Contestaţie la executare. Decizia nr. 603/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 603/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 1277/245/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 Aprilie 2014
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – C. G.
JUDECĂTOR – C. M.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 603/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către T. C. împotriva sentinței civile nr._ din 27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimata Direcția R. Județeană A Finanțelor Publice Locale Iași - Administrația Finanțelor Publice Iași, având ca obiect contestație la executare rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 11 aprilie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 17 aprilie 2014 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față
Prin sentința civilă_/27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul T. C. în contradictoriu cu intimatul C.N.A.S.-CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IAȘI ca neîntemeiată.
Instanța de fond a constatat că prin cererea înregistrată sub nr._, contestatorul T. C., a formulat contestație la executare împotriva somatiei si titlului executoriu emise pe numele acesteia de catre intimata Casa de Asigurari de Sanatate Iasi in dosarul nr._/2011 solicitind anularea acestor acte .
In motivarea contestației la executare se arată că somatia si titlul executoriu au fost emise pentru sume reprezentind CAS, dobinzi si penalitati, fara a exista un titlu de creanța.
Legal citata, intimata Casa de Asigurari de Sanatate Iasi, prin reprezentanții săi legali, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare. Arata intimata ca a emis decizia de impunere in baza art. 35 din Ordinul 617/2007 comunicate in contestatorului cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire in conformitate cu disp. art. 44 din OG nr. 92/2003. Se mai sustine ca, intrucit decizia de impunere nu a fost contestata in termen de 30 zile ea constituie titlu executoriu.
Prin Decizia civilă nr. 1720/25.07.2012 pronunțată de Tribunalul Iași a fost admis recursul formulat de către C.N.A.S.- Casa de Asigurări de Sănătate Iași, iar cauza a fost trimisă spre soluționare pe fond Judecătoriei Iași, sub nr._ .
Pe fondul cauzei, analizând sustinerile părților, dispozitiile legale incidente in materie fiscală si probatoriul administrat, instanta a retinut:
In fapt, la data de 27.12.2011, în temeiul Deciziei de impunere nr. 7048/23.09.2011 intimata a emis în dosarul de executare nr._/2011 somația si titlul executoriu nr._/2011 prin care retine in sarcina contestatorului suma de 5385 lei reprezentând CAS, dobinzi si penalitati, documentul prin care s-a individualizat creanța fiind Decizia de impunere 7048/2011.
În conformitate cu art. 399 alin.3 Cod procedură civilă, se pot invoca apărări de fond în contra titlului executoriu dacă legea nu prevede o altă cale atac, or împotriva Deciziei de impunere nr. 7048/23.09.2011 se prevede calea de atac a contestației la organul fiscal emitent.
Decizia de impunere nr. 7048/23.09.2011 nu a fost contestata in termen de 30 zile, astfel încât se constată că apărările de fond invocate de către contestatoare nu sunt admisibile în calea contestatiei la executarea titlului reprezentat de decizia de impunere.
Analizând totuși aceste apărări, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor Legii nr.95/2006 persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond si dovada plății contribuțiilor.
Prin nedepunerea declarațiilor la temenele stipulate în prevederile legale în vigoare, reclamantul a încălcat prevederile art. 81 din OG 92/2003 și a art. 215 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (art. 8 din OUG nr. 150/2002).
Ca urmare, potrivit dispozițiilor legale sus arătate obligația de a-si declara veniturile si a face dovada plătii contribuțiilor îi reveneau reclamantului .
C.N.A.S., precum și casele de asigurări de sănătate județene nu sunt simpli consumatori ai sumelor colectate la FNUASS, Legea asigurărilor sociale de sănătate, conferindu-le calitatea de administratori ai respectivului fond, calitate din care derivă dreptul de a verifica modul în care asigurații își îndeplinesc obligația de plată a contribuției datorate prin efectul legii.
Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate face parte din bugetul consolidat al statului, iar Casa de Asigurări de Sănătate are potrivit Legii 95/2006, a Ordinului nr.617/2007 competenta pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate în cazul contribuabililor persoane fizice altele decât cele pentru care colectarea veniturilor de face de către ANAF.
Art.215 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sanitar prevede: In cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Naționala de Administrare Fiscala, denumita in continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere in condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în dispozițiile Ordinului nr.617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
Potrivit art.37 din același act normativ, la nivelul caselor de asigurări de sănătate se constituie compartimente organizate distinct, în cadrul cărora se organizează și funcționează activitatea de executare silită a creanțelor.
La art.39 al aceluiași ordin sunt prevăzute atribuțiile principale ale personalul împuternicit, abilitat să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită.
Ordinul 617/2007 la art.35 prevede: în conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Este adevărat că determinarea contribuției persoanelor care sunt autorizate să desfășoare activități independente se face pe baza declarațiilor pe care aceștia trebuie să la depusă la Casa de Asigurări de Sănătate, cum a arătat reclamantul, doar că el nu a procedat în acest mod și în această situație s-a utilizat baza de date comunicată de ANAF.
Reclamantul avea obligația legală de a depune declarații si de a efectua plăti la FNUASS la data de 15.03., 15.06., 15.09. și 15.12 ale fiecărui an, obligații pe care însă nu le-a îndeplinit, neputând invoca necunoașterea dispozițiilor legale.
