Contestaţie la executare. Decizia nr. 411/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 411/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 4111/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Martie 2014
Președinte - A. M. Diuță T.
Judecător C. E. C.
Judecător E. C. F.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 411/2014
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenta L. G. R. și pe intimata A.N.A.F. -ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI, având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. C. G. pentru recurentă, lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosar s-a depus prin registratura instanței, de către recurentă, dovada achitării taxei de timbru de 13 lei aferentă cererii de recurs. De asemenea, din partea intimatei s-a înaintat la dosar întâmpinare, cu duplicat pentru comunicare.
Potrivit art.159 ind.1 Cod procedură civilă, așa cum a fost modificat prin Legea nr.202/25.10.2010, în urma verificării, s-a stabilit de către instanță că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina aflată pe rol.
Instanța constată recursul la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat, semnat, legal timbrat.
Av. C., pentru recurentă, nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării. Depune la dosar copia sentinței civile nr. 2574/18.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
Nemaifiind alte cereri instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe cererea de recurs.
Av. C., pentru recurentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. În ceea ce privește decizia intimatei privind penalitățile, solicită a se constata că aceasta a fost anulată prin sentința civilă depusă la termenul de astăzi.
Instanța constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 5649/09.04.2013 a Judecătoriei Iasi s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea L. R. în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. _, contestatorul L. G. R. a formulat în contradictoriu cu intimatul A.N.A.F. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI, contestație la executare împotriva somatiei nr. 22/_ /_ si a titlului executoriu nr._, solicitând anularea acestora, totodată și suspendarea executării silite.
În motivarea contestației s-a arătat că demersul intimatei este nelegal întrucât s-a realizat cu încălcarea normelor de procedură. Astfel, a achitat suma de 267 lei reprezentand contributie datorata, prin urmare debitul s-a stins la acea data. S-a aratat ca nici somatia si nici titlul executoriu nu respecta dispozitiile art. 46 rap. la art. 43 din Codul de procedura fiscala, intrucat nu cuprind complet obiectul actului administrativ fiscal, nefiind indicat titlul de creanta prin care este identificata creanta si data scadentei.
De asemenea, s-a aratat ca impunerea s-a facut pentru perioada 2007-2008, iar contributia a fost calculata in conformitate cu art. 257 alin.2 lit. b din Legea 96/2006 conform carora CAS nu este abilitata sa emita decizii de impunere in lipsa existentei unui contract de asigurare.
Totodata, contestatoarea a facut referiri cu privire la fondul deciziei de impunere.
Abia în concluziile pe fondul cauzei, contestatorul a aratat ca în ceea ce privește dovada comunicării prin publicitate solicită să se aibă în vedere Decizia 536/28.04.2011 a Curții Constituționale prin care s-a declarat faptul că dispozițiile art. 44 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din aceeași ordonanță.
In drept, art. 399-404 Cod procedura civila.
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare, invocand exceptia indamisibilitatii contestatiei la executare impotriva deciziei de impunere nr. 4440/31.05.2012, atat timp cat exista o alta procedura prevazuta de lege pentru contestarea acestui act, iar pe fond, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată, pe motiv că s-au respectat toate etapele procedurale ale executării silite prevăzute de Codul de procedură fiscala.
Analizând înscrisurile administrate ca probă în prezenta cauză, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii contestatiei, instanta apreciaza ca aceasta nu reprezinta o veritabila exceptie de drept procesual civil, ci o aparare pe fondul cauzei, mai ales in conditiile in care rezulta cu certitudine din formularea motivelor de contestatie, faptul ca aceasta vizeaza si legalitatea actelor de executare.
Intimata a emis pe numele contestatoarei decizia de impunere nr. 4440/31.05.2012 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la CNAS pentru perioada 25 ianuarie 2008-31 mai 2012. Decizia stabilea, în temeiul art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, ale art. 85 alin. 1 lit. b) și art. 91 alin. 1 și 3 din OG nr. 92/2003, în sarcina contestatorului obligația de plată a următoarelor sume: 267 lei cu titlu de contribuție datorată, 277 lei cu titlu de dobânzi, 40 lei cu titlu de penalități de întârziere. Obligația de plată stabilită prin decizie devenea exigibilă în condițiile art. 110 din Codul de procedură fiscală.
În baza deciziei de impunere, având în vedere că nu a survenit plata sumei de 317 lei reprezentand dobanzi si penalitati, au fost emise în sarcina contestatoarei somația de plată și titlul executoriu din 14.01.2013.
Potrivit art. 172 din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Instanța învestită cu prezenta contestație la executare (contestatorul a invocat expres art. 399 C.proc.civ care reprezintă dreptul comun în materie și se aplică executarii creanțelor fiscale în măsura în care nu contravine normelor speciale ale Codului de procedură fiscală) reține că nu poate analiza aspectele invocate de contestator privind existența și întinderea obligației de plată astfel cum aceasta a fost stabilită prin decizia de impunere pentru că, în acest scop, contestatorul are deschisă calea contestației împotriva deciziei de impunere ca și act administrativ fiscal potrivit art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, la organul administrativ fiscal și ulterior la instanța de contencios administrativ.
