Legea 10/2001. Sentința nr. 966/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 966/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 8566/99/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Martie 2014
Președinte - M. A.
Grefier - L. G. O.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 966/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant U. T. G. A. IAȘI și pe pârât P. M.. IAȘI, pârât O. S., pârât S.C. E. S.R.L., având ca obiect legea 10/2001 REJUDECARE - ÎNREGISTRAT LA 28.11.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 12.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 19.03.2014, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față,
Prin decizia civilă nr. 92/2013 a Curții de Apel Iași - Secția civilă, s-a admis apelul declarat de U. T. G. A. din Iași împotriva sentinței civile nr. 2465/10.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, pe care a anulat-o.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a Universității „G. A.”, Iași.
S-a trimis cauza la Tribunalul Iași, Secția I civilă pentru rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarea situație de fapt: prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la data de 05.11.2010, reclamanta U. T. „G. A.” din Iași cheamă în judecată pârâții P. Municipiului Iași, O. S. și . . constata:
- nulitatea absolută a Dispoziției nr. 3927/2005 emisă de P. Municipiului Iași în baza Legii nr. 10/2001;
- nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 12.10.2006 între O. S. și societatea comercială pârâtă, autentificat sub nr. 2939 la BNP B. – A. Lilian;
- P. Municipiului Iași să fie obligat la emiterea unei noi dispoziții prin care să se dispună trimiterea spre competentă soluționare a notificării nr. 987/N/13.08.2001 depusă de O. S. la B. către reclamantă, în calitate de unitate deținătoare a imobilului teren în suprafață de 476,80 mp situat în Iași, . și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta arată, în esență, că imobilul restituit în natură în procedura Legii nr. 10/2001 se află în incinta campusului universitar T. V., dreptul de proprietate al reclamantei conform art. 166 din Legea nr. 84/1995 fiind intabulat în Cartea funciară prin Încheierea nr._/2002, situație opozabilă și cunoscută de Primăria Municipiului Iași.
Reclamanta invocă încălcarea art. 25 și art. 27 din Legea nr. 10/2001, P. Municipiului Iași nefiind competent în soluționarea notificării formulate de O. S.. Ulterior restituirii în natură a imobilului, pârâta a transmis dreptul de proprietate societății comerciale prin act autentic a cărui constatare a nulității absolute se solicită.
În drept sunt invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Prin întâmpinare pârâta O. S. a invocat excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei motivată pe faptul că aceasta nu are nici un drept cu privire la terenul în suprafață de 476,8 mp. De la data de 12.04.2006 are un drept de proprietate transcris în Cartea funciară sub nr._ urmare dezmembrării și dezlipirii parcelei din suprafața transcrisă inițial în CF_.
Pe fondul cauzei, pârâta invocă respectarea prevederilor Legii nr. 10/2001 în emiterea dispoziției contestate, terenul fiind în deținerea unității administrativ-teritoriale, dreptul său de proprietate fiind distinct de al unității teritoriale (UAT). Soluția în al doilea capăt de cerere nu poate fi decât de respingere, actele subsecvente fiind nule sau anulabile în funcție de poziția subiectivă a dobânditorului.
P. Municipiului Iași prin întâmpinare invocă excepția necompetenței materiale a tribunalului și precizează că la data notificării – 13.08.2001, cât și a emiterii dispoziției – 16.12.2005, imobilul se afla în proprietatea Municipiului Iași, entitate investită, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 cu soluționarea notificării. Se susține că dreptul reclamantei în care este inclus și terenul în litigiu a fost constituit prin Ordinul nr. 4928 emis de Ministerul Educației și Cercetării la data de 18.08.2006, înscris în Cartea funciară la data de 25.10.2006, ulterior emiterii dispoziției contestate.
Pârâta . . invocă excepția inadmisibilității deoarece nu există identitate între terenul ce face obiectul încheierii de intabulare nr._/2002 prin care s-a dispus înscrierea în Cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei și terenul identificat cu nr. cadastral 7231/1/1/1/12 și înscris în Cartea funciară nr._ a Municipiului Iași.
Se invocă și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes.
