clădirea expertizată cu cea reclamată pentru retrocedare. Cu martora M. B. dovedește înțelegerea reală dintre ei și A. Mitrita înainte de perfectarea contractelor cât și împrejurarea că de sărbătorile pascale în anul 2008, acesta pretindea că a plecat în America de Sud să aducă alte acte care dovedeau locația casei pe amplasamentul indicat de reclamant. Înțelege să se folosească de toate probatoriile legale, inclusiv interogatoriul reclamantului.
Pârâtul R. F. a formulat și el întâmpinare prin care a arătat că își însușește în totalitate apărările formulate de pârâta G..
Reclamantul A. M. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că excepția netimbrării nu poate fi admisă în condițiile în care s-a admis cererea de ajutor public judiciar. Relativ la excepția inadmisibilității, reclamantul a susținut că acțiunea sa nu este întemeiată pe dispozițiile NCC, cum în mod greșit susțin pârâții, ci pe dispozițiile vechiului Cod civil, după cum s-a menționat în cuprinsul acțiunii. Prin urmare, a solicitat respingerea acțiunii. Asupra fondului litigios, reclamantul a arătat că este victima unei înșelătorii pusă la cale de cei trei pârâți împreună cu numitul B. V.. Astfel, după ce pârâții l-au indus în eroare cu privire la existența bunului imobil înstrăinat, după ce pârâții au vândut același drept și numitului B. V. V. cu intenția de a obține un câștig în plus, în baza contractului de cesiune aceștia au demarat si continuă executarea silită a reclamantului pentru recuperarea unei sume de bani care nu este datorată.
În speță, este vorba de o eroare obstacol, în sensul prevăzut de art. 954 din C. civ., cu privire la bunul la care s-a contractat. Dacă reclamantul ar fi avut cunoștință de existența acestei erori, el nu ar fi încheiat contractul de vânzare - cumpărare. Astfel cum a arătat și mai sus, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în considerarea imobilului prezentat în teren de pârâții G. V. și R. F. și cu privire la care aceștia i-au zis că a aparținut autorului pârâtei G. A.. În luarea de către el a hotărârii de a contracta, cel mai mult a cântărit faptul că pârâții i-au prezentat acel imobil în teren. Fără prezentarea acelui imobil nu ar fi încheiat acel contract de vânzare - cumpărare. Solicită să se constatate că la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare reclamantul a avut o falsă reprezentare a realității, acesta crezând că în realitate a încheiat contractul de vânzare - cumpărare cu privire la acel imobil. Odată cu încheierea contractului de vânzare - cumpărare reclamantul s-a angajat să achite suma de 1.000.000 EURO pentru o construcție pe care a văzut-o în teren și pe care, studiind documentele prezentate de pârâți, era foarte sigur că o va dobândi în litigiul ce făcea obiectul dosarului nr._/99/2005. Solicită să se aibă în vedere că de pe urma vizualizării construcției în teren și după studierea dosarului aflat pe rolul instanței, reclamantul a avut o convingere formată atât de puternic că acel imobil este cel la a cărui restituire era îndreptățită G. A., încât pentru acest lucru el s-a angajat să achite o sumă atât de mare de bani. Acest lucru reiese și din faptul că reclamantul s-a angajat să achite restul sumei de bani la finalizarea irevocabilă a dosarului.
Chiar dacă contractul este intitulat a fi unul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, chiar dacă la obiectul contractului se arată că acesta este reprezentat de drepturilor ce formau obiectul dosarului nr. 11._, raportat la prețul foarte mare pe care reclamantul s-a angajat să-l achite și la modalitatea de plată pe care părțile au convenit-o, solicită să se aibă în vedere că în cauză este vorba de un veritabil contract de vânzare-cumpărare a unui bun individual determinat, respectiv clădirea din . nr. 4 din Municipiul lași.
Înseși condițiile deosebit de oneroase la care s-a obligat reclamantul sunt în măsură să confirme cele mai sus arătate. În aceste condiții, solicită instanței să constate că la încheierea contractului de vânzare - cumpărare nr. 1888/23.04.2008 au existat cauze care au afectat consimțământul reclamantului - cumpărător și anume, vicii de consimțământ în lipsa cărora reclamantul nu ar fi contractat.