Instanța este chemată să verifice exclusiv dacă executarea silită a fost declanșată și derulată cu respectarea prevederilor legale. Singura critică formulată în acest sens se referă la aspectul ca nici somatia si nici titlul executoriu nu ar respecta dispozitiile art. 46 rap. la art. 43 din Codul de procedura fiscala, intrucat nu cuprind complet obiectul actului administrativ fiscal, nefiind indicat titlul de creanta prin care este identificata creanta si data scadentei. De asemenea se contesta legalitatea comunicarii deciziei de impunere.
Instanța reține că intimata nu putea declanșa executarea silită înainte de a comunica contestatoarei decizia de impunere valorând titlu de creanță și înainte de expirarea termenului de plată a sumelor respective ci numai în caz de depășire a scadenței titlul de creanță putea deveni titlu executoriu ( art. 110-111, 141 C.proc.fiscală).
În speță intimata a susținut că a procedat la comunicarea prin publicitate după ce anterior ar fi realizat comunicarea prin scrisoare recomandată pe care contestatoarea nu a înțeles să o ridice ( în condițiile în care, în lumina Deciziei Curții Constituționale nr.536/28.04.2011 publicată în M. Of. la 07.07.2011, art.44 C.proc.fiscală permite comunicarea prin publicitate numai dacă în prealabil nu a fost posibilă comunicarea în alte forme dintre acelea menționate).
La dosar nu exista dovada comunicarii prin posta sau a afisarii deciziei de impunere, insa, constata instanta ca insasi contestatoarea arata ca suma de 267 lei reprezentand contribuție datorată in temeiul deciziei de impunere nr. 4440/31.05.2012 achitat-o cu chitanta TS8 nr._/12.07.2012 (f.22), prin urmare rezulta ca aceasta avea la cunostinta, fara putinta de tagada, despre existenta deciziei de impunere, rezultand, implicit, ca aceasta i-a fost comunicata.
În cea ce priveste obiectul actelor de executare, somatia nr. 22/_ /_ si titlul executoriu nr._, instanta apreciaza ca sustinerile contestatoarei sunt neintemeiate. Titlul executoriu respecta dispozitiile art. 141 alin.4 Cod procedura fiscala, indicand cuantumul si natura sumelor datorate si neachitat precum si temeiul emiterii ce consta in titlul de creanta-decizia de impunere nr. 4440/31.05.2012.
Somatia respecta disp. art. 141 alin.1 indice 1 cod procedura fiscala, indicand suma pentru care se incepe executarea silita, termenul de plata si consecintele nerespectarii acestuia.
Ambele acte de executare au fost comunicate prin posta (f.10).
Pe cale de consecință instanța apreciază că, in lipsa altor aspecte semnalate de catre contestator care sa vizeze legalitatea actelor de executare emise in temeiul titlului executoriu mai sus arătat, prezenta contestație se impune a fi respinsă ca neîntemeiată, urmând a fi admisă și cererea de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 C.proc.civ.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea R. L., care a criticat sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac formulate, recurenta arată că prin sentința nr. 2574/18.06.2013 a Tribunalului Iasi-Sectia de C. Administrativ s-a admis in parte contestatia formulata, fiind anulate deciziile nr. 2229 243/24.09.2012 și 4440/31.05.2012 emise de pârâta în ceea ce priveste obligațiile accesorii de plată.
Mai mult, în speța de față, contestatoarea nu a atacat decizia amintită, ci numai somația nr. 22/_ /_ și titlul executoriu nr._ emise de Agentia Natională de Administrare Fiscală-A.F.P. a Mun. Iași.
În temeiul art. 46 raportat la art. 43 C,proc.fiscală, contrestatoarea solicită sa se constate nulitatea celor două acte de executare, motivat de faptul că nici somatia nici titlul executoriu nu cuprind complet obiectul actului administrativ fiscal, așa cum prevede imperativ dispozitia legală.
În ceea ce privește împrejurarea învederata de către instanța de fond cu privire la necomunicarea deciziei de impunere înainte de începerea executării silite, deși instanța reține că intimata nu putea declanșa executarea silită înainte de a comunica contestatoarei decizia de impunere valorând titlu de creanță și înainte de expirarea termenului de plată a sumelor respective, ci numai în caz de depășire a scadentei, deși a reținut că la dosar nu există nicio dovada a comunicării prin scrisoare recomandată, totuși nu a ținut cont de Decizia nr. 536/28.04.2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin .3 din OG nr. 92/2003 prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstitutionalitate.