Pe fond acțiunea nu este întemeiată, cererea reclamantei trebuie dovedită conform art. 1169 Cod civil. Documentația pentru emiterea dispoziției a fost verificată și validată cu respectarea prevederilor Legii nr. 10/2001, fiind cumpărători de bună credință, în prezent terenul este afectat de sarcini ca urmare a ipotecii instituite asupra acestuia.
Tribunalul Iași prin Încheierea de ședință din 23 martie 2011 respinge excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului Iași și de inadmisibilitate a acțiunii. Unește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes cu fonful.
Prin sentința civilă nr. 2465 din 10 octombrie 2012, Tribunalul Iași, Secția II civilă admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și respinge acțiunea. Obligă reclamantă să plătească pârâtei_ lei cheltuieli de judecată.
În apelul declarat împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Iași, reclamanta U. T. Gh. A. Iași formulate următoarele critici:
- încălcarea prevederilor legale referitoare la competența materială a tribunalului, ce în procedura Legii nr. 10/2001 soluționează numai litigiile ivite între deținătorii bunurilor revendicate și persoanele care solicită măsuri reparatorii ( excepție invocată de P. Municipiului Iași). Se arată că reclamanta este un terț față de actul juridic dedus judecății, ÎCCJ statuând că procedura de soluționare a acestor litigii este aceea de drept comun inclusiv în ceea ce privește competența materială a instanțelor de judecată.
- nelegal prima instanță a reținut în cauză aplicarea Legii nr. 146/1997 în ce privește plata taxelor de timbru deoarece actele supuse controlului judecătoresc au fost emanate în temeiul Legii nr. 10/2011;
- vădit nefundat prima instanță a respins acțiunea promovată de reclamantă prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active. În dezvoltarea motivului de apel se susține că prima instanță avea obligația să verifice dacă Dispoziția nr._/2007 a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii nr. 10/2001, dacă P. Municipiului Iași ca entitate este deținătorul în accepțiunea legii și respectiv singura unitate competentă să soluționeze notificarea nr. 907/N/2001.
Apelanta susține că a făcut pe deplin dovada dreptului său de proprietate exclusiv din anul 2002, terenul fiind amplasat în campusul universitar T. V., conform Cărții funciare și Încheierii nr._/2002 definitivă și irevocabilă emisă de Judecătoria Iași – Biroul de Carte Funciară, anterior emiterii dispoziției contestate, sens în care sunt și concluziile raportului de expertiză. Dreptul de proprietate al pârâtei s-a înscris numai urmare dezmembrării prin încheierea nr._/2006, P. Municipiului Iași nefiind unitate deținătoare în sensul legii, a încălcat dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001 și a ignorat prevederile art. 27 alineat 2 din lege, deși a fost notificat prin adresa nr._/15.12.2003.
Susține apelanta că procedura de dezmembrare nu i-a fost opozabilă în condițiile în care nu au fost respectate de către pârâta O. S. dispozițiile art. 20 și art. 22 din Legea nr. 7/1996 ce sunt de strictă interpretare. Legiuitorul a statuat că intabularea dreptului de proprietate al pârâtei, dobândit ulterior dreptului său de proprietate, era condiționat de radierea în prealabil a dreptului de proprietate al universității, fie în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile privind rectificarea cărții funciare cu privire la dreptul înscris, fie pe baza acordului notarial de voință al universității, documente care să stea ulterior la baza dezlipirii din corpul de proprietate al universității a suprafeței pentru care i s-a reconstituit reclamantei dreptul de proprietate.
Apelanta arată că la momentul soluționării notificării era proprietara terenului, fiind justificată calitatea procesuală activă.
Analizând lucrările cauzei, Curtea constată că situația de fapt stabilită în considerentele sentinței redă succesiunea operațiunilor efectuate în procedura Legii nr. 10/2001 în care s-a soluționat notificarea, a celor privind înscrierea în Cartea funciară, a drepturilor apelantei și intimatei O. S. – urmare dezmembrării proprietății reclamantei, cât și identificarea imobilului în litigiu prin expertiză tehnică.