Legal citată, intimata G. A. nu a depus întâmpinare - instanța reținând că, potrivit art. 208 NCPC, este decăzută din acest drept și din dreptul de a propune probe - și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală cu privire la acțiunea formulată. Prin corespondența electronică a înaintat instanței însă, la termenul din 09.12.2014, concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În dovedirea aspectelor invocate în cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat acte, interogatoriul părților, martori și atașarea dosarelor nr._ al Judecătoriei Bacău și nr._/99/2005 al Tribunalului Iași.
Pârâta G. V. s-a opus administrării probelor solicitate de reclamant, arătând, totodată, că în măsura încuviințării probei testimoniale înțelege să solicite și ea această probă în contradovadă. Cu privire la interogatoriu, a solicitat ca în ipoteza încuviințării și a acestei probe, administrarea ei să se facă doar cu privire la ea și pârâtul R. F., întrucât pârâta G. A. domiciliază în Oradea, are un copil minor în întreținere, cu probleme de sănătate, situație ce o pune în mare dificultate de a se deplasa la Iași.
Instanța, apreciind asupra utilității pertinenței și concludenței probelor solicitate, a încuviințat proba cu acte, a respins proba cu martori și interogatoriu, precum și solicitarea reclamantului de atașare a dosarelor nr._ al Judecătoriei Bacău și nr._/99/2005 al Tribunalului Iași, în considerarea argumentelor expuse în încheierea de ședință din 04.04.2014.
La termenul din 14.10.2014, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților excepția lipsei coparticipării procesuale active față de împrejurarea că în contractul de cesiune drepturi litigioase a cărui nulitate s-a solicitat a se constata în prezentul litigiu, figurează ca și cesionar A. M., căsătorit cu A. L., ori acțiunea de față a fost promovată doar de A. M.. Reclamantul a solicitat respingerea acestei excepții, susținând că A. L. are cunoștință de prezentul litigiu și a fost de acord cu promovarea acțiunii de către A. M., aspect confirmat de declarația dată în acest sens și autentificată sub nr. 1282/03.12.2014 la Societatea Profesională Notarială M. și P.; că această acțiune a fost promovată doar de către reclamant în considerarea faptului că în baza contractului contestat s-a pornit executarea silită doar a reclamantului (în acest sens existând dosarul de executare nr. 456/2012 înregistrat la B. T. V. B.), pârâta G. A. solicitând și partajul bunurilor comune în dosarul nr._/245/2012, astfel că obligația asumată de reclamant prin contractul contestat are un caracter personal; în condițiile în care s-ar aprecia că obligația este una comună soților, acțiunea are ca finalitate protejarea patrimoniului comun, contractul antrenând consecințe păguboase pentru comunitatea de bunuri a soților.
Prin concluziile scrise, înaintea instanței, și pârâții au solicitat respingerea excepției lipsei coparticipării procesual active, invocând faptul că bunurile dobândite în timpul căsătoriei au fost partajate la solicitarea lor în cauza nr._/245/2012, tocmai în scopul punerii în executare a titlului de creanță contractul nr. 1888/23.04.2008.
Prioritar analizării fondului, instanța se va pronunța asupra excepțiilor invocate, conform art. 248NCPC.
Relativ la excepția inadmisibilității, tribunalul notează că, în mod cert, acțiunea reclamantului este fundamentată în drept pe dispozițiile art. 953, 954, 960 și 961 din vechiul Cod civil, astfel după cum rezultă neechivoc din cererea de chemare în judecată, astfel că pârâta G. s-a aflat în eroare când a pretins că acțiunea de față este întemeiată pe dispozițiile noului Cod civil. Neputând reține existența niciunui alt element care să facă operantă în cauză excepția inadmisibilității acțiunii, tribunalul o va respinge.
În ce privește excepția lipsei coparticipării procesual active, instanța reține că, în calitate de cesionar în contractul de cesiune de drepturi litigioase a cărui nulitate s-a solicitat a se constata, figurează A. M. cu mențiunea căsătorit cu A. L.. Cu privire la proveniența sumei de 1.000.000 Euro ce reprezintă prețul cesiunii, nu este făcută nici o mențiune în contract, singura concluzie ce se impune fiind aceea că plata prețului a vizat patrimoniul comun al soților A.. Raportat la scopul urmărit de reclamant prin acțiunea de față - desființarea contractului cu consecința înlăturării obligației sale de achitare a diferenței de preț până la 1.000.000 Euro, demersul juridic inițiat are valența juridică a unui act de administrare, având ca finalitate protecția patrimoniului comun, ceea ce presupune mandatul tacit al celuilalt soț, mandat acordat și expres în cuprinsul declarației date în acest sens și autentificată sub nr. 1282/03.12.2014 la Societatea Profesională Notarială M. și P..În considerarea acestui aspect, instanța va respinge excepția lipsei coparticipării procesual pasive.