Principiul securității raporturilor juridice impune ca o reglementare să permită celor interesati să cunoască cu exactitate intinderea obligațiilor ce le sunt impuse. Justițiabilii trebuie sa aibă posibilitatea să își cunoasca neechivoc drepturile și obligațiile si să procedeze în consecintă.
Normele metodologice de aplicare a Codului de procedura fiscală mentionează la art. 44.1 că organul fiscal nu poate pretinde executarea obligatiei stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ daca acesta nu a fost comunicat potrivit legii.
În același sens sunt și decizia 6/2004 a Comisiei Fiscale Centrale aprobata prin O.M.F.P. nr. 1561/2004 și art. 7 C.proc.fisc.
În drept, sunt invocate disp. Art. 299-316 C.proc.civ. și dispozitiile legale invocate in cadrul motivelor de recurs.
Intimata Directia Generala Regională a Finantelor Publice Iasi-Administratia Județeană a Finanțelor Publice Iasi, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului.
Se arată în motivare faptul că în mod corect instanța de fond a considerat ca titlul executoriu contestat este doar un act de executare, in care este transpusă obligatia de plata din unul sau mai multe titluri de creanță constand in decizii de impunere.
Prin urmare, executarea silită propriu zisă s-a facut cu respectarea disp. Art.141 C.proc.fisc. continand elementele obligatorii prevazute de lege.
Debitele stabilite de CAS Iasi in sarcina contestatoarei au fost comunicate AJFP Iasi în format electronic.
În cadrul contestatiei la executare nu se poate pune in discuție întinderea titlului de creanță asa cum prevede art. 172 alin .3 C.proc.fisc., daca pentru contestarea lui exista o altă procedura prevazuta de lege.
Pentru considerentele mai sus expuse, intimata solicita respingerea recursului.
În susținerea recusrului formulat, contestatoarea a depus copie după sentința nr. 2574/2013 pronuntata de Tribunalul Iasi-Sectia de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
Examinând sentința civilă atacată prin raportare la motivele de recurs invocate, Tribunalul constată recursul întemeiat pentru următoarele motive:
Prin contestatia la executare formulată, contestatoarea L. G. R. a solicitat în contradictoriu cu intimatul A.N.A.F. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI, anularea somatiei nr. 22/_ /_ si a titlului executoriu nr._ emise de intimată.
Prin sentința civilă criticată, judecătoria a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Soluția primei instanțe este criticată sub trei aspecte: în primul rând se invocă faptul că prin sentința nr. 2574/2013 pronuntata de Tribunalul Iasi-Sectia de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ au fost anulate deciziile nr. 2229 243/24.09.2012 și 4440/31.05.2012 emise de pârâta în ceea ce priveste obligațiile accesorii de plată. Apoi, se solicită sa se constate nulitatea celor două acte de executare, somatie si titlu executoriu, motivat de faptul că nici somatia și nici titlul executoriu nu cuprind complet obiectul actului administrativ fiscal, așa cum prevede imperativ dispozitia legală. Nu în ultimul rând, se invocă necomunicarea deciziei de impunere înainte de începerea executării silite.
Recursul este întemeiat.
Tribunalul notează că somația si titlul executoriu contestate au fost emise pentru recuperarea sumei de 317 lei reprezentând obligații accesorii de plată stabilite conform deciziei de impunere nr. 4440/31.05.2012, respectiv dobânzi – 277 lei și penalități de 40 lei.
Văzând că prin sentința nr. 2574/2013 pronuntata de Tribunalul Iasi-Sectia de C. Administrativ și Fiscal a fost anulată decizia nr. 4440/31.05.2012 emisă de intimată în ceea ce priveste obligațiile accesorii de plată în cuantum de 317 lei, fiind anulat însuși titlul de creanță ce stă la baza executării silite, Tribunalul constată că recursul este întemeiat.
Admiterea recursului pentru acest motiv face de prisos analiza celorlalte două motive de desființare a hotărârii de fond.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 3 c.proc.civ, tribunalul va admite recursul și va modifica în tot sentința atacată în sensul că va admite contestatia la executare și va anula actele de executare – somatie si titlu executoriu.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., intimata va fi obligata sa achite contestatoarei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata la fond constand în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de contestatoarea L. G. R. împotriva sentinței civile nr. 5649/09.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea L. G. R. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași.
Anulează somația nr. 22/_ /_ și titlul executoriu nr._ din 14.01.2013 emise de intimată.
Dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 33 lei consemnată cu recipisa nr._/1/15.02.2013 la CEC Bank.
Obligă intimata să achite contestatoarei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond (onorariu avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.03.2014.
Președinte, A. M. Diuță T. | Judecător, C. E. C. | Judecător, E. C. F. |
Grefier, D. M. B. |
RED. TEHN. R.M.F./07.07.2013
Red./tehnored. D.-T.A.-M.
Ex.2, 27.05.2014
Jud. fond.F. M.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 966/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 217/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