Prima instanță a soluționat cauza pe excepția unită cu fondul, motivată pe faptul că reclamanta nu deține titlul de proprietate, în Cartea funciară nr._ la data promovării acțiunii pentru 476,80 mp.
Curtea reține că prin aplicarea greșită a legii și a analizei probatoriului administrat, a forței probante conferite încheierilor de carte funciară, prima instanță a soluționat excepția calității procesuale active a reclamantei.
În art. 41 Cod procedură civilă se prevede că orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată, fără a stabili și condițiile ce trebuie îndeplinite, ce sunt în același timp și condiții de exercițiu ale acțiunii civile. În literatura juridică se arată că pentru a fi parte în proces trebuie îndeplinite cumulativ: calitatea procesuală, capacitatea procesuală, existența unui interes și afirmarea unui drept sau a unei situații juridice pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie și totodată le definește.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat – deci calitatea procesuală activă și identitatea între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății – calitatea procesuală activă.
În speță, reclamantul a susținut că prin emiterea dispoziției i s-a încălcat dreptul de proprietate pe care îl are și înscris în cartea funciară, ceea ce a și dovedit prin suprapunerea proprietăților. Din probele administrate a rezultat că vătămarea s-a produs reclamantei prin modalitatea dezmembrării proprietății sale de OCPI Iași la cererea pârâtei O. S. și constituirii cărții funciare pentru aceasta.
Înscrierile în cartea funciară nu au la data investirii instanței și soluționării cererii forță probantă absolută în sensul încetării, stingerii pentru reclamantă a dreptului de proprietate.
Curtea reține, pe de o parte, că la data pronunțării sentinței Legea nr. 7/1996 în art. 17 stabilește obiectul publicității imobiliare întemeiată pe sistemul de evidență a cadastrului general în înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilelor din aceeași unitate administrativ-teritorială, în scopul transmiterii sau constituirii de drepturi reale imobiliare ori, după caz al opozabilității față de terț al acestor înscrisuri.
În nici un caz publicitatea imobiliară nu constituie și nu transmite drepturi reale, fiind doar un sistem de evidență cu efectele impuse de lege. „Înscrierea” se dispune în baza titlului de proprietate al celui ce solicită intabularea dreptului sau a altor mențiuni indicate în lege, conform art. 20 alin. 3 și 4. orice „rectificare” în sens larg, ce include și operațiunea dezmembrării poate avea loc numai pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă conform art. 51 din Legea nr. 7/1996.
Pe de altă parte, în Municipiul și Județul Iași nu s-a finalizat cadastrul general pentru ca drepturile reale imobiliare să fie dobândite, modificate sau stinse numai cu respectarea regulilor de carte funciară impuse de art. 877 Noul Cod Civil.
Determinante în soluționarea excepției nu sunt mențiunile din cartea funciară, identitatea între terenul atribuit pârâtei O. S. și cel deținut de reclamantă, la data emiterii dispoziției fiind dovedită la data investirii tribunalului. Ulterior dezmembrării conform încheierii nr._ din 10.04.2006 și încheierii nr._ din 12.04.2006 pentru suprafața de 476,80 mp s-a constituit cartea funciară nr._ – proprietar O. S. (drept de proprietate) identificată cu alte elemente cadastrale, suprafața fiind omisă, radiată din cartea funciară în care este înscris dreptul reclamantei.
Efectul înregistrării nu este de încetare a dreptului de proprietate al reclamantei pentru terenul în litigiu ce poate avea loc doar prin lege, convenție ori altă modalitate atunci când titularul dispune de acesta.
Faptul că reclamanta nu și-a apărat dreptul în procedura plângerii instituită de Legea nr. 7/1996 – tribunalul reținând că nu este investit cu acțiune în modificare sau rectificare carte funciară - nu o împiedică să-și protejeze dreptul prin alte mijloace de drept civil.
De altfel, înscrierile în cartea funciară pot fi modificate în temeiul unei hotărâri judecătorești, în speță irevocabilă, ce poate avea un alt obiect.