Relativ la excepția netimbrării acțiunii, aceasta nu poate fi reținută având în vedere că în cauză reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar, conform încheierii de ședință din nr. 491/20.11.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
Din examinarea actelor și lucrărilor existente la dosar, instanța reține în fapt următoarele:
Prin contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 1888/23.04.2008 la BNP C. Ș. și Asociații (filele 8, 9), pârâta G. A., reprezentată prin mandatari R. F. și G. V., în calitate de cedent, a cedat reclamantului A. M. (căsătorit cu A. L.), în calitate de cesionar, drepturile litigioase ce făceau obiectul dosarului nr._/99/2005 aflat pe rolul Curții de Apel Iași, pentru prețul de 1.000.000 Euro din care 6.000 Euro achitați înainte de semnarea contractului, 94.000 euro în termen de 30 de zile de la data perfectării contractului, iar diferența în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile. În același contract s-a prevăzut că cesionarul A. M. putea continua procesul ce face obiectul dosarului nr._/99/2005 aflat pe rolul Curții de Apel Iași, subrogându-se în drepturile cedentei, atât în apel cât și în celelalte căi de atac, va achita cheltuielile de judecată și taxele pentru expertizele necesare; că drepturile sau bunurile imobile ce vor fi stabilite sau recunoscute de organele competente ca aparținând patrimoniului cedentei devin de plin drept proprietatea cesionarului, cu condiția achitării diferenței de preț; că orice demersuri, cheltuieli și riscuri care privesc materializarea drepturilor menționate sunt în sarcina exclusivă a cesionarului, acesta acționând în nume propriu.
Rezultă din cele expuse natura neechivocă a contractului încheiat de părți – contract de cesiune de drepturi litigioase și nu contract de vânzare – cumpărare a unui imobil cum a încercat să acrediteze ideea, în mod nejustificat, reclamantul în răspunsul la întâmpinare. Nici un argument logic nu susține ipoteza avansată de reclamant, aceasta fiind în mod cert anihilată de cuprinsul clauzelor contractuale. Mai mult, trebuie subliniat că în contractul menționat nu se face nici o identificare a imobilului ce făcea obiectul litigiului în dosarul nr._/99/2005, situație ce exclude susținerea reclamantului că a încheiat în realitate un contract de vânzare - cumpărare.
Litigiul menționat avea ca obiect soluționarea contestației formulată de pârâta din prezenta cauză, G. A., prin mandatar R. P., împotriva dispoziției nr. 3424/26.10.2005 emisă de Primarul Municipiului Iași în procedura prevăzută de Legea 10/2001. Disputa juridică în dosarul menționat s-a purtat chiar cu privire la identificarea imobilului ce a aparținut autorului reclamantei G. M., proprietar al imobilului situat în Iași, . nr. 8b – această adresă figurând în evidențele din 1939 (momentul achiziționării imobilului de către G. M.), precum și la momentul naționalizării – 1950, situație reținută prin sentința civilă nr. 957/9 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Iași în primul ciclu procesual al litigiului – filele 215-216), reclamanta pretinzând în cadrul contestației formulată împotriva dispoziției nr. 3424/26.10.2005 emisă de Primarul Municipiului Iași, existența unei identități între acest imobil și cel situat în prezent în Iași, . nr. 4 și identificarea greșită a imobilului notificat de către emitentul actului contestat.
Tribunalul subliniază astfel că, încă de la momentul declanșării litigiului, pârâta G. A. a pretins restituirea în natură a imobilului situat în Iași, . nr. 4, în timp ce Primarul Municipiului Iași (pârât în dosarul nr._/99/2005) a formulat în mod constant apărări în sensul că imobilul solicitat a fi restituit este același cu imobilul ce a aparținut fostului proprietar G. M. și că acest din urmă imobil s-a aflat în Iași, . nr. 8 .