Reclamantul a fost autorizat să desfășoare activități independente și în această situație avea obligația respectării prevederilor legale sus arătate.
Cât privește susținerea reclamantului că emiterea deciziei de impunere s-a făcut fără existența unui contract,acesteia îi este conferită calitatea de asigurat prin lege,asigurarea socială de sănătate fiind obligatorie în baza art. 208 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, art.l alin.2 din OU.G.150/2002 și în această calitate îi incumbă și sarcina de a contribui la fondul național de asigurări sociale de sănătate fără a avea relevanță încheierea vreunui contract cu una din casele de asigurări de sănătate.
Astfel, legiuitorul a avut în vedere încheierea contractului în sens de act juridic negotium iuris ( în sens de operațiune juridică) și nu încheierea actului juridic ca instrumentum iuris.
În acest sens este relevantă și Decizia Curții Constituționale nr. 243/17.02.2011 publicată în M.O. nr. 303/03.05.2022 .
În cadrul acesteia, cu privire la obligațiile impuse de Legea nr. 95/2006 Curtea a reținut faptul că obligativitatea contribuției pentru asigurările de sănătate trebuie analizată în legătură cu un principiu ce stă la baza acestui sistem și anume principul solidarității .
Astfel, datorită solidarității celor care contribuie, acest sistem își poate realiza obiectivul principal, acela de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondului de asigurări de sănătate .
Atât principiul obligativității cât și cel al solidarității reprezintă o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății, precum și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor.
În ceea ce privește informarea reclamantului de către pârâtă cu privire la obligația de plată a asigurărilor:
Potrivit dispozițiilor art.31 alin.2 din Constituția României, autoritățile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
Instituția pârâtă prin numeroase comunicate de presă, emisiuni televizate locale, prin afișarea pe site-ul CAS Iași a adus la cunoștința tuturor categoriilor de contribuabili drepturile și obligațiile ce le reveneau.
Codul de Procedură Fiscală stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligații fiscale principale (contribuția de asigurări de sănătate) precum și obligațiile accesorii (calculate pentru neplata în termen a obligațiilor fiscale principale) în intervalul de prescripție fiscală de 5 ani, calculat de la data de 01 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul.
Din cuprinsul deciziei de impunere și a anexei la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări de întârziere (dobânzi) sau penalități de întârziere.
În ceea ce privește cuantumul acestora contribuții, atâta timp cât nu s-a făcut vreo probă din care să rezulte erori de calcul a contribuțiilor, se impune respingerea acțiunii și pentru aceste considerent
Suma datorată este o creanță bugetară la care șe calculează toate accesoriile legale potrivit art.88 lit.c, art.l 19, art.120 alin.7 din O.G.92/2003.
Având în vedere considerentele expuse a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea T. C..
Recurenta a arătat că greșit a fost obligată la plata fondului de sănătate fără a avea o decizie de impunere sau contract de asigurare cu intimata. Susține recurenta că nu a beneficiat de serviciile intimatei iar la Judecătoria Iași mai există un dosar cu același obiect.
A solicitat admiterea recursului.
Legal citată intimata a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.
Recurenta a depus la dosar certificatul de radiere emis de ORC și rezoluția_/2009 emisă de aceeași instituție.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art.304 indice 1 c.proc.civilă, Tribunalul constată recursul neântemeiat.
Debitele recurentei contestatoare au fost calculate conform deciziei de impunere 7048/2011 emisă de intimată, decizie în baza căreia s-a emis titlul executoriu_/27.12.2011 în dosarul de executare_, astfel cum rezultă din actele dosarului de fond.
Din decizia de impunere de la fila 16 dosar(primul ciclu procesual) rezultă că sumele datorate de recurentă au fost calculate pentru perioada ianuarie 2006-septembrie 2011 iar din calulul detaliat depus de intimată rezultă că se datorează contribuția CAS pentru anii 2006-2009 și penalități de întârziere.
Este, astfel, irelevantă rezoluția de radiere depusă la dosar, debitul principal fiind calculat pentru o perioadă anterioară.
Potrivit art.172 cod procedură fisclă, contestația la executare nu poate viza aspecte referitoare la legalitatea titlului de creanță(decizia de impunere) dacă legea prevede în acest scop o cale de atac.
Art.205 cod procedură fiscală dispune că împotriva actului administrativ fiscal se poate formula contestație la organul fiscal emitent și ulterior la instanța de contencios administrativ competentă(art.218 al.2 cod procedură fiscală).
Recurenta nu a contestat decizia la instanța competentă, motiv pentru care Tribunalul nu poate aprecia asupra motivelor de nelegalitate a deciziei criticate ci doar asupra motivelor de nelegalitate ale actelor de executare silită, potrivit acțiunii cu care a fost învestită prima instanță.
În raport de aceste considerente, se constată nefondat recursul care va fi respins cu menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarea T. C. împotriva sentinței civile nr._/27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.04.2014.
Președinte, C. D. | Judecător, G. C. | Judecător, M. C. |
Grefier, G. I. |
Red./Tehnored. D.C.
2 ex.
24.09.2014
Judecător fond: F. M. R.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Decizia nr. 355/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