Curtea constată că reclamanta s-a legitimat procesual pentru considerentele expuse și în consecință respinge excepția lipsei calității procesuale active. Dacă și în ce măsură terenul în litigiu la data emiterii dispoziției contestate aparținea domeniului privat al Municipiului Iași și cine era „unitatea deținătoare” în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 este o problemă de fond pe care o va soluționa instanța de trimitere.
Cauza s-a înregistrat la Tribunalul Iași, părțile fiind citate.
Nu s-au administrat probe noi.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele cererii de chemare în judecată, raportat la dispozițiile legale în vigoare, instanța constată următoarele:
Prin cererea adresată instanței, reclamanta U. T. „G. A.” a solicitat să se dispună constatarea nulității absolute a dispoziției emise de P. Municipiului Iași nr. 3927/2005 prin care s-a restituit în natură pârâtei O. S. terenul în suprafață de 476,8 mp situat în ., dispoziție emisă în temeiul Legii nr. 10/2001.
Motivul invocat de reclamantă este acela că pârâtul P. Municipiului Iași nu reprezintă entitatea care trebuie să soluționeze notificarea, ci unitatea reclamantă în calitate de unitate deținătoare a bunului imobil restituit.
Cu ocazia primei judecăți la fond au fost invocate excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului, a lipsei de interes și a inadmisibilității acțiunii.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului a fost soluționată prin decizia civilă nr. 92/2013 de Curtea de Apel Iași, care a statuat că aceasta s-a legitimat procesual.
Excepția lipsei de interes în promovarea cererii urmează a fi respinsă de instanță, deoarece prin cererea formulată și susținerile ulterioare, reclamanta a dovedit în cauză un interes legitim, născut, direct și actual.
Excepția inadmisibilității cererii urmează a fi respinsă având în vedere principiul liberului acces la justiție al părților, garantat de Constituție și CEDO.
Pe fondul cauzei cererea reclamantului este neîntemeiată.
Din probele dosarului rezultă faptul că pârâta O. S. este persoana îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001 și că măsura restituirii în natură a terenului se impune a fi luată în favoarea acesteia.
Astfel, în temeiul Legii 10/2001, pârâta a formulat o notificare prin executor judecătoresc – sub nr. 907N/13.08.2001 - și a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 476,8 mp, ., teren preluat abuziv de stat și care face obiectul reglementării Legii 10/2001.
Astfel, acest teren, proprietatea autorilor pârâtei dovedită cu acte autentice, a făcut obiectul contractului de donație nr. 4720 din 26.10.1979, încheiat între pârâta O. S. și fratele ei Nichitiuc I., în calitate de donatori și Consiliul Popular al Municipiului Iași, în calitate de reprezentant al statului Român.
Prin sentința civilă nr. 9721/27.10.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă și irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație, în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Iași.
În acest fel au devenit aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Vechiul amplasament al terenului a fost stabilit cu exactitate, de asemenea s-a stabilit prin verificarea situației terenului că acesta este liber de construcții și poate fi restituit în natură în temeiul art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Aceste aspecte care rezultă din dosarul cauzei nu au fost contestate de reclamantă.
Cu privire la persoana deținătoare a imobilului, reține instanța că terenul era în deținerea unității administrativ teritoriale pentru următoarele considerente:
Terenul a fost donat statului, prin Consiliul Popular al Municipiului Iași în anul 1979 – și deci din acel moment a intrat în deținerea, administrarea și folosința Municipiului Iași, reprezentat prin autoritățile locale; modul de preluare abuzivă a terenului, prin încheierea forțată a actului de donație, implică evident preluarea terenului de către stat, prin Consiliul Popular al municipiului Iași și nu de către o altă unitate deținătoare.
Cauza de constatare a nulității donației s-a derulat în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Iași, în calitate de donatar, iar anularea donației s-a pronunțat în contradictoriu cu această autoritate în octombrie 2004.
La momentul analizării notificării de către Comisia de aplicare a Legii 10/2001 situația juridică și de fapt a terenului a fost analizată din nou, terenul fiind încă în deținerea donatarului.
Prin procesul-verbal de punere în posesie încheiat la data de 02.06.2006, s-a procedat la predarea terenului din deținerea Consiliului Local în deținerea proprietarei; deținerea terenului de către Consiliul Local la momentul 02.06.2006 nu poate fi deci contestată.