Prin sentința civilă nr. 957 din 09 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/99/2005 ( anterior încheierii contractului de cesiune de drepturi litigioase contestat în cauză), s-a respins acțiunea formulată de G. A. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iași, fiind menținută dispoziția nr. 3424/2005 prin care notificantei i s-au acordat despăgubiri pentru imobilul situat în Iași, . nr. 8. În argumentarea acestei soluții s-a reținut că probatoriul administrat în respectiva cauză a evidențiat că imobilul solicitat de reclamantă, situat în Iași, . nr. 4, în prezent este diferit de cel care a aparținut autorului notificantei. Statuările instanței de fond au fost confirmate de instanța de apel care, prin decizia civilă nr. 169/03.12.2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași în al doilea ciclu procesual, a păstrat sentința civilă nr. 957/09.05.2007 a Tribunalului Iași, în considerentele acestei decizii stabilindu-se că „imobilul din .. 4 a fost proprietatea Braunstein din fosta . nr. 4 și nu există identitate între imobilul preluat de la autorul apelantei – . nr. 8 bis sau B care a fost demolat și cel care este în prezent în .. 4” (filele 236-240). Această decizie a fost păstrată de Î.C.C.J. prin decizia nr. 8268/22.11.2011, pronunțată în recurs (filele 241-252).
Prin demersul juridic de față, reclamantul a încercat să acrediteze ideea că la momentul încheierii contractului de cesiune de drepturi litigioase, s-a aflat în eroare cu privire la bunul litigios, pârâții prezentându-i un alt imobil, folosindu-se de mijloace dolosive, dovadă în acest sens fiind și faptul că pârâta G. A. înstrăinase aceleași drepturi litigioase către B. și că prin actele procedurale efectuate în litigiile în care au fost antrenate părțile, și-a manifestat o poziție procesuală contrară intereselor acestuia, interese fundamentate pe contractul decesiunededrepturi litigioase .
Tribunalul notează că probatoriul administrat în cauză a evidențiat faptul că, într-adevăr G. A. încheiase, anterior contractului contestat în cauză, un alt contract, ce viza aceleași drepturi litigioase, cu numitul B. V. (filele 10-14 dosar), situație ce a antrenat reclamantul în litigiul ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Bacău (filele 53-58). Această împrejurare este însă lipsită de relevanță juridică în cauza de față, neputându-i-se da nici într-un caz valența de manoperă dolosivă întrucât aceasta din urmă presupune folosirea unor mijloace care să convingă o persoană să încheie un contract ori, în mod cert, aspectul prezentat nu-l putea determina pe reclamantul A. M. să încheie contractul de cesiune drepturi litigioase. La fel de lipsită de relevanță în cauză este și atitudinea procesuală a pârâților în litigiile în care a fost antrenat reclamantul, acestea constituind împrejurări ulterioare încheierii contractului, neputând susține pretinsele vicii de consimțământ invocate de reclamant și care vizează momentul încheierii contractului .
Ceea ce se impune a se reține în cauză este că reclamantul a încheiat un contract de cesiune de drepturi litigioase, contract care, prin natura lui, este un contract aleatoriu, existența și întinderea drepturilor cesionarului depinzând de un eveniment viitor și incert reprezentat de rezultatul procesului judiciar.
Nu pot fi primite așadar susținerile reclamantului în sensul că s-a alat în eroare cu privire la existența bunului întrucât contractul încheiat cu pârâta G. A. nu viza un bun determinat, ci drepturi litigioase relative la un bun. Mai mult, disputa juridică ce a făcut obiectul dosarului nr._/99/2005 viza chiar identificarea imobilului, respectiv stabilirea unei identități între imobilul pretins de reclamantă și cel care a aparținut autorului ei, această împrejurare constituind însăși miza procesului. Ceea ce a cumpărat reclamantul a reprezentat un drept incert din punct de vedere juridic în ceea ce privește posibilitățile de valorificare pe cale judiciară, în litigiul ce a format obiectul dosarului nr._/99/2005, cedentei G. A. fiindu-i contestat însuși fondul dreptului, concluzie ce se impune în raport de faptul că dispoziția nr. 3424/26.10.2005 emisă de Primarul Municipiului Iași propunea acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul solicitat pe considerentul demolării construcției situate în Iași, . nr. 8 și sistematizării zonei,ori pârâta G. A., contestând această dispoziție, solicita restituirea unui alt imobil situat în Iași, . nr. 4 cu privire la care în mod constant Primarul Municipiului Iași (entitate învestită cu soluționarea notificării) a susținut că nu se identifică cu imobilul fost proprietatea G. M..