Nu există nici un act care să dovedească susținerea reclamantei cu privire la deținerea terenului de către aceasta, adică nu există nici un act prin care U. să nu fi preluat de la Consiliul Popular/Local al Municipiului Iași, în administrare sau în orice alt mod, acest teren.
Nu se poate reține faptul că U. ar avea constituit prin vreuna dintre modalitățile legale, vreun drept cu privire la suprafața de 476,80 mp teren din Iași, .. Reclamanta invocă ca și temei al dreptului său de proprietate art. 166 din Legea 84/1995 și Ordinul Ministrului Educației Naționale 3250 din 10.03.2002. or în baza textului legal invocat, U. are drept de proprietate cu privire la baza sa materială de învățământ, adică la activul său patrimonial – dar este necesar să se dovedească modalitatea de intrare în patrimoniul Universității a acestor bunuri, neputându-se invoca dreptul de proprietate în lipsa unei dovezi privind ., folosința sa a bunului respectiv, parte a bazei sale materiale – așa cum este ea definită prin alin. 2 al art. 166.
Cât privesc înscrierile din Cartea Funciară_ a Universității Tehnice, acestea nu schimbă cu nimic situația dreptului pârâtei. Astfel, chiar dacă terenul a fost trecut în această Carte Funciară care are ca titular U., terenul făcea obiectul reglementării Legii 10/2001, devenind astfel aplicabil art. 166 alin. 4 indice 6 din Legea 84/1995, care reglementează situația terenurilor cu privire la care s-ar putea invoca dispozițiile art. 166 din Legea 84/1995 și care au fost preluate abuziv de stat în perioada 1940-1989. Aceste terenuri nu pot fi în proprietatea unităților de învățământ, ci ele aparțin domeniului privat al statului sau unităților administrativ teritoriale și pot face obiectul actelor normative de restituire – deci inclusiv obiectul legii 10/2001.
U. a invocat nulitatea dispoziției pentru motivul necompetenței Primarului Municipiului Iași și solicită transmiterea notificării spre competentă soluționare reclamantei.
Reține tribunalul că, atâta timp cât nu se invocă vreun motiv pentru care restituirea în natură să nu fie posibilă, cât timp calitatea de persoană îndreptățită este clar dovedită, ca și situația juridică a terenului ca fiind liber de construcții și deci posibil a fi restituit în natură nu există nici un motiv al reclamantei de a formula prezenta acțiune.
Mai reține instanța că potrivit extrasului de carte funciară eliberat la cererea pârâtei O., la data de 06.12.2010, U. are înscris dreptul de proprietate cu privire la o suprafață totală de 135.394 mp teren în cadrul Complexului Studențesc T. V., suprafață transcrisă în Cartea Funciară pe bază de măsurători și nu pe bază de acte de dobândire. Pe această suprafață există intabulate clădirile proprietatea Universității: cămine studențești, punct termic, dispensar, garaje, magazii, laboratoare etc.
Actuala Carte Funciară a Universității are nr._ provenită din CF_.
Deschiderea Cărții Funciare nr._ s-a făcut inițial, prin încheierea nr._ din 11.11.2002 pentru o suprafață mai mare, de 171.163 mp teren din . transcriere a suferit mai multe modificări și rectificări, urmare a modificărilor intervenite în regimul juridic al terenurilor înscrise în Cartea Funciară – ajungându-se în prezent la restrângerea proprietății Universității reclamante la suprafața de 135.394 mp.
Modificările cu privire la regimul juridic al suprafețelor de teren inițial trecute în CF_ sunt consemnate în rubrica de „Înscrieri privitoare la proprietate” de unde rezultă că au avut loc Dezlipiri din suprafața inițial înscrisă și înscrierea dreptului de proprietate în favoarea altor persoane; printre suprafețele dezlipite din suprafața inițial înscrisă în CF_ este menționată și suprafața de 476,8 mp proprietatea subsemnatei, respectiv dispoziția Primarului Municipiului Iași prin care s-a restituit în natură dreptul cu privire la această suprafață: 3297 din 2005.
Astfel, după emiterea dispoziției Primarului de restituire în natură a terenului proprietatea numitei O., urmare a cererii pe care pârâta a formulat-o la OCPI s-a dispus, la data de 12.04.2006, dezmembrarea parcelei curți construcții în suprafață totală de 162.402,81 mp – cât mai era transcris la acea dată în CF_ – în două parcele: p1/1/1/1(694/1/1/1/1/1) – în suprafață de 161.925,81 mp – proprietate a Universității, menținută în CF_ și ./1/2(694/1/1/1/1/2) în suprafață de 476,80 mp – proprietate a pârâtei O. S., această ultimă parcelă fiind dezlipită din Cartea Funciară_ și transcrisă în altă Carte Funciară, nr._ prin încheierea nr._ pronunțată la aceeași dată, 12.04.2006.
De la data de 12.04.2006, pârâta O. are un drept de proprietate transcris în Cartea Funciară cu privire la terenul de 476,8 mp, teren care i s-a restituit prin dispoziția primarului nr. 3927/2005, drept opozabil tuturor și mai ales Universității Gh. A. – CF a pârâtei nr._ fiind formată urmare a dezmembrării și dezlipirii parcelei de 476,8 mp din suprafața transcrisă inițial în Cf_.
Mai mult, față de faptul că în anul 2006, la data de 12 octombrie, terenul în litigiu, proprietatea pârâtei, transcris în Cartea Funciară_ a fost înstrăinat prin act autentic de vânzare cumpărare, deci cu titlu oneros, către un dobânditor de bună credință, iar transcrierea dreptului dobânditorului nu a fost contestată de Universitate în termenul legal de 3 ani prevăzut de art. 36 din Legea 7/1996 republicată ( în forma în vigoare la data introducerii prezentei acțiuni) – aceasta nu mai are nici un fel de interes legitim și actual să susțină prezenta acțiune, pentru că dreptul de proprietate al co-pârâtei . . . este consolidat și nu mai poate fi contestat.
Nici Cartea Funciară a pârâtei nu este contestată în nici un fel – astfel că proprietatea acesteia este dovedită – conform art. 30 alin. 1 din Legea 7/1996, republicată.
În ceea ce privește constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare, cererea va fi respinsă. Actele subsecvente nu sunt nule sau anulabile în mod automat, ci în funcție de poziția subiectivă a dobânditorului – în sistemul de Carte Funciară.
Astfel, conform art. 30 alin. 1 din Legea 7/1996 republicată, în forma în vigoare la data încheierii contractului și la data introducerii prezentei acțiuni: „dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul”. În aceste condiții, dobândirea unui bun transcris în Cartea Funciară, cu bună credință și transcrierea dreptului nou dobândit face dovada dreptului de proprietate deplină, singura posibilitate a terților de a răsturna această prezumție fiind acțiunea în rectificare a Cărții Funciare, care este posibil a fi formulată în termen de 3 ani de la data înregistrării, conform art. 36 din Legea 7/1996 ( în cazul dobânditorului de bună credință, cu titlu oneros, al dreptului de proprietate transcris în CF – cum este cazul în speța de față, prin încheierea contractului de vânzare cumpărare autentic dintre pârâți).
În termen de 3 ani de la data înregistrării dreptului dobânditorului terenului nu s-a formulat nicio asemenea acțiune în rectificare de carte Funciară, astfel că dreptul dobândit cu bună credință, cu titlu oneros, prin contractul de vânzare cumpărare atacat, este consolidat, iar prezumția de proprietate este deplină și nu mai poate fi răsturnată.
Față de toate aceste considerente, instanța va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei U. T. „Gh. A.”, Iași.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale active,a lipsei de interes și a inadmisibilității acțiunii.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta U. T. G. A. Iași cu sediul în Iași,. D. Mangeron,nr.67 în contradictoriu cu pârâții P. Municipiului Iași, O. S. dom.în Iași, ., și . cu sediul în Iași, ., ., ..
Obligă reclamanta să plătească pârâtei O. S. suma de_ lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.03.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
RED- AM
TEHNORED – OLG
4 EX – 14.05.2014
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 411/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