În calitate de cesionar, cu siguranță reclamantul a avut cunoștință despre elementele litigioase în dosarul nr._/99/2005,(astfel după cum recunoaște, de altfel, în răspunsul la întâmpinare ), neputându-se explica altfel asumarea obligației de plată a prețului cesiunii de 1.000.000 Euro.
Nu pot fi primite susținerile reclamantului în sensul inducerii în eroare prin prezentarea unui alt imobil decât cel ce a făcut obiectul contractului atât timp cât acordul de voință al părților nu a vizat un bun determinat (situație în care s-ar fi putut invoca eroarea-obstacol asupra bunului), ci drepturi litigioase care priveau chiar existența bunului pretins a fi restituit în natură și care presupunea cunoașterea situației litigioase.
Tribunalul notează în considerarea celor expuse,că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 953, 954, 960 și 961 din vechiul Cod civil, invocate de reclamant ca fundament legal al solicitărilor formulate prin cererea de chemare în judecată. Nu pot fi reținute, prin urmare, motivele de nulitate susținute de reclamant – respectiv vicierea consimțământului prin eroare și dol,, astfel că instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de pârâta G. V., instanța le va respinge ca nedovedite. Potrivit notei anexate concluziilor scrise, pârâta a solicitat cheltuieli de judecată constând în bilete transport - 24 lei și 30 lei, contravaloare rovinietă - 14 lei, 13,35 lei și 13,32 lei, contravaloare bonuri fiscale carburant – 100,04 lei, 100,20 lei, 100,02 lei, 100,02 lei, precum și contravaloarea a 5 zile de muncă – 400 lei și diurnă de deplasare – 162,50 lei.
În dovedirea pretențiilor sale pârâta a depus: 2 bilete de călătorie emise de .. pentru ruta Iași – Bacău și retur, nedatate, astfel că nu se poate stabili o relație între acestea și prezența pârâtei la termenele de judecată din 04.04.2014, 14.10.2014 și 09.12.2014; bonuri de benzină emise la stații de carburant din Bacău din 03.04.2014, 30.05.2014, 15.05.2014, 27.06.2014, 14.11.2013, 27.06.2014, ori pârâta a fost prezentă în instanță, astfel cum s-a arătat doar la termenele din 04.04.2014, 14.10.2014 și 09.12.2014 pentru care nu s-au produs nici un fel de dovezi relative la cheltuielile de transport. În aceste condiții nu se justifică acordarea contravalorii cheltuielilor de transport pe baza biletelor de călătorie și bonurilor de carburant sus-menționate. În ce privește contravaloarea vinietei, pârâta nu a probat efectuarea deplasărilor la Iași cu mașina personală și nici a faptului că aceasta a fost folosită exclusiv pentru deplasări la Iași în zilele în care au fost termenele de judecată în prezentul dosar. De asemenea, instanța va respinge și celelalte solicitări ale pârâtei G. având în vedere că diurna este specifică raporturilor de muncă, raporturi ce nu constituie în mod evident obiectul litigiului de față, iar solicitarea ce vizează contravaloarea a 5 zile de muncă nu a fost dovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâți.
Respinge excepția lipsei coparticipării procesual active invocată din oficiu de instanță.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul A. M. C.N.P._ domiciliat în Iași,..6 cu domiciliul procedural ales în Iași, ..20 și în Iași, .. C. nr. 4 ( fostă . ), jud. Iași în contradictoriu cu pârâții G. A. C.N.P._ domiciliată în Oradea, ., ., . C.N.P._ domiciliată în Bacău, ., jud. Bacău și R. F. C.N.P._ domiciliat în Bacău, ., ..
Respinge cererea pârâtei G. V. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel care se va depune la Tribunalul Iași, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.12.2014.
Președinte, A. M. C. | ||
Grefier, F. L. I. |
Red. A.M.C.
Tehn. M.M.D.
7 ex./04.06.2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1178/2014. Tribunalul IAŞI | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1181/2014.... → |
|---|
